COEZIUNEA TERITORIALA - CONSIDERATII CU PRIVIRE LA ROMANIA

COEZIUNEA TERITORIALA - CONSIDERATII CU PRIVIRE LA ROMANIA

Cuvinte-cheie: coeziune teritorialǎ, strategii teritoriale, plan national de dezvoltare, program operational

Coeziunea teritorialǎ - consideratii cu privire la Romania. Prin coeziune teritorialǎ se intelege distributia echilibratǎ a activitǎtilor umane, pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Aceastǎ sintagmǎ este complementarǎ coeziunii economice si sociale. De asemenea, aceasta transferǎ obiectivul de dezvoltare durabilǎ si echilibratǎ asumat de Uniunea Europeanǎ in termeni teritoriali. Pentru Romania, obiectivul global al politicii de coeziune teritorialǎ il constituie reducerea disparitǎtii teritoriale dintre tara noastrǎ si Uniunea Europeanǎ, mai ales in ce priveste urmǎtoarele componente:competitivitate economicǎ, capital uman, infrastructurǎ de bazǎ, capacitatea administrativǎ.

Termenul de coeziune teritorialǎ se traduce ca distributia echilibratǎ a activitǎtilor umane, pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Aceastǎ sintagmǎ este complementarǎ coeziunii economice si sociale. De asemenea, aceasta transferǎ obiectivul de dezvoltare durabilǎ si echilibratǎ asumat de Uniunea Europeanǎ (prin Articolul 2 al Tratatului asupra Uniunii) in termeni teritoriali. Coeziunea teritorialǎ include accesul echitabil al cetǎtenilor si operatorilor economici la Serviciile de Interes Economic General (SGEI), indiferent de teritoriul pe care se aflǎ (Articolul 16 al Tratatului). 

Pentru a asigura coeziunea teritorialǎ, ministrii responsabili cu amenajarea teritoriului (spatial planning) au adoptat, in 1999, "Perspectiva Europeanǎ de Dezvoltare Spatialǎ" (PEDS) care include, intre liniile sale directoare, promovarea unei dezvoltǎri spatiale policentrice.

Politica de coeziune se defineste ca politica Uniunii Europene care urmǎreste reducerea disparitǎtilor socio-economice dintre statele membre si dintre regiunile mai bogate si cele mai sǎrace, prin interventia Instrumentelor Structurale din Programele Operationale. Politica de coeziune este cel de-al doilea domeniu major de politicǎ a Uniunii Europene, in termeni financiari.

Politica de coeziune este reglementatǎ de Constitutia Europeanǎ, partea a III-a, sectiunea a III-a, cu titlul "Coeziunea Economicǎ, Socialǎ si Teritorialǎ", cuprinzand articolele III-220 si III-224, iar incepand cu anul 2006, prin Consiliile Europene de la Lisabona si de la Gtteborg.

Politica de coeziune teritorialǎ insumeazǎ trei obiective importante, la nivel european si national:

convergenta;

competitivitatea si forta de muncǎ;

cooperarea teritorialǎ europeanǎ.

Pentru Romania, obiectivul global al politicii de coeziune teritorialǎ il constituie reducerea disparitǎtii teritoriale dintre tara noastrǎ si Uniunea Europeanǎ, mai ales in ce priveste urmǎtoarele componente:

competitivitate economicǎ;

capital uman;

infrastructurǎ de bazǎ;

capacitatea administrativǎ.

Toate aceste componente sunt incluse in Planuri Operationale de competitivitate, asistentǎ tehnicǎ, resurse umane, capacitate administrativǎ, mediu, cooperare teritorialǎ, transporturi, regionale.

Romania, ca stat care a aderat la Uniunea Europeanǎ si care se aflǎ in plin proces de integrare, a elaborat strategii teritoriale/spatiale, la nivel de Guvern, prin politici specifice tuturor ministerelor. Implicarea cea mai mare revine Ministerului Dezvoltǎrii, Lucrǎrilor Publice si Locuintelor (care functioneazǎ in baza HG 361/27 aprilie 2007 si care are ca principale domenii de activitate: planificarea si dezvoltarea nationalǎ si regionalǎ, cooperarea transfrontalierǎ, transnationalǎ si interregionalǎ, urbanism si amenajarea teritoriului, gestiune si dezvoltarea edilitarǎ-imobiliarǎ, inclusiv constructiile de locuinte, lucrǎri publice, constructii si locuire), in mod deosebit prin Directia Generalǎ de Strategii si Politici Publice.

Strategia Nationalǎ de Dezvoltare constituie baza programelor de dezvoltare teritorialǎ. Documentul de planificare strategicǎ si programare financiarǎ multianualǎ, aprobat de Guvern si elaborat intr-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-economicǎ a Romaniei in conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene este Planul National de Dezvoltare 2007-2013.

Planul National de Dezvoltare este un concept specific politicii europene de coeziune economicǎ si socialǎ (Cohesion Policy), menit sǎ ofere o conceptie coerentǎ si stabilǎ privind dezvoltarea statelor membre ale Uniunii Europene, transpusǎ in prioritǎti de dezvoltare, programe, proiecte, in concordantǎ cu principiul programǎrii fondurilor structurale. In contextul aderǎrii Romaniei la Uniunea Europeanǎ, in anul 2007, PND are rolul major de a alinia politica nationalǎ de dezvoltare la prioritǎtile comunitare de dezvoltare, prin promovarea mǎsurilor considerate stimuli de dezvoltare socio-economicǎ durabilǎ la nivel european.

Planul National de Dezvoltare reprezintǎ un instrument de prioritizare a investitiilor publice pentru dezvoltare, orientat in principal asupra prioritǎtilor si obiectivelor compatibile cu domeniile de interventie a Fondurilor Structurale si de Coeziune. In acest context, se impune sublinierea caracterului specific al Planului National de Dezvoltare 2007-2013, care nu substituie o Strategie Nationalǎ de Dezvoltare Economicǎ, ci reprezintǎ una dintre componentele majore ale acesteia. Planul National de Dezvoltare 2007-2013 fundamenteazǎ, intre altele, prioritǎtile si obiectivele strategice de dezvoltare ce vor fi negociate cu Comisia Europeanǎ in vederea finantǎrii din Fondurile Structurale si de Coeziune in perioada 2007-2013.

Din punct de vedere al continutului, Planul National de Dezvoltare 2007-2013 cuprinde urmǎtoarele sectiuni principale: analiza situatiei curente, analiza SWOT, strategii de dezvoltare, programe financiare, implementarea, parteneriatul.

Planul National de Dezvoltare 2007-2013 incearca sa reflecte cat mai fidel prioritatile stringente de dezvoltare ale Romaniei la nivel national, regional si local si propune sustinerea acestora prin investitii publice concentrate, alocate pe baza de programe si proiecte. De asemenea, existǎ o corelare si o interrelationare intre Cadrul National Strategic de Referintǎ, Planul National de Dezvoltare si Programele Operationale, dar si intre Planul National de Dezvoltare si Planurile de Amenajare ale Teritoriului (la nivel national, judetean, local).

In Romania, statul a adoptat o politicǎ de coeziune teritorialǎ, indeosebi dupǎ aderarea la Uniunea Europeanǎ. De promovarea politicii de coeziune teritorialǎ este responsabil Guvernul Romaniei, prin ministerele aferente si prin autoritatea acestuia la nivel regional si local.

Programul Operational Regional este unul dintre Programele Operationale romanesti agreate cu Uniunea Europeanǎ, si un instrument foarte important pentru implementarea strategiei nationale si a politicilor de dezvoltare regionalǎ. Este aplicabil tuturor celor opt regiuni de dezvoltare ale Romaniei. (fig. 1)

Sursa: www.mie.ro

Figura 1. Regiunile de dezvoltare ale Romaniei

Obiectivul general al Programul Operational Regional constǎ in "sprijinirea si promovarea dezvoltǎrii locale durabile, atat din punct de vedere economic, cat si social, in regiunile Romaniei, prin imbunǎtǎtirea conditiilor de infrastructurǎ si a mediului de afaceri, care sustin cresterea economicǎ". Aceasta inseamnǎ ca Programul Operational Regional urmǎreste reducerea disparitǎtilor de dezvoltare economicǎ si socialǎ dintre regiunile mai dezvoltate si cele mai putin dezvoltate. Programul Operational Regional din Romania este finantat prin unul dintre Fondurile Structurale ale Uniunii Europene - Fondul European de Dezvoltare Regionalǎ (FEDR). Acesta sprijinǎ regiunile Uniunii Europene care au un PIB pe cap de locuitor sub 75% din media europeanǎ.

Distributia fondurilor se realizeazǎ pe axele prioritare ale Programului Operational Regional. Fiecare axǎ prioritarǎ are alocat un anumit buget si cuprinde un numǎr de domenii cheie de interventie care urmǎresc realizarea unor obiective de dezvoltare.

Autoritatea de Management pentru Programul Operational Regional este constituitǎ in cadrul structurilor Ministerului Dezvoltǎrii, Lucrǎrilor Publice si Locuintelor (fostul Minister al Integrǎrii Europene), prin Hotǎrarea de Guvern nr. 243/2006, publicatǎ in Monitorul Oficial nr. 194/2006.

Activitatea de amenajare a teritoriului, la nivel european, este sprijinitǎ de INTERREG si ESPON. Aceste programe fiinteazǎ si in Romania. La nivel national, se regǎsesc Cadrul Strategic National de Referintǎ 2007-2013 si Planul National de Dezvoltare 2007-2013. In cadrul acestora, se desfǎsoarǎ Programele Operationale, sub directa indrumare a Ministerului Dezvoltǎrii, Lucrǎrilor Publice si Locuintelor.

Aceste Programe Operationale sunt:

Programul Operational de Transport - Ministerul Transporturilor;

Programul Operational de Mediu - Ministerul Mediului si Dezvoltǎri Durabile;

Programul Operational Regional (POR) - Ministerul Dezvoltǎrii, Lucrǎrilor Publice si Locuintelor;

Programul Operational Dezvoltare Resurse Umane - Ministerul Muncii, Familiei si Egalitǎtii de Sanse;

Programul Operational Cresteri Competitivitǎtii Economice - Ministerul Economiei si Finantelor;

Programul Operational Dezvoltǎrii Capacitǎtii Administrative - Ministerul Internelor si Reformei Administrative;

Programul Operational Asistentǎ Tehnicǎ - Ministerul Economiei si Finantelor;

Programul Operational Cooperare Teritorialǎ - Ministerul Dezvoltǎrii, Lucrǎrilor Publice si Locuintelor.

Implementarea programelor operationale urmǎreste anumite programe sectoriale, cum sunt:

cresterea competitivitǎtii economice;

infrastructura de transport;

infrastructura de mediu;

dezvoltarea resurselor umane;

cresterea capacitǎtii administrative;

asistentǎ tehnicǎ;

agriculturǎ, dezvoltare ruralǎ si pescuit.

Cel mai important program pentru coeziunea teritorialǎ este Programul Operational Regional (POR). Principalele caracteristici ale Programului Operational Regional, care il individualizeaza de celelalte Programe Operationale, sunt:

are o dimensiune locala evidenta, in abordarea problemelor socieo-economice din punct de vedere local si valorificarea resurselor si oportunitatilor locale;

da prioritate regiunilor relativ ramase in urma si mai putin dezvoltate, pentru a le asigura un set minim de preconditii de crestere, neavand, in sine, un scop redistributiv;

domeniile de interventie ale POR sunt complementare domeniilor de interventie ale celorlalte Programe Operationale si se asteapta sa opereze in sinergie cu acestea;

promoveaza o abordare de jos in sus a dezvoltarii economice;

ia in considerare gradul scazut al capacitatii de planificare si programare din tara si prevede, in linii mari, axe prioritare tematice la nivel national, si anume:

Axa 1 - Imbunatatirea infrastructurii regionale si locale de transport

Axa 2 - Imbunatatirea infrastructurii sociale

Axa 3 - Consolidarea mediului de afaceri regional si local

Axa 4 - Dezvoltarea durabila a turismului regional si local

Axa 5 - Sprijinirea dezvoltarii urbane durabile

Axa 6 - Asistenta tehnica pentru sprijinirea implementarii POR

Toate aceste programe se aplicǎ la nivel national, regional si local.

Pentru transporturi si telecomunicatii existǎ programe multinationale, care implicǎ inclusiv proiecte transfrontaliere.

Intrucat existǎ o politicǎ de coeziune teritorialǎ la nivel national, Guvernul Romaniei trebuie numai sǎ se alinieze politica Uniunii Europene referitoare la acest principiu si sǎ creeze programe de realizare a programelor operationale (Ministerul Dezvoltǎrii, Lucrǎrilor Publice si Locuintelor, Ministerul Resurselor Umane), sǎ coordoneze fondurile structurale si de coeziune (prin Ministerul Economiei si Finantelor) si sǎ asigure cadrul legislativ necesar unei bune functionǎri a acestei politici.

Astfel, prin intermediul politicii de coeziune teritorialǎ se urmǎreste si se poate realiza estomparea disparitǎtilor teritoriale ce caracterizeazǎ regiunile de dezvoltare economicǎ din Romania. Realizarea unui echilibru spatial si economic adus in prim plan este problema dezvoltǎrii regionale. Potrivit teoriilor economice, in plan regional, resursele sunt mai bine valorificate si se pot restructura mai rapid. In anul 1997, sub impactul aderǎrii Romaniei la structurile politice, economice ale Uniunii Europe, a fos telaboratǎ Carta Verde - Politica de dezvoltare regionalǎ in Romania, prin Programul PHARE. Ulterior au fost fǎcute demersuri legislative si juridice pentru a pune in functiune cele opt agentii de dezvoltare regionalǎ.

Aceste regiuni de dezvoltare cuprind asocieri de 5-7 judete (exceptie face regiunea de dezvoltarea Bucuresti-Ilfov, formatǎ numai din municipiul Bucuresti si judetul Ilfov), fǎrǎ a detine o autonomie judiciarǎ proprie, ci una functionalǎ, in plan economic. La bazǎ existǎ un parteneriat voluntar axat pe realizarea unor proiecte comune. Regiunile se remarcǎ printr-o anumitǎ apropiere a valorilor spatiale si a mǎrimii demografice, aspect important de a realiza investitii si facilitǎti fiscale comune. In concluzie, coeziunea teritorialǎ reprezintǎ fundamentul unei dezvoltǎri regionale armonioase, ce contribuie, prin politicile economice unionale, la eliminarea disparitǎtilor si oferǎ sanse egale de dezvoltare tuturor regiunilor.

BIBLIOGRAFIE

Benedek, J. (2004), Amenajarea teritoriului si dezvoltare regionala, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

Constantin, Luminita Daniela (1998), Economie regionalǎ, Editura Oscar Print, Bucuresti.

Ilies, Al. (2004), Romania. Euroregiuni, Editura Universitatii din Oradea, Oradea.

Sǎgeatǎ, R. (2008), Regiunile Europei - metodologie de analizǎ regionalǎ, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti.

*** (1997), Carta Verde - politica de dezvoltare regionalǎ in Romania, Guvernul Romaniei si Programul PHARE, Bucuresti.

www.mie.ro

www.mldpl.ro