TRAFICUL CU MATERIALE STRATEGICE

Capitolul 1 - Introducere

Astazi, fenomenul crimei organizate atrage din ce in ce mai mult atentia publicului, guvernelor nationale si organizatiilor internationale. In masura in care grupurile criminale sunt implicate in periculosul joc al proliferarii armelor, in migratia ilegala, in coruperea guvernelor nationale si in penetrarea sistemului financiar global - tot mai independent - crima organizata transfrontaliera este o amenintare la adresa sigurantei nationale.

Rapoartele O.N.U. releva faptul ca tarile cu economii dezvoltate cheltuiesc aproape 2% din produsul national brut pentru combaterea crimei transnationale, in timp ce tarile in curs de dezvoltare cheltuiesc de circa sapte ori mai mult. De asemenea, se estimeaza ca intre 50 - 75 % din moneda aflata in circulatie este controlata de economia subterana.

La acest rasarit de secol XXI, se prefigureaza un nou "cavaler al apocalipsului", mai periculos decat traficul cu droguri si cel cu arme, acesta fiind intruchipat de traficul cu materiale strategice.

La capitolul traficului cu materiale radioactive, campioana ramane Rusia. Asa cum relateaza chir presa rusa, indeosebi prin intermediul ITAR-TASS, V. Mihailov, ministrul energiei atomice a demascat faptul ca resursele materiale reduse si fondurile foarte mici alocate energiei nucleare si sectorului de cercetare creeaza un pericol potential pentru securitatea obiectivelor dar si a societatii; multi angajati din domeniu si chiar savanti nu-si mai executa corespunzator sarcinile de serviciu, recurgand chiar la sustrageri de materiale strategice pentru a-si completa veniturile. Este dat exemplul unui om de stiinta, a carui identitate nu a fost dezvaluita si care a fost arestat de Serviciul Federal de Securitate, pentru faptul ca, folosind o tehnologie proprie, a produs in laboratoarele Institutului din Krasnoiarsk cel putin un kilogram de material nuclear cu dubla utilizare, inclusiv militara, pe care l-a transportat ilegal peste granita.

Deci, cel mai mare risc pentru securitatea globala, rezultat din caderea fizica si morala a fostei Uniunii Sovietice si a Armatei Rosii, este reprezentat de traficul de materiale de fisiune. Amenintarea este cu atat mai mare, avand in vedere ca nu s-a putut stabili inca dimensiunea acestei piete si nici rolul pe care-l joaca elementele crimei organizate. Probabil ea este mai mare decat ne imaginam.

Data fiind pozitia sa geografica, Ucraina capata o importanta tot mai crescanda, bande criminale deosebit de periculoase preluand materiale radioactive din Rusia, care apoi sunt tranzitate pe cele doua cai clasice, una fiind "ruta balcanica" prin Romania, Ungaria, Slovacia, Austria spre Marea Mediterana, iar cealalta prin Polonia, Germania spre Nordul Europei.

Pericolul deosebit consta in faptul ca tari cu regimuri dictatoriale sau care duc o politica de inarmare, precum Iranul, Irakul, Libia, Coreea de Nord si Pakistanul, procura materiale radioactive pe orice cale, pentru construirea bombei atomice, nefiind exclusa nici posibilitatea ca organizatii criminale sa fie tentate in confectionarea de arme nucleare, in deosebi pentru amenintare ori santaje.

Controlul exporturilor de produse strategice reprezinta unul din aspectele comerciale ale securitatii internationale.

Existenta unui regim dezvoltat de control al exporturilor de produse strategice si a unei autoritati nationale capabila sa administreze eficient acest domeniu reprezinta una din conditiile pentru admiterea Romaniei in Uniunea Europeana si NATO.

Un control al exporturilor efectiv si apartenenta Romaniei la regimurile internationale de neproliferare si de control al exporturilor permite accesul aproape nelimitat al tarii noastre la materiale, echipamente, instalatii, software si tehnologii de varf atat de necesare procesului de restructurare a industriei nationale.

De asemenea, participarea Romaniei la diferite aranjamente si regimuri informale in domeniu deschide calea implicarii companiilor romanesti in restructurarea industriei de aparare europeana.

1.1. Participarea Romaniei la activitatile internationale in domeniul    materialelor strategice

Tratate si acorduri privind controlul armamentelor si masurile de sporire a increderii

Romania isi indeplineste integral si cu buna credinta toate obligatiile asumate prin tratatele si acordurile internationale in domeniul controlului armamentelor, dezarmarii si intaririi increderii si securitatii la care este parte.

Romania a sprijinit in mod activ negocierile si este unul dintre primele state semnatare ale 'Conventiei cu privire la interzicerea dezvoltarii, productiei stocarii si utilizarii armelor chimice precum si la distrugerea acestora', (CWC) (in ianuarie 1993).

Parlamentul Romaniei a ratificat aceasta Conventie prin Legea nr. 125/09.12. 1994. In cadrul masurilor de aplicare a prevederilor acestui document a fost infiintata, in cadrul Agentiei Nationale pentru Controlul Exporturilor Strategice si Interzicerea Armelor Chimice (ANCESIAC), Directia de Interzicere a Armelor Chimice. Ministerul Apararii Nationale a pus la dispozitia Ministerului Afacerilor Externe experti in domeniul protectiei NBC ca membri in delegatiile oficiale romane la Conferinta pentru Dezarmare de la Geneva, pe timpul negocierii Conventiei. Doi specialisti militari romani participa la activitatea Organizatiei pentru Interzicerea Armelor Chimice, care are sediul la Haga.

'Conventia cu privire la interzicerea dezvoltarii, productiei si stocarii armelor bacteriologice (biologice) precum si la distrugerea acestora' (BWC) a fost semnata in 1972 si a intrat in vigoare in 1979, Romania fiind unul dintre primele state semnatare ale BWC. Experti din Ministerul Apararii Nationale participa, incepand din septembrie 1991, la reuniunile Grupului de experti guvernamentali ai statelor semnatare ale BWC in scopul imbunatatirii regimului de verificare, din punct de vedere stiintific si tehnic. Romania a aderat in 1995 si la asa-numitul 'Grup Australia', care realizeaza controlul exportului de materii prime ce pot servi la fabricarea armelor chimice si biologice, precum si facilitatilor de productie cu dubla utilizare. Incepand din aprilie 1997, doi experti militari romani participa la inspectiile efectuate de UNSCOM (Comitetul Special al ONU pentru eliminarea armelor de distrugere in masa ale Irakului).

Tratatul de Neproliferare Nucleara (NPT): Romania a semnat NPT in iulie 1968 si l-a ratificat la 30 ianuarie 1970 (NPT a intrat in vigoare la 4 februarie 1970).

Romania este membra a:

Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (IAEA);

Grupului Furnizorilor Nucleari (NSG);

Comitetului ZANGGER.

Tratatul de Interzicere Globala a Testelor Nucleare (CTBT): Romania a semnat CTBT in 1996.

La nivel national, toate problemele referitoare la controlul activitatilor nucleare sunt reglementate prin Legea nr. 67/1974, modificata prin Legea nr. 112/1997, fiind gestionate de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN), impreuna cu ANCESIAC. Romania a aderat la Aranjamentul Wassenaar (WA) in aprilie 1996.

Problemele specifice WA sunt reglementate juridic la nivel national prin Legea nr. 93/1994 privind regimul importurilor si exporturilor de produse strategice, H.G. nr.594/1992 privind regimul de control al importurilor si exporturilor de articole si tehnologii supuse controlului destinatiei finale si H.G. nr.1020/1996 de modificare a H.G. nr. 594/1992, in vederea punerii de acord a continutului acesteia din urma cu reglementarile WA. Sistemul national de control al exporturilor de produse strategice a fost constituit prin infiintarea ANCESIAC si a unor organisme de specialitate in cadrul Ministerului Apararii Nationale (Oficiul pentru Controlul Importurilor si Exporturilor de Produse Speciale din Departamentul Inzestrarii Armatei) si a Ministerului de Interne.

Pentru asigurarea deschiderii si transparentei in domeniul transferurilor de armamente conventionale, Romania participa, din 1992, la 'Sistemul de registre al ONU privind transferurile de armamente conventionale', furnizand in cursul lunii aprilie a fiecarui an, prin intermediul MAE, date relevante catre Secretariatul ONU. Aceste date sunt controlate, verificate si puse la dispozitia MAE de catre O.C.I.E.P.S /D.I.A.

Regimul de Control al Tehnologiilor pentru Rachete (MTCR): Romania si-a depus candidatura pentru a deveni membru MTCR, iar in cadrul sistemului national de control al exporturilor strategice sunt aplicate inca din 1992 'liniile directoare' si listele de articole ale MTCR.

Legea 56/1997 pentru aplicarea prevederilor Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora, semnata la Paris in 1993. Arme de exterminare in masa, bazate pe substante chimice de lupta au fost utilizate prima data in 1915, in primul razboi mondial. Interzicerea acestor substante si folosirea armelor chimice se impune din cauza pericolelor ecologice produse. Agentia Nationala de Control al Exporturilor Strategice si al Interzicerii Armelor Chimice este organul de specialitate al Guvernului Romaniei care supravegheaza si coordoneaza toate activitatile privind aplicarea legii.

Legea 43/1995 pentru ratificarea Conventiei privind securitatea nucleara, adoptata la Viena la 17 iunie 1994.

Obiectivele principale ale Conventiei sunt:

atingerea si mentinerea unui nivel ridicat de securitate nucleara in intreaga lume, prin cooperarea internationala incluzand, atunci cand este cazul, cooperarea tehnica in domeniul securitatii nucleare;

stabilirea si mentinerea unui sistem eficient de protectie in instalatiile nucleare;

prevenirea accidentelor care au consecinte radiologice si atenuarea urmarilor lor acolo unde s-ar produce astfel de accidente.

Legea 111/1996 - Desfasurarea in siguranta a activitatii nucleare. Stabileste cadrul legal de desfasurare a activitatii nucleare in scopuri exclusiv pasnice in conditiile de securitate nucleara, de protectie a personalului expus profesional, a populatiei, a mediului si a proprietatii, cu riscuri minime prevazute de reglementari si cu respectarea obligatiilor ce decurg din documentele internationale semnate de Romania. Autoritatea nationala competenta in domeniul nuclear, cu atributii de reglementare, autorizare si control este M.A.P.P.M. prin Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare.

1.2. Angajamente internationale asumate de Romania in domeniul dezarmarii, neproliferarii si controlului exporturilor strategice

1.2.1. In domeniul armamentului nuclear

Stat - parte la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, adoptat la 1 iulie 1968 si ratificat la 30 ianuarie 1970 prin Decretul 21/ 1970;

Stat - parte la Conventia privind notificarea accidentelor nucleare si a cazurilor de urgenta radiologica, semnata la 12 iunie 1990 si intrata in vigoare la 13 iulie 1990;

Stat - parte la Conventia privind acordarea de asistenta in caz de accident nuclear sau urgenta radiologica, semnata la 12 iunie 1990 si intrata in vigoare la 13 iulie 1990.

Din 1991, Romania participa la Grupul Furnizorilor Nucleari si la Comitetul Zangger;

Stat - parte la Protocolul comun privind aplicarea Conventiilor de la Viena si Paris referitoare la raspunderea pentru daune nucleare, ratificat la 3 octombrie 1992 prin Legea 106/1992, a intrat in vigoare la 23 martie 1993, aderare la 29 decembrie 1992;

Stat - parte la Conventia privind protectia fizica a materialelor nucleare, ratificata la 8 noiembrie 1993 prin Legea 78/1993, intrata in vigoare la 23 decembrie 1993;

Stat - parte la Conventia privind securitatea nucleara, ratificata la 24 mai 1995 prin Legea 43/1995, intrata in vigoare la 24 octombrie 1996;

Stat - semnatar al Conventiei privind gestionarea in conditii de siguranta a deseurilor radioactive si a combustibilului nuclear uzat, semnata la 29 septembrie 1997;

Stat - parte la Protocolul de amendare a Conventiei de la Viena privind raspunderea civila pentru daune nucleare, ratificat la 11 noiembrie 1998 prin Legea 203/1998;

Stat - parte la Conventia privind finantarea suplimentara a daunelor nucleare, ratificata la 8 ianuarie 1999 prin Legea 5/1999;

Stat - parte la Tratatul de interzicere totala a experientelor nucleare, adoptat la 10 septembrie 1996 si ratificat in 1999 prin Legea 152/1999;

Ratificarea Protocolului Aditional la Acordul de Garantii in cadrul Tratatului de Neproliferare prin Legea 100/2000.

Problematica nucleara

In calitate de stat-parte la Tratatul de neproliferare al armelor nucleare (NPT), Romania s-a angajat sa nu dezvolte, sa nu produca, sa nu achizitioneze si sa nu detoneze arme nucleare sau alte dispozitive explozive nucleare. Ca detinatoare de instalatii nucleare si componente, Romania acorda o importanta majora folosirii in scopuri pasnice a energiei nucleare, inclusiv prin modernizarea cadrului juridic si a standardelor de licentiere, control si radioprotectie la nivelul standardelor elaborate sub auspiciile AIEA. Autoritatea nationala competenta in materie este Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN).

In cadrul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) Romania, ca membru fondator, va detine un loc in Consiliul Guvernatorilor din toamna acestui an. in aceasta calitate, Romania se va pronunta pentru consolidarea regimului de neproliferare nucleara, pentru intarirea sistemului de garantii, continuarea dezvoltarii participarii la sistemele de raportare pe baza voluntara, precum si sustinerea activa a tuturor aspectelor convenite prin Documentul final adoptat la cea de-a V-a Conferinta de Evaluare a NPT, desfasurata recent la New York (dintre care: principiul ireversibilitatii ca fundament al procesului dezarmarii nucleare, cresterea transparentei privind arsenalele nucleare si masurile de reducere a acestora).

Romania se pronunta pentru consolidarea regimului de neproliferare nucleara si a sistemului national actual de garantii, participand, in acest sens, incepand din anul 1993, la o serie de sisteme de raportare pe baza voluntara vizand obligatia comunicarii la AIEA a informatiilor descriptive ale instalatiilor nucleare cu minim 180 de zile inainte de introducerea materialelor nucleare in instalatie, precum si declararea universala a exporturilor si importurilor de echipamente si materiale nucleare. Romania a participat, de asemenea, la "Programul 93+2", de intarire si de imbunatatire a eficacitatii sistemului de control al garantiilor instituit prin NPT.

in calitate de stat parte la Tratatul privind interzicerea totala a experientelor nucleare - CTBT (care nu este inca in vigoare), Romania participa activ la activitatile Comisiei Pregatitoare a Organizatiei CTBT (CTBTO) si urmareste dezvoltarea procesului de implementare a sistemului de verificare a aplicarii si respectarii CTBT (constituirea graduala a sistemului international de monitorizare seismica, hidroacustica, infrasonora si radionucleida), precum si incheierea acordului privind facilitatile acordate specialistilor din cadrul Secretariatului Tehnic al CTBTO (Facility Agreement) cu scopul obtinerii de asistenta pentru modernizarea statiei seismice Muntele Rosu si a altor statii prevazute a fi conectate la Sistemul International de Monitorizare.

1.2.2. Problematica armelor chimice si biologice

Stat - parte la Conventia privind interzicerea perfectionarii, productiei si stocarii armelor bacteriologice (biologice) si cu toxine si la distrugerea lor/BWC, adoptata la 10 aprilie 1972 si ratificata la 6 iulie 1979 prin Decretul 253/1979;

Stat - parte la Conventia privind interzicerea utilizarii in scopuri militare sau oricare alte scopuri ostile a tehnicilor de modificare a mediului inconjurator, adoptata la 10 decembrie 1976 si ratificata la 6 mai 1983 prin Decretul 100/1983;

Stat - parte la Conventia privind interzicerea dezvoltarii, productiei, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora / CWC, adoptata la 13 ianuarie 1993 si ratificata la 9 decembrie 1994 prin Legea 125/1994;

Membru la Grupul Australia (din martie 1995);

Legea 56/ 997 pentru aplicarea prevederilor Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora.

In calitate de membru al Grupului ad-hoc al statelor parti la Conventia privind interzicerea dezvoltarii, producerii si stocarii armelor bacteriologice (biologice) si cu toxine si distrugerea acestora (BWC), Romania sustine activ finalizarea Protocolului la Conventie, prin care se va stabili un mecanism de verificare a respectarii prevederilor Conventiei de catre statele parti, inclusiv infiintarea Organizatiei pentru Interzicerea Armelor Biologice.

M.A.E. a continuat elaborarea si transmiterea catre Secretarul general al O.N.U., pe baza informatiilor furnizate de Ministerul Sanatatii, Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Agriculturii, rapoartele anuale ale Romaniei cu privire la activitatile desfasurate in domeniul biologic.

Romania este membru al Organizatiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (O.I.A.C.), cu sediul la Haga, de la infiintarea Organizatiei in anul 1997, o data cu intrarea in vigoare a Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora (C.W.C.). in prezent, Romania detine functia de vice-presedinte al Consiliului Executiv al O.I.A.C..

Cadrul legislativ intern pentru asigurarea implementarii C.W.C. a fost stabilit prin Legea nr. 56 din 16 aprilie 1997 pentru aplicarea prevederilor Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora.

1.3. Cadrul institutional national

In spiritul rolului asumat, de factor de stabilitate si furnizor de securitate in regiunea Europei Centrale si de Est, Romania concepe conduita in domeniul neproliferarii si controlului armamentelor drept componente ale strategiei de integrare in structurile europene si euro-atlantice.

In ceea ce priveste noile riscuri de securitate, indeosebi proliferarea armelor de distrugere in masa si a rachetelor purtatoare de astfel de arme, Romania sustine obiectivul neproliferarii, fiind parte la acordurile internationale relevante si avand calitate de stat membru la regimurile de control al exporturilor de produse si tehnologii cu dubla utilizare, cu exceptia Regimului de Control al Tehnologiilor pentru Rachete - MTCR.

1.3.1. Sistemul national de control al exporturilor strategice

Politica de control al exporturilor reprezinta parghia interna esentiala pentru indeplinirea obiectivelor de neproliferare. Principalele elemente ale acesteia sunt principiile, institutiile si mecanismele responsabile si procedurile interne de licentiere. in prezent, regimul de control aplicat de tara noastra este reglementat prin prevederile OUG nr.158/1999 privind regimul exporturilor si importurilor de produse strategice.

Crearea sistemului national de control al exporturilor de produse strategice, proces initiat in 1992, a continuat cu modificari ale cadrului institutional intern si ale regimului de control al operatiunilor comerciale si necomerciale cu aceste categorii de produse si tehnologii.

Romania s-a aliniat, in iulie 1998, principiilor si criteriilor cuprinse in Codul de conduita al UE privind exporturile de armament si a amendat legislatia interna in sensul introducerii clauzei "catch all" (urmarirea produsului de la exportator la destinatia finala).

Guvernul a actualizat listele de armamente, produse si tehnologii cu dubla utilizare si a emis acte normative necesare aplicarii, in plan intern, a embargourilor internationale de armament.

Din ianuarie 2001, Agentia Nationala de Control al Exporturilor Strategice si al Interzicerii Armelor Chimice (ANCESIAC) a trecut in subordonarea Ministerului Afacerilor Externe.

1.3.2. Mecanisme si institutii cu competente (selectiv)

Ministerul Afacerilor Externe, prin Directia Neproliferare si Controlul Armamentelor (C.A.N.) si A.N.C.E.S.I.A.C., asigura reprezentarea Romaniei la organismele din domeniul dezarmarii, neproliferarii si controlului armamentelor, precum si coordonarea politica a delegatiilor mixte (diplomati, functionari si experti) participante la reuniunile internationale. MAE are rolul de a asigura adoptarea deciziilor de politica externa in domeniul controlului armamentelor si neproliferarii in conformitate cu: orientarile fundamentale ale politicii externe; interesele economice si de securitate nationala; obiectivele neproliferarii armelor de distrugere in masa, a mijloacelor purtatoare de asemenea arme si a altor produse strategice utilizate in scopuri militare destabilizatoare; angajamentele internationale asumate de Romania; principiul cooperarii cu statele care promoveaza o politica asemanatoare de neproliferare in acest domeniu.

Consiliul interministerial pentru controlul exporturilor si importurilor de produse strategice:

- organism consultativ in procesul de avizare a licentelor pentru exporturile si importurile de produse strategice, constituit din reprezentantii ministerelor cu competente in domeniu; se reuneste saptamanal si adopta decizii prin consens,

- infiintat prin HG 594/1992 si reorganizat prin HG 292/1997 si OUG 158/1999.

PLUS ANCESIAC (V I - pag 17)

1.4. Infractiuni la regimul materialelor strategice

1.4.1. Precizari de ordin notional

1.4.1.a. O.U.G. nr. 158/1999, privind regimul exporturilor si importurilor de produse strategice

In sensul O.U.G. nr. 158/1999, privind regimul exporturilor si importurilor de produse strategice (art. 5 alin.1), mentioneaza ca prin produse strategice se intelege:

1. articole, tehnologii si servicii din domeniul industrial, care au dubla utilizare (civila si militara);

2. armamente, munitii si alte produse militare;

3. articole, tehnologii si servicii, inclusiv cele purtatoare de tehnologii informatice si de comunicatii, referitoare la armele nucleare, chimice, biologice si la rachetele purtatoare de asemenea arme;

4. tehnologii destinate realizarii de produse strategice, transmise pe cale electronica, prin fax, telefon sau prin alte mijloace.

1.4.1.b. Legea nr. 111/10.10.1996, republicata in 1998 - Legea privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare

Legea privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare (Legea nr. 111/10.10.1996, republicata in 1998, Anexa 2) utilizeaza o serie de termeni de stricta specialitate, cum ar fi:

"activitate nucleara" - orice practica umana care introduce surse sau cai de expunere suplimentare, extinde expunerea la un numar mai mare de persoane sau modifica reteaua de cai de expunere, plecand de la sursele existente, marind astfel expunerea sau probabilitatea expunerii persoanelor sau numarul de persoane expuse;

"ciclu de combustibil nuclear" - ansamblul de operatiuni care cuprind extractia si prelucrarea minereurilor si imbogatirea uraniului si toriului, fabricarea combustibilului nuclear, exploatarea reactorilor nucleari, retratarea combustibilului nuclear, dezafectarea, orice activitate de gospodarire a deseurilor radioactive sau orice activitate de cercetare-dezvoltare asociata uneia dintre operatiunile sus-mentionate;

"combustibil nuclear" - material sau un ansamblu mecanic care contine materie prima sau material fisionabil, special destinat folosirii intr-un reactor nuclear, in scopul producerii energiei nucleare;

"deseuri radioactive" - acele materiale rezultate din activitatile nucleare, pentru care nu s-a prevazut nici o intrebuintare, care contin sau sunt contaminate cu radionuclizi in concentratii superioare limitelor de exceptare;

"dispozitive generatoare de radiatii ionizante" - dispozitive care produc radiatii X, neutroni sau particule incarcate;

"instalatii de iradiere" - echipamente ce cuprind dispozitive generatoare de radiatii ionizante sau surse de radiatii capabile sa produca campuri de radiatii intense;

"instalatie nucleara" - generator de radiatie nucleara, instalatia, aparatul sau dispozitivul care extrage, produce, prelucreaza sau contine materiale radioactive; instalatia nucleara include si cladirile sau structurile aferente;

"obiective nucleare" - uzine pentru fabricarea combustibilului nuclear, reactori nucleari, inclusiv ansamblurile critice si subcritice, reactori de cercetare, centrale nuclearo-electrice, instalatii de stocare a combustibilului iradiat, unitati de imbogatire sau instalatii de retratare;

"materie prima nucleara" - uraniu ori toriu sau orice combinatie a acestora, in orice forma fizica sau chimica; zacaminte care contin cel putin 0,03% in greutate uraniu, toriu sau orice combinatie a acestora;

"material fisionabil special" - plutoniu, uraniu 233, uraniu imbogatit in izotopul 233 sau in izotopul 235; orice material imbogatit artificial in oricare dintre izotopii mentionati anterior;

"material radioactiv" - orice material, in orice stare de agregare, care reprezinta fenomenul de radioactivitate, inclusiv deseurile radioactive;

"material nuclear" - alte materiale care, datorita unor proprietati nucleare specifice, sunt de interes deosebit pentru domeniul nuclear, stabilite prin reglementari specifice;

"plan de interventie" - ansamblu de masuri care se aplica in caz de accident nuclear;

"produs radioactiv" - orice material radioactiv obtinut in cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv prin expunere la radiatii, cu exceptia radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare si sunt susceptibili de a fi utilizati in scopuri stiintifice, medicale, speciale, sociale, comerciale sau industriale;

"radiatie ionizanta" - oricare dintre urmatoarele radiatii: alfa, beta, gama, X, neutroni, electroni, protoni sau alte particule incarcate (nu se includ undele radio, radiatiile vizibile, infrarosii, ultraviolete, precum si radiatii laser, ultrasunete etc.);

"securitate nucleara" - ansamblul de masuri tehnice si organizatorice destinate sa asigure functionarea instalatiilor nucleare in conditii de siguranta, sa previna si sa limiteze deteriorarea acestora si sa asigure protectia personalului ocupat profesional, a populatiei, mediului si bunurilor materiale impotriva iradierii sau contaminarii radioactive;

"surse" - emitator de radiatii ionizante si orice material radioactiv.

1.4.1.c. Legea nr. 137/1995 (publicata in M. Of. nr. 304 din data: 12/30/95) - Legea protectiei mediului

In Anexa nr. 1, da intelesul unor termeni in sensul legii nr. 137/1995:

. autorizatie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea competenta de reglementare autorizeaza pe titularul activitatii sa amplaseze, sa proiecteze, sa achizitioneze, sa fabrice, sa produca, sa construiasca, sa transporte, sa importe, sa exporte, sa primeasca, sa localizeze, sa puna in functiune, sa posede, sa foloseasca, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze si sa dispuna de orice sursa de radiatii ionizante, instalatii nucleare sau amenajari pentru gospodarirea deseurilor radioactive;

. biotehnologie - aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica;

deseuri periculoase - deseuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele, care, introduse sau mentinute in mediu, pot dauna acestuia, plantelor, animalelor sau omului;

. emisii - poluanti evacuati in mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice si ionizante, care se manifesta si se masoara la locul de plecare din sursa;

substante periculoase - orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;

sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive;

art. 15. - activitatile supuse unui regim special de gestionare si gospodarire privesc fabricarea, comercializarea si utilizarea substantelor periculoase si transportul, tranzitul, depozitarea temporara sau definitiva, distrugerea, manipularea, precum si importul si exportul de substante si deseuri periculoase.

art. 16. - Importul in Romania de deseuri de orice natura, in stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu exceptia anumitor categorii de deseuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, in conformitate cu reglementarile dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrala pentru protectia mediului si aprobate de Guvern.

Tranzitul si exportul de deseuri de orice natura se pot realiza in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte.

art. 17. - activitatile prevazute la art. 15 si 16 sunt permise numai in baza acordului si/sau autorizatiei de mediu.

art. 85. - Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de catre organele de urmarire penala, conform competentei legale.

art. 84. - Constituie infractiuni faptele mentionate mai jos si se pedepsesc astfel:
pct 3. cu inchisoare de la 1 la 5 ani:

c) introducerea in tara a unor deseuri sau substante periculoase in scopul depozitarii si/sau distrugerii (art. 16);

pct 5. Daca faptele prevazute la punctele 3 si 4 au pus in pericol sanatatea sau integritatea corporala a unui numar mare de persoane, au avut vreuna dintre urmarile aratate in art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materiala importanta, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iar in cazul in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei nationale, pedeapsa este inchisoarea de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste.

1.4.2. Legea nr. 647/2002 privind aprobarea O.U.G. nr. 141/2001 pentru sanctionarea unor acte de terorism si a unor fapte de incalcare a ordinii publice

Studiind actul normativ, putem observa ca expresivitatea faptelor penale are o anumita arie de circumscriere a pericolului social, unde "portretele de teroristi" si "actele teroriste" ne sugereaza o stapanire ilegala dar energica a armamentului, munitiei, materialelor radioactive si explozive cu care se pot initia si pune in aplicare actiuni teroriste sau alte fapte cu implicatii asupra sigurantei nationale.

Cuvantul intimidare nu trebuie auzit de teroristi. Credem ca intimidarea se apropie mai mult de "bioterorismul" practicat deja de grupurile teroriste instruite pe cursurile de pedagogie mafiota, care, intr-adevar, folosesc intimidarea ca o conventie implicita pentru stapanirea pietelor de operatiuni financiare, de droguri, de trafic de persoane si altele.

Daca ne referim la obiectul material al infractiunilor, observam ca prin OUG sunt incriminate :

a)          tulburarea grava a ordinii publice prin:

intimidare;

teroare;

crearea unei stari de panica in randul populatiei;

b)          amenintarile la adresa unei persoane sau a unei colectivitati cu raspandirea de:

produse chimice;

substante periculoase;

microorganisme sau toxine care pot pune in pericol:

sanatatea animalelor;

sanatatea oamenilor;

sanatatea mediului inconjurator;

c)          corpul persoanei asupra careia se exercita actul terorist calificat astfel prin scop si mijloacele folosite;

d)          corpul aeronavei asupra careia se exercita actul terorist calificat astfel prin scop si mijloacele folosite.

Latura obiectiva. Elementul material este alcatuit din:

o      la actele de terorism - actiunea principala in continutul infractiunii de nerespectare a regimului materialelor nucleare si a altor materii radioactive (art. 279 C. pen.);

o      actele de bioterorism, savarsite in scopul tulburarii grave a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stari de panica, sunt identificate prin:

actiuni alternative principale in continutul infractiunii de amenintare la adresa unei persoane sau colectivitati;

raspandirea de produse chimici, substante periculoase, microorganisme sau toxine de natura sa puna in pericol sanatatea oamenilor, animalelor sau a mediului inconjurator (art. 4 din OUG).[6]

Capitolul 2 - Radioactivitatea

2.1. Concepte si marimi[7]

Materia se compune din elemente, iar elementele se compun din atomi. Atomii contin un nucleu si un numar oarecare de electroni care au sarcina electrica negativa. Nucleul contine protoni, cu sarcina electrica pozitiva, si neutroni, fara sarcina electrica. Numarul protonilor este egal cu numarul electronilor si este numit numar atomic (de exemplu oxigenul are numarul atomic 8). Masa atomului este practic concentrata in nucleu, numarul de protoni plus neutroni din acesta se numeste numar de masa. In aceste conditii, speciile de atomi sunt diferentiate dupa numarul atomic si numarul de masa, sau mai simplu, dupa numele elementului si numarul de masa. Astfel caracterizati, atomii se numesc nuclizi. De exemplu, Carbonul-12 este un nuclid cu 6 protoni si 6 neutroni, Plumbul-208 este un nuclid cu 82 protoni si 126 neutroni.

Nuclizii unui element care au numere diferite de neutroni se numesc izotopi (deci izotopul nu este un sinonim al nuclidului). Hidrogenul, de exemplu, are 3 izotopi: hidrogen-1, hidrogen-2 numit si deuteriu si hidrogen-3, numit si tritiu. Nuclizii pot fi stabili sau instabili. Din cei circa 1700 nuclizi cunoscuti, aproximativ 280 sunt stabili, restul se transforma in mod spontan in nuclizii altui element, iar in timpul transformarii emit radiatie. Aceasta proprietate se numeste radioactivitate, transformarea se numeste dezintegrare, iar nuclidul spunem ca este un radionuclid. De exemplu, Carbonul-14 este un radionuclid care se dezintegreaza in Azot-14, care este stabil, iar Bariul-140 se dezintegreaza in radionuclidul Lantan-140 iar acesta, la randul sau, in nuclidul stabil Ceriu-140.

Radiatiile emise de radionuclizi sunt: particule a, particule b si fotoni g. Un alt tip de radiatie este si radiatia X, care se produce in urma bombardarii cu electroni a unei tinte metalice aflate in vid. Radiatule X au proprietati similare cu radiatiile Y.

Tot in categoria radiatiilor mai pot fi inscrise radiatiile cu neutroni. Neutronii sunt eliberati de nuclizi, de obicei, in urma bombardarii cu particule a sau b

Energia cu care sunt emise radiatiile se masoara in electronivo1ti (eV) si reprezinta energia castigata de un electron cand strabate o diferenta de potential de un volt. Un multiplu al acestei unitati de masura este milion-electron-voltul (MeV); 1 MeV=10⁶ eV.

Activitatea unei cantitati de radionuclid (rata de producere a dezintegrarilor naturale) se masoara in becquerel (Bq). Un becquerel este egal cu o dezintegrare intr-o secunda. In mod normal se utilizeaza MBq (megabecquerelul), care este egal cu un milion de becquereli. Timpul necesar ca activitatea unui radionuclid sa scada la jumatate prin dezintegrare se numeste timp de injumatatire si are simbolul T_1/2. Radiatiile sunt detectate si masurate de: filmele fotografice, substantele termoluminiscente, contorii Geiger si detectoarele cu scintilatii. Masuratorile facute se pot interpreta in termenii dozei de radiatie absorbita de organism sau de o anumita parte a corpului. Doza absorbita se masoara in gray (Gy) si reprezinta energia cedata de radiatie unitati de masa a substantei prin care trece (de exemplu tesutul). Un gray corespunde unui joule pe kilogram. Frecvent, se folosesc submultipli ai grayului, cum este mGy, care reprezinta a milioana parte dintr-un Gy. Dozele absorbite egale au efecte biologice egale. Astfel, un gray de radiatie a intr-un tesut este mai periculos decat un gray de radiatie b, care are o sarcina electrica mai mica si se deplaseaza mai rapid. Din acest motiv s-a introdus o alta unitate de masura, sievert (Sv), care este egala cu doza absorbita inmultita cu un factor care tine seama de modul in care o anumita radiatie isi distribuie energia in tesut. Aceasta marime se numeste echivalentul dozei. Pentru particulele b, fotonii g si radiatiile X, factorul este egal cu unitatea. Pentru particulele a factorul este 20, deci 1 Gy de radiatie a corespunde unui echivalent al dozei de 20 Sv; 1 Sv de radiatie a produce aceleasi efecte asupra organismului uman sau animal ca 1 Sv radiatie b a sau X. Pe de alta parte, in organism, acelasi tip de radiatie are implicatii diferite in functie de organul atacat. Astfel, o iradiere cu particule a a plamanului este mult mai grava decat iradierea cu aceleasi particule a oaselor. Pentru a tine seama de acest atac diferit se utilizeaza pentru organism asa-numitul echivalent al dozei efectiv. Echivalentul dozei efectiv se calculeaza ca suma a produselor dintre echivalentul dozei fiecarui organ din corp si un factor de pondere asociat acelui organ. Factorii de pondere pentru om sunt prezentati in tabelul de mai jos.

De exemplu, daca iradierea s-a produs asupra plamanului (echivalentul dozei 9OmSv), ficatului (echivalent doza 80 mSv), suprafetei osoase (200 mSv) si a maduvei osoase (echivalent doza 150 mSv), echivalentul dozei efectiv primit de organism se calculeaza astfel:

99x12 + 80x0,06 + 200x0,03 + 150x0,12 = 39,6 mSv

Deoarece in multe lucrari de specialitate se pot intalni unitati de masura diferite de cele prezentate pana aici, in tabelul urmator se prezinta relatiile de interdependenta.

2.2. Surse de poluare radioactiva[9]

Sursele de radioactivitate se pot grupa in doua categorii:

a. surse artificiale;

b. surse naturale.

a) Principalele surse artificiale de poluare radioactiva sunt urmatoarele:

a.1⁰. accidentele si deseurile de la reactoarele nucleare;

a.2⁰    experientele si accidentele cu arme nucleare;

a.3⁰. tratamentele medicale ce utilizeaza radiatii sau radionuclizi;

a.4⁰. diferite activitati profesionale.

a.1⁰. Reactorii nucleari au fost folositi pentru producerea energiei inca din anii 1950. Exista, practic, doua tipuri de reactori : reactori termici si reactori rapizi. In reactorii termici frecvent utilizati - se foloseste uraniu, care este alcatuit din nucleele a doi izotopi: uraniu-235 (0,7%) si uraniu-238 (99,3%). Cand un neutron termic patrunde intr-un nucleu de uraniu-235 se produce fisiunea acestuia din urma cu o mare eliberare de energie, de alti neutroni si de radiatii 7. Neutronii rezultati din fisiune sunt rapizi si nu sunt tot atat de capabili de a produce noi fisiuni. Cu exceptia celor subterane, marile puteri au efectuat circa 510 teste nucleare in atmosfera: circa 300 S.U.A., 180 fosta URSS, 25 Marea Britanie si 4 Franta. Pana in anii 1985, Franta si China, singurele nesemnatare ale tratatului, au mai explodat in atmosfera 40 si respectiv 25 bombe nucleare.

Energia eliberata in testele efectuate pana in 1963 a fost de cateva ori mai mare decat a tuturor explozivilor folositi in al doilea razboi mondial, sau a 20-a parte din puterea exploziva nucleara acumulata in arsenalele americane si sovietice in 1981 (exprimata in combustibil exploziv conventional aceasta putere a fost de 600 megatone). In acelasi timp, aproximativ 10 t plutoniu ,,neexplodat' s-a vaporizat si dispersat in atmosfera.

Exploziile nucleare sovietice, desi mai putine, au avut o putere dubla fata de cele americane (450 megatone fata de 150), cea mai teribila bomba sovietica fiind de aproximativ 4 000 de ori mai puternica decat ,,Little boy', folosita impotriva Japoniei.

Dupa 1963, testele cu arme nucleare an continuat in subteran. Din 1963 pana in 1980, Statele Unite au mai efectuat cam 400 teste subterane cu bombe atomice, iar fosta Uniune Sovietica 300, dar cu o putere exploziva mult mai mare.

La nivelul anului 1963 se apreciaza ca radionuclizii, proveniti de la testele cu arme nucleare, au produs o iradiere suplimentara anuala de 430 mSv pe individ, in aproape intreaga emisfera nordica (majoritatea exploziilor au fost efectuate in aceasta emisfera). Dupa acest an, valoarea iradierii suplimentare a scazut substantial, pana la momentul Cernobal.

a.3⁰. In clinici si spitale radiatiile sunt folosite:

- la radiografii;

- in scop terapeutic;

- in scopuri de investigatie.

La radiografii se folosesc, in special, radiatiile X (Rontgen), o radiografie a toracelui va transfera plamanului un echivalent al dozei de 20 mSv

In scop terapeutic se utilizeaza iradierea pentru distrugerea tesuturilor tumorale maligne. Frecvent folosite sunt radiatiile X de mare energie sau radiatule gama date de sursele Cobalt-60. In scop terapeutic sunt necesare valori ale dozei absorbite foarte mari, ajungand pana la cativa zeci de gray. Se mai folosesc fascicule de neutroni si radiatiile ionizante.

In scopuri de investigatie se utilizeaza administrarea de radionuclizi cu timpi scurti de injumatatire. Dupa administrare, se realizeaza tomografierea (radiografii ale structurilor dintr-un singur plan de profunzime), in special a plamanilor, oaselor si creierului.

Se estimeaza ca media echivalentului efectiv al dozei primite de organismul uman din proceduri medicale are valori de circa 200 mSv pe an.

a.4⁰. Radiatia artificiala este folosita in multe ramuri ale activitatii omenesti. De exemplu, in industrie este folosita pentru controlul proceselor si a calitatii produselor, iar in scop de studiu, este folosita in institute de cercetare si invatamant superior. Tot aici trebuie inclusa si activitatea medicilor sau a personalului sanitar care lucreaza cu radiatii. La acestea trebuie adaugate dozele pe care le primeste omul si de la ceasurile luminate cu substante radioactive sau de la televizoare (televizoarele moderne sunt bine ecranate).

Se apreciaza ca din activitati profesionale doza colectiva (produsul dintre echivalentul dozei efectiv si nr. persoanelor care au activitati profesionale legate de radiatie) in Marea Britanie, de exemplu, este de circa 450 Sv/om pe an.

b) Problema radiatiilor nu este numai o consecinta a progresului tehnic-stiintific al omului modern. Radiatia a existat intotdeauna in natura. Dupa opinia unor oameni de stiinta, radiatia cosmica a avut o mare importanta in evolutia vietii pe Pamant. Astfel, aparitia reptilelor gigantice precum si evolutia ulterioara a speciilor animale si vegetale este pusa, de multi cercetatori, sub semnul influentei exercitate de radiatia cosmica primita de Pamant, din univers.

Practic, exista doua componente ale iradierii naturale: o componenta cosmica si una telurica.

Originea radiatiei cosmice este inca neclara. Unii specialisti sunt de parere ca ar veni din galaxia noastra, altii ca ar veni din afara ei. Soarele contribuie mai ales in perioadele de eruptii solare.

Radiatia cosmica patrunde in cantitate mai mare pe la poli decat pe la ecuator. De asemenea, oamenii si animalele care traiesc in munti, la mari altitudini, sunt mai expusi la acest tip de radiatie decat cei aflati la nivelul marii.

Radiatia telurica provine din faptul ca toate materialele din scoarta pamantului sunt radioactive. Se crede ca miscarile scoartei sunt cauzate si de radioactivitatea naturala. Cele mai raspandite elemente radioactive din sol si roci sunt: uraniul, toriul si potasiul-40.

Sintetic, iata, in medie, care sunt, calitativ si cantitativ, principalele surse ale dozei de radiatie umana:

din cosmos: circa 100 000 neutroni si 400 000 particule de radiatie cosmica secundara trec prin fiecare individ, in fiecare ora;

din aerul respirat: circa 30 000 atomi (de radon, plutoniu, bismut si plumb) se dezintegreaza in fiecare ora in plamani, dand nastere la particule '3, ce si unor fotoni 7;

din sol si materiale de constructie: peste 200 milioane fotoni y trec prin noi in fiecare ora;

din alimente si apa: omul introduce zilnic in organism peste 1 microgram de uraniu; 70% din aceasta cantitate provine din cereale, carne, lapte si cartofi.

Intr-un om de greutate medie (70 kg) se afla, permanent, urmatoarele cantitati de substante radioactive:

C 14 - 1,9x100 g, care dau 3,1x10^-8 dezintegrari/s;

T - 8,4x10^-15 g, care dau 3 dezintegrari/s;

K 40 - 8,3x10^-12 g, care dau 1,9x10⁴ dezintegrari/s.

Din faptul ca viata pe pamant exista si se dezvolta continuu, deducem ca nivelul radiatiei naturale nu atinge, nici pe departe, limitele de suportabilitate ale organismelor vii.

2.3. Actiunea fiziologica a radiatiilor

In general, efectele vatamatoare ale radiatiilor se impart in:

efecte somatice, care pot la randul lor fi: imediate, cronice si intarziate;

efecte genetice.

Efectele somatice dau asa-numita boala de iradiere, care se manifesta prin urmatoarele sindroame imediate:

sindromul sistemului nervos central, care se instaleaza dupa cateva minute sau ore de la o iradiere de 50-60 Sv. Se manifesta prin convulsii si lipsa de coordonare;

sindromul gastro-intestinal, manifestat prin greata, vomitari, diaree.

Intre efectele somatice cronice se inscriu: depresiuni hematopoetice, sterilitate, tulburarea vederii (cataracte), alopecia (caderea parului). Ca efecte intarziate se releva: scurtarea vietii si aparitia neoplasmelor in diferite forme (frecvent cancer epiteliar si pulmonar).

Gravitatea bolii de iradiere depinde de echivalentul dozei.

Astfel:

pentru echivalentul dozei sub 2 Sv nu se evidentiaza influente;

pentru echivalente ale dozei intre 2-5 Sv examenul hematologic pune in evidenta reducerea globulelor albe si trombocitelor;

intre 5 si 9 Sv mortalitatea este ridicata;

peste 9 Sv mortalitatea este de 100%, daca nu se face transplant de maduva osoasa.

Efecte genetice. Numeroase cercetari efectuate au evidentiat ca, prin iradiere, se pot produce si mutati genetice, de la cele mai severe, ca de exemplu, intarzierea mintala, pana la cele mai banale, cum sunt pete ale pielei.

La plante, prin iradiere, s-au obtinut mutatii genetice benefice, materializate prin cresterea calitatii si productivitatii. Se pare insa, ca acest lucru se petrece numai pana la anumite doze relativ mici. Depasirea acestora poate produce leziuni biochimice ireversibile.

In ceea ce priveste norma referitoare la nivelul admisibil al radioactivitatii, alta decat cea naturala, a fost stabilita in Romania, pentru un individ din populatie, in medie, la un echivalent al dozei efectiv de 1 mSv/an, adica jumatate din valoarea datorata iradierii naturale.

Raportat la activitatea surselor pentru praful atmosferic si depuneri, exista urmatoarele limite:

- de atentionare, cand activitatea are valori de 185 Bq/m² zi;

- de avertizare, cand activitatea atinge valori de 370 Bq/m² zi;

de alarmare, cand activitatea atinge valoarea de 1 851 Bq/m² zi.

2.4. Terorismul nuclear[10]

Spre deosebire de celelalte forme ale terorismului, cel nuclear si in special cel bazat pe folosirea bombelor atomice, produce cele mai multe victime in unitatea de timp, iar urmarile sale pot persista sute sau mii de ani: iradierea populatiei cu consecinte genetice, contaminarea radioactiva a unor suprafete intinse, imposibilitatea protejarii populatiei fata de efectele exploziilor, pagube materiale importante, etc.

Preocuparea noastra se indreapta spre trei categorii de materiale: plutoniu si uraniu puternic imbogatit, surse radioactive, deseuri metalice contaminate. Acestea pot fi utilizate respectiv la producerea de armament nuclear, iradierea populatiei, contaminarea unor zone.

In evaluarea riscurilor trebuiesc avute in vedere urmatoarele:

tarile care produc ingrijorarea,

rutele de tranzit,

metodele de transport,

producatorii finali suspecti,

potentialele puncte de diversiune,

proliferarea echipamentelor deja produse.

Metodele infractionale cele mai utilizate sunt: furtul si contrabanda, descrierea intentionat eronata, clasificarea intentionat eronata, diversiunea.

Profilul infractional este caracterizat prin: ofertantii care provin in special din fostele republici sovietice, cumparatorii-utilizatorii nu sunt identificati, sunt de varsta mijlocie, eventual oameni de afaceri ratati, au cazier judiciar.

Este bine cunoscut faptul ca organizatiile teroriste sunt interesate in special de materiale fisile, respectiv Uraniu 235 imbogatit peste 90% si Plutoniu in izotopii 239 si 240. Ca atare, mecanismele de control si raspuns trebuie sa aiba in vedere in primul rand aceste materiale, care, din fericire, nu pot fi fabricate decat in conditii de tehnologie foarte avansata. Cu toate acestea, cantitatile deja existente atrag din ce in ce mai mult atentia teroristilor, motiv pentru care orice miscare pe glob a acestor materiale este cu precizie monitorizata, protejata si confidentiala. Mai mult, sistemele de protectie fizica si fortele de raspuns din obiectivele nucleare si zonele de garantii nucleare sunt dotate cu logistica necesara determinarii, identificarii si actiunii pentru orice potentiala amenintare. In aceeasi idee se inscriu si Proiectele Amenintarii de Baza care au rolul de a dimensiona corespunzator protectia fizica si forta de raspuns.

Teroristii pot fi insa interesati nu numai de material fisil, ci si de surse radioactive, in diverse stari de agregare, prin intermediul carora pot realiza acte de terorism radiologic. Mai mult decat atat, atunci cand vorbim de centrale nucleare, trebuie avut in vedere si sabotajul economic, al carui obiectiv nu este reactorul nuclear, ci capacitatea economica pe care o reprezinta centrala, care, oprita pe o perioada lunga de timp, ar perturba in mod serios economia.

Crearea si mentinerea panicii prin utilizarea de surse radioactive sau deseuri contaminate este o alta preocupure a gruparilor extremiste. Daca pentru materiale nucleare, sursele de aprovizionare sunt tinute strict sub control, in cazul izotopilor radioactivi, datorita multitudinii acestora si miscarilor frecvente, posibilitatea obtinerii lor este mai facila. Furtul din laboratoare sau institute de cercetare, atacarea transporturilor speciale, iata cateva modalitati prin care se produce pierderea controlului.

In conformitate cu prevederile AIEA, orice situatie care are ca rezultat pierderea controlului asupra unei surse radioactive sau material nuclear trebuie considerata o situatie de trafic ilicit, pana cand contrariul este probat.

Capitolul 3 - Competenta legala a organelor de politie pentru prevenirea si combaterea traficului cu materiale strategice si nucleare

3.1. Regimul juridic al materialelor strategice

3.1.1. Cadrul legal al materialelor nucleare:

Legea nr. 111/10.10.1996, republicata in 1998 - privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare (Anexa 2 defineste termenii de specialitate, cum sunt: material radioactiv, material nuclear, radiatie ionizanta; Anexa 3 enumera organele de control a activitatilor nucleare);

Articolul 279 din Codul Penal ( "nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive"), care pedepseste primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, instrainarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum si orice alte operatiuni privind circulatia acestora. Acest articol incrimineaza, totodata, si sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive. Gradul de pericol pe care il prezinta activitatile anterioare este recunoscut si prin cuantumul pedepselor prevazute in articol, in functie de consecintele pe care le-a avut fapta respectiva (daca s-a produs moartea unora sau mai multor persoane, pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi);

Art. 209 C.P.P. - competenta procurorului in faza urmaririi (alin.3 - urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu, de catre procuror, in cazul infractiunii prevazute de art. 279 C. Pen.);

Protocolul de colaborare din 1992, incheiat intre Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, Ministerul Sanatatii prin Directia de Medicina Preventiva si Inspectoratul General al Politiei, prin care se stabilesc directiile comune de actionare si informare reciproca, conform normelor legale, in cazuri de furturi, pierderi sau gasiri de surse si materiale radioactive;

Protocolul de colaborare incheiat in cadrul "Grupului roman de neproliferare";

Memorandum de intelegere "TASK FORCE" din 1998 privind prevenirea controlului contrabandei cu materiale nucleare si radioactive.

3.1.2. Reglementari pe linia materialelor strategice:

a)     O.U.G. nr. 158/1999 - privind regimul exporturilor si importurilor de produse strategice;

b)     H.G. nr. 467/1999 - privind produsele strategice supuse regimului de control la import si export;

c)     H.G. nr. 20/2000 - care completeaza Anexa 1 din Hotararea Guvernului nr. 467/1999;

d)     H.G. nr. 48/2000 - modificarea articolului nr. 40 din O.U.G.158/1999;

e)     Ordinul ANCESIAC nr. 25/1999 - aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. 158/1999.

Legiuitorul roman a constientizat pericolul reprezentat de folosirea necorespunzatoare sau de folosirea ilicita a materialelor nucleare ori materiilor radioactive, fapt ce reiese si din prevederea articolului 3 litera k din Legea nr. 51/1991, privind siguranta nationala a Romaniei. Astfel, constituie amenintare la adresa sigurantei nationale a Romaniei - sustragerea de materii radioactive, toxice sau biologice din unitatile autorizate sa le detina, contrabanda cu acestea, producerea, detinerea, instrainarea, transportul sau folosirea lor in alte conditii decat cele prevazute de lege, daca prin acestea se pune in pericol siguranta nationala a tarii noastre.

3.1.3. SERVICIUL MATERIALE STRATEGICE (LEGISLATIE):

Legea nr. 111/1996, republicata, privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare;

H.G. nr. 467/1999, privind produsele strategice supuse regimului de control la export si import;

Legea nr. 141/1997, privind Codul Vamal al Romaniei ;

O.U.G. nr. 158 din 19.10.1999, privind regimul importurilor si exporturilor de produse strategice;

Ordinul Presedintelui CNCAN nr. 14, privind aprobarea Normelor Fundamentale de Securitate Radiologica;

Ordinul Presedintelui CNCAN nr. 363, privind aprobarea Normelor de control de garantii in domeniul nuclear;

Ordinul Presedintelui CNCAN nr. 382, privind aprobarea Normelor de protectie fizica in domeniul nuclear;

Ordinul Presedintelui CNCAN nr. 106, pentru aprobarea Normelor privind cerintele pentru calificarea personalului care asigura paza si protectia materialelor si instalatiilor protejate in domeniul nuclear;

Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc;

H.G. nr. 679/1997 pentru aprobarea regulamentelor armelor de foc si a munitiilor;

Legea 126/1995, privind regimul substantelor explozive;

L. 468/18.07.1997 pentru modif. Si complet. L.126/1995;

Ordonanta de urgenta 141/2001, pentru sanctionarea unor acte de terorism si a unor fapte de incalcare a ordinii publice;

Ordonanta de urgenta 31/13.03.2002, privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenefob si a cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii;

Ordonanta 102/31.08.2002, privind regimul refugiatilor din Romania.

3.2. Activitatea organelor de politie pentru prevenirea si combaterea traficului international cu materiale strategice

La nivelul politiei, activitatea de prevenire si combatere a traficului cu materiale strategice si nucleare este coordonata de Serviciul 2 - Trafic cu materiale strategice din cadrul Directiei Generale de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog din I.G.P.

Acesta are urmatoarele atributii principale:

asigura indrumarea, sprijinul si controlul centrelor zonale, in domeniul de competenta;

asigura prevenirea comiterii de infractiuni prevazute si pedepsite de art. 2791 Cod penal, Legea 111/1996 (republicata in 1998) si O.U.G. nr. 158/1999, impreuna cu alte institutii abilitate;

tine legatura, prin seful serviciului, cu organisme guvernamentale de avizare si control al operatiunilor cu materiale strategice, radioactive si reprezinta directia in relatia cu aceste structuri;

culege date si informatii cu privire la operatiuni ilegale cu materiale strategice si materiale nucleare;

concepe si desfasoara actiuni si combinatii informativ-operative pentru identificarea si documentarea activitatii infractionale a grupurilor organizate care comit infractiuni la regimul materialelor strategice si nucleare, utilizand mijloace specifice de acoperire, conform legii;

schimba informatii si coopereaza cu alte institutii ale statului cu atributiuni in domeniu;

tine legatura si coopereaza cu structuri similare din politiile altor state;

organizeaza si gestioneaza baza de date proprie cu privire la persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati cu materiale strategice si nucleare;

instrumenteaza, in conditiile legii, direct sau prin delegare, cazurile de incalcare a legii prevazute si pedepsite de art.279 Cod Penal, Legea 111/1996 si O.U.G. nr. 158/1999 cu materiale strategice si radioactive, armament, munitie si echipament militar si cazurile de trafic international cu aceste materiale;

asigura protectia contrainformativa a transporturilor de material nuclear pe teritoriul national si participa la efectuarea acestora;

elaboreaza propuneri de acte normative in domeniul de competenta;

utilizeaza, gestioneaza si testeaza echipamentul specific din dotare in activitatile pe care le desfasoara.

Obiectul de activitate rezulta din atributiile D.G.C.C.O.A. in baza redistribuirii sarcinilor, ca urmare a reorganizarii:[11]

desfasurarea de activitati informativ-operative si de cercetare in cauze complexe sau de pe raza a mai multor judete ori cu implicatii internationale in domeniul materialelor strategice, radioactive si nucleare;

executarea de sarcini concrete in cadrul "Grupului roman de neproliferare" (G.R.N.), privind controlul importul si exportul de materiale strategice cu dubla intrebuintare precum si in "TASK FORCE", privind prevenirea contrabandei cu materiale nucleare si radioactive, ca urmare a obligatiilor asumate de Romania, prin participarea ca membru in diferite organe si organisme de control international;

cooperarea cu politiile altor state si cu organismele internationale, precum si cu organele administrative centrale abilitate, pentru stabilirea in comun a masurilor concrete de lupta pentru combaterea infractiunilor transfrontaliere in domeniu, realizand schimburi de experienta si informatii cu respectarea legilor si a ordinelor in vigoare;

organizeaza si coordoneaza activitatea de prevenire si descoperire a faptelor antisociale comise la regimul materialelor strategice, radioactive si nucleare.

3.2.1. Activitatea de culegere a informatiilor pentru combaterea traficului cu materiale strategice[12]

In activitatea informativa, ofiterii specialisti din cadrul DGCCOA si centrele zonale trebuie sa aiba in atentie si sa lamureasca cu prioritate urmatoarele aspecte:

sursele de materiale strategice si radioactive;

locurile de depozitare, ambalare si distribuire a acestora;

itinerariile si mijloacele folosite pentru transportul acestora;

modul de organizare a producerii, transportului si desfacerii materialelor strategice si substantelor radioactive;

identificarea suspectilor si conexiunile lor.

In ceea ce priveste persoanele sau categoriile de persoane pretabile la savarsirea de infractiuni pe aceasta linie de munca, vor fi in atentie:

persoanele fizice si juridice sau angajati ai unitatilor economice care produc, detin sau pun in circulatie materiale strategice sau radioactive,

persoanele suspectate de desfasurarea de activitati ilicite pe linia materialelor strategice sau radioactive, ce fac parte din filiere transnationale sau sunt semnalate de structuri similare din strainatate,

alte categorii de persoane despre care se detin date ca au comis, comit sau vor comite infractiuni pe linia de munca precizata mai sus.

Munca informativa se desfasoara conform legislatiei in vigoare, a ordinelor si a instructiunilor interne.

Aspecte ce trebuie avute in vedere la instruirea retelei informative

La instruirea retelei informative trebuie avute in vedere mai multe aspecte, fapt impus de specificul acestui domeniu de activitate. In acest sens, politistul specialist al serviciului urmareste urmatoarele aspecte:

a)     sa arate informatorului ca ii sunt intelese greutatile pe care le poate intampina si ca ii sunt apreciate informatiile furnizate, chiar daca acestea sunt lipsite de valoare operativa;

b)    sa realizeze o incurajare a informatorilor in scopul determinarii de a cauta si furniza informatii cu valoare operativa;

c)     sa evite intrebarile care i-ar putea deranja;

d)    nu se vor purta discutii contradictorii sau sa se recurga la amenintarea informatorilor;

e)     sa asigure confidentialitatea discutiilor purtate;

f) in momentul in care se incheie o intalnire, sa se obtina informatiile dorite in vederea unor contracte ulterioare;

g)     informatorul nu va atinge direct materialul suspect a fi radioactiv si dupa ce va realiza, in cel mai scurt timp posibil, intalnirea cu ofiterul care il are in legatura, il preda acestuia pe baza de proces-verbal. Pe timpul manipularii, atat informatorul cat si ofiterul vor purta manusi din cauciuc si ochelari din plastic.

h)    informatorul va fi instruit de ofiterul ce il are in legatura cu privire la normele elementare de radioprotectie.

Avand in vedere ca, in prezent, majoritatea informatorilor evita sa scrie notele informative, se impune ca ofiterul care a contactat informatorul sa redacteze raportul informativ si sa il prezinte sefului ierarhic in cel mult 12 ore. Informatiile pe linia materialelor strategice si nucleare se raporteaza in 24 ore serviciului de linie din B.C.C.O. din D.G.C.C.O.A..

Verificarea informatiei se face de catre formatiunea care a primit-o, sub controlul serviciului specializat din cadrul Brigazii. Solicitarea de date si informatii de le organismele guvernamentale de avizare si control se face numai de catre Serviciul 2 din DGCCOA. Daca informatiile se confirma, in functie de complexitatea cazului, documentarea si instrumentarea acesteia poate fi facuta de serviciul central sau de structura teritoriala, sub indrumarea Brigazii. Daca nu se confirma, toate datele legate de aceasta vor fi transmise serviciului central, unde vor fi introduse in baza de date computerizata a DGCCOA , iar pentru evitarea situatiilor de provocare sau incalcare a legii, informatiile de prima sesizare vor fi prezentate procurorului competent, pentru avizarea activitatilor informativ-operative si de cercetare ulterioare.

In situatia obtinerii unor informatii pe linie de substante radioactive sau materiale nucleare, procedura este aceiasi. Daca in cauza este introdus sau recrutat un informator, acesta va purta discutii cu persoanele suspecte cu privire la urmatoarele aspecte:

- tipul materialului;

- tipul izotopului;

- descrierea materialului din punct de vedere al starii de agregare (lichid, solid, gaz), fizic (minereu, namol, pulbere, pastila, baza, aschie);

- tipul de emisie radioactiva (emitator alfa, beta, gama sau neutroni);

- nivelul de radioactivitate;

- gradul de imbogatire;

- cum si daca este protejat (doza de radiatii la perete);

- descrierea ambalajului si a eventualelor semne si inscriptii aplicate;

- cantitatea oferita si pretul cerut;

- originea si destinatia materialului;

- cum este transportat.

Aceste date au rolul de a stabili daca materialul in cauza prezinta pericol pentru informator, suspect sau populatie. In vederea stabilirii cu exactitate a caracteristicilor materialului radioactiv, se poate proceda in doua moduri, in functie de situatie.

In prima situatie, informatorul va solicita o proba, in vederea expertizarii. Proba in cauza va fi depozitata intr-un container cu pereti de plumb, care sa protejeze impotriva radiatiilor. Dupa ridicarea probei, se vor intocmi procese verbale in care sa se mentioneze datele de identificare a materialului, care vor fi avizate de procuror. Materialul va fi transportat in conditii de siguranta cu un autoturism autorizat de CNCAN conform Legii nr. 111/1996, in prima faza la Laboratorul de Medicina preventiva teritoriala si, daca se impune, la Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara Magurele sau Societatea de Cercetari Nucleare Pitesti, pentru obtinerea unui buletin de analiza.

Toate activitatile ulterioare pentru confiscarea intregului material radioactiv si retinerea suspectilor vor fi desfasurate numai sub indrumarea procurorului competent.

A doua situatie impune un alt mod de actiune. Astfel, informatorul va solicita expertizarea intregii cantitati de material radioactiv, sub pretextul ca proba nu este concludenta, iar prelevarea ei poate fi periculoasa pentru viata si sanatatea sa. Daca suspectii sunt de acord cu aceasta conditie, se va informa procurorul competent si Brigada, pentru realizarea flagrantului de catre ofiterii serviciului central. Daca situatia operativa impune, flagrantul poate fi realizat dupa returnarea probei.

In oricare din cele doua situatii, se intocmeste plan de masuri informativ-operative si de actiune, avizat de seful serviciului central si aprobat de conducerea Brigazii, sau de omologi, la nivel teritorial. Despre continutul planurilor va fi informat procurorul care supravegheaza cauza. De asemenea, se vor efectua fotografii judiciare ale materialului ce se transmit ulterior la serviciul central pentru a fi introduse in baza automata de date.

La locul faptei, expertizarea premergatoare flagrantului va fi facuta numai de ofiteri anume desemnati si instruiti, avizati de CNCAN, cu echipament tehnic special.

Capitolul 4 - Cercetarea infractiunilor la regimul materialelor nucleare si a altor materii radioactive

4.1. Consideratii preliminare

Materialele nucleare, alaturi de alte materii radioactive, datorita actiunii pe care o au in declansarea unor energii extrem de nocive trebuie folosite cu maxima prudenta si numai in stricta conformitate cu normele legale care le reglementeaza regimul. In caz contrar, acestea pot produce consecinte incalculabile, fie ca sunt folosite in mod imprudent de anumite persoane, fie ca ajung in mana unor infractori care le utilizeaza in scopuri antisociale.

Dupa cum este cunoscut, Romania face parte din randul tarilor care au trecut la introducerea, dezvoltarea si folosirea energiei nucleare si tehnicilor nucleare in economie si viata sociala, la promovarea si dezvoltarea cercetarii stiintifice si de industrializare a rezultatelor acesteia. Desfasurarea unor activitati in domeniul nuclear implica - prin natura lor - riscuri legate de posibilitatea de iradiere ori de contaminare cu substante radioactive a persoanelor ocupate profesional in acest domeniu, a populatiei, a mediului inconjurator si a bunurilor materiale.

Asadar, mentinerea ordinii publice, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii persoanelor, a avutului public sau privat, a mediului inconjurator reclama ca fabricarea, producerea, detinerea, transportul, folosirea si orice operatiune privind materialele nucleare si alte materii radioactive sa fie supuse unui regim strict, stabilit de lege.

Regimul materiilor nucleare este reglementat prin Legea nr. 111/1996, privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, act normativ ce inlocuieste vechea legislatie in domeniu (Legea nr. 61/1974 cu privire la desfasurarea activitatilor in domeniul nuclear), depasita de realitatile prezente. Obiectul acestei legi il constituie "desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare in scopuri pasnice, astfel incat sa se indeplineasca conditiile de securitate nucleara, de protectie a personalului expus profesional, a populatiei, a mediului si a proprietatii, cu riscuri minime prevazute de reglementari si cu respectarea obligatiilor ce decurg din acordurile si conventiile la care Romania este parte" (art. 1, Legea 111/1996).

4.1.1. Faptuitorii, calitatea si contributia acestora la savarsirea infractiunilor

Din analiza dispozitiilor legii penale rezulta ca subiectul activ nemijlocit - autorul - al infractiunilor la regimul materialelor nucleare si al altor materii radioactive poate fi orice persoana, legea neconditionand existenta faptelor de vreo anume calitate pe care trebuie sa o aiba infractorul. Fara a avea relevanta sub aspectul incadrarii juridice, calitatea faptuitorului trebuie avuta in vedere, fie si numai din considerentul ca nu oricine poate savarsi astfel de fapte. Pentru a produce, experimenta si prelucra materii radioactive ori materiale nucleare e necesara o anume calificare a faptuitorului. La fel, in cazul folosirii acestora, faptuitorii trebuie sa aiba cunostinte in domeniul respectiv. De fapt, numai persoanele autorizate pot manipula si folosi astfel de materii. In cazul unor modalitati normative prevazute in legea privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, subiectul este circumstantiat. De pilda, utilizarea de surse inchise, deschise sau a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante pentru diagnostic si tratament nu poate fi facuta decat de catre un medic sau radiolog (Legea nr.111/1996, art.38 alin.1). De asemenea, utilizarea aparaturii de control dozimetric al radiatiilor ionizante si al materialelor si dispozitivelor pentru protectia impotriva acestor radiatii nu poate fi facuta decat de persoane de stricta specialitate. Idem in cazul proiectarii, amplasarii, constructiei si montajul obiectivelor nucleare.

Legat de participatia penala, in literatura de specialitate s-au exprimat numeroase opinii, absolut valabile si in cazul acestor infractiuni. Astfel, pornind de la regula ca autor este acela care comite nemijlocit fapta prevazuta de legea penala, in cazul unor astfel de fapte are calitatea de subiect activ nemijlocit - autor - si acela care a executat chiar o singura operatie in cadrul activitatii de executare. Pe cale de consecinta, autori ai infractiunii sunt cei care detin, transporta ori fac diferite operatii cu materiile sau materialele ce formeaza obiectul infractiunii. In deplin consens cu literatura de specialitate, practica judiciara a statuat ca in ceea ce priveste intentia cu care trebuie sa actioneze faptuitorii - coautorii - nu este necesar ca fiecare coautor sa aiba intentia de autor unic al infractiunii. Tinand cont de faptul ca actiunile faptuitorilor au relevanta penala numai daca sunt savarsite cu vinovatie - intentie - rezulta ca este suficienta vointa unui coautor de a actiona de asa maniera incat activitatea sa infractionala sa se completeze cu a altei persoane si stiinta ca prin activitatea comuna se realizeaza nemijlocit latura obiectiva a infractiunii. In situatii in care inculpatul savarseste - cu privire la aceeasi fapta - atat acte de instigare, cat si de coautorat, el va raspunde numai in calitate de autor. In schimb, daca un inculpat savarseste, concomitent, acte de instigare si de complicitate la aceeasi infractiune, el va raspunde numai pentru instigare. De asemenea, trebuie retinut faptul ca exista complicitate indiferent de forma sub care se infatiseaza inlesnirea infractiunii, fiind lipsit de relevanta daca actul de ajutorare a fost sau nu indispensabil autorului.

Numarul participantilor care au conlucrat la savarsirea infractiunilor intereseaza atat sub aspectul asigurarii unei incadrari juridice corespunzatoare, dar si pentru stabilirea infractiunilor concurente si, deci, posibilitatea extinderii cercetarilor. Dupa cum este cunoscut, cooperarea mai multor faptuitori la comiterea aceleiasi infractiuni este de natura sa determine un pericol social sporit faptei, fiind lipsit de importanta daca toti ori numai o parte din ei sunt responsabili penal. De asemenea, in raport cu numarul participantilor organele de cercetare penala urmeaza sa faca aplicarea prevederilor legale referitoare la pluralitatea de infractori - in cazul in care au actionat impreuna, la faptele savarsite de un major impreuna cu un minor, s.a.

Tot in legatura cu faptuitorii nu trebuie omisa nici stabilirea modului de organizare, intelegerile ce au survenit intre acestia privind pregatirea, executarea si valorificarea produsului infractiunii, scopul activitatii infractionale, perioada cat au actionat impreuna s.a.

4.1.2. Materialele nucleare ori materiile radioactive care au facut obiectul activitatii ilicite

In cazul infractiunilor de nerespectare a regimului acestor materii, conditia sine qua non este ca materialele sau materiile in discutie sa faca parte din categoria celor expres prevazute de lege, respectiv daca activitatea ilicita a avut ca obiect o materie prima nucleara - uraniu ori toriu sau orice combinatie a acestora, in orice forma fizica sau chimica; zacaminte care contin cel putin 0,03% in greutate uraniu, toriu sau orice combinatie a acestora - material fisionabil special - plutoniu, uraniu 233, uraniu imbogatit in izotopul 233 sau in izotopul 235, orice material imbogatit artificial in oricare dintre izotopii mentionati anterior; material radioactiv, deseuri radioactive, producerea de radiatii nucleare, etc. De asemenea, daca activitatea ilicita s-a concretizat in activitati de cercetare, proiectare, amplasare, productie, montaj, punere in exploatare, modificare, dezafectare, import sau export de obiective si instalatii nucleare, in alte conditii decat cele stipulate prin normele in vigoare, in activitati de minerit si preparare a minereurilor de uraniu si toriu, in furnizare de aparatura de control dozimetric al instalatiilor ionizante, a materialelor si dispozitivelor necesare pentru protectia impotriva unor astfel de radiatii ori a mijloacelor de transport si conteinerizare a acestora. In mod similar in cazul in care activitatea infractionala s-a concretizat in realizarea de produse sau servicii destinate obiectivelor si instalatiilor nucleare. Tot astfel, in modalitatea normativa prevazuta de lege privitoare la introducerea in circuitul economic si social a produselor ce au fost supuse iradierii - sau care contin materiale radioactive -, in vederea utilizarii sau consumului catre populatie, precum si in modalitatea de savarsire a infractiunii ce consta in utilizarea pentru diagnostic si tratament medical a surselor inchise, deschise ori a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante si a produselor farmaceutice care contin materiale radioactive, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca si problema naturii si cantitatii de produse introduse in consumul sau utilizarea populatiei, modul si gradul de iradiere, medicamentele prescrise si concentratia de materii radioactive pe care le contin, etc.

In sfarsit, in cazul dezvoltarii, fabricarii, detinerii, importului, exportului, tranzitului sau detonarii armelor nucleare sau a oricaror dispozitive nucleare, cercetarii ii revine sarcina de a lamuri, in afara problemelor legate de actiunile faptuitorului, si pe aceea legata de apartenenta armelor si dispozitivelor in cauza la clasa armelor sau dispozitivelor nucleare, tipul, modul de actiune, materialele folosite la fabricarea lor, puterea distructiva s.a.

Ca o concluzie la cele aratate pana in prezent se cuvine subliniata ideea potrivit careia oricare ar fi modalitatile de comitere a faptelor incriminate, pentru a subzista sau nu infractiunea, acestea trebuie sa se refere strict la materialele nucleare sau materiile radioactive prevazute de lege. Dupa cum, activitatile prohibite trebuie sa aiba ca obiect tot astfel de materiale ori materii - ori sa fie destinate producerii acestora -, conditia esentiala a inexistentei autorizatiilor si a vizelor de specialitate fiind hotaratoare in calificarea juridica a faptelor.

4.1.3. Provenienta materialelor nucleare ori materiilor radioactive ce constituie elementul material al infractiunilor comise

Legat de aceasta problema, indiferent daca infractiunea are ca obiect materiale nucleare ori alte materii radioactive, descoperirea acestora in posesia sau detentia unei persoane fizice indica provenienta ilicita a acestora. Astfel de materii si materiale constituie monopol de stat, prin urmare producerea, detinerea, transportul si orice alte operatiuni cu acestea trebuie sa poarte girul autoritatilor competente si abilitate de lege la nivel national. Este adevarat ca actele normative in vigoare prevad posibilitatea ca unele actiuni sa fie facute si de persoane fizice. Dar, acest lucru trebuie facut numai de catre cei autorizati in acest scop si numai in calitate de salariati ori reprezentanti ai persoanelor juridice autorizate si responsabile de intreaga paleta de activitati ce vizeaza regimul acestor materii si materiale deosebit de periculoase. Cu alte cuvinte, din dispozitiile legale trebuie inteles faptul ca persoanele fizice respective -gestionari, detinatori, etc. - nu actioneaza in nume propriu, ci in numele persoanei juridice la care isi desfasoara activitatea, in conformitate cu indatoririle de serviciu ce le revin din contractul de munca, reglementarile interioare, normele de tehnica si securitatea muncii, etc. In aceeasi ordine de idei, persoanele fizice care manuiesc, detin, folosesc, etc. materiale nucleare ori alte materii radioactive fac acest lucru in locuri precis delimitate, cum ar fi: fabrici producatoare, poligoane de experimentare sau de distrugere, activitati economice, unitati de cercetare in domeniu, centrale atomo-electrice, reactoare s.a. Prin urmare, desfasurarea tuturor actiunilor sau inactiunilor -prevazute expres de lege - in afara locurilor unde se produc, detin, folosesc, experimenteaza asemenea materii si materiale constituie infractiuni. In activitatea practica pot aparea situatii in care detinatorii materialelor nucleare ori a altor materii radioactive sa fie persoane fizice care au calificarea necesara in domeniu. Dar, detinerea, folosirea, experimentarea, etc. in alte locuri decat cele legal stabilite indica, implicit, provenienta ilegala, fie sub forma sustragerii (C. Penal art. 280 alin. 2), fie sub forma delapidarii (C. Penal art. 215 alin. 1).

Lamurirea problemei in discutie prezinta o importanta cu totul deosebita, cel putin din urmatoarele considerente:

stabilirea provenientei materialelor nucleare sau a altor materii radioactive este de natura sa asigure o incadrare juridica corespunzatoare a faptelor comise, cu toate consecintele ce decurg din aceasta.

Aspectul semnalat vizeaza deci stabilirea faptului daca infractiunea s-a savarsit in forma simpla - tipica sau in vreuna din modalitatile agravante.

provenienta materialelor nucleare sau a altor materii radioactive ofera posibilitatea stabilirii consecintelor faptelor savarsite mai ales in ceea ce priveste producerea pericolului public sau vatamarea integritatii fizice ori sanatatii uneia sau mai multor persoane, degradarea mediului inconjurator, etc.

stabilirea provenientei este de natura sa conduca la stabilirea corecta a prejudiciului material cauzat prin infractiune si, implicit, la luarea masurilor de reparare a acestuia;

in sfarsit, cunoasterea sursei de provenienta duce la evidentierea cauzelor, conditiilor si imprejurarilor care au favorizat sau facilitat savarsirea infractiunilor, acestea constituind - in acelasi timp - si premise ale extinderii cercetarii pentru alte fapte si faptuitori.

Fara a detalia prea mult, din analiza practicii judiciare in materie rezulta o multitudine de modalitati faptice de comitere a unor astfel de fapte. Dintre acestea, amintim:

- sustrageri de materiale nucleare, etc. din locurile de depozitare, amenajate in alte conditii decat prevad normele in vigoare si fara luarea masurilor de asigurare;

- introducerea sau scoaterea ilicita din tara de materiale nucleare ori alte materii radioactive.

4.1.4. Scopul activitatii infractionale

Problema stabilirii scopului activitatii ilicite se pune numai in cazul modalitatii de comitere constand in amenintarea - adresata unui stat, unei organizatii internationale sau unei persoane fizice ori juridice (art. 279 alin. 6 si 7 Cod pen.) - cu folosirea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, in scopul de a provoca vatamarea sau moartea unor persoane ori pagube materiale.

Asadar, pe langa lamurirea problemei legate de existenta amenintarii si a celui caruia ii era adresata, cercetarea trebuie sa lamureasca si in ce a constat amenintarea propriu-zisa, respectiv daca aceasta s-a referit la folosirea materiilor si materialelor in scopurile precizate. Opinam ca amenintarea cu folosirea materialelor nucleare in scopul mentionat poate fi facuta in orice forma; scris, oral, prin mijloace de informare in masa, direct sau prin intermediar. In acelasi mod se pune problema si in varianta amenintarii urmata de conditionarea indeplinirii sau neindeplinirii unui act ori a pretinderii - sub orice forma - de a se da sau preda materiale nucleare, respectiv materii radioactive.

Stabilirea scopului activitatii infractionale vizeaza si delimitarea infractiunilor la acest regim de unele infractiuni contra sigurantei statului, cum ar fi tradarea prin ajutarea inamicului, actiuni dusmanoase contra statului, atentatul contra unei colectivitati, subminarea economiei nationale s.a.

4.1.5. Cauzele, conditiile si imprejurarile care au generat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunilor

Clarificarea cauzelor, conditiilor si imprejurarilor care au determinat ori favorizat savarsirea infractiunilor la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive este de natura sa ofere organelor de urmarire penala posibilitatea realizarii laturii preventive, in primul rand, prin alegerea celor mai eficiente metode de combatere a faptelor de acest gen. Dintre modalitatile specifice de prevenire, amintim:

- intensificarea masurilor de paza la unitatile care lucreaza sau produc astfel de materii si materiale,

- antrenarea la activitatile de natura preventiva a salariatilor din locurile respective,

- tragerea la raspundere a persoanelor cu atributii pe linia asigurarii, conservarii, manipularii, transportului si tinerii evidentelor care si-au indeplinit defectuos sarcinile profesionale s.a.

Analiza practicii judiciare in domeniu releva faptul ca cele mai frecvente cauze si conditii favorizatoare se concretizeaza in:

neindeplinirea indatoririlor specifice locului de munca, de catre persoanele care utilizeaza astfel de materii si materiale in procesul de productie;

depozitarea necorespunzatoare a materiilor prime, produselor finite si reziduurilor radioactive, inclusiv neasigurarea lor in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

nerespectarea dispozitiilor legale privitoare la angajarea si mentinerea in functie a gestionarilor unor astfel de materiale si materii;

mentinerea la zi a evidentelor privind materia prima intrata in procesul de productie, a produselor intermediare rezultate, a cantitatilor de produse finite si a reziduurilor rezultate in urma prelucrarii;

nesesizarea organelor competente cu privire la cazurile de scurgere a materiilor nucleare volatilizante in vederea remedierii operative a defectiunilor s.a.

Pericolul social deosebit pe care il prezinta infractiunile la regimul materiilor nucleare si altor materii radioactive impune cunoasterea in detaliu atat a actelor normative in domeniu, cat si practica pozitiva a organelor judiciare.

4.1.6. Modalilitatile de savarsire a infractiunilor de nerespectare a regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive

Legea penala (art. 279 Cod Penal) incrimineaza ca infractiuni urmatoarele actiuni privitoare la materialele nucleare sau alte materii radioactive: primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, instrainarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea, precum si orice operatii privind circulatia acestora, sustragerea, distrugerea si amenintarea cu folosirea unor astfel de materiale ori materii, ultima modalitate normativa fiind conditionata de un anumit scop urmarit de catre faptuitor. De retinut ca aceste activitati au ca scop producerea mortii sau vatamarii corporale a unor persoane, pagube materiale, indeplinirea ori neindeplinirea unui act, pretinderea darii sau predarii unor materiale nucleare ori radioactive.

In cazul modalitatii normative ce consta in "primirea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive", primirea semnificand intrarea in posesie ori detentie, indiferent in ce mod, urmata de pastrarea acestora. Pentru existenta infractiunii nu prezinta nici un fel de relevanta nici titlul cu care au fost primite, nici cantitatea sau forma in care au fost primite si nici perioada ori durata in care materialele nucleare sau materiile radioactive s-au aflat asupra faptuitorului. De asemenea, nu consideram ca ridica probleme deosebite termeni ca "cedare", "modificare" sau "instrainare", intelesul acestora fiind cel uzitat in vorbirea curenta. In schimb, termenul de "dispersare" (de la cuvantul de origine latina "dispersus" - raspandit) in cazul materialelor nucleare sau a altor materii radioactive desemneaza acea operatie de divizare a substantei in particule foarte mici - faza dispersa - intr-un mediu oarecare solid, lichid sau gazos - mediu de dispersie -, operatiunea respectiva realizandu-se prin pulverizare, prin folosirea de mori coloidale, a ultrasunetelor, a agentilor activi de suprafata sau prin metode electrice.

Actiunea de "expunere" a materialelor nucleare ori a altor materii radioactive semnifica prezentarea acestora unui grup de persoane sau, in mod repetat, la diferite persoane individual. In mod cert, o asemenea prezentare, aratare, etc. trebuie facuta in alt loc decat cel in care se pastreaza astfel de materiale sau materii. Prin analogie cu alte infractiuni, actiunea de expunere se constituie intr-o modalitate ostensibila care apropie de finalizare altei activitati ilicite desfasurate de catre faptuitor pana in acel moment -sustragere, instrainare, folosirii, etc. - si - fara a constitui un scop in sine -, reprezinta o etapa a conduitei infractionale.

Prin "detinere" se intelege primirea si pastrarea materiilor, indiferent cu ce titlu - cumparare, pastrare, imprumut, etc. - pentru ce perioada de timp - scurta, lunga sau permanent - , in ce cantitate sau forma.

La randul ei, "folosirea" materialelor nucleare ori a altor materii radioactive presupune utilizarea efectiva a acestora, indiferent de modul ori scopul in care se face, respectiv pentru productie, experimentari s.a.

Modalitatea normativa de savarsire a infractiunii constand in "transportul" materiilor de mai sus trebuie inteleasa in sensul deplasarii acestora dintr-un loc in altul, in afara cladirii sau a locului unde sunt depozitate, in alte localitati, etc. De asemenea, nu intereseaza modul in care s-a facut deplasarea materiilor respective, mijlocul de transport utilizat si nici daca deplasarea acestora s-a facut o singura data ori prin mai multe actiuni succesive.

Actiunea de "deturnare" trebuie inteleasa in sensul de schimbare a destinatiei initiale a materialelor nucleare sau materiilor radioactive ce constituie obiectul material al infractiunii. In cazul faptelor ce incalca regimul instituit pentru materialele nucleare si materii radioactive, pentru ca actiunile mentionate sa imbrace aspect infractional se cere indeplinita cerinta esentiala, respectiv efectuarea actiunilor mentionate "fara drept". Potrivit Legii nr.111/1996, autoritatea nationala competenta in domeniul nuclear, care exercita atributiile de reglementare, autorizare si control este Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, prin Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare, comisia respectiva elaborandu-si propriul regulament de organizare si functionare, aprobat prin hotarare a Guvernului (Legea nr. 111/1996, art. 4 alin 1 si 2).

Trebuie retinut faptul ca autorizatia se elibereaza numai persoanelor juridice, la cererea acestora, daca fac dovada respectarii prevederilor legale in vigoare (Legea nr. 111/1996, art.8 alin.2). Pe langa faptul ca autorizatia poate fi folosita numai in scopul pentru care a fost eliberata, cu respectarea limitelor si conditiilor precizate in aceasta (Legea nr. 111/1996, art.8 alin.3), ea se solicita - si respectiv, se elibereaza - simultan sau succesiv, separat pentru fiecare gen de activitate sau pentru fiecare instalatie cu functionalitate proprie din patrimoniul solicitantului, ori pentru fiecare tip distinct de material radioactiv, de dispozitiv generator de radiatii ionizante, de aparatura de control dozimetric al radiatiilor ionizante sau al gradului de contaminare radioactiva, de material sau dispozitiv utilizat in scopul protectiei impotriva radiatiilor ionizante, de mijloc de conteinerizare sau de transport special amenajat in acest scop, pe care solicitantul autorizatiei de producere intentioneaza sa-l realizeze, in vederea utilizarii sau comercializarii (Legea nr. 111/1996, art.8 alin.4). Mai mult, autorizarea unei faze de realizare sau functionare a oricarei instalatii se poate face numai daca fazele anterioare au primit toate tipurile de autorizatii necesare, prin "faze de autorizare a obiectivelor si instalatiilor nucleare" intelegandu-se, dupa caz, urmatoarele: proiectarea, amplasarea, producerea, constructia si montajul, punerea in functiune, functionarea de proba, functionarea si intretinerea, repararea sau modificarea, conservarea si dezafectarea (Legea nr. 111/1996, art.8 alin.5 si 6). In aceeasi ordine de idei, legea statueaza ca titularul autorizatiei are obligatia sa utilizeze in activitatile autorizate numai persoane ce poseda permis de exercitare, valabil pentru aceste activitati. Acest permis se elibereaza persoanelor fizice pe baza unei evaluari si examinari, de catre autoritatea nationala competenta, persoanele in cauza avand responsabilitati pe linia desfasurarii in siguranta a activitatilor nucleare. In mod similar, detinerea de combustibil nuclear este interzisa daca detinatorul nu poseda autorizatie de producere, de detinere, de depozitare, de tratare, de prelucrare, de utilizare sau de transport, in acord cu activitatile pe care le desfasoara.

Tot astfel, transportul combustibilului nuclear in afara incintelor obiectivelor nucleare - ori in afara locurilor in care acest combustibil este tinut in custodie - se efectueaza numai de catre agenti de transport sau carausi autorizati in acest scop. Utilizarea mijloacelor de transport amenajate special pentru transportul combustibilului nuclear, al materialelor nucleare, al produselor radioactive, inclusiv deseurilor radioactive este permisa numai atunci cand carausul autorizat este in posesia unei autorizatii pentru mijlocul de transport respectiv, eliberata tot de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare. Nu putem incheia referirile privitoare la activitatea de transport fara a evidentia, chiar succint, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca agentii de transport sau carausii care solicita autorizarea:

- combustibilul nuclear sa fie transportat in conformitate cu reglementarile nationale in domeniu si cu normele internationale privind transportul marfurilor periculoase;

- modul, timpul si ruta de transport sa nu contravina interesului public (Legea nr. 111/1996, art. 20 alin. 2, lit. a - b).

Daca fapta s-a savarsit in modalitatea importului sau exportului de materiale nucleare sau materii radioactive, autorizatia de import-export se poate elibera numai in urmatoarele conditii:

n      solicitantul autorizatiei este in masura sa demonstreze competenta si probitatea persoanelor cu activitate de control decizional asupra operatiunilor de import sau export pentru care solicita eliberarea autorizatiei, in conformitate cu reglementarile in vigoare;

n      in cazul importului, solicitantul autorizatiei sa se angajeze sa asigure respectarea prevederilor legii si angajamentelor asumate de Romania in domeniul energiei nucleare, sa livreze produsele si informatiile numai catre beneficiarii autorizati in acest scop si sa raporteze de indata comisiei asupra intrarii in tara a produselor si informatiilor importate;

n      in cazul exportului, solicitantul autorizatiei sa obtina de la partenerul extern garantiile necesare din care sa rezulte ca acesta nu il va folosi in scopuri care sa prejudicieze obligatiile internationale ale Romanei ori siguranta nationala, exportatorul fiind obligat sa raporteze de indata comisiei asupra iesirii din tara a produselor si a informatiilor exportate (art. 22).

De asemenea, producerea, furnizarea sau importul pentru tipuri de material nuclear, radioactiv, dispozitive generatoare de radiatii ionizante, aparatura de control dozimetric al radiatiilor ionizante ori al gradului de contaminare radioactiva s.a. pot fi efectuate numai dupa obtinerea, in prealabil, a unei autorizatii de produs, model sau tip, emisa de aceeasi comisie a autoritatii nationale competente in domeniul nuclear. Totodata, sursele-etalon de radiatii si mijloacele de masurare trebuie sa aiba si aprobarea de model, eliberata de Biroul de Metrologie Legala si sa fie verificate metrologic, in conformitate cu dispozitiile legale.

Din cele expuse mai sus rezulta cu claritate necesitatea pentru organele de urmarire penala de a cunoaste - mergand pana la detalii - prevederile legale si, in raport cu situatia concreta, sa aprecieze daca actiunile faptuitorului au fost sau nu efectuate "fara drept". Atat in cazul modalitatilor normative de savarsire prevazute de Codul penal, cat si in cazul celor sanctionate de legea speciala, organele de urmarire penala trebuie sa lamureasca daca, in raport cu imprejurarile concrete, fapta imbraca forma unei infractiuni consumate ori a ramas in faza tentativei. Aceasta deoarece, indiferent de modalitatile de comitere, tentativa la astfel de fapte se pedepseste.

Concluzionand, putem afirma ca lamurirea problemei activitatii infractionale prezinta importanta deosebita atat pentru asigurarea unei incadrari juridice corespunzatoare a faptelor comise si, pe aceasta baza, a desfasurarii activitatilor specifice de administrare a probelor, cat si pentru stabilirea cauzelor si conditiilor care au generat si favorizat savarsirea unor astfel de fapte, cu efect pe linia combaterii si prevenirii savarsirii infractiunilor la regimul instituit pentru materialele nucleare sau alte materii radioactive.

4.1.7. Locul si timpul savarsirii infractiunilor

In conformitate cu prevederile legii penale (art. 279 si art. 280) care incrimineaza faptele de nerespectare a regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, existenta infractiunii nu este conditionata de vreo cerinta privitoare la locul si timpul cand a fost comisa. Aceasta, cel putin la prima vedere, intrucat, la o analiza in profunzime a modalitatilor normative de savarsire a infractiunilor la acest regim vom observa ca problema locului rezulta, implicit, din materialitatea faptelor. Astfel, locul unde s-au folosit, modificat, dispersat, expus ori detonat materialele nucleare ori alte materii radioactive, legat indisolubil de modalitatile normative si faptice de comitere prezinta importanta din urmatoarele considerente:

locul unde s-a desfasurat - in tot sau in parte - activitatea ilicita ori unde s-au produs urmarile permite descoperirea, fixarea si ridicarea tuturor urmelor si mijloacelor materiale de proba;

cunoasterea locului si timpului cand s-au comis faptele permite formarea corecta a cercului de banuiti, apoi urmarirea si prinderea faptuitorului;

stabilirea locului si a timpului savarsirii infractiunii constituie punctul de plecare in identificarea martorilor;

odata stabilit locul si a timpului comiterii faptelor exista posibilitatea reala de limitare a consecintelor activitatilor ilicite, s.a.

De asemenea, cunoasterea locului si timpul cand s-a derulat activitatea infractionala este de natura sa conduca la darea de urgenta in urmarire - locala sau generala - a faptuitorului, la descoperirea locurilor de ascundere a materiilor radioactive ori a materialelor nucleare s.a.

Daca asa stau lucrurile in cazul modalitatilor normative prevazute de Codul penal, in cazul faptelor prevazute de legile speciale in materie, de cele mai multe ori, locul faptei este precis determinat. Astfel, activitatea de cercetare, proiectare, amplasare, montaj, punere in functiune, exploatare, etc. - in cazul materialelor nucleare - nu poate fi desfasurata decat in locuri anume stabilite, respectiv centre de cercetare, centrale atomo-electrice, reactoare atomice, centre de proiectare de profil, etc. In mod similar se pune problema si in situatia in care activitatea ilicita s-a desfasurat in legatura cu mineritul si prepararea minereurilor de uraniu sau toriu, in cazul utilizarii pentru diagnostic si tratament medical de surse inchise, deschise, a dispozitivelor generatoare de radiatii ionizante, a folosirii de produse farmaceutice care contin materiale radioactive. Acelasi lucru si in cazul depozitarii - permanente sau temporare - , importul si exportul de astfel de materii si materiale s.a.

4.1.8. Consecintele faptelor comise

In cazul materiilor radioactive si a materialelor nucleare, legea statueaza ca infractiunea se comite in forma agravanta daca - urmare a actiunilor ilicite - s-au produs anumite urmari ce sporesc gradul de pericol social. Astfel, savarsirea oricareia din faptele ce constituie elementul material al infractiunii in forma tipica - primirea, detinerea, folosirea, cedarea, modificarea, instrainarea, dispersarea, transportul si deturnarea de materii radioactive ori a altor materiale nucleare, precum si orice alte operatii privind circulatia acestora, efectuate fara drept (art. 279 alin. 1 si art. 280 alin. 1) - este sanctionata mai aspru daca a produs pericol public, vatamarea corporala, vatamarea corporala grava sau o paguba de ordin material (art. 279 alin. 2 si art. 280 alin. 4).

Cercetarii ii revine sarcina de a elucida faptul daca in urma manoperelor frauduloase s-a cauzat uneia ori mai multor persoane vatamari ale integritatii corporale sau sanatatii care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile (art. 181), mai mult de 60 de zile sau au avut ca urmare pierderea unui simt ori organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate fizica sau psihica permanenta, etc. (art. 182)

Termenul de "paguba materiala" trebuie inteles in sensul de pierdere a unor bunuri sau valori ce au avut drept consecinta diminuarea patrimoniului unei persoane, fie ca este vorba de o persoana fizica, fie ca pierderea a lezat o persoana juridica. Deci, ori de cate ori se constata ca in urma actiunilor faptuitorului s-a produs si o diminuare a patrimoniului unei persoane - indiferent de cuantumul pagubei pricinuite (cu exceptia "consecintelor deosebit de grave") - sunt intrunite cerintele pentru a i se retine in sarcina savarsirea infractiunii in aceasta forma agravanta. Cat priveste "producerea de pericol public", desi legea nu defineste exact continutul notiunii de "pericol public", consideram ca acesta vizeaza urmarile ce au aparut ori ar putea sa apara ca urmare a savarsirii vreunei fapte la regimul instituit.

De exemplu, dispersarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive constituie, fara indoiala, un pericol public, aceasta actiune provocand infectarea radioactiva a mediului, iradierea persoanelor, distrugerea florei si faunei, etc. In aprecierea pericolului public produs trebuie sa se tina cont si de perioada de timp cat dureaza efectul imprastierii, panica produsa in randul cetatenilor, posibilitatea aparitiei in viitor a altor consecinte: boli, deformatii congenitale la noii nascuti, etc. In mod similar s-ar putea pune problema si in cazul introducerii in circuitul economic si social, in vederea utilizarii sau consumului de catre populatie, a produselor care au fost supuse iradierii sau care contin materii radioactive, detonarea armelor nucleare sau a oricaror dispozitive nucleare, in acest ultim caz, pericolul public rezultand din materialitatea faptelor, respectiv din dezastrul provocat - pe toate planurile - de folosirea efectiva a unor astfel de arme de distrugere in masa. Demn de subliniat este faptul ca cercetarea trebuie sa lamureasca daca urmarile mentionate se datoreaza savarsirii vreuneia din faptele prevazute la forma tip a infractiunii ori ele au fost generate de sustragerea sau distrugerea materialelor nucleare ori a materiilor explozive. Distinctia trebuie facuta tinand cont de faptul ca distrugerea ori sustragerea unor astfel de materii si materiale constituie prin ele insele agravante la infractiunea tip. Cu alte cuvinte, in astfel de cazuri avem de-a face cu o agravanta la agravanta.

Cat priveste "consecintele deosebit de grave" - cerute ca o agravare a faptelor prevazute la infractiunea tip si la cea comisa prin sustragere sau distrugere - retinerea acestora nu comporta nici o dificultate, legea penala (Codul penal al Romaniei, art. 146) statuand ca prin acestea se intelege "o paguba materiala mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile le care se refera art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice".

In situatia in care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane cercetarea trebuie sa lamureasca daca decesul se datoreaza actiunii directe a faptuitorului. Altfel spus, daca intre actiunile faptuitorului si rezultatul concret produs exista raport de cauzalitate. Existenta legaturii de cauzalitate trebuie stabilita in cazul tuturor modalitatilor normative a caror agravare depinde de aparitia unui alt rezultat socialmente periculos.

In alta ordine de idei, stabilirea consecintelor infractiunilor comise este de natura sa conduca atat la identificarea persoanelor vatamate, cat si la stabilirea corecta a prejudiciului material cauzat si - pe aceasta baza - la luarea masurilor de reparare a acestuia, inclusiv de limitare si inlaturare a altor consecinte ale faptei.

4.1.9. Existenta concursului de infractiuni si posibilitatea extinderii cercetarilor

Stabilirea tuturor infractiunilor concurente prezinta importanta deosebita atat pentru caracterizarea pericolului social, cat si pentru asigurarea unei incadrari juridice corespunzatoare. Pe de alta parte, lamurirea acestei probleme presupune, implicit, alegerea celei mai adecvate metodologii de cercetare pentru fiecare infractiune in parte si, bineinteles, efectuarea activitatilor specifice pentru administrarea probatoriilor.

In cazul in care materiile radioactive au fost introduse ilegal in tara (ori s-a incercat scoaterea acestora) prin punctele de frontiera, in sarcina faptuitorului urmeaza a se retine atat infractiunea de nerespectare a regimului materiilor radioactive, cat si aceea de trecere frauduloasa a frontierei (Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a Romaniei, art. 68 alin. 1, lit. c). In legatura cu acest lucru in literatura de specialitate - si mai ales in practica judiciara - s-a incercat acreditarea ideii potrivit careia trecerea frauduloasa a frontierei in scopul traficarii de materii radioactive constituie infractiune numai la regimul instituit pentru aceste materii, nu si la regimul frontierei de stat. Argumentul invocat in sustinerea acestui punct de vedere este textul de lege ce incrimineaza trecerea frauduloasa a frontierei in aceasta modalitate agravanta, respectiv "se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava, trecerea frauduloasa a frontierei de stat savarsita. in scopul. traficarii de arme, munitii, materiale explozive sau radioactive." (Legea nr. 56/1996, art. 68 alin. 1). Cum modificarile aduse Codului penal stabilesc pentru forma tipica a infractiunii de nerespectare a regimului materiilor radioactive pedeapsa cu inchisoarea de la 3 la 10 ani, aceasta este infractiunea mai grava ce trebuie retinuta. Cu alte cuvinte, trecerea frauduloasa a frontierei de stat in aceasta modalitate este absorbita in ceea ce legea penala incrimineaza sub denumirea de "orice alte operatiuni privind aceste materiale fara drept".

La o prima vedere, argumentul invocat pare corect. Dar, la o analiza mai profunda a textelor de lege observam urmatoarele:

atat legea speciala, cat si dispozitiile Codului penal incrimineaza chiar simpla detinere a unor astfel de materii, inclusiv transportul lor dintr-un loc in altul;

asa cum am vazut, infractiunea - in oricare din modalitatile normative prevazute - se consuma in momentul ducerii la bun sfarsit a actiunilor prohibite;

in momentul ajungerii la frontiera de stat, in scopul scoaterii din tara a acestor materii, infractiunea de nerespectare a regimului instituit este consumata si in nici un caz, scoaterea din tara a acestora nu poate fi asimilata "altor operatiuni".

Fata de argumentele invocate, consideram ca in astfel de cazuri se savarsesc doua infractiuni, in concurs real. De asemenea, atunci cand materialele nucleare sau alte materii radioactive au facut obiectul infractiunii de contrabanda.

Tot referitor la concursul de infractiuni, in modalitatea de savarsire constand in sustragerea de materiale nucleare sau alte materii radioactive (art. 279, alin. 3) se savarseste o singura infractiune, si nu si infractiunea de furt. Faptul ca sustragerea este incriminata ca forma agravanta (pedepsita cu inchisoare de le 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi) a infractiunii, in continutul ei este absorbita si infractiunea de sustragere, in sensul luarii unui bun din posesia sau detentia altei persoane, in scopul de a si-l insusi pe nedrept. A retine in astfel de cazuri concurs de infractiuni inseamna, in opinia noastra, o dubla incriminare, incalcandu-se in felul acesta principiul "non bis in idem".

Daca insa prin folosirea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive s-a produs distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, va exista concurs cu infractiunea de distrugere (art. 217) - atat in forma simpla, cat si in formele agravante - ori cu infractiunea de distrugere calificata (art. 218).

In raport cu imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta, infractiunile la regimul materialelor nucleare sau a altor materii radioactive pot fi savarsite in concurs cu infractiunile de fals intelectual, fals material in inscrisuri oficiale si uz de fals (art. 288, art. 289 si art. 291). De asemenea, astfel de fapte pot fi savarsite in concurs cu infractiunile de nerespectare a dispozitiilor privind operatiile de import si export (art. 302), nerespectarea dispozitiilor privind importul de deseuri si riziduri (art. 302 alin 2) s.a.

4.2. Particularitati ale principalelor activitati necesare in vederea administrarii probelor

4.2.1. Cercetarea la fata locului

Dupa cum este cunoscut, cercetarea la fata locului reprezinta activitatea procedurala si de tactica criminalistica al carui obiect il constituie perceperea nemijlocita a locului unde s-a savarsit infractiunea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea si examinarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, precizarea pozitiei si starii acestora, avand ca scop stabilirea naturii si imprejurarilor comiterii faptei, precum si a datelor necesare identificarii faptuitorului.

Literatura de specialitate si practica judiciara in materie sunt unanime in a aprecia ca acest act initial de urmarire penala are o evidenta rezonanta in ansamblul preocuparilor consacrate solutionarii unei cauze antisociale. El presupune cunoasterea imediata, directa si completa a locului in care s-a comis fapta penala. Tot astfel, sub aspect de ordin notional, trebuie facuta precizarea ca intelesul termenului de "fata locului" sau "loc al faptei" priveste nu numai locul propriu-zis al savarsirii infractiunii, ci si zonele mai apropiate sau alte locuri care se pot desprinde date referitoare la pregatirile, comiterea si urmarile faptei, inclusiv caile de acces si de retragere ale autorului din campul infractional.

Raportata la modalitatile normative de savarsire a infractiunilor la regimul materialelor nucleare si a altor materii radioactive - inclusiv la modalitatile faptice de comitere - notiunea de "loc al faptei" imbraca anumite aspecte specifice.

Daca faptele s-au concretizat in actiuni de detinere, modificare, expunere etc. a materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, in acceptiunea de "loc al faptei" intra:

- locurile unde se afla ascunse materialele nucleare - sau alte materii radioactive - ce constituie elementul material al infractiunii;

- locurile unde s-a facut modificarea, dispersarea, expunerea etc. a materialelor nucleare ori a altor materii radioactive;

- locurile unde au fost depozitate deseurile radioactive ori alte materii de acest fel procurate din import prin nerespectarea dispozitiilor legale (in mod similar, in cazul materialelor nucleare sau a altor materii radioactive destinate exportului);

- mijloacele utilizate pentru transportul materialelor nucleare si a altor materii radioactive s.a.

In sfarsit, in referire stricta la faptele de natura penala incriminate de Legea nr. 111/1996 prin notiunea de loc al faptei se intelege, dupa caz, urmatoarele:

locurile unde s-au efectuat activitati de minerit si de preparare a minereurilor de uraniu si toriu;

locurile in care s-au efectuat cercetarea si proiectarea, unde au fost amplasate obiectivele sau instalatiile nucleare, precum si acelea in care s-a realizat punerea in functiune, exploatarea, modificarea, dezafectarea acestora;

locurile in care s-au produs, s-au furnizat, prelucrat, tratat, utilizat, depozitat - temporar sau definitiv - materiale nucleare ori radioactive, inclusiv combustibil nuclear, deseuri radioactive si dispozitive generatoare de radiatii ionizante;

locurile unde s-au furnizat si folosit aparatura de control dozimetric al radiatiilor ionizante ori materialele si dispozitivele pentru protectia impotriva radiatiilor ionizante, inclusiv mijloacele de conteinerizare sau de transport, amenajate special in acest scop;

locul unde s-au utilizat - pentru diagnostic si tratament medical - sursele inchise ori deschise sau dispozitivele generatoare de radiatii ionizante si produsele farmaceutice care contineau materiale radioactive;

locurile unde au fost supuse iradierii produsele destinate consumului catre populatie, precum si locurile unde produsele respective au fost introduse in circuitul economic si social s.a.

De asemenea, trebuie facuta fixarea prin fotografiere si filmare a aspectului general al locului faptei, a materialelor nucleare sau materiilor radioactive descoperite, activitati ce se executa in faza statica a cercetarii la fata locului. Membrii echipei de cercetare trebuie sa poarte costume de protectie adecvate. De precizat ca examinarea criminalistica este esentiala pentru elucidarea cauzelor si conditiilor in care s-a produs evenimentul. In cazul investigarii acestor infractiuni, la locul faptei vor patrunde mai intai echipele de interventie pentru salvarea victimelor si inlaturarea pericolelor de producere a altor accidente, activitatea acestora antrenand - prin forta lucrurilor - anumite modificari ale situatiei de fapt.

La fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului trebuie sa se respecte intocmai dispozitiile legii procesuale penale (C. p. pen., art.90 si art.91) si regulile instituite de tactica criminalistica.

4.2.2. Particularitatile constatarii infractiunii flagrante

Ca si alte fapte de natura penala, si infractiunile la regimul materialelor nucleare si a altor materii radioactive sunt susceptibile de a fi constatate in flagrant.

Organizarea si desfasurarea unei astfel de activitati presupune o pregatire temeinica, dusa pana la cele mai mici detalii. Este si normal sa fie asa, atata timp cat orice omisiune, orice tratare superficiala a unui aspect sau altul poate avea drept efect incidente dintre cele mai grave, cu consecinte greu de prevazut.

Dupa primirea sesizarii, organele de urmarire penala trebuie sa obtina cat mai multe informatii legate atat de persoana faptuitorilor - inclusiv modul de organizare al acestora -, cat si cu privire la modul de operare folosit ("modus operandi"), timpul cand savarsesc faptele, locurile unde sunt ascunse materiile nucleare, locul si data cand intentioneaza sa foloseasca, sa transporte ori sa faca diverse operatiuni cu acestea, modul de acoperire a activitatilor ilicite desfasurate s.a.

In legatura cu autorul faptelor ce constituie incalcari ale regimului instituit - incriminate ca infractiuni atat in legea penala, cat si in legea speciala cu caracter penal -, pe langa datele de identificare, profesie, loc de munca, etc. trebuie sa se tine cont si de faptul daca acesta are antecedente penale in materie, respectiv daca au mai fost cercetati si judecati pentru astfel de infractiuni la care au folosit materiale nucleare. De asemenea, din verificarile facute trebuie sa rezulte tipul si caracteristicile materialelor nucleare detinute ori transportate, provenienta acestora, modificarile aduse materiilor si materialelor obiect al activitatii ilicite, etc.

Trebuie retinut faptul ca recurgerea la constatarea infractiunii flagrante trebuie sa se faca numai in situatia in care, in urma analizarii tuturor imprejurarilor cauzei, se ajunge la concluzia ca activitatea infractionala nu poate fi intrerupta in alt mod. Cu alte cuvinte, surprinderea faptuitorului in momentul savarsirii uneia din actiunile ce constituie obiectul material al infractiunii este unica modalitate de dovedire a existentei faptei si a vinovatiei.

Din considerentele aratate mai sus, alegerea momentului interventiei capata o semnificatie aparte, constituindu-se in conditia de baza pentru asigurarea reusitei actiunii. Asa cum am precizat, consumarea faptei are loc in momentul in care este dusa la bun sfarsit oricare din actiunile ce constituie modalitati normative de savarsire si s-a creat starea de pericol pentru relatiile sociale ocrotite.

Daca aceasta este regula generala, organele de urmarire penala trebuie sa intervina - tinand cont de datele rezultate din sesizare privind conditiile de loc si timp, activitatea ilicita desfasurata, faptuitorii si numarul acestora, etc. - astfel:

in momentul in care faptuitorul are asupra lui materialele nucleare - sau alte materii radioactive - in felul acesta dovedindu-se detinerea fara drept a acestora; actiunea de detinere se consuma in momentul in care faptuitorul a intrat in posesia materiilor ori materialelor in cauza;

dupa producerea, prelucrarea ori tratarea materialelor nucleare;

dupa efectuarea operatiilor de comert - vanzare-cumparare, inchiriere, transfer, etc. - cu astfel de materii si materiale prohibite, in mod similar punandu-se problema si in cazul imprumutului sau instrainarii acestora;

dupa ce s-au efectuat operatiunile vamale si faptuitorii - cetateni romani sau straini domiciliati in Romania sau veniti temporar in tara - au incercat sa introduca sau sa scoata din tara astfel de materii si materiale;

dupa demararea actiunilor specifice mineritului si inceperea operatiunilor de preparare a minereurilor de uraniu si toriu;

imediat dupa expunerea ori punerea in vanzare de produse cu privire la care exista suspiciuni ca au fost supuse iradierii ori contin materiale radioactive;

de indata ce faptuitorul a folosit, pentru diagnostic si tratament medical, fie surse inchise sau deschise ori dispozitive generatoare de radiatii ionizante, fie produse farmaceutice continand materii radioactive s.a.

Flagrantul se realizeaza, de obicei, de catre ofiterii serviciului control si cadrele Serviciului Flagrant din Brigada Antidrog a D.G.C.C.O.A. Sumele de bani in lei sau valuta folosite pentru castigarea increderii traficantilor vor fi manipulate NUMAI de ofiterii din Brigada. Actiunea flagranta se foloseste curent in situatia cand se cunoaste activitatea ilicita desfasurata de traficanti, dar probarea poate fi realizata numai prin efectuarea flagrantului. Aceasta activitate este indicata si pentru scoaterea din cauza a informatorilor care au furnizat informatiile.

Pentru apararea informatorului impotriva deconspirarii, odata cu realizarea flagrantului, trebuie sa se recurga la anumite procedee care constau in crearea convingerii persoanelor lucrate informativ ca prinderea lor s-a datorat propriilor greseli sau unor imprejurari intamplatoare.

In acelasi timp, se iau masuri de neimplicare a acestuia in procesul penal prin neincluderea informatorului in materialul de cercetare penala si prin includerea sa in cauza informativ-operativa sub nume fictiv. Informatorul este instruit cu privire la realizarea unor intelegeri cu persoana lucrata informativ, pentru a trece sub tacere numele sau anumite aspecte infractionale in cazul ca vor fi prinsi.

In cazul unor actiuni flagrante descoperite, interventia asupra materialului suspect radioactiv se va face de catre ofiterii din serviciul central, echipati obligatoriu in combinezoane special destinate, cu cagule, manusi de cauciuc si ochelari din plastic.

In cazul actiunilor flagrante conspirate, dupa realizarea flagrantului, materialul suspect radioactiv va fi izolat si protejat de ofiterii din serviciul central, echipati in modul aratat mai sus, fara ca alti participanti la flagrant sa intre in contact direct cu materialul.

In situatia filierelor de traficanti cu conexiuni transnationale in ceea ce priveste traficul cu materiale strategice si radioactive, dat fiind pericolul deosebit reprezentat de materialele nucleare masura confiscarii va fi luata cat mai curand posibil.

Daca serviciul specializat este sesizat cu privire la evenimentele nucleare (surse gasite, pierdute, furate, abandonate), deplasarea la locul suspect se efectueaza cat mai urgent posibil, numai cu autoturismul anume destinat si autorizat de CNCAN, cu echipamentul de protectie si detectie, prima masura ce urmeaza a fi luata fiind cea de izolare a zonei, prevenirea contaminarii, micsorarea timpului petrecut in apropierea sursei, cresterea distantei fata de sursa si anuntarea imediata a CNCAN.

Se interzice cu desavarsire manipularea, transportul si depozitarea de materiale radioactive de catre alte persoane decat cele autorizate si in alte conditii decat cele prevazute in normele de radioprotectie si Legea 111/1996, republicata in 1998.

Materialul confiscat este transportat numai cu mijlocul de transport anume destinat din dotarea Serviciului 2 in zonele de garantii nucleare de la I.F.I.N. Magurele sau SCN Pitesti. Pe baza permiselor de exercitare si in baza autorizarii de catre CNCAN, serviciul materiale strategice are atributiuni si drepturi de UNITATE NUCLARA conform legii. Inaintea fiecarei misiuni, lunar si trimestrial, seful serviciului va efectua instructajul la locul de munca, iar ofiterii vor semna caietele individuale de protectie a muncii.

Ca modalitate generala de lucru si in cazul descoperirii si cercetarii operatiunilor interzise cu materiale strategice si radioactive, ofiterii desemnati vor desfasura activitati de centralizare si introducere in baza de date a serviciului central a tuturor informatiilor si datelor obtinute in procesul muncii.

Toate cazurile deosebite vor fi raportate imediat la DGCCOA si in functie de situatia operativa existenta, acestea pot fi luate sub control sau instrumentare de ofiterii din Brigada.

Difuzarea oricaror date si informatii catre mass-media pe aceasta linie de munca, de orice structura a politiei, se poate face numai cu acordul prealabil al Directiei Generale.

Toate prevederile acestui material au caracter imperativ.

Cu prilejul constatarii infractiunii flagrante se vor lua masurile adecvate de impiedicare a disparitiei faptuitorului, identificarea materialelor nucleare -, cautarea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor si mijloacelor materiale de proba. O atentie deosebita trebuie acordata perchezitiei corporale, a bagajelor si a mijloacelor de transport folosite de catre infractori . In situatia in care faptuitorul a fost prins in momentul cand incerca sa treaca sau sa scoata peste frontiera materii radioactive, perchezitia mijloacelor de transport vizeaza descoperirea locurilor - special amenajate - in care au fost ascunse materiile ori materialele a caror trecere peste frontiera sau introducere in tara s-a incercat.

Toate concluziile trase cu ocazia constatarii infractiunii flagrante se vor consemna, detaliat, in cuprinsul procesului-verbal. Totodata, vor fi luate toate masurile necesare conservarii materiilor radioactive ori materialelor nucleare descoperite, apelandu-se pentru aceasta la specialisti in domeniu.

4.2.3. Efectuarea perchezitiilor

Fara indoiala, perchezitia - atat cea domiciliara, cat si la locul de munca - constituie in una dintre cele mai importante activitati de urmarire penala si de tactica criminalistica menite sa conduca la descoperirea probelor si mijloacelor materiale de proba necesare dovedirii vinovatiei faptuitorului.

Este bine cunoscut faptul ca perchezitia este actul procedural destinat cautarii si ridicarii unor obiecte care contin sau poarta urme ale unei infractiuni, a corpurilor delicte, a inscrisurilor, fie cunoscute, fie necunoscute organului judiciar si care pot servi la aflarea adevarului.

Pe de alta parte, importanta acestei activitati este data si de faptul ca legea ingaduie, in interesul major al infaptuirii justitiei, sa se foloseasca constrangerea reala sau personala, adica sa se actioneze asupra unor drepturi si libertati fundamentale ale persoanei:

- inviolabilitatea domiciliului,

- dreptul de proprietate,

- inviolabilitatea secretului corespondentei s.a.

Ca si in cazul altor infractiuni, si in cazul investigarii faptelor ce aduc atingere regimului instituit pentru materialele nucleare ori materiile radioactive, de modul in care este organizata si desfasurata perchezitia depinde solutionarea legala si temeinica a cauzei, de multe ori rezultatul acesteia constituindu-se in probe unice pentru dovedirea vinovatiei.

Raportata la multitudinea modalitatilor normative de comitere a unor astfel de fapte, perchezitia poate avea ca scop principal:

descoperirea locurilor unde au fost supuse iradierii produsele introduse in circuitul economic si social, destinate consumului sau utilizarii de catre populatie, inclusiv a locurilor unde produsele respective au fost expuse si comercializate;

descoperirea locurilor de prelucrare, tratare, depozitare, etc. materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, inclusiv a locurilor unde s-au depozitat ori efectuat diverse operatii cu combustibil nuclear, deseuri radioactive sau dispozitive generatoare de radiatii ionizante;

descoperirea locurilor unde s-a practicat mineritul si prepararea fara drept a minereurilor de uraniu si toriu;

identificarea locurilor unde au fost amplasate, construite si montate obiectivele si instalatiile nucleare, prin incalcarea dispozitiilor actelor normative in vigoare;

descoperirea unor arme nucleare sau a unor dispozitive nucleare, pregatite in vederea detonarii, etc.

Capitolul 5 Agentii biologici si agentii chimici o noua amenintare a sec. XXI

5.1. Clasificarea agentilor biologici si agentilor chimici

Exista numeroase microorganisme patogene, precum si toxine secretate de acestea care ar putea fi utilizate ca arme biologice in razboaiele neconventionale sau de teroristi. Multi agenti de acest fel au fost sau sunt fabricanti la cererea guvernelor unor state. Unii au fost deja testati de catre diverse organizatii teroriste, altii reprezinta deocamdata un pericol teoretic.

Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) din Atlanta este sediul Serviciului de Sanatate Publica din Statele Unite si are responsabilitatea de a institui prompt toate masurile medicale necesare in cazul unei agresiuni cu arme biologice. CDC clasifica agentii biologici in functie de gradul de amenintare pe care il prezinta.

5.1.1. Clasificarea agentilor biologici folositi ca potentiale arme (mecanisme de actiune fiziopatologica)[19]

Categoria A

Agentii de prima prioritate includ organisme cu risc pentru securitatea nationala, putand fi diseminati usor sau transmisi de la persoana la persoana, cu impact puternic asupra publicului, cauzand un nivel inalt de mortalitate si, prin urmare, panica.

Agenti din categoria A sunt virusul variolei (varsatului); bacilul antraxului; Yersinia pestis; Chstridium botulinum (botulismul); Francisella tularensis (tularemia);

filovirusuri:

- febra hemoragica Ebola;

- febra hemoragica Marburg;

arena virusuri;

Lassa -Junin (febra Lassa si febra hemoragica de Argentina).

Categoria B

Agentii celei de-a doua prioritati sunt usor de diseminat din punct de vedere al mediului; cauzeaza morbiditate moderata (imbolnaviri moderate) si mortalitate scazuta, necesitand capacitate specifica de diagnosticare si supraveghere a maladiilor:

Coxiella burnetti (febra Q); Brucella specier (bruceloza); Burkholderia mallei (rapciuga);

alfavirusurile:

Encefalomielita venezueleana;

Encefalomielita ecvina de est si vest;

toxina de ricin din Ricinus communis;

toxina epsilon - Clostridium perfringens;

enterotoxina stafilococica de tip B.

Exista si un supliment al listei B, cu agenti patogeni de a fi gasiti in apa sau hrana: Salmonella species; Shigella disenteriae; Escherichia coli, tulpinile 0157, H7; Vibrio cholerae (vibrionul holerei); Cryptossporidium parvum.

Categoria C

In aceasta categorie sunt inclusi agentii patogeni ai celei de-a treia mari prioritati: virusul Nipah; hantovirusuri; virusul encefalitei; febra galbena; bacilul tuberculozei (tulpinile multirezistente).

Tot aici se incadreaza si agentii patogeni care pot fi folositi in viitor deoarece: sunt usor de obtinut; se produc si se disemineaza usor; au mare potential de morbiditate si chiar mortalitate, cu impact major asupra sanatatii.

5.1.2. Clasificarea agentilor chimici folositi ca potentiale arme (mecanisme de actiune fiziopatologica)[20]

Agentii chimici, care ar putea fi folositi de teroristi , variaza de la cei folositi in domeniul militar pana la chimicale toxice folosite de obicei in industrie. Unii agenti chimici sunt deja folositi ca arma de lupta, deoarece:

v    pot fi usor procurati de potentialii teroristi;

v    cauzeaza morbiditate si mortalitate importante;

v    produc panica si disfunctii sociale, necesitand pregatire speciala din partea sanatatii publice.

Cei mai intalniti agenti chimici sunt urmatorii:

a.     agenti care afecteaza sistemul nervos: tabun (etil N.N. dimentil-fosforamidocianidat); sarin (isopropil methil-fosfanofluoridant); soman (pinocolyl methil-fosfonofluoridat); GF (cyclohexyl-methil-fosfonofluoridat); VX (0-etil-(S)-(2 diisopropilominoetil)-methil-fosfonotiolat);

b.     agenti care afecteaza sangele: hydrogen cianid; clorida cianogenica;

c.      agenti care afecteaza epiderma (cauzeaza vezicule, pustule, etc.):

lewisite (un compus alifatic de arsenic, 2-clorovinyl-dicloroarsina); gaze sulfuroase si nitrogenice; phosogene oxime;

metale grele: arsenic; plumb; mercur; toxine volatile: benzen; cloroform; triclormetan;

d.     agenti care afecteaza sistemul respirator (pulmonar): phosgene (fosgen); clor; clorura de vinil; BZ (3-quinuclidinil-benzilat);

pesticide: persistente; nepersistente;

dioxine, furani, bifenil-policlorinat (PCBs); compusi nitro-explozivi si oxidanti; nitrat de amoniu combinat cu ulei carburant; lichide si gaze industriale inflamabile (gazolina, propan); gaze industriale otravitoare, solode si lichide (cianide, nititii); acizi si baze industriale corozive (acid nitric/azotic, acid sulfuric).

Pentru pregatirea agentilor publici impotriva atacurilor ar trebui intreprinse urmatoarele:

intarirea capacitatii epidemiologice de detectare si raspuns fata de atacurile chimice;

intarirea instruirii in acest domeniu pentru lucratorii serviciilor medicale de urgenta, pentru ofiterii de politie, pompieri, doctori si asistente medicale;

alaturi de asigurarea antidoturilor necesare si pregatirea unor materiale informationale de informare a publicului in timpul si dupa atacul chimic.

SCHEMA WMD

5.2. Agentii biologici - arma biologica

Agentii biologici folositi drept arme sunt definiti ca "organisme vii, de orice natura, sau materiale infectate, derivate din ele, care sunt utilizate in scopuri ostile si in mod intentionat pentru a genera boala sau moartea oamenilor, animalelor ori plantelor, efecte care depind de capacitatea lor de multiplicare." [21]

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 ne-au reamintit ca, in fata fanatismului, lumea civilizata are putine mijloace de aparare. Oricat de distrugatoare au fost, ele pot fi puse usor in umbra de catre o arma practic invizibila: arma biologica.

Antrax, ciuma, variola, Ebola.iata doar numele a numai catorva dintre virusurile care ar putea fi folosite ca arme biologice de catre teroristi.

Arma biologica ar putea fi definita drept "raspandirea agentilor infectiosi sau a toxinelor, cu efecte vatamatoare sau letale pentru oameni, animale sau culturi agricole, cu ajutorul obuzelor de artilerie, bombelor, rachetelor, aerosolilor sau al oricaror altor mijloace."

Agentii biologici, ca si cei chimici, au un anumit potential de pericol, sunt relativ ieftini, usor de procurat si, din cauza faptului ca au o dubla intrebuintare (civila si militara), sunt usor de mascat.

Se disting doua categorii de agenti biologici: microorganisme si toxine.

Microorganismele cuprind: bacteriile, care produc antraxul, ciuma sau tularemia, virusii, care cauzeaza boli, precum variola, frigurile galbene si Ebola, rickettsii, care produc 'febra Q' si fungii, care actioneaza, in special, asupra recoltelor agricole.

Toxinele sunt produse ale plantelor sau microorganismelor, incluzand, printre altele, ricinul si botulinum-ul, care pot fi produse si prin sinteza chimica. Biotehnologia poate fi folosita pentru realizarea pe scara mare a acestor agenti biologici, iar ingineria genetica poate sa le sporeasca rezistenta la vaccinurile si tratamentele medicale actuale.

Unii cercetatori din domeniu afirma chiar ca, in viitorul apropiat, agenti biologici modificati genetic ar putea afecta doar anumite grupuri etnice. In comparatie cu agentii chimici, microorganismele infesteaza gazda, se inmultesc in corpul acesteia, provocand boala, unele dintre ele putand fi transmise de la o persoana la alta. Toxinele, ca si agentii chimici, nu se pot transmite in afara populatiei direct atacate, fiind mai putin periculoase decat bacteriile si virusii. Din cauza influentei pe care o au factorii externi (conditiile climatice, densitatea populatiei, mijloacele de raspandire si timpul de supravietuire al agentului) efectul agentilor biologici asupra unei populatii tinta nu a fost inca precizat. Letalitatea depinde de agent si de scopurile pe care le deserveste. Astfel, se presupune ca ciuma este mortala in 90 % din cazuri, antraxul in 80 %, in timp ce alti agenti, al caror scop este de a produce incapacitate temporara, sunt letali doar pentru un procent mic din populatia tinta, cei bolnavi, batrani sau predispusi la boli.

Caracteristici:

nu patrunde prin pielea intacta

nevolatili;

mai toxici decat chimicalele (pe unitate de greutate);

nedetectabili prin simturi;

detectie limitata pe teren;

imprastiati sub forma de aerosoli;

gama vasta de efecte;

obtinuti din natura;

relativ usor de produs;

au efecte intarziate.

Sunt, in principal, un pericol prin inhalare si ingerare. Caracteristicile agentilor biologici sunt subtile, dar extrem de toxice. Se multiplica si infrang sistemul imunitar al corpului.

Proprietatile generale ale agentilor biologici sunt:

inhalarea este principala cale de transmitere;

imprastierea mecanica prin aerosol - marimea ideala a particulelor este de 1-5 microni;

cai de patrundere in organism: orala, inhalare sau abraziune epidermica.

Toxinele

substante otravitoare rezultate ca produse secundare ale microorganismelor, plantelor si animalelor;

nu sunt organisme vii;

nu sunt contagioase.

Ca perspective curente, agentii biologici sunt comparati ca fiind bomba nucleara a saracilor. Aceste arme neconventionale nu necesita cheltuieli mari si se caracterizeaza printr-o contaminare si extindere sporita. La momentul actual, se estimeaza ca 15 pana la 25 de tari din lume poseda agenti biologici. Dintre acestea, 5 state sprijina terorismul si prezinta un pericol sporit pentru comunitatea mondiala.

Din triada alcatuita de armele chimice, armele biologice si materialele radioactive, armele biologice sunt cele mai vechi. Ele sunt folosite de peste 2500 de ani si sunt mai letale (pe unitate de greutate) decat agentii chimici. Pentru eficienta unui atac sunt necesare instalatii si stocuri minime, deoarece doar un numar redus de agenti biologici este necesar pentru infectare, microorganismele devenind rezistente.

Pentru intelegerea proportiilor unui razboi biologic, e destul a mentiona faptul ca o singura bacterie, care se divizeaza la fiecare 20 de minute, produce peste un miliard de organisme in decurs de 10 ore.

Deocamdata, omenirea este expusa in cazul unei infectari, deoarece nu exista dispozitive de monitorizare usor accesibile, iar agentii biologici au o viteza de producere extrem de mare si o arie de acoperire extinsa. Sunt putine semne de avertizare a unei surse ce ar putea raspandi agenti biologici, dar pentru o detectie si identificare a dispozitivelor de dispersare se vor lua in calcul, in afara pulverizatoarelor si canistre-aerosoli dubioase. Aceste masuri trebuie luate din simplu motiv ca razboiul biologic impune un inalt grad de suspiciune. Limitarea si minimalizarea efectelor unui atac biologic este imposibila, in cazul baterii semnalului de alarma, in situatia cand apare un numar neobisnuit de mare de plangeri din partea pacientilor sau de constatari medicale ce ar indica o posibila infectare.

Daca facem o comparatie intre armele biologice si cele chimice, observam ca:

din punct de vedere al efectelor, la armele biologice semnele si simptoamele apar cu intarziere, pe cand armele chimice au efecte imediate;

din punct de vedere al detectiei, cele biologice sunt mai greu de detectat fata de cele chimice;

in cazul armelor biologice exista un risc mai redus de transmitere secundara, dar la armele chimice e posibila o contaminare secundara.

Agentul biologic ideal trebuie sa aiba urmatoarele trasaturi:

sa fie imprastiat ca aerosol;

sa aiba o rata inalta de imbolnavire/contaminare;

sa pastreze viabilitatea/contagiozitatea in mediul inconjurator;

existenta mijloacelor de vaccinare sau profilaxie pentru a asigura protectia atacatorului.

Agentul biologic:

. produce in mod constant un efect important - moarte sau boala ;

. un grad inalt de contagiozitate si infectiozitate in doze mici ;

. perioada de incubatie scurta si predictibila ;

. dificil de identificat in populatia tinta ;

. potrivit pentru productia de masa, depozitare si folosire ca arma (acest lucru inseamna convertirea agentului biologic intr-o forma care poate fi utilizata ca arma);

. stabil in timpul diseminarii ;

. persistenta scazuta dupa livrare.

Populata tinta:

. imunitate naturala scazuta sau imunitate dobandita ;

. acces limitat sau deloc la imunizare sau tratament.

Agresorul:

. are mijloace de protectie sau tratament al fortelor proprii si a populatiei impotriva agentului.

Totusi, majoritatea agentilor biologici nu intrunesc trasaturile enumerate mai sus, astfel nu putem vorbi in concret de un agent biologic ideal. Sunt multe limitari ambientale, care limiteaza uneori folosirea lor. De exemplu, lumina solara - razele ultraviolete ucid multe bacterii. Vantul, alt factor, imprastie agentii biologici nu in directia dorita. Temperatura - caldura inactiveaza multi agenti biologici, cei mai multi sunt rezistenti la temperaturi foarte scazute. Uscarea este inca unul dintre factorii care, dezactiveaza sau chiar inhiba cresterea si inmultirea agentilor biologici.

Impactul lansarii armelor biologice este multidirectional. De cele mai multe ori cauzeaza, creeaza profunde presiuni psihologice, epidemii de mari proportii cu rata inalta de imbolnavire si moarte.

Izbucnirile epidemice multiple si simultane, produc probleme cu administrarea instalatiilor mortuare sau de conservare a ramasitelor victimelor. Aceste stari cauzeaza numeroase dificultati jurisdictionale in actiunile de interventie in caz de calamitati. In astfel de situatii creste nevoia concursului serviciilor medicale extinse si prelungite, apare posibilitatea instituirii carantinei pentru agentii biologici si necesitatea sporita de echipamente de protectie individuala in spitale.

5.2.1. Posibile cai de diseminare a armelor biologice (aer, apa, alimente, sol)

Agentii biologici sunt organisme sau toxine derivate din organisme vii care pot fi utilizate impotriva oamenilor, animalelor sau culturilor agricole. Spre deosebire, agentii chimici, substante otravitoare care pot ucide sau afecta grav sanatatea, sunt materiale create de om. Agentii utilizati pentru razboiul biologic sunt produsi din agenti patogeni si toxine care exista in natura. Printre acesti agenti patogeni utilizati in razboi se numara cei care produc variola, antraxul, ciuma, bruceloza si febra Q.

Cu toate acestea, un terorist ar putea recurge la orice agent patogen sau toxina. Teroristii ar putea utiliza agenti sau tehnici cu raspandiri deferite de cele adoptate si programele militare.

Astfel, in timp ce programele militare de lupta cu agenti biologici s-au concentrat asupra dispersarii pe cale aeriana a agentilor biologici, teroristii au fost mai interesati de contaminarea apei si a hranei.

Raspandirea din aer: Programele de lupta finantate de state s-au concentrat asupra agentilor care pot fi raspanditi pe calea aerului, fie in urma exploziei unei munitii, fie sub forma unui nor produs de spray. Amenintarea potentiala a acestor nori este surprinsa de o estimare a Organizatiei Mondiale a Sanatatii conform careia 50 kg de antrax uscat utilizate impotriva unui oras cu 1.000.000 de locuitori ar ucide 36.000 si ar afecta grav pe alti 54. 000. Desi tehnologia de acest tip poate fi cumparata de pe piata, pana la momentul de fata numai un sigur grup terorist a incercat sa o dobandeasca.

Apa. Sistemele de distribuire a apei au constituit tinta gruparilor teroriste, dar acestea sunt mai putin vulnerabile decat se imagineaza de obicei. Sistemele de distribuire a apei in orase sunt create pentru eliminarea impuritatilor, in special in orase sunt create pentru eliminarea impuritatilor, in special a agentilor patogeni, sanatatii publice. Ca parte a acestui proces, apa este filtrata pentru ca organismele daunatoare sa fie indepartate si i se adauga clor pentru a le ucide pe cele care raman.

Desi este extrem de dificil, au existat cateva incercari de a contamina in mod deliberat sursele de apa cu agenti biologici.

Hrana. Teroristii au incercat sa contamineze si sursele de hrana. In general, doar hrana nepreparata sau pastrata in locuri improprii este vulnerabila la agentii biologici, deoarece, in timpul prepararii, caldura ucide toti agentii patogeni si toxinele.

Aceasta implica faptul ca un terorist ar trebui sa se bazeze pe o toxina care supravietuieste la temperaturi ridicate si sa aiba acces la rezervele de hrana din zona obiectivului.

Culturile agricole si animalele. Agentii biologici pot fi utilizati si impotriva unor tinte din agricultura. In timpul primului razboi mondial, spionii germani au utilizat agenti biologici pentru a infecta animalele care fusesera cumparate pentru forte militare aliate.

Irakul admite ca, in anii'80, a dezvoltat cel putin un agent biologic care fi utilizat impotriva culturilor, inclusiv rugina graului, in urma caruia granele infectate devin inutilizabile pentru consum.

Alegerea unui agent, masura in care el poate fi gasit cu usurinta si resursele grupului terorist de producere si raspandire a agentului vor fi influentate de obiectivele teroristilor. Acestea ar putea determina alegerea unui agent neobisnuit, care nu este asociat cu programele de lupta cu arme biologice finantate de state.

Teama ca un grup terorist ar putea utiliza agenti biologici (cum ar fi antraxul) care constata a celor care studiaza bioterorismul.

5.2.2. Bacteriile ca agenti biologici

Caracteristici generale

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare a caror forma variaza in functie de peretele celulei:

coci (0,5 pana la 1 micron);

bacili (1 pana la 5 microni).

Ele se caracterizeaza prin faptul ca sunt organisme autosubzistente, care nu au nevoie de un suport viu pentru a se reproduce, iar unele tipuri se transforma in spori (de exemplu: antrax).

Majoritatea bacteriilor au proprietati de imbolnavire si actioneaza invadand tesuturile, producand un raspuns inflamator si /sau produc toxine.

Principalele bacterii ca agenti biologici:

n     antraxul;

n     ciuma;

n     tularemia.

I. Antrax

I.a. Aspecte introductive

Ce este antraxul?

Microbiologie. Antraxul este o boala infectioasa cu debut acut, determinata de bacteria Bacillus anthracis, mai este cunoscuta si ca "boala carbunelui", este grampozitiv, genereaza spori, bacil. Provoaca infectie endemica la animale. Rezervorul de infectie este alcatuit din animale dintre care mai frecvent afectate sunt bovinele, ovinele, cabalinele, caprinele, care fac de obicei o boala mortala. Produsele animalelor infectate (piele, par, lana) contin spori de bacili carbunosi, la fel si faina de oase preparata din animalele bolnave. Bacteria se poate prezenta ca atare sub forma de spori.

Sporii patrund in organismul gazda, dau nastere macrofagilor, care sunt transportati in nodulii limfatici, unde toxinele locale provoaca edeme si necroza tesuturilor.

Oamenii dezvolta infectii pe cai naturale prin manuirea fluidelor contaminate sau contracteaza, in stare latenta, asa-numita "boala a sortatorilor de lana". Producerea infectiei se face prin absorbirea, ingerarea sau inhalarea sporilor. Sporii sunt extrem de rezistenti, ramanand in organismul animal, in produsele acestora sau in pamant (chiar pana la 80 de ani) mai ales daca sunt feriti de lumina. Sporii de antrax patrunsi prin tegument sau prin mucoasa digestiva ori respiratorie germineaza rapid, dand nastere in cateva ore la forme vegetative. Transmiterea se face prin contact direct cu animalele bolnave sau produsele lor ori prin inhalarea aerului contaminat cu spori, cel contactat prin inhalare fiind cel mai periculos.

Inhalarea produce cea mai inalta mortalitate si este calea cea mai probabila de folosire de catre teroristi. In caz de inhalare sau ingerare, rata mortalitatii este de 80-90%, in ciuda tratamentului. Inhalarea de antrax provoaca inflamatia mediastinului, nu pneumonie.

Antraxul nu se raspandeste de la o persoana la alta, iar tratamentul de baza este cu antibiotice. Desi exista vaccin impotriva antraxului, nu se recomanda vaccinarea in masa a populatiei, deoarece vaccinul poate avea efecte secundare serioase. De asemenea, nu se recomanda nici luarea de antibiotice in scop preventiv deoarece, fara o infectie activa, se poate deschide o poarta pentru ca bacteria sa devina rezistenta.

COMPLEXUL SIMPTOMATIC AL ANTRAXULUI

Perioada de incubatie: 1-7 zile. Nu este contagios.

Simptoame: greata, febra, frisoane, inflamarea nodulilor limfatici.

Cei care au simptome ca furuncule aparute in conditii suspecte, stari febrile, pustule purulente, edeme ale fetei si gatului, scaune diareice repetate, senzatii de voma, ameteala, se pot prezenta la orice spital pentru realizarea testului de detectare a bacteriei.

I.b. Antraxul in istoria razboaielor, din Evul mediu la apartheid

De multi ani se vorbeste despre posibilitatea ca teroristii sa utilizeze arme chimice sau bacteriologice, dar semnalele de alarma s-au inmultit imediat dupa tragedia americana. Astfel, la inceputul mileniului trei, omenirea se confrunta cu o amenintare ce provine din Evul mediu. Mr. dr. Bogdan Carciumaru, de la Institutul de Boli Infectioase "Matei Bals' din Bucuresti, afirma ca in Evul mediu, asediatorii cetatilor intuiau ca "plagile' aparute printre cei asediati sunt un semnal de iminenta capitulare, de aceea foloseau diverse metode empirice pentru a provoca si amplifica molimele. Teama contractarii bolilor a contribuit la o anxietate colectiva, specifica civilizatiilor occidentale medievale - de cetate asediata. Potrivit ziarului "Sunday Times', in ianuarie 1917, baronul Otto Karl von Rosen a fost arestat in Norvegia sub acuzatia de spionaj. Politia a gasit asupra sa 19 cuburi de zahar ce contineau mici fiole cu microbi de antrax. Cei din anturajul lui au declarat ca baronul intentiona sa saboteze transporturile de arme din Anglia catre Scandinavia, hranind caii si renii cu zaharul infectat. In timpul primului razboi mondial se crede ca agentii germani infiltrati in Statele Unite ale Americii ar fi injectat antrax in proviziile ce luau calea Europei. Totodata, niste oi care au fost exportate din Romania in Rusia, ar fi fost infestate in prealabil. In cel de al doilea razboi mondial, hrana preparata in Marea Britanie, destinata cirezilor de vite de pe cuprinsul Germaniei, a fost infestata cu antrax, pentru decimarea septelului. Desi nu a fost lansata deasupra Germaniei, aceasta hrana a fost testata in insula scotiana Gruinard, unde armata a lansat si bombe cu antrax. Insula a fost contaminata pana in 1978. Pentru neutralizarea sporilor de antrax a fost utilizata o solutie alcatuita din 2000 de tone de apa de mare si 280 de tone de formaldehida. De asemenea, in perioada apartheidului, in Africa de Sud s-ar fi desfasurat un program secret privind armele biologice si chimice. Conform unui raport al Comisiei pentru Adevar si Reconciliere, au fost create, astfel, arme in stil James Bond - tigari si ciocolata cu antrax sau cauciucuri de masina cu antrax.

In 1995, Statele Unite au numit 17 tari despre care afirmau ca aveau programe de arme biologice. Acestea erau - Iran, Irak, Libia, Siria, Coreea de Nord, Taiwan, Israel, Egipt, Vietnam, Laos, Cuba, Bulgaria, India, Coreea de Sud, Africa de Sud, China si Rusia. Insa liderii rusi au insistat atunci ca Moscova isi oprise programul biologic de ani de zile.

Miscarea japoneza Aum Shinrikyo, care a organizat atacul cu gaz Sarin, in metroul din Tokyo, in 1995, a imprastiat si spori de antrax. Insa nimeni nu a contractat atunci boala.

Cel mai grav accident de inhalare a unor spori de antrax s-a produs in anul 1979, la un centru biologic de cercetari militare din oratul Sverdlovsk, din Rusia. Sporii de antrax au ajuns in aer in mod accidental, rezultand un numar de 79 de imbolnaviri, 68 de cazuri fiind mortale.

Sporii de antrax trimisi in scrisori in Statele Unite fac parte din tulpina careia i s-a dat numele Ames si care este raspandita in nord-vestul Americii. A fost izolata initial in anii '30 si este folosita in mod curent pentru culturile de laborator.

I.c. Antraxul ca agent biologic

Antraxul este o boala provocata de un organism numit bacillus anthracis . Este rar semnalata la om, boala afectand in special animalele cu copite, care iau infectia ingerand forma latenta a bacteriei, aflata in sol. Sporii de antrax pot ramane astfel in pamant ani de zile.

Este mai putin frecventa in Europa occidentala si in Statele Unite, fiind semnalata mai frecvent in America centrala si de sud, in sudul si rasaritul Europei, in Asia si Africa. In mod obisnuit, persoanele cele mai expuse riscului de imbolnavire sunt cele care lucreaza direct cu animalele sau in industriile care proceseaza carne si lana.

Antraxul nu este o boala contagioasa. Singura cale de infectare este prin inhalarea unei cantitati insemnate de spori. Sporii de antrax pot infecta organismul uman atunci cand ajung in contact cu o taietura sau rana, cand sunt continuti in carne infectata sau cand sunt inhalati. Boala este clasificata in functie de modul cum e contractata, astfel ca avem de-a face cu trei tipuri:

cutanata;

gastro-intestinala;

pulmonara sau respiratorie.

Antraxul cutanat

Majoritatea infectiilor cu antrax se produc prin intermediul unei taieturi ale pielii. Anual se produc circa 2000 de imbolnaviri pe aceasta cale.

Antraxul cutanat, determinat de inocularea locala de spori prin pielea lezata, va produce intr-un procent mult mai mic septicemie si deces si are multe diagnostice diferentiale. Infectiile cutanate cu antrax sunt comune in multe zone tropicale si raspund la penicilina. Totusi, tipul Iowa de B. anthracis, folosit in recentele diseminari din SUA, produce o blactamaza inductibila si o cefalosporinaza. Este unul dintre motivele pentru care alte medicamente decat penicilina - de exemplu, ciprofloxacina sau doxiciclina -, sunt preferabile pentru profilaxia dupa expunere, in special dupa o expunere mare la inoculum, desi nu exista diferente semnificative intre medicamentele respective in ceea ce priveste profilaxia la primate. Dupa expunerea la un tip necunoscut de praf sau aerosol nu este adecvata utilizarea penicilinei, deoarece nu are nici un efect impotriva ciumei sau tularemiei. Productia de b-lactamaza a B. anthracis face ca tratamentul in boala sistemica sa includa fie o fluorochinolona, fie o tetraciclina. Cazurile recente au fost tratate cu o combinatie de agenti antimicrobieni. Pentru avea un spectru de acoperire a ciumei si tularemiei, tratamentele empirice pentru sindroamele pulmonare nediagnosticate, induse de agenti biologici de lupta, ar trebui sa includa aminoglicozide, tetracicline sau fluorochinolone.

Antraxul cutanat afecteaza mai ales zonele expuse ale pielii: brate, maini, fata. In jurul unei zone maculare indurate (ca dupa intepatura unei insecte) si pruriginose apare edem cu vezicule mici care se ulcereaza. Limfangita si limfadenopatia sunt obisnuite. Evolutia buna este marcata de aparitia unor escare negre adanci, nedureroase.

Simptome

Infectiile cutanate incep prin mici umflaturi care produc mancarime si care intr-un rastimp de 2 pana la 6 zile dau in abces. Ulterior, acesta se transforma in leziuni de culoare neagra.

Efecte

Dupa germinare, sporii elibereaza o serie de toxine care produc deteriorarea tesutului cutanat. Boala se poate raspandi si in alte regiuni ale organismului, insa arareori produce moartea pacientului. Daca se administreaza tratamentul de rigoare, mortalitatea este de sub 1 la suta.

Tratament

Antibioticul folosit la tratarea cazurilor aparute in Statele Unite poarta numele de ciprofloxacin, cunoscut in Marea Britanie drept ciproxin. Aceste vaccinuri ofera protectie impotriva antraxului cand sunt efectuate inaintea expunerii la respectivul patogen, dar folosirea lor recenta de catre militari a accentuat ingrijorarea cu privire la posibilele efecte secundare.

Antraxul gastro-intestinal

Este o forma rara a bolii si ea apare dupa ce o persoana a mancat carne contaminata cu antrax.

Simptome

Antraxul intestinal este caracterizat prin inflamatii intestinale acute. Fazele initiale ale bolii se manifesta prin greata, pierderea poftei de mancare, febra si vomitat, care sunt urmate de dureri abdominale, vomitari cu sange si diaree acuta.

Efecte

In absenta tratamentului, gradul de mortalitate este cuprins intre 24 si 60 la suta din totalul cazurilor de imbolnaviri.

Tratament

Antraxul intestinal poate fi tratat cu antibiotice.

Antraxul pulmonar (respirator sau inhalator)

Este forma cea mai rar intalnita a bolii. Intre 1900 si 1978 au fost semnalate in Statele Unite numai 18 astfel de cazuri.

Simptome

Initial se manfesta sub forma de stranut si tuse, semanand cu o raceala obisnuita. Intr-un rastimp de 36 de ore apar dureri de piept, mari greutati respiratorii si o stare de soc. Acest gen de imbolnavire duce de obicei la moartea pacientului dupa circa doua zile.

Antraxul inhalator se dezvolta in decurs de o saptamana de la expunere, dar dupa diseminarea accidentala de la Sverdlovsk, in 1979, 18 s-au descris si perioade de incubatie de pana la 43 de zile. Sunt obisnuite septicemia si progresia rapida spre soc si insuficienta respiratorie, iar mortalitatea este mare chiar atunci cand sunt disponibile ingrijiri medicale de urgenta, care nu pot fi accesibile in cazul unui atac pe scara larga.

Exista multe diagnostice diferentiale, iar asa-zisul aspect radiologic patognomonic a limfadenopatiilor hilare poate fi absent sau supraestimat. Spre deosebire de ciuma pulmonara, nu apare diseminarea de la persoana la persoana a antraxului inhalator si nu este necesara preventia cazurilor secundare. Totusi, exteriorizarea de sange si fluide corporale contaminate, de la persoane grav bolnave sau de la cadavre, ar putea determina un anumit risc, deoarece organismele vor sporula in arii contaminate si ar putea determina infectii prin aerosol secundar.

Efecte

Sporii sunt absorbiti in alveolele pulmonare si de aici ajung in sistemul limfatic. Pot ramane inactivi timp de aproape doua luni. Odata ce germineaza, elibereaza in organism toxine care provoaca rapid hemoragii. Orice intarziere in administrarea de antibiotice reduce sansele de supravietuire. Mortalitatea in cazul acestei forme de antrax este de circa 89 la suta.

Tratament

Constatarile fizice sunt nespecifice, pneumonia este rara. Radiografia cu raze X a cosului pieptului, releva un mediastin largit cu sau fara efuziune pleurala de sange. In 50% din cazuri se observa meningita hemoragica asociata.

Un numar redus de pacienti prezinta sindrom gastrointestinal sau antrax cutaneu. De obicei, tratamentul este inutil odata ce simptomele se dezvolta. Pentru tratarea bolii exista vaccinuri, dar stocurile sunt limitate.

Daca ne referim la precautii, e recomandabil a se intrebuinta o masca filtru H.E.P.A. de tipul celor folosite impotriva tuberculozei.

Nu s-a inregistrat nici un caz documentat de transmitere de la persoana la persoana a antraxului prin inhalatie. Insa, transmiterea pe cale cutanee este posibila (infectia epidermica netratata - 20% mortalitate, daca dezvolta septicemie si 1% daca este tratata). Indiferent de forma infectiei, se impun precautii universale.

Pentru diagnosticare se face analiza bacteriologica si cultura sangelui, dar constatari care apar tarziu in evolutia bolii. Analiza imuno-histologice sustin diagnosticul, dar esantioanele trebuie sa fie confirmate prin consultarea catalogului-indrumar.

Profilaxie pe cale orala:

- Ciprofloxacin (500mg) pe cale orala la 12 ore timp de 4 saptamani pana la administrarea a 3 doze de vaccin;

- Doxiciclina (100mg) pe cale orala la 12 ore timp de 4 saptamani pana la administrarea a 3 doze de vaccin.

Vaccinarea incepe concomitent cu tratamentul medicamentos.

II. CIUMA (Yersinia pestis)

Ciuma este cauza asa-numitei "morti negre" din secolul al XIV-lea in Europa. In timp, numarul imbolnavirilor au scazut. Astfel, in 1994 s-au inregistrat 3.000 de cazuri in intreaga lume. Este transmisa prin piscaturi de purici, de la pisicile si cainii de casa. Mortalitatea rezulta din intarzierile in diagnosticare si tratament.

Este gramnegativ, fara mobilitate, nu formeaza spori, bacili. In mod normal este boala rozatoarelor. Calea de raspandire a infectiei la oameni se face prin piscaturile puricilor, care traiesc pe rozatoarele infectate. Toti oamenii sunt susceptibili de a contracta ciuma. Refacerea dupa infectie ofera imunitate temporara. Contractarea bolii este prin inhalarea microorganismului.

Simptomele infectiei sunt urmatoarele: febra, frisoane, dureri de cap, tuse si sepsis.[27] Aproape 90-100% din victimele afectate de pesta pneumonica mor.

Imbolnavirea se face prin consumarea macrofagilor si transportarea la nodulii limfatici regionali, cauzand adenita localizata.[28] Perioada de incubatie este de 2-3 zile.

Prin inhalarea microorganismului se produce:

- Ciuma Bubonica - infectia unui nodul limfatic (de obicei, in partea inferioara a picioarelor). Ciuma bubonica este transmisa oamenilor de sobolanii infectati (pestis minor). Transmiterea interumana prin aerosoli determina formele severe pulmonare sau septicemice.

- Pneumonie - infectia plamanilor,

- Septicemia - infectia generalizata de la bacteriile care evadeaza din nodulul limfatic - soc toxic,

- infectiile uro-faringinale sunt rare, dar au fost documentate.

CIUMA PNEUMONICA

Simptome

Perioada de incubatie este de 2-3 zile, urmata de febra ridicata, dureri musculare, frisoane, dureri de cap si tuse cu expectoratie cu sange. In contrast cu antraxul, pneumonia si sepsisul se instaleaza acut si galopant, pacientii dezvoltand dispnee, cianoza si colaps circulator. Examenul radiologic indica bronhopneumonie. In radiografia cu razele X a cosului pieptului sunt vizibile pete de infiltratii si scleroza (calcifiere). Ciuma pneumonica include tuse mucopurulenta (bacili gram negativi pe frotiu) hemoptizie, dureri toracice.

In cazurile de ciuma pneumonica, este indicata izolarea picaturilor din respiratie. Din cauza posibilei transmiteri secundare, se impun precautii standard la contacte si aerosoli, timp de cel putin 48 de ore, pana cand rezultatele culturilor de saliva nu sunt negative sau pesta pneumonica nu este exclusa. Prin traiectul respirator, ciuma produce mortalitate ridicata (90%-100%).

Diagnoza: - analiza gram si cultura aspiratiilor din nodulul limfatic sau a esantioanelor de saliva ori fluid cerebrospinal. Microorganismul in forma de "ac de siguranta" este prezent in coloratia bipotara. Sunt posibile, de asemenea, testele imuno-logice.

Tratament. Izolarea respiratorie este obligatorie pentru cel putin primele 48 de ore ale tratamentului. Tratamentul cu antibiotice trebuie sa inceapa in decurs de 24 de ore de la aparitia simptoamelor pentru a ameliora sansele de supravietuire. Vaccinul este eficient doar impotriva ciumei bubonice.

Profilaxie: - tetraciclina sau doxiciclina.

Streptomicina - 30mg/kg/zi intramuscular divizat, timp de 10 zile (varsta de peste un an).

Doxicilina-100md intravenos divizat timp de 10 zile.

Cloramfenicol-pentru meningita pestifera.

Gentamicin.

III. Tularemia (Francisella tularensis)

Oamenii sunt infectati prin manuirea fluidelor din animalele afectate de tularemie sau prin piscatura de purici de caprioara, tantari sau capuse. Este gramnegativ, fara miscare, bacil, care in mod tipic, cauzeaza boala la animale. Dupa infectare, bacteriile se raspandesc la nodulii limfatici locali si sistemul reticulo-endotelial, ducand la bacterimie. Pentru contractarea bolii este necesara doar o doza infectioasa mica.

Francisella tularensis este rezistent (bacilul) la temperaturi de congelare, sensibil la caldura si dezinfectanti. Aproape toate persoanele expuse sunt infectate, dintre care 5% din victimele tratate medical pier, iar rata mortalitatii intre persoanele netratate este de 20-30%. Insanatosirea este urmata de imunitate permanenta.

Infectia se produce prin inhalare, ingestie sau absorbtie. Inhalarea unui numar de numai 10-50 de microorganisme produce boala. Ingestia sau absorbtia cauzeaza forma ulcero-glandulara a bolii.

Simptome

Inhalarea agentului poate conduce la o infectie respiratorie acuta (incubatie 3-5 zile) cu pleuro-pneumonie. Alte forme clinice pot rezulta din contactul direct cu animalele infectate sau din ingestia carnii infectate (forme tifice).

De la 2 pana la 10 zile dupa inhalare, pacientii dezvolta o instalare brusca a bolii cu temperaturi ridicate, frisoane, dureri de cap, mialgie, tuse seaca si pneumonie. In caz de ingerare sau inoculare, este vizibila o limfadenita locala moale si dureroasa, cu sau fara ulcere epidermice. Se observa o inflamatie pronuntata si necroza, care se manifesta la nivelul nodulilor limfatici, plamani, piele, conjunctiv sau uro-faringal.

Spre deosebire de ciuma, tularemia nu se transmite de la persoana la persoana. Totusi, sunt necesare precautii universale.

Diagnoza: este problematica, pentru ca, cultura microorganismului este dificila si periculoasa. Analiza cu coloratia gram a fluidelor ulcerelor sau a sputei nu este, in general, ajutatoare. Diagnosticul este stabilit retrospectiv prin examen serologic.

Nota!: a se suspecta tularemia in cazurile epidemice de febrilitate cu limfadenita moale pronuntata.

O alta deosebire este aceea ca ciuma bubonica are un curs al bolii mai scurt.

Tratament:

- Streptomicina (1 mg intramuscular la 12 ore ) este tratamentul de preferat,

- Gentamicin (3 mg/kg/zi),

- Profilaxie cu doxicilina.

IV. Febra Q (Tipul provocat de rickettsie)

In mai 1996, un grup de persoane acuzand de temperaturi inalte, frisoane, transpiratie, dureri de cap severe, tuse, mialgie, dureri articulare, oboseala s-a prezentat la mai multe clinici si spitale locale din Germania. Examenele serologice au confirmat febra Q. Elementul comun a fost ca toti cei infectati fie ca locuiau, fie ca treceau prin apropierea unei stane de oi sau a unei pasuni.

Oile de la una la alta din ferme au testat pozitiv pentru Coxiella burnetii. Acest microorganism devine activ in oile-femele in cursul graviditatii, cu pana la un miliard de microorganisme pe gram de placenta. Inhalarea unui singur microorganism poate provoca infectia. Perioada de incubatie variaza da la 2 la 10 zile. Febra Q are mortalitate scazuta (sub1%).

Coxiella burnetii este un microorganism de tip rickettsia foarte contagios, rezistent la caldura si uscare (este un parazit obligatoriu in interiorul celulelor din corpul uman). El este absorbit de un fagocit, unde se multiplica si se imprastie, provocand cresterea metabolismului si a activitatii functionale a celulelor, care duce la reducerea citoplasmei si ruptura celulei.

V. Variola

Debutul pseudogripal precede cu 2-4 zile aparitia eruptiei cutanate maculo papulare.

In perioada anterioara eradicarii se descriau doua forme variola major sau variola clasica cu mortalitate pana la 50% si variola minor sau alastrimul, boala cu mortalitate sub 1%. Agentii celor doua manifestari clinice, desi foarte asemanatori, pot fi deosebiti prin RFLP . Diagnosticul diferential intre variola si varicela se face prin:

in varicela leziunile cutanate debuteaza pe torace si evolueaza in valuri succesive: leziuni cu vechime diferita; in variola leziunile apar la inceput pe fata si pe extremitati, toate elementele maculopapulare avand aceiasi varsta.

In 1998 Institutul American pentru Medicina (IAM) a redactat un raport care sustinea mentinerea stocurilor de virus variolic in vederea producerii unui vaccin ameliorat si a testarii unor medicamente antivirale. Acest raport era publicat dupa doua decade de absenta a oricaror studii cu virusul variolei si dupa repetate conferinte internationale care au cautat obtinerea consensului pentru distrugerea stocurilor de variola.

Virusul variolei s-a dovedit a fi un potential agent biologic de lupta, chiar inainte de efectuarea testelor de amplificare genetica din cadrul programelor militare.

Desi s-a declarat ca boala a fost eradicata in 1980, se pare ca virusul exista si in alte tari, in afara de SUA si Rusia, care au laboratoare desemnate pentru stocarea lui.

Perioada obisnuita de incubatie este de aproximativ 12 zile (media 7 - 17), dar tulpinile produse in cadrul programelor biologice de lupta rusesti aveau perioade de incubatie mult mai scurte la primate. Instalarea brusca a febrei si a cefaleei poate genera confuzie cu simptomatologia gripei. Doua sau trei zile mai tarziu apare, totusi, un rash eritematos nespecific.

La populatiile neimunizate, acesta poate constitui singura manifestare cutanata, deoarece boala progreseaza rapid spre insuficienta organica multipla si deces. La majoritatea pacientilor, leziunile cutanate plane evolueaza spre leziuni cu continut, care apar simultan, sub aceeasi forma, si sunt concentrate mai mult la nivelul fetei si membrelor decat pe trunchi; pot fi afectati, de asemenea, ochii si faringele. Nu exista, practic, un tratament antiviral, si peste 30% dintre pacienti mor in functie de populatie si de tulpina microbiana.

Vaccinarea inainte de expunere este eficienta, dar vaccinul are efecte secundare semnificative, iar imunitatea scade, la unii indivizi, dupa cel mult 10-12 ani. Vaccinarea dupa expunere este moderat eficienta daca se efectueaza intr-o perioada de maximum patru zile. Infectia este foarte contagioasa. Modelarea a confirmat efectele potential dezastruoase asupra populatiei generale in cazul diseminarii variolei. Se stie ca stocurile internationale de vaccin nu acopera necesarul real, ceea ce justifica apelul facut de OMS catre toate statele lumii, pentru gasirea cailor de crestere a stocurilor.

Datorita faptului ca virusul variolei nu cultiva pe alta specie in afara omului, iar reglementarile in vigoare stabilesc ca obligatorii conditiile de biosecuritate maxima pentru pasajele acestui agent este putin probabil ca recomandarile IAM sa poata fi puse in practica. Vaccinul actual impotriva variolei (Dryvax) produs de o firma americana este un vaccin viu, care contine virusul vaccinal. Modele alternative pentru testarea eficientei vaccinului sau a antiviralelor au fost testate prin utilizarea virusurilor pox inrudite: monkeypox si mousepox.

5.2.3. Potentialul patogen al virusurilor genetic modificate

In ianuarie 1999 Craig Venter, directorul proiectului privat pentru descifrarea genomului uman , anunta intentia sa de a sintetiza pe cale chimica noi agenti infectiosi. Acest program a fost insa abandonat datorita ratiunilor de ordin etic si de securitate. Cercetatorii au fost acuzati ca se substituie Creatorului, iar autoritatile si-au exprimat teama ca bioteroristii pot prelua agentii sintetici si folosi ca arme care nu pot fi detectate de mijloacele actuale de diagnostic. Totusi, anumite aspecte teoretice au fost dezvoltate in cadrul programului 'Genom infectios minimal'. Cercetatorii de la TIGR (The Institute for Genomic Research, Maryland, USA) au investigat cel mai mic genom bacterian cunoscut (Mycoplasma genitalium) si au deletat pe rand genele sale incercand sa stabileasca care si cate sunt indispensbile pentru autoreplicare. Ei au ajuns la concluzia ca circa 300 gene sunt suficiente pentru a cultiva microorganismul in laborator.

Agentii infectiosi sintetici - mai degraba virusuri decat bacterii - pot fi sintetizati cu mijloacele tehnice actuale. Expertii in prevenirea bioterorismului considera virusurile artificiale ca amenintarea cea mai redutabila, dar nu cea mai probabila. Mult mai la indemana celor cu intentii criminale sunt virusurile cunoscute dar modificate genetic, care pot mai usor sa-si gaseasca locul in nisa ecologica a florei virale actuale.

In aprilie 2001 rezultate surprinzatoare au fost publicate de doi virusologi australieni. Ei au incercat sa modifice virusul variolei murine "mousepox" (sau virusul ectromeliei), astfel incat sa poata fi folosit pentru contraceptie. Cei doi cercetatori australieni, care au modificat virusul ectromeliei (mousepox), au lucrat cu tulpini relativ benigne. Ei au inserat gene care adauga pe suprafata anvelopei virale antigene proteice exprimate la suprafata ovulului. in acest fel, au incercat sa induca anticorpi care sa impiedice nidarea ovulului utilizand virusul modificat ca un anticonceptional. Pentru a intari eficienta vaccinului s-a mai adaugat o gena care codifica interleukina-4 incercand astfel sa sporeasca capacitatea imunogena. Rezultatul a fost ca virusul modificat, in loc sa stimuleze raspunsul imun humoral, anula raspunsul imun celular. Chiar tulpinile benigne de ectromelie modificate in acest fel deveneau letale pentru soareci. Mai mult, noile tulpini nu mai erau influentate de vaccinurile folosite anterior pentru a proteja soarecii de virusul ectromeliei. Data fiind inrudirea taxonomica intre virusul ectromeliei si cel al variolei (virus uman) se poate anticipa ca o strategie asemanatoare ar putea transforma virusul uman intr-o arma biologica greu de controlat.

Acestor scenarii pesimiste li se poate opune un argument evolutiv. in general, virusurile modfiicate genetic au o capacitate redusa de-a concura cu virusurile naturale. Selectia naturala avantajeaza pe ultimele ca tulpinile cele mai stabile si mai rezistente in mediu. Totusi, pericolul bioterorist nu poate fi bagatelizat.

Ingineria genetica aplicata agentilor biologici de lupta le poate altera patogeneza, perioada de incubatie sau chiar sindroamele clinice pe care le determina. Rezistenta la medicamentele antimicrobiene poate fi modificata si pot fi produse tulpini care scapa raspunsului gazdei, indus de imunizarea conventionala.

Multe agentii guvernamentale din strainatate studiaza metodele pentru detectia epidemiilor cauzate de germeni genetic modificati.

Intre bacterii, modificarile cel mai simplu de indus consta in rezistenta la antibiotice, in alterarea infectivitatii sau a virulentei. Rezistenta la antibiotice poate fi conditionata de genomul bacterian sau, mai frecvent, de plasmide. Plasmidele se pot raspandi si replica autonom, ceea ce explica diseminarea rapida a rezistentei la antibiotice in populatia bacteriana. Antraxul, de exemplu, este susceptibil la penicilina, insa acest antibiotic devine ineficient cand in genomul B anthracis se insera gena pentru beta-lactamaza. in Rusia si Kazahstan exista laboratoare care au modificat agentul etiologic al ciumei, Yersinia pestis, obtinand bacterii rezistente simultan la 16 antibiotice diferite.

Aceiasi tehnologie a fost utilizata pentru tansferul unor gene care codifica sinteza unor toxine. De exemplu, gena toxinei botulinice a fost transferata de la anaerobul Clostridium botulinum la o bacterie obisnuita Escherichia coli.

O alternativa mai condamnabila este combinarea cunostintelor asupra genomurilor bacteriene cu cele asupra genomului uman pentru a obtine patogeni care sa fie virulenti numai pentru un anumit grup etnic. Posibilitatile bioingineriei sunt nelimitate, iar aceleasi procedee care servesc pentru obtinerea unor vaccinuri mai bune pot fi utilizate de bioteroristi in scop criminal. Multi cercetatori ignora potentialul militar al studiilor, ceea ce face necesara existenta unor autoritati capabile de-a supraveghea toate rezultatele, inclusiv cele cu potential bioterorist.

Lucrand cu virusurile s-a raportat obtinerea unor tulpini atat de virulente incat utilizarea lor ca arme biologice pare infricosetoare. Virusuri comune si care se transmit aerogen, cum sunt virusurile gripale, pot capata prin recombinare proprietati patogene sporite pentru om si animale. Acest fapt s-a inregistrat si in natura, cu atat mai mult ne putem gandi la realizarea lui in laborator. Modificarea virulentei survine uneori neasteptat.

NOTA. Acest domeniu este reevaluat continuu, iar informatii actualizate pot fi accesate pe Internet la urmatoarele adrese: https://www.bt.cdc.gov/ CDC - Centrul american pentru controlul si prevenirea infectiilor;

https://www.usamriid.army.mil/education/bluebook.html U.S. ArmyMedical Research Institute of Infectious Diseases; https://www.apic.org/ Asociatia Medicilor Practicieni pentru Controlul Infectiilor.

5.3. Agentii chimici

5.3.1. Idei principale:

in planificarea unui incident major trebuie sa se aiba in vedere implicarea agentilor chimici;

in cazul oricarei victime ce prezinta simptome inexplicabile si neobisnuite se va tine cont de expunerea la agenti chimici;

intoxicatia cu multi agenti chimici, in special cu cei neurotropi, poate fi tratata cand este diagnosticata precoce;

se impune purtarea echipamentului de protectie in situatiile in care exista suspiciunea ca agentii chimici persista in mediul inconjurator;

transportati victimele din mediul contaminat in zone bine ventilate, pentru a le acorda primul ajutor;

decontaminarea victimelor implica indepartarea hainelor, raderea parului contaminat si spalarea cu apa sau cu solutie diluata de hipoclorit de sodiu, pentru a curata agentii reziduali de pe piele.

5.3.2. Utilizarea armelor chimice in secolul 20

o      1914-18: in primul razboi mondial, peste 1 300 000 de oameni au suferit leziuni produse de gaze de lupta si cel putin 90 000 dintre ei au decedat;

o      1935: Italia incepe cucerirea Abisiniei (Etiopia), folosind iperita, imprastiata de avioane;

o      1936: Japonia invadeaza China, utilizand arme chimice (inclusiv iperita, fosgen si acid cianhidric); laboratoarele chimice germane produc primul agent neurotrop de lupta - tabun;

o      1963-67: in sprijinul acordat Yemenului de Sud impotriva fortelor regaliste yemenite, in timpul razboiului civil din Yemen, Egiptul foloseste bombe aeriene cu fosgen si iperita;

o      1980-88: Irakul ataca Iranul si kurzii irakieni, in timpul razboiului dintre Iran si Irak, utilizand iperita si agenti neurotropi;

o      1994-95: secta japoneza Aum Shinrikyo foloseste gaz sarin in atacurile teroriste de la Matsumoto, din iunie 1994, si din metroul din Tokyo, din martie 1995.

Definitie. NATO defineste agentul chimic ca pe o substanta chimica destinata a fi folosita in operatiuni militare, cu intentia de a ucide, de a produce afectiuni severe sau de a scoate din lupta oamenii datorita efectelor lor fiziologice.[33]

Se considera ca armele chimice si biologice clasice (cum sunt antraxul sau ciuma) reprezinta limitele extreme ale unui spectru de produse chimice de origine biologica (cum sunt toxina botulinica sau ricinul). Armele chimice pot fi clasificate in functie fie de modul lor de actiune, fie de timpul cat raman active in mediu (persistenta) si de letalitate.

De cand a fost utilizat pe scara extinsa, pentru prima oara, in timpul primului razboi mondial, arsenalul chimic a fost condamnat de intreaga lume. Armele chimice sunt ieftine, pot produce pierderi mari si sunt relativ usor de fabricat, chiar si de catre tarile in curs de dezvoltare.

In secolul 20 au fost folosite in numeroase conflicte, cel mai recent de catre Irak, in timpul razboiului dintre Iran si Irak , precum si in atacurile teroriste.

Impactul psihologic asupra societatii le face ideale pentru teroristi, asa cum a fost si cazul atacului cu gaz neurotrop, petrecut in 1995, in metroul din Tokyo, atac ce i-a avut drept autori pe membrii sectei Aum Shinrikyo. In sinteza de fata am avut in vedere agentii chimici cei mai periculosi, identificarea leziunilor produse de armele chimice si principiile terapeutice.

Metode de diseminare. Agentii chimici pot fi diseminati prin proiectile de artilerie sau rachete, prin bombardamente aeriene sau pulverizare. In atacul din 1995, din metroul din Tokyo, teroristii au lasat, intr-un tren subteran, o punga din plastic cu gazul neurotrop sarin, pe care, inainte de-a fugi, au gaurit-o cu varful umbrelei.

Vaporii dispersati au afectat 3.796 de oameni si au provocat 12 decese.

5.3.a. Agentii de lupta neurotropi

Agentii de lupta neurotropi sunt un grup special de compusi organofosforici, toxici, care au fost sintetizati pentru prima data in Germania,

inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Toti sunt in stare lichida la temperatura camerei si emana vapori care pot patrunde la nivelul pielii, epiteliului respirator si corneei.

Lichidul poate fi absorbit prin contactul cu tegumentul intact, precum si prin tractul digestiv, dupa ingestia de alimente contaminate.

v    VX (O-etil-S-[2(di-izopropilamina)etiltmeti] fosfoetioat)

VX are o eficienta mai mare, dar o volatilitate mai scazuta decat alti agenti neurotropi. Toti agentii neurotropi actioneaza prin inhibarea enzimei acetilcolinesteraza, care cliveaza neurotransmitatorul acetilcolina. Aceasta are efecte clinice importante, in special asupra receptorilor periferici nicotinici si muscarinici, dar are si efecte neprecizate asupra sistemului nervos central.

Rezulta o suprastimulare a receptorilor colinergici si apar efectele clinice enumerate in tabel.  

Calea de contaminare stabileste care sunt primele semne clinice. In general, dupa inhalarea de vapori apar simptomele respiratorii, diminuarea vederii si mioza. Transpiratiile localizate si fasciculatiile grupelor musculare locale survin, uneori, dupa absorbtia prin tegument a lichidului sau a vaporilor.

Se vor manifesta efecte sistemice doar daca a fost absorbita, indiferent pe ce cale, o cantitate suficienta de agent chimic.

5.3.b. Agentii flictenizanti

v    Iperita

Iperita este un lichid uleios care, la temperatura camerei, are culoare galbena si un miros vag de mustar sau de usturoi. In conditii de umezeala si racoare ramane in stare lichida, dar se evapora repede intr-un mediu uscat si cald, producand vapori ce pot patrunde prin hainele obisnuite. Este un agent alchilant bifunctional, care reactioneaza usor cu majoritatea moleculelor biologice, inclusiv proteinele si acizii nucleici. In conflictele armate a fost utilizat pentru a scoate din lupta un numar mare de soldati. In general, afectiunile pe care le genereaza nu sunt fatale , dar sunt de lunga durata.

Tabel 3: Semnele clinice ale expunerii la iperita, agenti neurotropi si fosgen

Iperita este un agent flictenizant puternic (foto cu iperita); o picatura de 0,1 ml de gaz pur contine o doza de 20 000 de ori mai mare decat cea necesara pentru a flicteniza tegumentul. Simptomele nu apar decat dupa 12-24 de ore de la expunere. Eritemul precede aparitia unor flictene mari, moi, cu un invelis subtire, care se rup usor. Unele arsuri tind sa fie profunde, dar sunt mai adanci in zonele calde si umede ale corpului, cum sunt axila si regiunea inghinala. La majoritatea persoanelor cu leziuni inhalatorii, iritatia initiala a mucoasei nazale si a cailor respiratorii este urmata de aparitia bronsitei, care se vindeca in decurs de patru-sase saptamani. In expunerile severe, necroza epiteliului respirator duce la formarea unei pseudomembrane, a dopurilor bronsice si la declansarea bronhopneumoniei.

Absorbtia sistemica produce greturi, varsaturi, hipotensiune, bradicardie si, dupa o leucocitoza initiala, leucopenie importanta. Decesul, desi rar, se datoreaza, de regula, unei suprainfectii.

(Foto stanga): Fata dorsala a piciorului drept, la circa 48 de ore dupa expunerea la vapori de iperita. Se observa flictenele caracteristice ale tegumentului. Lichidul din flictena nu contine agent chimic activ. (Foto mijloc): O victima a razboiului dintre Iran si Irak, care ilustreaza predilectia arsurilor date de iperita pentru zonele umede ale corpului. Leziunea are o vechime de cel putin trei-patru zile si s-a rupt, lasand o zona centrala ulcerata.

5.3.c. Agenti care afecteaza sistemul respirator

v    Fosgenul

Fosgenul se prezinta sub forma gazoasa la temperatura camerei, este de 3,5 ori mai dens decat aerul si miroase a fan mucegait (efectele toxice pot aparea inainte de a-i simti mirosul). Este absorbit prin contact ocular sau prin inhalare. Iritatia oculara apare imediat, probabil datorita eliberarii de acid clorhidric in timpul hidrolizei fosgenului. Cand este inhalat, fosgenul reactioneaza cu o varietate de macromolecule tisulare, determinand o crestere a permeabilitatii capilare, ceea ce permite lichidelor sa patrunda in spatiile interstitial si alveolar.

Este posibil ca pacientii expusi sa nu prezinte nici un fel de simptome timp de cateva ore inainte de instalarea edemului pulmonar sever, a carui aparitie poate fi precipitata de efortul fizic (tabel 3).

Capitolul 6 - Aspecte practice si moduri de actionare in cazul unor evenimente cu materiale strategice

6.1. Interesul teroristilor pentru agentii biologici

Putini teroristi au demonstrat un interes real fata de posibilitatile bioterorismului si chiar si mai putin au incercat sa dobandeasca agenti biologici. Intr-adevar, este posibil sa identificam in jur de o duzina de cazuri in care un grup terorist a posedat, a incercat sa dobandeasca sau a amenintat cu utilizarea unui agent biologic. Sunt cunoscute numai sase cazuri de achizitii reale sau presupuse. In unele cazuri, este imposibil de determinat seriozitatea interesului pentru agentii biologici.

Motivatiile celor interesati de agentii biologici variaza. Sectele Aum Shinrikyo din Japonia si RISE din Chicago doreau sa ucida un numar mare de oameni. In schimb, Rajneeshee din Orean a ales, in mod constient, numai agenti care afectau, fara sa ucida, un numar mare de oameni. Consiliul Patriotilor din Minnesota intentiona sa utilizeze ricina, o toxina, pentru a ucide oficialitati care lucrau in domeniul aplicarii legii.

6.2. Raportarea amenintarilor bioteroriste.

Trecand in revista rapoartele care descriu interesul teroristilor pentru agentii biologici, este posibil sa tragem anumite concluzii preliminare.

In primul rand, sunt putine gruparile teroriste care au incercat sa dobandeasca agenti biologici si chiar mai putine acelea care le-au folosit efectiv. In al doilea rand, numarul incidentelor care implicau utilizarea sau incercarea de utilizare a agentilor biologici este extrem de mic, in special atunci cand este comparat cu miile de incidente teroriste. In al treilea rand, numarul cunoscut al victimelor in urma incidentelor bioteroriste este limitat la 751 de persoane, care s-au imbolnavit in timpul afacerilor gruparii Rajneeshee din 1984. Alte victime nu se mai cunosc. In cele din urma, multe dintre gruparile teroriste au utilizat tehnici de imprastiere care nu aveau sanse de a produce victime in masa. Unele dintre ele au tintit in mod clar indivizi, altele s-au concentrat asupra contaminarii hranei. Aum Shinrikyo este singurul grup cunoscut care a demonstrat ca este interesat sa dezvolte capacitati de raspandire pe calea aerului.

Intrebarile care se pun sunt daca tiparele de actiune din trecut vor fi valabile si in viitor si, daca nu, ce factori vor cauza o schimbare ? Din nefericire, exista un motiv puternic de teama ca atacurile bioteroriste viitoare ar putea fi mai ucigatoare decat sunt in prezent. Trei factori duc la aceasta concluzie. In primul rand, exista teroristi care vor sa ucida un numar mare de oameni. Au existat astfel de grupari si in trecut, dar se pare ca numarul celor care doresc victime in masa este in continua crestere: Aum Shinrikyo a incercat sa stapaneasca tehnica raspandirii pe calea aerului a agentilor biologici. Unii teroristi ar putea avea acces la experienta detinuta de un program de lupta cu arme biologice condus de stat. Aum Shinrikyo si Al Quaeda au demonstrat ca gruparile teroriste dispun in prezent de resurse comparabile cu ale unor state. Intr-o masura tot mai mare este posibil ca oricare grup terorist sa poata utiliza agenti biologici pentru a produce victime in masa.

6.3. Raspunsul societatii la provocarea bioterorista

Drept raspuns la atacurile sectei Aum Shinrikyo, Congresul Statelor Unite a aprobat, in 1996, Legea apararii impotriva armelor de distrugere in masa (Legea Nunn-Lugar-Domenici). Prin aceasta initiativa, presedintele poate spori capacitatea federala de a raspunde unor atacuri teroriste pe baza de arme nucleare, chimice sau biologica si poate sprijini crearea capacitatii de raspuns atat la nivel statal, cat si la nivel local.

Departamentul Apararii a primit un rol major in sustinerea acestei initiative prin sprijinul sau pentru FBI, care detine comanda in ceea ce priveste aspectele legate de distrugerile provocate de un atac terorist (managementul consecintelor). Departementul Apararii dispune in prezent de doua unitati care au capacitatea de a raspunde unui atac bioterorist, Unitatea de escorta tehnica a armatei (TEU) si Forta de raspuns la incidente chimice si biologice a infanteriei marine (CBIRF). Departamentul Apararii detine capacitati stiintifice care pot fi utilizate in sprijinul comunitatilor civile, precum Institutul pentru Boli Infectioase al Armatei SUA (USAMRIID) si Institutul de Cercetari Medicala al marinei (NMRI). In acelasi timp, Departamentul Apararii antreneaza si asista personalul care trebuie sa se confrunte cu cazuri de urgenta (la nivel local), in situatiile in care sunt implicate arme nucleare, chimice sau biologice.

6.4. Implicatiile psihologice ale armelor chimice si biologice - efectele sociale si psihologice pe termen lung ar putea fi mai grave decat cele imediate[40]

Scopul declarat al armelor chimice si biologice este sa puna in pericol viata oamenilor. Cu toate acestea, agentii biologici nu sunt eficienti ca arme militare, iar armele chimice au utilizari limitate. Probabil ca, din acest motiv, fortele armate au fost, in general, de acord cu tratatele internationale de limitare a armelor cu efect imprevizibil si se simt capabile sa-si desfasoare razboaiele fara ele. In schimb, armele chimice si cele biologice sunt chintesenta armelor de raspandire a terorii. In prezent, asocierea pe care o fac ziarele intre armele chimice si biologice si cuvantul teroare a devenit o obisnuinta, ceea ce confirma scopul distructiv al armelor respective, concretizat prin mijloace de natura psihologica - inducand sentimente de teama, panica si nesiguranta in viata de zi cu zi. Efectele vor imbraca doua forme: una acuta si alta pe termen lung. E normal sa ne asteptam la manifestari de panica pe scara larga daca s-ar recurge la folosirea efectiva sau doar s-ar presupune utilizarea unor astfel de arme.

Cu toate acestea, nu stim daca panica s-ar materializa cu adevarat. Povestirile din mass-media ce ne parvin, in ultima vreme, din SUA, nu sunt deloc incurajatoare; trebuie, insa, sa ne reamintim invatamintele istoriei despre capacitatea civililor de a suporta si alte arme "ale terorii", cum ar fi bombardamentele aeriene. Se poate anticipa, totusi, o reactie psihologica, deoarece ea a inceput deja sa prinda contur: numele sau este maladia sociogenica a maselor. Pe 29 septembrie 2001, niste fumigene au indus o alarma bioterorista intr-o scoala din Washington, ducand la internarea a 16 elevi si a unui profesor. Pe 3 octombrie, peste 1 000 de elevi din mai multe scoli din Manila, Filipine, au invadat clinicele locale, prezentand simptome banale de viroza: tuse, frisoane si stare febrila medie. Totul a fost o consecinta unor zvonuri raspandite prin serviciile de mesaje scurte care atribuiau simptomatologia unor atacuri bioteroriste. Pe 9 octombrie, un barbat a pulverizat o substanta necunoscuta intr-o statie de metrou din Maryland; drept urmare, la 35 de persoane au aparut brusc simptoame de greata, cefalee si disfagie. Analizele ulterioare au stabilit ca sticla continea detergent pentru geamuri.

Exemplele referitoare la maladia sociogenica a maselor ne reamintesc riscul producerii unei amplificari necontrolate a raspunsurilor psihologice la amenintari cu arme chimice si biologice, sporindu-le, astfel, impactul. Un exemplu in acest sens il constituie utilizarea curenta a specialistilor ce poarta uniforme de tip spatial pentru a evalua posibilitatea existentei unor atacuri teroriste. Un alt exemplu ni-l ofera initiativa guvernului Statelor Unite de a plasa detectori de identificare a agentilor chimici periculosi in reteaua de metrou din Washington DC. Este posibil ca asemenea alarme sa induca, de fapt, perturbari mai mari pentru sistemele de transport decat un atac propriu-zis, deoarece exista probabilitatea aparitei unor alarme false. In perioada razboiului din Golf au existat 4 500 de astfel de alarme, dintre care nici una nu se asociase unui atac confirmat.

Efectele sociale si psihologice, pe termen lung, ale unui episod de atac chimic sau biologic, real ori presupus, ar fi cel putin la fel de devastatoare ca si cele pe termen scurt. De exemplu, cu ocazia distrugerii depozitelor irakiene de armamente, la sfarsitul razboiului din Golf, nu a fost confirmat un impact fizic sever al descarcarii accidentale a agentului neurotoxic sarin, dar consecintele psihologice, sociale si politice au fost substantiale si continua si in prezent. Chiar daca efectele pe termen scurt ale unui atac cu arme chimice sau biologice se dovedesc mai atenuate decat scenariile apocaliptice oferite cu larghete de mass-media, tulburarile pe termen lung pot fi mai grave decat se anticipeaza. Experienta oferita de alte incidente in care au fost implicate contaminari toxice confirmate sau presupuse sugereaza ca urmarile s-ar putea grupa in patru preocupari majore pentru sanatate: leziuni si afectiuni cronice induse direct de agentul toxic; preocupari referitoare la afectarea reproducerii; efecte psihologice si cresterea solicitarilor pentru simptoame fizice.

Numarul de persoane ce acuza simptoame de depresie, spaima si anxietate poate ramane crescut mult timp, exacerband tulburarile psihiatrice preexistente si sporind, astfel, riscul de instalare a maladiei sociogenice de masa. Actualele incertitudini privitoare la efectele cronice asupra sanatatii pe care le are expunerea la niveluri scazute de agenti toxici va accentua anxietatea in randul comunitatilor afectate. Oficialitatile sanitare nu pot oferi asigurari categorice ca expunerea scurta sau asimptomatica la agentii toxici nu va avea nici o consecinta, rezultand, astfel, frustrare si o crestere a neincrederii in expertii medicali si in oficialitatile guvernamentale, lipsind institutiile statului de gradul de incredere necesar reabilitarii situatiei. In ultimul rand, ipotezele neconfirmate sau controversate cu referire la efectele expunerii la armele chimice si biologice vor deveni, probabil, capete de afis ale relatarilor stiintifice si in mass-media pentru urmatorii ani, asa cum s-a intamplat in cazul altor incidente chimice si radiologice, in razboiul din Golf si sindromul balcanic.

6.5. Vulnerabilitatea Romaniei fata de bioterorism[44]

Incidentele teroriste petrecute in Statele Unite si in alte parti ale globului, unde au fost folosite bacterii patogene, endotoxine sau gaz care afecteaza sistemul nervos, au demonstrat ca toate statele, inclusiv Romania sunt vulnerabile la amenintarile biologice si chimice ca si explozivi.

Deja sunt disponibile, dupa cum am vazut, metode de preparare "la liber" a agentilor "pe plan local" si rapoartele despre arsenale de arme biologice indica posibilitatea ca teroristii sa poata avea acces la agenti de inalta periculozitate, proiectati si destinati pentru diseminarea in masa.

Raspunsul la izbucniri pe scara larga, cauzate de acesti agenti, inseamna mobilizarea rapida a lucratorilor din sanatate publica, a celor care activeaza in urgente din domeniul sanatatii private si, nu in ultimul rand, a structurilor medicale din serviciile speciale. Declansarea unor epidemii pe scara larga va avea nevoie, de asemenea, de procurarea si distribuirea rapida a unor mari cantitati de medicamente si vaccinuri, care trebuie puse repede la dispozitie.

Atacurile cu agenti biologici sunt, in majoritatea lor, "acoperite". Acestea ridica diverse semne de intrebare, necesitand o planificare urgenta de dimensiuni, suplimentara, care implica intreaga infrastructura sanitara. Diseminarea acoperita a agentului biologic intr-un loc public nu va avea un impact imediat, datorita perioadei dintre expunere si semnele de aparitie a bolii (de exemplu, perioada de incubatie). In consecinta, primele manifestari grave cauzate de un atac acoperit, vor fi probabil identificate de medici sau de alte cadre care se ocupa de sanatatea de baza. De exemplu, in cazul raspandirii acoperite a virusului variolei, pacientul va veni la cabinetele medicilor, la clinici si la urgente in timpul primei sau a celei de-a doua saptamani, acuzand febra, dureri de spate, de cap, stare de voma si alte simptome care, in mod initial, ar putea apare ca o infectie virala obisnuita.

Boala progresand, la aceste persoane, va apare eruptia rosietica caracteristica fazei de debut a varsatului, faza pe care medicul poate sa nu o recunoasca imediat. Cand eruptia devine pustuloasa si pacientii incep sa moara, teroristii sunt deja departe, in timp ce boala se raspandeste in randul populatiei, prin contact de la persoana la persoana.

Ramane numai o scurta perioada, din momentul in care primele cazuri sunt constatate, pana in clipa cand un al doilea val al populatiei se imbolnaveste. In timpul acestei scurte perioade mentionate, cei ce se ocupa de sanatate trebuie sa determine ca a avut loc in atac, identificand organismul prevenind alte imbolnaviri prin strategii speciale de prevenire (de exemplu, vaccinarea in masa sau tratament profilactic).

Deoarece contactul de la persoana la persoana continua, apar valuri succesive care transmit boala infectioasa pana la alte localitati mai indepartate. Aceste exemple pot fi de asemenea relative pentru alti agenti etiologici transmisibili de la persoana la persoana (de exemplu, ciuma sau febra virala hemoragica).

Unii agenti virali pot fi diseminati in mod acoperit prin contaminarea hranei sau a apei . In 1999, vulnerabilitatea suplimentelor de hrana a fost ilustrata in Belgia, unde pui de gaina au fost neintentionat expusi la grasime contaminata cu dioxina, utilizata in hrana pasarilor.

Deoarece aceasta contaminare nu a fost descoperita luni de zile, dioxina care este un chimicat cauzator de cancer nu a determinat simptome imediate la oameni, fiind, probabil, prezenta in carnea si ouale dec pasare vandute in Europa in prima parte a anului 1999. Acest incident evidentiaza inca o data nevoia stabilirii unui diagnostic prompt in orice situatie dubioasa o lectie care aparea la animale si la oameni, o lectie care a fost demonstrata de recenta izbucnire a epidemiilor cauzate de virusul Nilului de vest la oameni si pasari in orasul New York, in 1999.

Episodul cu dioxina demonstreaza in ce mod terorismul biologic sau chimic poate actiona acoperit in hrana, afectand comertul cu produse animale si totodata sanatatea oamenilor sau a animalelor.

Detestarea timpurie a unui raspuns fata de terorismul biologic sau chimic este considerata cruciala.

Fara o pregatire speciala, poate fi afectata la scara larga infrastructura sanatatii publice locale si, chiar nationale, prin atacuri de anvergura cu virusul variolei, cu spori de antrax diseminati prin aerosoli, cu gaz care afecteaza sistemul nervos sau cu agenti biologici sau chimici din hrana.

Un mare numar de pacienti, incluzand atat persoanele infectate cat si ingrijitorii, va necesita ingrijire medicala, tratamente, diagnostic si spitalizare. Cei care se ocupa de urgente, lucratorii din domeniul sanatatii ar putea fi supusi unui risc special, viata de zi cu zi putand fi perturbata ca rezultat ar fricii de contagiune.

Prevenirea izbucnirilor de epidemii cauzate de terorism este o componenta esentiala a supravegherii sanatatii publice a Romaniei si a sistemului de raspuns fata de aceste dezastre, raspuns care va proteja populatia impotriva unui eveniment de sanatate publica neobisnuit (epidemiile de gripa, contaminarea rezervelor locale de apa sau desemnarea intentionata a germenului Yersina pestis, agentul cauzativ al ciumei).

Abilitatile epidemiologice, metodele de supraveghere, tehnice de diagnosticare si resursele fizice necesare detectarii si investigarii maladiilor necunoscute si neobisnuite, ca si sindroamele si pagubele cauzate de accidente chimice, sunt asemanatoare cu cele de identificare si de raspuns fata de un atac cu agenti biologici.

Directiile judetene si ale Municipiului Bucuresti vor fi de asemenea, pregatite pentru caracteristicile speciale, probabile, ale unui atac terorist (de exemplu, dezastre in masa sau folosirea unor agenti foarte rari).

Teroristii pot folosi combinatii ale acestor agenti, pot ataca mai multe localitati simultan, pot utiliza agenti noi, sau pot mai multe localitati simultan, pot utiliza agenti noi, sau pot folosi organisme care nu se afla pe lista critica. Listele agentilor critici biologici si chimici vor fi modificate de indata ce apar noi informatii.

Agentii potentiali biologici si chimici sunt numerosi si, prin urmare, infrastructura sanatatii publice trebuie sa fie pregatita in rezolvarea imediata a crizelor ce pot izbucni in urma unui atac chimic sau biologic, Asadar, pentru cea mai buna protejare a publicului, eforturile de pregatire trebuie concentrate asupra agentilor care pot avea cel mai mare impact asupra securitatii si sanatatii Romaniei, in special cu focalizarea pe agentii de mare contagiozitate sau pe agentii destinati unei diseminari pe scara larga prin mici particule de aerosoli.

Pregatirea natiunii pentru a face fata acestor pericole, reprezinta o preocupare majora a sistemelor sanatatii publice din Romania si a celor care lucreaza in acest domeniu. Detectarea precoce a acestor maladii infectioase, necesita o constientizare din partea celor care se ocupa de sanatate din prima linie, fata de terorismul chimic si biologic, deoarece acestea se afla in cea mai buna pozitie de a raporta imbolnavirii suspecte si alte pagube.

Astfel, intelegerea, respectiv perceperea optima, devin fundamentale pentru eforturile de asigurare a competentei in pregatirile sanatatii publice, alaturi de cele mai inalte nivele stiintifice de expertiza din partea partenerilor locali si statali.

Planul Strategic se bazeaza pe urmatoarele cinci arii de focalizare, fiecare incluzand instruire si cercetari:

pregatire si prevenire;

detectare si supraveghere;

diagnostic si caracterizarea agentilor chimici si biologici;

raspuns;

comunicare.

Detectarea, diagnosticarea si temperarea maladiilor si pagubelor cauzate de terorismul chimic si biologic reprezinta un proces complex care implica numerosi parteneri si diverse activitati (civile, militari, personal medical/nemedical).

Pentru realizarea acestui scop este nevoie de o pregatire de urgenta, speciala, in toate colectivitatile - se vor trasa linii directoare pentru sanatatea publica, indicatii de sprijin si de asistenta tehnica pentru infrastructurile judetene, acestea, la randul lor, dezvoltand planuri coordonate de pregatire si metode de raspuns - se vor pune, de asemenea, la punct metode de evaluare si pregatire fata de terorism, incluzand standarde de performanta, simulari de atacuri si alte exercitii.

Se vor mai sprijini, in plus, cercetarea si inovatiile alaturi de strategii si metode de prevenire si temperare a maladiilor si pagubelor cauzate de terorismul chimic si biologic.

Detectarea timpurie este esentiala pentru asigurarea unui raspuns prompt de atacurile chimice si biologice, incluzand prevederi ale medicinei profilactice, antidoturi chimice sau vaccinuri. Se va integra supravegherea imbolnavirilor si a pagubelor rezultate din terorismul chimic si biologic in sistemele de supervizare pentru maladii din Romania, dezvoltand, in acelasi timp, noi mecanisme detectare, evaluare si raportare a evenimentelor dubioase care ar putea reprezenta atacuri teroriste acoperite.

Ca o parte componenta a acestui efort medicii de familie de unitate vor forma parteneriate cu personalul medical din prima linie din spitalele de urgenta si pentru controlul centrelor care se ocupa de supravegherea epidemiologica a teritoriului dar si impreuna cu altele, in scopul intaririi detectarii pagubelor neexplicate ca si a maladiilor, ca parte de rutina a mecanismelor de supraveghere pentru terorismul chimic si biologic. S-ar impune realizarea unei retele de laboratoare la mai multe nivele, pentru a raspunde impotriva terorismului. Aceasta retea va face legatura intre laboratoarele chimice si directiile de sanatate publica din toate judetele, municipiile, orasele, pentru analizele agentilor biologici. Ca o parte din acest efort, se impune transferul tehnologiei de diagnostic catre laboratoarele judetene de sanatate si catre alte laboratoare, pentru efectuarea testelor initiale. Ar fi extrem de utila existenta unor laboratoare mobile de diagnosticare, ca prime masuri si de decontaminare.

6.6. Interventia in cazul unui atac bacteriologic.

Isteria scrisorilor cu antrax a pus in alerta autoritatile

In tara noastra nu s-au inregistrat contaminari, dar s-au luat masurile de rigoare. Isteria cauzata de atacurile cu antrax din S.U.A., declansate dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, a determinat si alte tari sa-si ia o serie de masuri de prevedere, chiar daca probabilitatea lansarii unor atacuri similare este mai mica. Toate institutiile care pot fi implicate in combaterea atacurilor cu antrax au fost puse in stare de alerta.

In Romania, Ministerul de Interne s-a preocupat atat de informarea institutiilor publice si a cetatenilor, cat si de constituirea de echipe de interventie. Comandamentul Protectiei Civile a intocmit si distribuit tuturor institutiilor publice un material informativ care, pe de o parte raspunde numeroaselor intrebari cu privire la originea, modul de contactare, formele clinice, tratamentul si profilaxia antraxului, iar pe de alta parte prezinta modul in care se procedeaza in cazul amenintarilor cu antrax. Nu in ultimul rand, ii atentioneaza si pe cei care ar avea intentia sa faca glume cu scrisori sau pachete, ca pentru un astfel de gest risca de la 1 la 5 ani de inchisoare.

Cum procedam in cazul unor scrisori suspecte? Pentru ca sporii de antrax sa fie folositi ca o arma, ei trebuie sa fie stabili si uscati sub forma de pudra si imprastiati in aer. Realizarea tehnica a particulelor cu bacili este o operatie dificila, necesita echipament special si cunostinte tehnice deosebite. De regula, astfel de scrisori sau pachete sunt:

cu mentiunea personal sau confidential;

rigide sau umflate;

cu mentiunea fragil sau urgent;

fara adresa expeditorului;

nu au nume, titlu sau au adresa incompleta;

cu scris de mana intrerupt;

cu litere decupate din ziare sau alte documente;

cu timbre dintr-o tara sau oras, diferite de cel din adresa expeditorului;

scrisoarea are pete de grasime, decolorare sau miros;

au taxe postale suplimentare;

au banda adeziva sau sfoara in exces;

prezinta sarma sau folie de aluminiu care ies in afara.

In cazul in care o scrisoare sau pachet par suspecte, se recomanda sa nu fie deschise. Se va introduce plicul sau cutia intr-o punga sau sac de plastic ori se va acoperi cu un material (haine, hartie etc.), se va parasi si incuia incaperea sau zona respectiva si se va raporta incidentul la politia locala.

La Inspectoratul de Protectie Civila functioneaza o grupa operativa. In ultimele decenii, dezvoltarea rapida a armelor sofisticate, unele de distrugere in masa, a sporit ingrijorarea privind folosirea pe scara larga, in razboi sau prin acte teroriste, a armelor biologice care, perfectionate, pot produce pierderi masive de vieti omenesti. Din fericire, in Romania nu au fost inregistrate deocamdata contaminari cu antrax, insa in fata neasteptatei probleme, autoritatile au adoptat o serie de masuri. Astfel, si la nivelul judetului Timis, pe linie de protectie civila, Ministerul de Interne a stabilit constituirea, dotarea si pregatirea unui detasament de interventie de protectie civila, alcatuit din personal format in institutiile publice - Directia de Sanatate Publica, Directia Sanitara-Veterinara, Inspectoratul de Protectie Civila - care sa fie in masura sa actioneze pentru executarea controlului biologic sau chimic. In opinia dlui col. Constantin Caraivan, seful Inspectoratului de Protectie Civila a judetului Timis, aceste actiuni sunt complementare serviciilor de specialitate asigurate de Politie si de celelalte institutii ale sigurantei nationale. Toate aceste masuri s-au impus in vederea informarii populatiei asupra existentei unei institutii preocupate de aceasta problema - la nivelul I.P.C. Timis sunt destinate fortele si mijloacele necesare, iar in mod permanent functioneaza o grupa operativa pentru monitorizarea situatiei pe plan judetean. Totodata, seful Inspectoratul de Protectie Civila afirma ca la nivelul judetului Timis nu au fost semnalate cazuri de simulare a contaminarii cu antrax, dar au fost cateva situatii in care institutii sau cetateni au intrat in alerta, avand indoieli in ceea ce priveste provenienta unor plicuri sau colete, care, din fericire, nu s-au dovedit a fi contaminate cu antrax.

Ca metoda de neutralizare, Ministerul Educatiei si Cercetarii a anuntat ca cercetatorii romani au descoperit care este doza necesara de radiatii gamma, care neutralizeaza sporii de antrax. Cercetarile s-au amplificat dupa atacul din S.U.A., pentru stabilirea dozei exacte, astfel incat corespondenta sa poata fi sterilizata fara a o distruge. In prezent, capacitatea de a steriliza corespondenta, imbracaminte si alte obiecte infestate cu antrax a fost realizata. Descoperirea urmeaza sa fie facuta publica, astfel incat si alte state sa beneficieze de ea. Testele efectuate concomitent la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara "Horia Hulubei' din Bucuresti si la Sucursala de Cercetari Nucleare Pitesti au relevat faptul ca sterilizarea sporilor de antrax survine la o iradiere cu intensitatea de 12,5 kGy, mult mai mica decat cea indicata de Farmacopeea Europeana, care e de 25 kGy. In cele doua instalatii mari existente in tara se pot steriliza 10 metri cubi de corespondenta in 20 de ore.

Cercetarile de pana acum arata ca organismul uman are o mare rezistenta la antrax. Un studiu intocmit la inceputul anilor '60 a pus in evidenta ca salariatii unei fabrici care au inhalat pana la 1300 de spori pe parcursul a opt ore nu au manifestat nici un simptom de imbolnavire. Se estimeaza ca de-abia dupa inhalarea a peste 10.000 de spori de antrax are loc infectarea organismului uman. Infectia se produce doar daca un numar suficient de spori germineaza, eliberand astfel toxinele daunatoare.

Semnele imbolnavirii apar in mod obisnuit intr-un rastimp de trei zile, insa in unele cazuri ele se pot manifesta intr-un interval de pana la doua luni. Vaccinul impotriva antraxului poate fi administrat celor care lucreaza in domenii cu un grad ridicat de risc sau membrilor fortelor armate care sunt confruntati cu pericolul unor arme biologice.

In Statele Unite exista de mult timp temeri ca teroristii ar putea recurge la avioane pentru stropit insecticide ca sa raspandeasca in aer agenti biologici. Un studiu efectuat la cererea guvernului american ajunge la concluzia ca intr-un astfel de atac si-ar putea pierde viata pana la trei milioane de persoane. Temerile au sporit si mai mult din momentul in care agentii FBI au dezvaluit ca au gasit un manual despre stropit insecticide printre bagajele unuia din cei implicati in atacul sinucigas asupra lui World Trade Center. Insa e greu sa prevezi efectele raspandirii sporilor de antrax de la bordul unui avion. Expertii in domeniu au pareri diferite in privinta eficientei unei astfel de metode. Chiar daca armele biologice nu produc intotdeauna un mare numar de victime, principala lor forta consta in capacitatea de a creea panica.

Sporii de antrax au tendinta sa formeze impreuna un sediment lichid. Ca bacilul antraxului sa poata fi folosit ca arma, sporii trebuie adusi sub forma de pulbere care sa poata fi inhalata. Dimensiunea sporilor trebuie sa fie foarte mica, intre 1 si 5 microni si e necesar sa fie prezenti in aer intr-o cantitate suficienta ca sa fie absorbiti de plamani. Raspandirea in aer a sporilor de antrax este dificila si costisitoare.

Argumentul de luat in considerare este diferenta dintre aceste doua categorii de arme de distrugere in masa: armele chimice si armele biologice. Primele au ca efect aducerea victimei in stare de incapacitate sau, cel mai adesea, moartea, actionand instantaneu sau, oricum, mult mai repede decat cele din a doua categorie, care sunt insa cu mult mai eficace pe campul de lupta.

In comparatie cu alte categorii, armele biologice sunt foarte usor de produs: pentru multe dintre ele ar fi suficient un laborator rudimentar instalat intr-o baie. Unele dintre cele mai virulente tipuri sunt cele pe baza de toxine botulinice (din bacilul botulinic), care actioneaza in cantitati infinitezimale.

6.7. Interventia in cazul agentilor chimici

6.7.1. Recunoasterea leziunilor produse de armele chimice

Succesul tratamentului necesita recunoasterea precoce a leziunilor produse de expunerea la agenti chimici. In timp de razboi, oamenii sunt mai constienti de pericol: fumul suspect, ceata, picaturile de pe vegetatie si cladiri sau mirosurile neobisnuite sunt semne de avertisment.

Serviciile civile de urgenta nu dispun, in mod curent, de detectoare chimice, iar pentru a diagnostica precoce o leziune chimica, medicii trebuie sa fie permanent suspiciosi.

Multe efecte ale agentilor chimici se suprapun peste cele ale starilor patologice comune, cum sunt afectiunile respiratorii si epilepsia. Totusi, semnele clinice ale expunerii pot facilita stabilirea diagnosticului, iar grupele de pacienti cu simptome inexplicabile, instalate recent, trebuie privite cu suspiciune. Desi semnele clinice ale intoxicatiei severe cu agenti neurotropi sunt dramatice, expunerea usoara este mult mai greu de diagnosticat.

6.7.2. Primul ajutor si decontaminarea

Cand pacientii tratati se afla intr-un mediu unde exista o amenintare chimica, medicii ar trebui sa poarte echipament de protectie. Prioritara este decontaminarea, salvarea vietii subiectului necesitand anumite conditii. Pacientul trebuie mutat din mediul contaminat intr-o zona bine ventilata, inainte de a-i fi indepartate hainele si de a-i decontamina tegumentul. Apa poate fi utilizata in cantitate mare, dar solutia diluata de hipoclorit de sodiu este mult mai eficienta.

Ochii trebuie spalati din abundenta cu apa sau cu solutie salina normala.

6.7.3. Tratamentul intoxicatiei

a. Agentii neurotropi

Intoxicatia cu agenti neurotropi este intotdeauna o mare urgenta medicala, deoarece acestia actioneaza rapid si in profunzime. Pacientii ce au caile respiratorii compromise si insuficienta respiratorie vor necesita intubare endotraheala imediata si ventilatie cu presiune pozitiva. Pentru eliminarea cantitatilor mari de secretii bronsice poate fi necesara o aspiratie agresiva.

Concentratia sanguina totala a colinesterazei ne ofera o indicatie importanta asupra gradului de intoxicatie, dar principiul ar trebui sa fie tratarea pacientului, si nu scaderea nivelului de acetilcolinesteraza.

Tratamentul include:

> Anticolinergice pentru a antagoniza efectele muscarinice;

> Oxime pentru a reactiva aceticolinesteraza inhibata si a antagoniza efectele nicotinice;

> Anticonvulsivante administrate profilactic, pentru a preveni convulsiile.

Tratamentul precoce cu atropina este esential la pacientii cu intoxicatie sistemica. Doza totala depinde de gradul de intoxicare. Atropina trebuie administrata intravenos, cate 2 mg la fiecare trei-cinci minute, pana cand pacientul este atropinizat. Semnele atropinizarii includ gura uscata, corectarea miozei, diminuarea transpiratiei si corectarea bradicardiei. E posibil sa fie nevoie de continuarea administrarii de atropina in concentratie de aproximativ 2 mg/ora, timp de minimum 24 de ore. Complicatiile atropinizarii includ euforia, aritmiile, delirul si hipertermia.

Desi atropina antagonizeaza efectele muscarinice ale agentilor neurotropi, oximele sunt folosite pentru a reactiva acetilcolinesteraza la situsurile nicotinice. In prezent, in Marea Britanie este autorizata utilizarea de pralidoxim mesilat.

Oximele trebuie administrate precoce, deoarece eficienta lor scade in timp; dezalchilarea spontana (sau imbatranirea) a acetilcolinesterazei inhibate o face rezistenta la reactivare. De aceea, va fi administrat, cat mai curand posibil, prin injectare intravenoasa lenta, la interval de 15 minute, pralidoxim mesilat 30 mg/kg pana la o doza maxima de 2-4 g.

Controlul convulsiilor creste supravietuirea si reduce morbiditatea, asa cum a fost demonstrat in studiile pe animale. Este recomandat ca, inainte de aparitia convulsiilor, pacientilor sa li se administreze, pe orice cale, 5 mg de diazepam.

b. Leziunile produse de iperita

Nu exista nici un tratament specific pentru leziunile produse de iperita. De aceea, tratamentul vizeaza ameliorarea simptomelor, prevenirea infectiei si sustinerea vindecarii. Leziunile oculare sunt, in general, usoare si se vindeca complet in circa doua saptamani. Tratamentul consta in administrarea locala de antibiotice si in curatarea atenta a ochilor cu solutie salina, pentru a preveni lipirea pleoapelor. In cele mai grave cazuri, inhalarea de vapori poate determina o bronhopneumonie severa. Fizioterapia, oxigenoterapia, antibioticele si ventilatia mecanica reprezinta tratamentul de baza.

Pacientii cu arsuri extinse trebuie sa fie resuscitati conform protocoalelor de arsuri termice clasice. Totusi, spre deosebire de arsurile termice, pierderile de lichide nu apar pana cand nu se formeaza flictenele si lichidul se pierde ca transsudat, ceea ce inseamna ca pierderile de proteine sunt mai mici. Flictenele in tensiune sau sparte trebuie sa fie decapate si acoperite cu sulfadiazina de argint. Arsurile partial profunde, produse de iperita, se vindeca mult mai lent decat cele termice, de aceeasi profunzime; daca se administreaza tratamentul clasic, vindecarea dureaza cel putin 12 saptamani, probabil datorita alchilarii celulare care afecteaza procesul normal de vindecare a ranilor. Excizarea standard si grefarea leziunilor provocate de iperita nu reduc durata de vindecare la animalele de laborator, dar abraziunea precoce a dermului si ablatia cu laser pot fi benefice. Uneori, durerea e severa, iar pacientii mai pot beneficia si de clorpromazina, pe langa analgezicele standard.

c. Fosgenul

Pacientii ce prezinta intoxicatie cu fosgen trebuie sa se odihneasca intr-un mediu cald. Codeina 30-60 mg poate sa atenueze tusea, dar si sa exacerbeze, la doze mari, depresia respiratorie. Utilizarea steroizilor a fost sustinuta pe scara larga, dar datele despre beneficiul terapeutic continua sa fie neconcludente. Edemul pulmonar indus de fosgen apare imediat, dar daca pacientii supravietuiesc mai mult de 48 de ore, recuperarea este, de regula, completa.

Pentru edemul pulmonar produs prin cresterea permeabilitatii capilare sunt recomandate strategiile de tratament ventilator conventional. La pacientii in cauza este esentiala mentinerea atenta a balantei hidrice. Totusi, exista date contradictorii despre beneficiul diureticelor in edemul pulmonar indus de fosgen.

6.7.4. Perspective

Tratatele internationale, cum sunt Chemical Weapons Convention (Conventia asupra armelor chimice), ar trebui sa contribuie la controlul proliferarii armelor chimice si la verificarea dezarmarii, dar ar fi o naivitate sa presupunem ca amenintarea va disparea. Armata si serviciile de urgenta trebuie sa-si mentina abilitatea de a rezolva pe scara larga atacurile cu arme chimice, ceea ce impune educatie continua, antrenament si planificare.

Alte surse de informare

US Army. Medical management of chemical casualties handbook. 3rd ed. 1999. (www.vnh.org/ CHEMCASU/titlepg.html/)

Medical manual of defence against chemical agents. London: HMSO, 1987. (JSP 312.)

Smith KJ, Hurst CG, Moeller RB, Skelton HG, Sidell FR. Sulfur mustard: its continuing threat as a chemical warfare agent, the cutaneous lesions induced, progress in understanding its mechanism of action, its long-term health effects, and new developments for protection and therapy. J Am Acad Dermatol 1995;32:765-6.

Canadian Transport Agency-2000 Emergency Response Guidebook. (www.tc.gc.ca/canutec/erg_gmu /erg2000_menu.htm)

Comprehensive guide to identification of specific hazards following chemical incident and to relevant safety precautions.

Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons. ( www.opcw.nl )

A wide range of useful links for information regarding chemical agents and the Chemical Warfare Convention.

Stockholm International Peace Research Institute chemical weapons page (https://projects.sipri.se/cbw/)

Federation of American Scientists (www.fas.org/nuke/intro/cw/)

6.8. Recomandari in cazul expunerii bioteroriste

6.8.1. Recomandari pentru personalul medical

Medicii trebuie sa alerteze autoritatile ori de cate ori apar cazuri repetate cu simptomatologie bizara, dar care poate sugera expunerea la un agent patogen cu potential epidemic. Situatii susceptibile de ingrijorare sunt:

agregarea temporala sau spatiala de cazuri care prezinta simptomatologie infectioasa: febra, simptome respiratorii, rash, paralizii flasce;

imbolnavirea simultana a persoanelor sanatoase care nu prezinta vreun factor de risc evident;

distributia neobisnuita a cazurilor in raport cu varsta (exemplu, eruptie pustulara la adulti asemanatoare varicelei dar care poate constitui debutul variolei);

mai multe cazuri cu paralizii flasce sugerand expunerea la toxina botulinica.

6.8.2. Recomandari pentru medicii de laborator

De multe ori culturile de bacili gram-pozitivi pot contamina tentativele de izolare pe medii cu agar. In conjunctura sugestiva pentru expunere bioterorista aceste culturi nu trebuie aruncate, ci investigate cu maximum de precautie pentru: teste de mobilitate, rezistenta la antibiotice, teste biochimice si de hemoliza.

Suspiciune maxima trebuie sa trezeasca primirea mai multor probe simultan care conduc la izolate asemanatoare.

Precautiile suplimentare in manipularea probelor constau in:

utilizarea niselor cu flux laminar;

utilizarea de ochelari sau ecrane (viziere) de protectie;

restrictii maxime in privinta accesului altor persoane in laborator;

decontaminari repetate;

excluderea reutilizarii materialului de protectie;

carantina personalului implicat.

6.8.3. Recomandari pentru autoritatile de control epidemiologic din spitale si laboratoare:

o       stabilirea unor proceduri sigure de raportare, recoltare si transport ale probelor suspecte catre unitatile de referinta;

o       testarea mijloacelor de comunicare;

o       implementarea unor servicii de garda neintrerupte;

o       introducerea unor masuri stricte de acces in interiorul spitalelor si laboratoarelor unde sunt admise cazuri suspecte sau unde se prelucreaza probe suspecte.