Tendinte in evolutia politicii de concurenta comunitara

Tendinte in evolutia politicii de concurenta comunitara

Studiul tendintelor PCC s- a dovedit a fi o analiza complexa nascuta din contextul actual si viitor impartit cu dimensiunea istorica ce continua sa imprime politicii comunitare un caracter de originalitate. Estimarea tendintelor se bazeaza in principal pe evolutia a doi principali factori de influenta: adancirea multidimensionalismului integrarii europene si accelerarea procesului de globalizare economica. In mod evident, dezbaterile asupra tendintelor de PCC vor avea o importanta fundamentala in anii care vor veni. Discutiile vor avea loc in termeni de crestere a eficientei, a transparentei si a efectelor PCC asupra afacerilor europene, consumatorilor si cetatenilor la nivel comunitar si de intarire a cooperarii la nivel international. Directiile viitoare raman deschise. Anii viitori vor fi interesanti de observat, deoarece lucrurile pot evolua intr- o directie noua, diferita de cea actuala.

Inceputul proiectului comunitar a fost atribuit in primul rand unei necesitati politice. La baza constructiei europene de la 1958 gasim in primul rand consideratii de ordin politic si strategic care fac nu doar de negandit, dar si imposibil din punct de vedere material izbucnirea unui nou razboi intre europeni. Apoi, prezenta obstacolelor si a contingentelor au dat integrarii europene o abordare economica. Modelul adoptat de europeni inca de la inceputul proiectului comunitar a asezat PCC in centrul dezvoltarii integrarii europene. La acel moment, in Europa si in lume existau diferite filosofii si paradigme economice. Fara a intra in opozitie ideologica si frontala intre sistemul capitalist si comunist, in interiorul primului sistem existau diferite modele de politica a concurentei. Vest europenii au creat un model original caruia i- a fost atribuit un statut aproape constitutional. Realizarea integrarii pietelor a fost principalul obiectiv de PCC.

Ultimile progrese facute in procesul integrarii europene promoveaza o intensificare a concurentei pe piata interioara si da un caracter ireversibil constructiei europene. Ne gasim la mai bine de cincisprezece ani de cand la Lisabona, Europa a fost data obiectivului atingerii pana in 2010 a celui mai inalt nivel al competitivitatii in lume. Comunitarii inlocuiesc obiectivul integrarii europene cu cel al competitivitatii. In aceste conditii, PCC se gaseste pusa

in pericol de riscul de a pierde din suprematia sa fara o reorganizare a obiectivelor sale in paralel cu transformarea cadrului de analiza.

Daca obiectivul integrarii este aproape atins, limitele PCC in fata obiectivului de competitivitate au la originile sale consideratii prea restrictive derivate din analiza concurentiala si din absenta unei baze economice solide. Pentru a da un exemplu, este suficient sa ne oprim la definirea pietei relevante. Prin aplicarea bilantului concurential, redus doar la partile de piata, intreprinderile comunitare sunt sanctionate vis- a- vis de principalii concurenti americani sau japonezi, sustinuti de autoritatile nationale printr- o politica de concurenta pentru care obiectivele economice sunt prioritare si criteriul bilantului economic dominant. Prin pozitia dominanta care le este permisa in tara de origine, companiile americane si japoneze realizeaza economii de scara si un mai bun control al activitatii lor de productie regasit in castiguri in termeni de costuri de productie si de preturi. Prezenta pe piata europeana ca multinationale, le da dreptul de a beneficia de accesul liber la comertul intra- comunitar si in consecinta de a intra in concurenta neloiala cu firmele europene si de a atrage avantajele pietei comune.

Autoritatile comunitare au inteles ca deciziile PCC trebuie sa fie promovate printr- un demers economic si ca tendinta avem dezvoltarea progresiva a cadrului economic pana la completarea sa acolo unde bunastarea consumatorului nu mai reprezinta prioritatea numarul unu sau pana acolo unde efectele eficientei productive si dinamice completeaza pierderile surplusului de consumatori. Fara a transforma PCC intr- un instrument interventionist, dezvoltarea analizelor economice redefineste un raport nou al PCC cu PI care este mai favorabil si accesibil competitivitatii. O noua reorganizare a obiectivelor PCC aduce pe primul loc dimensiunea economica in detrimentul celei sociale si transforma PCC dintr- un vector al integrarii intr- un instrument de crestere economica ce favorizeaza competitivitatea economica si dezvolta interferenta cu PI.

Mergand in directia unei viitoare abordari coordonata de necesitatea de a da o mai mare substanta analizei economice ne propunem sa studiem relatia viitoare dintre doua dimensiuni incluse in continutul PCC: juridica si economica. Daca pana in anii '90 realizarea obiectivului integrationist a fost urmat indeaproape de expansiunea analizei juridice, in prezent asistam la un echilibru de forte intre juridic si economic. Pe fondul actiunii viitoare care favorizeaza dezvoltarea PCC in termeni economici, desi va ramane o analiza interdisciplinara, se contureaza transformari in detrimentul juridicului. Putem avansa ideea existentei unui stat de drept economic guvernat de o politica comimitara a concurentei. Plasat intre modelul economiei politice si cel al guvernarii in totalitate cu instrumente juridice, statul de drept economic impune reguli formulate atat pentru agentii economici, cat si pentru el insusi, limiteaza interventia sa doar pentru corijarea slabiciunilor din mecanismele de piata si adopta decizii in urma unei duble analize: economica si juridica.

Daca dezvoltarea dimensiunii juridice s- a produs pe fondul intensificarii relatiei dintre Comisie si Curtea de Justitie, intarirea economicului va fi conditionata de capacitatea Curtii de Justitie de a intelege si de a dubla analiza Comisiei care va depasi rigoarea legii in sensul ca studiul comportamentelor intreprinderilor nu se vor opri doar la pragurile de piata ci vor fi completate cu alte elemente ale cererii si ofertei si cu criteriul eficientei economice care aduna pierderile surplusului de consumatori cu castigurile din eficienta dinamica si productiva.

Nu este usor de spus cum va evolua viitorul guvernarii PCC dupa extinderea UE. Cu toate acestea, suntem tentati sa credem ca in conditiile transferarii unei parti a responsabilitatilor Comisiei catre autoritatile nationale de concurenta, punerea in opera a PCC va fi mai dificila din cauza unor imperfectiuni care inca mai persista in organizarea si functionarea autoritatilor de concurenta din tarile din Europa Centrala si de Est: insuficienta resurselor financiare si de specialitate (tehnice, economice si juridice); deficientele sistemelor juridice in intelegerea regulilor de concurenta, atat sub aspect juridic, cat si economic; limitarea accesului autoritatilor la informatii necesare derularii analizelor; lipsa de experienta in tratarea unor probleme complexe de concurenta. Imaginea difuza pe care autoritatile nationale de concurenta si- au format- o in perioada de tranzitie sau lipsa de vizibilitate a acestora in procesul de privatizare au dat autoritatilor nationale de concurenta o aura mai putin stralucitoare decat o au autoritatile comunitare. Aceasta lipsa de vizibilitate, slaba reprezentare in fata organismelor guvernamentale sau manifestarea gradelor diferite de influenta cu sfera politicului pot fi factori disturbatori care vor intari pe mai departe nivelul de implicare al autoritatilor guvernatoare. Apoi, eficienta PCC poate fi compromisa de discrepantele dintre intentii si deciziile efective care au la temelie teama factorilor politici ca deciziile autoritatilor de concurenta sa promoveze cauze in detrimentul veniturilor bugetare.

Implementarea regulilor de concurenta din TECE este influentata si de actiunea agentilor economici care au primit o data cu reforma noi sarcini. Desi desfiintarea notificarii acordurilor aduce o serie de avantaje comunitatii europene a oamenilor de afaceri prin punerea in aplicare a unei proceduri mai putin complicata, mai putin costisitoare si mai putin birocratica, aplicarea acestei masuri poate fi un succes atata timp cat agentii economici percep corect libertatea ce le- a fost acordata. Elementul fundamental care a incurajat renuntarea la sistemul de notificare a acordurilor a fost consideratia ca agentii economici stapanesc suficient de bine regulile de concurenta astfel incat pot aprecia ei insisi compatibilitatea acordurilor cu mecanismele pietii comune. Spre diferenta de agentii economici din Comunitate care au in spate o perioada de mai bine de patruzeci de ani in care si- au putut forma o cultura in materie, aplicarea acestui sistem in TECE poate fi un esec ca urmare a nepotrivirii cu imaturitatea si lipsa de experienta a agentilor economici din TECE sau a ignorantei unora dintre ei fata de regulile de concurenta ca urmare a suportului politic de care se bucura.

Aplicarea regulilor de concurenta nu poate fi usoara nici din cauza existentei unor deficiente structurale din economia TECE. Implementarea PCC poate genera dificultati ca urmare a incompatibilitatii dintre regulile comunitare de concurenta si economiile nationale caracterizate de prezenta in unele sectoare a monopolurilor de stat neprivatizate, de structuri de piata puternic concentrate si de o multitudine de firme ineficiente, de dimensiune mica si mijlocie.

Fara a putea elimina specificitatile diferitelor tari care au aderat la UE, aplicarea corecta a PCC este dificila, in sensul ca unele autoritati se vor descurca mai bine decat altele. Cu toate ca diferentele nationale raman importante, modelul european asteapta sa fie terminat prin cooperarea dintre autoritatile nationale si supranationale. Acest mix de contraste nationale va face din guvernarea PCC un model european complex si special. Astfel, pe fondul existentei unor disparitati in structurile economice din TECE, a unei eterogenitati a autoritatilor nationale de concurenta si a lipsei de experienta a agentilor economici, cooperarea cu autoritatea centrala devine vitala. Rolul Comisiei in cadrul REC va fi de a transforma progresiv prin coordonare centrala aceste neuniformitati intr- o implementare coerenta a regulilor de concurenta pana la convergenta cu modelul comunitar.

Dar actiunea Comisiei nu este suficienta. Alaturi de institutia centrala, rolul factorilor politici, al agentilor economici si al populatiei din TECE devine fundamental in sprijinirea autoritatilor nationale de concurenta. in fond, mentalitatea specifica sistemului planificat ramane cel mai mare obstacol care se afla la originea deficientelor amintite. Legile nu sunt

suficiente, deoarece spiritul concurentiei este in mare masura influentat de mentalitatea comunitatii si impulsionat de valorile morale si spirituale ale fiecaruia dintre noi. Pe langa legi este nevoie de remodelarea mentalitatii dupa principiile concurentei si de un bagaj cultural bazat pe moralitate, onestitate, echitate, corectitudine. Buna functionare a PCC depinde de modul in care populatia percepe regulile sale. Toate aceste valori dublate de popularizarea cauzei politicii de concurenta echivaleaza cu castigarea a trei sferturi din batalia pe care o duc astazi autoritatile. Si apoi, raman alte doua conditii fundamentale de indeplinit: realizarea unor masive investitii in resursele autoritatilor nationale de concurenta si asigurarea independentei lor fata de sfera politicului.

Punerea in aplicare a noilor prevederi din reforma poate fi o provocare nu doar pentru autoritatile din TECE, dar si pentru cele din vechile state membre, in sensul ca acestea sunt mai putin familiarizate cu utilizarea criteriilor economice. O data cu trecerea la descentralizarea aplicarii articolului 81 si 82, absenta unei uniformitati procedurale poate fi favorabila crearii de 'forum shoping', adica concentrarii practicilor anticoncurentiale in statele membre cu criterii procedurale mai putin severe. Cu toate ca statele membre au dezvoltat o legislatie a concurentei dupa modelul comunitar, urmatoarea etapa pregateste terenul pentru armonizarea procedurala.

Un alt element fundamental care se va dezvolta o data cu procesul de modernizare a PCC este apartenenta autoritatilor nationale de concurenta la REC. Orice abatere de la acest principiu risca sa aiba ca efect nationalizarea deciziei din inertia unui patriotism economic, adica favorizarea unui concurent national prin decizii mai putin dure in defavoarea unuia strain, fapt ce ar conduce la aparitia unei disfunctionalitati cu repercursiuni negative asupra implementarii PCC.

Dezvoltarea comertului international si liberalizarea fluxurilor de investitii inscriu pe agenda de lucru a PCC ca tendinta necesitatea intaririi cooperarii bi si multilaterale. Reducerea drepturilor de vama, refluxul masurilor protectioniste, de subventionare a exporturilor, a contingentelor la import, a achizitiilor guvernamentale sau a comertului de stat, liberalizarea accentuata a comertului sub impactul globalizarii si al hotararilor OMC si cresterea investitiilor straine directe sub influenta actiunilor de privatizare si dereglementare ce au loc la nivel mondial conduc la o expansiune a fluxurilor comerciale si la cresterea presiunilor concurentiale. Reactiile companiilor vin din nevoia de a se adapta la dimensiunea tot mai deschisa a pietelor. Cresterea marimii firmelor prin operatii transfrontaliere de fuziune si de achizitie, prin alegerea unor strategii mai ofensive au ca obiectiv maximizarea castigurilor economice din crearea economiilor de scara. Companiile sunt expuse unei concurente tot mai dure si directe pe piata internationala. Caracterul mai ofensiv, agresiv, mai dur si viguros transforma concurenta mondiala intr- un fenomen global cu implicatii directe asupra concurentei intra- comunitare. Problema care se pune pentru viitor este in ce masura concurenta intra- comunitara este pregatita sa raspunda provocarilor unei concurente tot mai amplificate la nivel mondial. In acest context este incadrat rolul PCC in modelarea concurentei intra- comunitare si a pertinentei utilizarii instrumentelor de politica a concurentei in vederea sustinerii cresterii economice ca vector de stimulare a competitivitatii europene pe piata mondiala.

In contextul participarii la procesul de liberalizare a schimburilor, cresterea presiunilor concurentiale internationale va conduce la convergenta preturilor la nivel mondial ca urmare a elasticitatii importurilor si exporturilor, la modificarea cererii si ofertei de pe piata interna in functie de variatiile preturilor externe, la o reducere a costurilor si la imbunatatirea conditiilor interne de productie si in consecinta la o mai buna alocare a resurselor. Cresterea economica va impulsionare intreprinderile sa- si imbunatateasca procesul de productie prin introducerea progresul tehnic. In ciuda acestor efecte economice care pot fi succint rezumate in obiectivul asigurarii eficientei economice obtinute prin combinarea celor trei dimensiuni alocativa, productiva si dinamica, putine sunt firmele sau statele care accepta conditiile unei concurente deschise si loiale si in consecinta, cauta sa fie favorizate prin actiuni cu efect protectionist, de distorsionare a concurentei; spre exemplu inlocuirea barierelor publice cu obstacolele private. In acest context. Comisia se face avocatul companiilor comunitare in demersurile de reprezentare a intereselor comerciale pe pietele externe ale UE confruntate cu probleme decurgand din prezenta barierelor netarifare sub forma practicilor anticoncurentiale. Nevoia protejarii firmelor europene nu se reduce doar la piata externa, ea are in vedere inclusiv supravegherea practicilor companiilor non- comunitare cu efecte negative, de restrictionare a concurentei in interiorul pietei comune. Solutionarea acestor probleme internationale de concurenta reclama intarirea cooperarii autoritatilor de concurenta prin incheirea de acorduri la nivel bilateral si multilateral.

In conditiile absentei unor reglementari comune transcrise la nivel international sau a cooperarii bilaterale, rezultatul final al actiunii comunitare ar fi incercarea unui sentiment de incapacitate, de limitare in fata obiectivului de reprezentare a intreprinderilor europene. Putem enumera in acest sens trei principale cauze: lipsa vointei de cooperare din partea intreprinderilor straine; nerecunoasterea, invalidarea si neaplicarea de catre autoritatile nationale de concurenta straine a deciziei luate sau ajungerea la vm compromis ca urmare a

partajarii competentelor cu alte autoritati cu reglementari diferite in vederea evitarii declansarii unor conflicte comerciale.

Din perspectiva unei lupte concurentiale la nivel mondial, practicile anti-concurentiale necesita un tratament pe masura. Din acest motiv, cresterea rolului unei abordari mondiale devine o tendinta in evolutia politicii de concurenta. Urmand aceleasi justificari economice ca la nivel national si regional, aplicarea in contextul comertului international a unui set de reguli comune de concurenta are in vedere asigurarea desfasurarii mecanismelor de piata dupa principii economice in vederea realizarii unei alocari optime a resurselor si a stabilitatii sistemului de comert.

Desi exista un consens general asupra necesitatii crearii unui sistem care sa solutioneze problemele legate de concurenta la nivel mondial, rezultatele nu vor aparea intr-un viitor foarte apropiat. De fapt, intreaga actiune se rezuma la aplanarea divergentelor privind modalitatile de reglementare a comportamentelor anticoncurentiale dintre doua mari grupuri de tari: primul grup reprezentat de SUA- adept al solutionarii conflictelor de concurenta pe baza bilaterala- si al doilea reprezentat de UE- adept al abordarii multilaterale, la nivelul OMC. Nu putem spune care va fi alegerea finala, dar ceea ce pare a fi un prim pas catre solutia de fond- convergenta regulilor comunitare de concurenta catre modelul american, dublata de intarirea cooperarii bilaterale dintre SUA si UE- ne determina sa consideram ca aceste orientari vor produce o omogenizare la scara mondiala a principiilor si procedurilor de concurenta sub influenta autoritatilor americane, detinatoarele celui mai vechi arsenal legislativ impotriva practicilor anticoncurentiale.

Intre principalele caracteristici pe care le prezinta evolutia viitoare a PCC subliniem extinderea ariei sale de manifestare. Mai intai, implementarea regulilor de concurenta devine mai ampla ca urmare a extinderii principiilor de concurenta catre domenii de activitate considerate 'netraditionale' sau catre sectoare unde exista mai putina concurenta sau unde `aceasta este in curs de a fi introdusa (transporturi, servicii postale, energie, servicii, etc). Aceasta tendinta isi gaseste principala motivatie in sustinerea tezelor de orientare liberala, a miscarii de dereglementare sectoriala initiata la mijlocul anilor '80 si a recunosterii beneficiilor mecanismelor de piata si de concurenta in termeni de crestere a eficientei economice. Este posibil ca pe viitor increderea tot mai mare in efectele concurentei sa privilegieze tot mai mult aplicarea regulilor de concurenta in fata obiectivelor de alta natura, sociala, de exemplu care se vor limita strict ia probleme foarte serioase, legate de compensarea slabiciunilor din mecanismele de piata. Astfel, sfera de cuprindere a PCC se va mari prin introducerea concurentei in sectoarele care desi nu sunt excluse, detin un tratament

special sau acolo unde deficientele functionarii rezultate din interventionism pot fi eliminate prin implementarea concurentei.

Putem considera exemplul sectorului agricol a carui ''exceptie partiala' de la principiile de concurenta a avut loc din consideratii ce tin de asigurarea protectiei sociale (cresterea veniturilor agricultorilor, asigurarea securitatii aprovizionarii) si de garantare a dezvoltarii economice (stabilizeirea pietelor). Alte doua obiective de politica agricola comuna (in continuare, PAC) (ameliorarea productivitatii, asigurarea de rezonabile consumatorilor) devin compatibile cu mecanismele de piata si cu finalitatile concvirentei. Este posibil ca demersurile dezvoltate in cadrul OMC si orientarea statelor comunitare catre politica de escaladare a liberului schimb sa imprime reformarii PAC o atitudine favorabila concurentei, in sensul alinierii organizatiilor comune de piata la principiile de concurenta si poate o diminuare progresiva a mecanismelor de subventionare a culturilor agricole sub custodia directa a DG- Concurenta.

In al doilea rand, sfera de implementare a PCC se largeste sub aspect geografic ca urmare a aderarii noilor state membre la spatiul comunitar si a accentuarii procesului de globalizare a pietelor.