Tratatul de la Amsterdam privin Uniunea Europeana - 1997 (intrat in vigoare in 1999)

Tratatul de la Amsterdam privin Uniunea Europeana - 1997 (intrat in vigoare in 1999)

Ziua de 1 mai 1999 a dobandit importanta prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Amstrerdam, Tratat care modifica Tratatul asupra Uniunii Europene. Prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea Europeana cunoaste intr-o anumita masura, unele transformari. Noi sarcini ii sunt incredintate, rolul cetateanului este accentuat, iar caracterul democratic al institutiilor este intarit. Desi constructia comunitara s-a dezvoltat, in sens istoric, urmarind, cu precadere, obiective economice, accentul se pune, in continuare, pe responsabilitatile politice ale Uniunii, atat in interior, cat si in exterior.

Necesitatea adoptarii acestui Tratat rezulta din faptul ca, desi el urmeaza altor doua mari modificari, prvind competentele si institutiile Uniunii, din anii 1986 (A.U.E.) si 1992 (Tratatul de la Maastricht), trabuiau, inca, date raspunsuri numeroaselor probleme care au ramas deschise. Acestea priveau, indeosebi, rolul si drepturile cetatenilor europeni, eficacitatea si caracterul democratic al institutiilor europene, ca si responsabilitatile internationale ale Uniunii.

Desi Tratatul de la Maastricht instituia, in special, o cetatenie europeana, adica un cadru al unor drepturi si obligatii suplimentare pentru cetatenii statelor membre, el nu oferea acestui cadru un continut real;

Tratatul de la Maastricht, continuand opera Actului Unic European, ameliora functionarea    institutiilor comunitare si intarea puterile de codecizie legislativa si de control ale Parlamentului European. Cu toate acestea, lucrarile din cadrul institutiilor nu au fost simplificate. Aceasta pentru ca, de atunci, institutiile au fost nevoite sa raspunda unei cerinte duble: una decurgand din gestionarea unei monede unice Euro, si coopererea in materia politicii economice; alta, din perspectiva largirii Uniunii.

Avand in vedere faptul ca divizarea in doua blocuri este de domeniul trecutului, trebuie ca prezenta Europei pe esicherul internatioanl, care evolueaza destul de rapid, sa se reorganizeze. Tratatul de la Maastricht a definit structurile si procedurile din acest pinct de vedere, lasand, totusi, deschisa posibilitatea unor noi reforme, atat in domeniul politicii externe, cat si cel al apararii.

Tratatul de la Amsterdam se prezinta ca o revizuire a Tratatelor instituitive, desi acestea au fost modificate prin Tratatul de la Maastricht. Acesta cuprinde trei parti, si anume: modificari ale Tratatului UE; simplificarea Tratatelor; dispozitii generale si finale. Acestora li se adauga: Actul final, 13 Protocoale si 58 de Declaratii comune.

Tratatul vizeaza realizarea unui spatiu de libertate, securitate si justitie, prin comunitarizarea unei parti din cel de-al treilea pilon (noul Titlu IV din cadrul Tratului CE, "Vize, azil, emigrare si alte politici cu privire la libera circulatie a persoanelor"), integrarea acquis-ului Schengen in Titlul IV al Tratatului CE si cel de-al treilea pilon, redus la cooperarea politiei si a oraganelor judiciare in materie penala. Pune bazele cooperarii consolidate ce poate fi realizata intre anumite state membre dornice sa evolueze mai rapid decat celelalte pe calea intergrararii.

Tratatul, insa, nu aduce modificari considerabile competentelor Comunitatilor Europene, sub rezerva catorva dispozitii.

Dispozitiile sociale au fost considerabil extinse, Protocolul social, anexat Tratatului CE, fiind asimilat de Tratatul CE.

Contributii in materie institutionala sunt multiple, dar componenta Comisiei si ponderea nu au fost prevazute. Tratatul procedeaza la o extindere si la o simplificare a codeciziei, majoritatea calificata fiind introdusa in noi domenii iar competentele Curtii de Justitie sunt extinse la noi materii.

Tratatul de la Nisa

Tratatul de la Nisa a fost semnat in decembrie 2000, avand ca scop major pregatirea masinariei institutional a UE pentru extindere. Odata cu semnarea tratatului s-a pornit dezbaterea Agendei Sociale Europene $i viitoarei arhitecturi soeiale europene.

Unul din obiectivele tratatului vizeaza ,,modernizarea $i imbunalafirea modelului social european' avand la baza principiul ca ,,oamenii constitute activul eel mai valoros la UE. Investitiile in oameni vor sa fie o maximi

Pentru urmatorii ani, Agenda Sociala dezbatuta la Lisabona si aprobata la , identifies urmatoarele provocari majore in plan social:

Imbunatatirea mediului de munca pentru protectia sanatatii si a sigurantei lucratorilor la locul de munca;

Conditii de munca;

Securitatea sociala si politica sociala a lucratorilor;

Protectia lucratorilor al caror contract de munca s-a incheiat;

Informarea si consultarea lucratorilor;

Reprezentarea si apararea colectiva a intereselor si angajatorilor, inclusiv codecizia;

Conditii de ocupare pentru nonnajionali rezidenti    legal pe teritoriu comunitar;

Integrarea persoanelor excluse de pe piata muncii;

Egalitatea tntre barbati si femei cu privire la oportunitatile pe piata muncii si la     tratament in munca;

Combaterea excluziunii sociale;

Modernizarea sistemelor de protectie sociala.