Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor

Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor

Prin conflict de interese se intelege situatia in care o persoana ce exercita o functie publica are un interes personal, de natura patrimoniala care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit legii. La baza prevenirii conflictului de interese stau principiile impartialitatii in exercitarea functiei publice, integritatii morale, transparentei deciziei si suprematia interesului public.

Functionarul public este in conflict de interese daca se afla in una din urmatoarele situatii: a) este chemat sa rezolve cereri, sa ia decizii sau sa participe la luarea deciziilor cu privire la persoanele fizice si juridice cu care are relatii cu caracter patrimonial; b) participa in cadrul aceleiasi comisii constituite conform legii, cu functionarii publici care au calitatea de sot sau ruda de gradul I; c) interesele sale patrimoniale, ale statului sau rudelor sale de gradul I pot influenta deciziile pe care trebuie sa le in exercitarea functiei publice.

Daca functionarul public constata ca se afla in conflict de interese este obligat sa se abtina de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii si sa-l informeze de indata pe seful ierarhic, caruia ii este subordonat direct.

Seful ierarhic este obligat sa ia masurile care se impun, pentru exercitarea cu impartialitate a functiei publice, in termen de cel mult 3 zile de la data luarii la cunostinta.

In cazurile de conflict de interese, conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la propunerea sefului ierarhic caruia ii este subordonat direct functionarul public in cauza, va desemna un alt functionar public care are aceiasi pregatire si nivel de experienta.

Neindeplinirea obligatiei de abtinere, in caz de conflict de interese, atrage dupa caz, raspunderea disciplinara, administrativa, civila ori penala, potrivit legii.

Alaturi de conflictul de interese reglementarea regimului incompatibilitatilor are rolul de a asigura atat obiectivitatea si impartialitatea in exercitarea functiilor publice, cat si posibilitatea ca functionarii publici sa se consacre in totalitate functiilor pe care le ocupa. Totodata prin regimul incompatibilitatilor se urmareste inlaturarea posibilitatii ca functionarii publici sa concentreze in persoana lor atributii a altor functii care ar afecta insasi continutul principiului separatiei puterilor.

Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decat cea in care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.

In consecinta functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza: a) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice; b) in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public este suspendat din functia publica, in conditiile legii, pe durata numirii sale; c) in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata; d) in calitate de membru al unui grup de interes economic.

In situatia in care functionarul public a exercitat o functie in cadrul cabinetului unui demnitar, la incheierea mandatului demnitarului functionarului public este reincadrat in functia publica detinuta anterior sau intr-o functie similara.

Daca functionarii publici, in exercitarea functiei publice au desfasurat activitati de monitorizare si control la societati comerciale, regii autonome sau alte unitati cu scop lucrativ din sectorul public si privat, dupa iesirea din corpul functionarilor publici, nu mai pot sa-si desfasoare activitatea si nici nu pot acorda consultanta de specialitate la aceste unitati, timp de 3 ani de la incetarea functiei publice. Totodata functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia publica pe care o exercita.

Reglementarea regimului juridic al incompatibilitatilor interzice raporturile ierarhice directe intre functionarii publici care sunt soti sau rude de gradul I chiar si in cazul in care seful ierarhic, sot sau ruda de gradul I are calitatea de demnitar. Aceste incompatibilitati pot fi sesizate de orice persoana si se constata de catre seful ierarhic superior al functionarului public respectiv care are obligatia sa ia masurile ce se impun.

In cazul in care incompatibilitatea vizeaza pe un functionar public si un demnitar sot sau ruda de gradul I, aceasta situatie se constata dupa caz, de catre primul-ministru, ministru sau prefect care va dispune incetarea raporturilor ierarhice dintre persoanele incompatibile.

Cu toate ca functionarii publici pot fi membri ai unor partide politice legal constituite, lor le este interzis sa fie membri ai organelor de conducere ale partidelor din care fac parte si sa-si exprime sau sa apere in mod public pozitiile unui partid politic. Legea reglementeaza incompatibilitatea inaltilor functionari publici cu calitatea de membru al unui partid politic sub sanctiunea destituirii din functia publica.

De la regula incompatibilitatii statutului de functionar public cu orice alta functie publica sau privata este admisa exceptia compatibilitatii cu functiile sau activitatile din domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice. De asemenea functionarii publici pot candida pentru o functie eligibila sau pot fi numiti intr-o functie de demnitate publica, situatie in care raportul de serviciu al functionarului public respectiv se suspenda fie pe durata campaniei electorale, pana in ziua ulterioara alegerilor, daca nu este ales, fie pana la incetarea functiei eligibile sau a functiei de demnitate publica, in cazul in care functionarul public a fost ales sau numit.

Drepturile si indatoririle functionarilor publici administrativi

Drepturile functionarilor publici

Functionarii publici au in conditiile legii o serie de drepturi de natura politica, economica si sociala. Aceste drepturi sunt determinate de stat pe cale generala, impersonala si unilaterala pentru toti functionarii publici si au fost calificate ca fiind drepturi obiective, in conformitate cu statutul functionarilor publici.

Potrivit legii functionarii publici au drepturi generale, caracteristice angajatilor in munca si drepturi specifice care decurg din natura functiei pe care o exercita, precum si drepturi in legatura cu profesia lor, realizata in cadrul functiei publice.

Drepturile statutare ale functionarilor publici sunt urmatoarele:

a)dreptul la opinie este garantat de lege ca expresie a consacrarii constitutionale a libertatii de exprimare. Acest drept presupune o conduita adecvata a functionarului public atat la serviciu, cat si in afara acestuia, bazata pe neutralitate, loialitate si cresterea prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte. Totodata legea interzice orice discriminare intre functionarii publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala, sau de orice alta asemenea natura;

b)dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau in aplicarea statutului functionarilor publici si care ii vizeaza in mod direct. Acest drept cu valoare de principiu reflecta democratizarea functiei publice si realizarea dialogului social;

c)dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici, cu exceptia celor care sunt numiti in categoria inaltilor functionari publici carora le este interzis acest drept prin statute speciale. Acest drept social-politic este consecinta dreptului constitutional a liberei asocieri in partide politice, sindicate si alte forme de asociere. In baza acestui drept functionarii publici pot in mod liber sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandat in cadrul acestora. Dreptul la asociere sindicala este interzis inaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si unor functionari cu statut special in considerarea importantei activitati desfasurate, pentru promovarea interesului public care trebuie sa primeze in dauna celui privat;

d)dreptul la greva este recunoscut in conditiile legii speciale cu respectarea principiului continuitatii si celeritatii serviciului public, ca o garantie pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale ale functionarilor publici;

e)dreptul la salariu pentru activitatea desfasurata. Salariul reprezinta contravaloarea activitatii desfasurate de functionarul public si se compune din: a) salariul de baza; b) sporuri pentru vechimea in munca; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului profesional. Totodata functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii. Functionarii publici de conducere pe langa salariul de baza primesc o indemnizatie de conducere. Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici .

f)Dreptul la gratuitatea uniformei in cazul functionarilor publici care au obligatia purtarii uniformei. Activitatea acestor functionari publici este reglementata prin statute speciale;

g)dreptul la perfectionarea pregatirii profesionale. Acest drept se exercita in mod continuu iar pe perioada in care functionarii publici urmeaza forme de perfectionare profesionala, beneficiaza de drepturile salariale cuvenite. Drepturile salariale se acorda numai daca functionarul public urmeaza o forma de perfectionare organizata la initiativa sau in interesul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea sau la initiativa functionarului public, cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice ori daca perfectionarea se realizeaza la Institutul National de Administratie, la centrele regionale de formare continua pentru administratia publica locala sau la alte institutii specializate din tara si strainatate. In aceste situatii daca formarea si perfectionarea profesionala se organizeaza in afara localitatii unde isi are sediul autoritatea sau institutia publica, functionarii publici beneficiaza de drepturile de delegare, in conditiile legii. Pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare si perfectionare profesionala a functionarilor publici organizate la initiativa sau in interesul autoritatii sau institutiei publice ori la institutiile specializate, entitatile publice au obligatia sa prevada in bugetul anual propriu sumele necesare pentru cheltuielile respective;

h)dreptul la o zi de munca de 8 ore si de 40 de ore pe saptamana. Pentru orele lucrate din dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori zile declarate nelucratoare functionarii publici de executie au dreptul la recuperarea sau plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu sporul de 100% nu poate depasi 360 de ore intr-un an. Regimul orelor lucrate peste program nu se aplica functionarilor publici de conducere din ratiuni ce privesc specificul activitatii desfasurate si a faptului ca aceasta activitate nu este normata;

i)dreptul de a fi ales sau numit intr-o functie de demnitate publica, cu exceptia functionarilor publici civili din ministerele privind apararea nationala, ordinea publica civila din ministerele privind apararea nationala, ordinea publica si siguranta nationala. Acest drept se exercita in conditiile legii;

i)dreptul la concediul de odihna, concedii medicale si la alte concedii. Functionarii publici au dreptul pe langa indemnizatia de conducere, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu care se impoziteaza separat. Concediul de odihna constituie una din formele timpului liber a functionarului public care are o importanta deosebita atat prin influentarea pozitiva a sanatatii functionarului public si a cresterii randamentului muncii acestuia, cat si prin avantajele de natura economica ce decurg din plata indemnizatiei cuvenite functionarului public pe timpul efectuarii concediului. Pe langa concediul de odihna, functionarii publici au dreptul la concedii medicale platite conform legii, la concedii de studii platite sau fara salariu, concedii platite pentru maternitate si pentru cresterea si educarea copilului precum si alte concedii potrivit legii. In perioada concediului de boala, a concediului de maternitate si a celui pentru cresterea si educarea copilului, raportul de serviciu a celui in cauza nu poate inceta si nu poate fi modificat decat din initiativa functionarului public;

j)dreptul la conditii normale de munca si igiena de natura sa le ocroteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica. Acest drept se poate exercita fie prin asigurarea conditiilor corespunzatoare de munca si igiena la locul de munca a functionarilor publici, fie in cazuri exceptionale, pentru motive de sanatate prin schimbarea compartimentului in care acestia isi desfasoara activitatea. Schimbarea compartimentului se poate face pe o functie publica corespunzatoare, daca functionarul public este apt profesional sa indeplineasca noile atributii care ii revin;

k)dreptul la asistenta medicala, proteze si medicamente, in conditiile legii;

l)dreptul la pensie si la celelalte drepturi de asigurare, potrivit legii. In caz de deces al functionarului public membrii familiei care au dreptul la pensie de urmas, primesc pe o perioada de 3 luni echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului public decedat. In cazul in care decizia pentru pensia de urmas nu a fost emisa din vina autoritatii sau institutiei publice, in termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita in continuare salariul de baza avut de decedat pana la emiterea deciziei privind pensia de urmas;

m)dreptul la protectia legii in exercitarea atributiilor. Fiind purtator al autoritatii publice functionarul public si familia sa sunt proteguiti atat prin mijloace administrative, cat si penale. Potrivit legii autoritatea sau institutia publica in care isi desfasoara activitatea este obligata sa asigure protectia functionarului public impotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victime in exercitarea functiei publice sau in legatura cu acesta. Pentru garantarea acestui drept autoritatea sau institutia publica este obligata sa ceara sprijinul organelor obligate, potrivit legii. Daca in timpul exercitarii atributiilor, functionarul public a suferit un prejudiciu material din culpa autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, aceasta este obligata sa-l despagubeasca conform legii.