Definitia si trasaturile administratiei publice

Definitia si trasaturile administratiei publice

Administratia publica este definita in literatura de specialitate atat in sens material - functional cat si formal - organic, adica atat in sensul unui ansamblu de activitati care au o anumita specificitate cat si in sensul unor organe, de structuri (unui ansamblu de organe, de structuri) care exercita acele activitati. Definirea adminitratiei publice trebuie sa se faca pornind de la actualul sistem consitutional reperezentat de constitutia Romaniei revizuita in 2003 si republicata cat si in baza sistemului legal reprezentat de actele normative adoptate in baza constitutiei Romaniei din 1991. In limbajul juritic cotidian mai este uzitata sintagma de sistem legal, in acceptiunea lato-sensu care include toate actele normative : Contitutia, legi, actele Guvernului.Administratia publica este ansamblul activitatilor desfasurate de Presedinte, Guvern, Administratia centrala si Administratia teritoriala (locala) prin care in regim de putere publica se duc la indeplinire legile inclusive prin emiterea de acte cu forta inferioara legii sau in limitele legii se presteaza servicii publice.

Trasaturile administratiei publice :

1. Este o activitate desfasurata de o anumita categorie de organe denumite generic organe ale Administratiei publice : acestea sunt plasate unele la nivel central avand o competenta teritoriala pe intreg teritoriul tarii iar altele la nivel local avand o competenta teritoriala la nivelul unitatiilor administrative- teritoriale (comuna, oras, judet potrivit articolului 3 alin. 2 din Constitutie). Din punct de vedere al atributiilor cu care sunt investite unele organe exercita atributii in toate domeniile avand o competenta materiala generala (Guvernul , Presedintele) iar altele au atributii in anumite domenii de activitate exercitand o competenta materiala de specialitate (Ministerele, alte autoritati centrale de specialitate).

Un alt criteriu de departajare a autoritatiilor administrativ - publice o reprezinta natura lor, existand doua categorii de astfel de autoritati :

a) autoritati de natura statala (etatica) precum Guvernul , Ministerele, Presedintele, Prefectul

b) autoritati de natura autonoma locala alese de comunitatile locale din unitatile administrativ - teritoriale prin vot universal egal ,direct, secret si liber exprimat. Articolul 120 alineatul 1 din Constitutie aseaza la baza

organizarii si functionarii administratiei publice din unitatile administrativ-teritoriale principiile autonomiei locale , deconcentrarii serviciilor publice si descentralizarii. Din acest punct de vedere se deosebeste administratia publica in sistemul actual fata de cel totalitar cand toate autoritatiile aveau o natura statala. De altfel in aceea perioada nici nu se recunostea teoria separatiei puteriilor in stat considerandu-se ca toate organele apartin puterii de stat si se recunosteau in mai multe categorii respectiv : organe ale administratiei de stat, ale puterii de stat, judecatoresti si ale procuraturii. In actualul sistem identificam astfel pe langa organelle statale si organe de natura autonoma , locala care au misiunea sa resolve treburile publice din unitatiile administrativ - teritoriale in cadrul legal creat de organelle statului care au o asemenea competenta. Sunt autoritati de natura locala : primariile, consiile judetene.

In sistemul Constitutional actual se realizeaza administratia publica a urmatoarelor organe :

a) la nivel central :

1. Presedintele si gurvernul- cei doi sefi ai executivului nostru bicefal.

2. Ministerele care potivit constitutiei articolul 116 alineatul 1 se pot organiza numai in subordinea Guvernului.

3. alte autoritati centrale de specialitate care la randul lor se pot organiza:

A) in subordinea guvernului

B) in subordinea ministerelor

C) ca autoritati centrale autonome - acestea putandu-se infiinta numai prin lege organica.

Precizam ca Guvernul si ministrele pot infinta autoritati centrale de specialitate in subordinea lor numai daca legea le recunoaste o asemenea competenta si au avizul Curtii de Conturi.

b) la nivel teritorial (local):

1. Pe primul plan este Prefectul (reprezentant al puterii centrale adica al Guvernului, numit in fiecare judet si in municipiul Bucuresti). Incepand cu 2003 prefectul este declarat prin lege ca apartinand categoriei inaltiilor functionari publici declansandu-se astfel procesul de profesionalizare a functiei de prefect respective de trecere a lui din sfera functiilor politice in sfera functiilor publice , sistem existent in Franta si alte state din sistemul francofon. In calitatea lui de reprezentant al Guvernului in plan local, prefectul supravegheaza respectarea legalitatii de catre autoritatiile autonome locale excercitand un rol pe care doctrina il califica de organ de tutela administrative, aceasta formula este imprumutata din dreptul familiei de sorginte franceza si evoca faptul ca prefectul ca reprezentant al Guvernului are misiunea sa urmareasca modul in care autoritatiile autonome locale (alese de cetateni) respecta legea iar atunci cand constata ca nu o respecta prefectul poate sa atace in fata instantelor de contencios administrativ actele administrative emise (adoptate) de Consiliul local (primar) sau Consiliul judetean (inclusive presedintele consiliului judetean) ceea ce atrage suspendarea de drept a actului dedus judecatii. Consitutia in forma revizuita prevede in articolul 123 alineatul 4 ca intre prefectii pe de o parte consiile locale si primari precum si consiile judetene si presedintele acestora pe de alta parte nu exista raport de subordonare. Asa se explica faptul ca prefectul nu poate el insusi sa anuleze actul ilegal deoarece organul de la care emana acest act nu ii este subordonat ierarhic. Autonomia exclude subordonarea. Prefectul poate sa sesizeze numai instanta de judecata singura care poate ajunge la concluzia ca actul este ilegal si il poate anula.

2. Consiliul local si Primarul care sunt organe ale autonomiei locale , consiliul local are caracter deliberativ iar Primarul caracter executive.

3. Consiliul judetean care are misiunea sa coordoneze activitatea consiilor locale (comunale si orasanesti) in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Nici intre consiile judetene si cele locale si primari nu exista raport de subordonare, legea administratiei publice locale numarul 215 pe 2001 vorbind despre raporturi de colaborare , coordonare, legalitate in vederea realizarii problemelor de interes general din respectivele unitati adminstrativ teritoriale.

4. Serviciile deconcetrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale de specialitate (inspectori, agenti teritoriali).

5. Servicii descentralizate care se infiinteaza pe langa unitati autonome locale sub forma de regii autonome , societati comerciale.

6. Agentii private care sunt acreditati , carora li s-a dat incuvintarea legala sa desfasoare o activitate de interes public.

Administratia publica are 2 componente : executarea legii si prestarea de servicii publice in limitele legii.

Activitatea de executare a legii se poate concretize atat in fapte si operatiuni materiale concrete prin care legea este pusa in aplicare (organizarea alegeriilor) pana la emiterea de acte juridice care au forta juridical inferioara legii , articolul 108 alineatul 2 din Constitutie , hotarraile se emit pentru organizarea executarii legilor, ele au astfel rolul sa puna legea in executare avand in mod firesc o forta juridica subsecventa. Chiar si ordonantele de Guvern care au misiunea sa inlocuiasca legea nu fac altceva decat sa puna in aplicare o alta lege respective legea de abilitare in cazul ordonantelor obisnuite si legea fundamentala a tarii in cazul ordonantelor de urgenta, aceasta conferindu-i Guvernului dreptul de a emite ordonante de urgenta in situatii extraordinare fara sa existe o lege de abilitare. Toate organelle administratiei publice emit in exercitarea competentei lor si acte juridice : exemplul consiile locale si judetene adopta hotarari, Primarul emite dispozitii , Prefectul - ordine , ministrii - ordine , Primul ministru = decizii. Toate aceste categorii de acte juridice trebuie sa fie conferme legii, in ceea ce priveste serviciul public acesta este activitate specifica si traditionala desfasurata de administratia publica , multa vreme inteleasa prin raportare exclusive la serviciul public iar dreptul administrative este definit ca un drept aplicabil serviciilor publice.

Serviciul public reprezinta aceea activitate desfasurata de un organ public sau de o persoana de drept privat autorizata de un organ public prin intermediul careia se transpun in practica nevoi sociale de interes public. In present asistam la un process definit in doctrina de privatizare a serviciilor publice (de transfer al acestor servicii din sectorul public in sectorul privat) considerat mai competitive , mai apt sa satisfaca la un nivel superior nevoiile sociale. Problema este insa determinate de fatpul ca serviciile private ca orice tip de activitate private au ca scop esential , in schimb finalitatea activitatii desfasurata de un organ public nu este profitul ci realizarea intr=o forma cat mai apropiata de interesul cetateanului. Agentii private care au fost autorizati isi desfasoara activitatea sub controlul organului public care i-a autorizat si care exercita asupra lor un drept care este definit drept de politie administrative (cuvantul politia administrative are acceptiunea activitatilor prin care organelle statului urmaresc modul in care agentii private carora le-au transferat dreptul de a presta servicii publice fac acest lucru respectand legea, putand intervenii la nevoie , aplica sanctiuni, dispune masuri pentru corectarea eventualelor nereguli).

3. Este o activitate care se realizeaza in regim de putere publica presupunand ansamblul prerogativelor exorbitante derogative de la dreptul comun cu care sunt investite autoritatile administrative si prin intermediul carora fac sa prevaleze interesul general atunci cand vine in conflict cu interesul particular. De altfel de esenta dreptului public si a activitatii desfasurate de autoritatile administratiei publice este preemtiunea interesului general, obstesc , public in fata celui individual, particular.

Definitia dreptului administrativ - dreptul administrativ este aceea ramura a dreptului public care cuprinde normele juridice care reglementeaza raporturi de administratie activa prin care se executa legea si se presteaza servicii cetateniilor si cele de natura conflictuala dintre un subiect de drept vatamat printru-un act al administratiei si organul administrativ care a produs vatamarea. rezulta din definitie urmatoarele trasaturi :

1.Dreptul administrativ este ramura dreptului public apartinand dreptului public normele juridice care il guverneaza sunt norme de putere publica, ele deosebindu-se de normele de drept comun

specifice ramurii de drept privat.

2. Dreptul administrativ cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementeaza doua categorii de raporturi sociale :

a) raport de administratie activa prin care se concretizeaza activitatea specifica administratiei cu cele doua componente ale sale respectiv executarea legii si prestarea in limitele legii de 2 servicii publice

b) raporturi de natura contencioasa (litigioasa, conflictuala) care se nasc in momentul in care administratia publica emite acte prin care inclca drepturi sau interese legitime ale persoanei articolul 52 alineatul 1 din contitutia republicata prevede ca ,,persoana care a fost vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri este indreptatita sa solicite anularea actului, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei''. Constitutia trimite la o lege organica prin care sa se dezvolte continutul si limitele acestui drept, lege care este in prezent legea numarul 554 pe 2004 a contenciosului administrativ.

Norme , izvoare si raporturi de drept administrativ

Norme de drept administrativ - norma juridica reprezinta o regula de conduita generala , abstracta cu caracter obligatoriu a carei respectare se realizeaza de bunavoie iar in caz de nevoie prin interventia fortei de constragere statala. Extrapolind aceasta definitie normele de drept administrativ sunt cele care prescriu conduite obligatorii in sfera administratiei publice a raporturilor acesteia cu administratul (cetateanul). Norma de drept administrativ ca de regula orice norma de drept are o structura logico-juridica trihotomica (trei parti) ipoteza, liniuta , sanctiune, precizam ca pentru unele norme de drept public respectiv cele de drept constitutional exista si conceptia ca ele ar avea o structura formata din 2 componente in sensul in care nu ar prevedea sanctiuni , discutie care se face uneori si in ceea ce priveste normele de drept administrativ. Trebuie inteles insa ca respectarea unei norme nu trebuie sa se faca numai din teama ca cel care o va incalca va fi sanctional , norma juridica mai ales in sfera dreptului public trebuie respectata si din perspectiva unui spirit de responsabilitate penntru ca asa trebuie, raspunderea intervenind numai cand inceteaza responsabilitatea autoexigenta.

Ipoteza normei de drept administrativ cuprinde imprejurarile , conditiile in care se aplica norma , subiectele de drept la care ea se refera , intelesul unor termeni, definitii. Din punct de vedere al modului in care ea se prezinta poate sa fie : absolut determinata - atunci cand legiuitorul reglementeaza in detaliu cu riguriozitate conditiile in care norma va actiona , pe care cel care este vizat trebuie sa le respecte si de unde rezulta o competenta legala a organului administrativ adica o competenta prin care norma de drept il leaga pe organul administrativ in sensul ca il obliga sa o respecte intr-u totul.

b) relativ determinata in care norma prescri in ansamblu lasand posibilitatea subiectului de drept, organului administrativ sa-si construiasca conduita de unde rezulta o competenta de apreciere in care subiectul de drept are o mai mare libertate in a actiona raportandu-se la cadrul general pe care il prescrie normal.

Dispozitia cuprinde actiuniile si inactiuni la care este ingrituit subiectul activ sau de care este tinut subiectul pasiv. Este subiect activ titularul de drepturi iar subiect pasiv titularul de obligatii. In functie de caracterul normelor care prescriu conduita identificam :

a) norme imperative (supletive) - impun o anumita conduita

b) norme permisive - care nici nu obliga nici nu interzic o anumita conduita

c)norme prohibitive - interzic o anumita conduita.

De regula norma de drept administrativ avand aplicabilitate in sfera administratiei publice, in sfera raporturilor de putere publica obliga la o anumita conduita sau dupa caz interzic o anumita conduita.

Sanctiunea normei de drept administrativ cuprinde consecintele care sunt atrase in cazul incalcarii normei de drept administrativ. In dreptul administrativ sunt recunoscute 3 forme de raspundere :

1.disciplinara

2. contraventionala

3. administrativ - patrimoniala

De unde concluzia identificarii unor categorii de sanctiuni specifice fiecarei norme de raspundere.

Codificarea normelor administrative

In literatura de specialitate a fost intotdeauna abordata problema codificarii normei de drept administrativ adica a elaborarii unor coduri in care sa fie cuprinse reguli aplicabile dreptului administrativ substantial si procedural dupa modelul existent in alte ramuri de drept : penal , civil, comercial , fiscal.

Recunoscandu-se necesitatea elaborarii unor asemenea coduri sa recunoscut si dificultatea unui asemenea demers determinata de faptul ca administratia publica se caracterizeaza prin : diversitatea , o continuu modificare determinata de nevoia ei de a se adapta nevoilor sociale care sunt in continuua transformare. Dincolo de aceste aspecte un cod indiferent de domeniul lui ar trebui sa cuprinda norme de maxima generalitate, de principiu care sa se caracterizeze prin stabilitate si generalitate astfel incat transferurile care apar sa nu le afecteze.

Dupa 1990 necesitatea elaborarii unui cod administrativ si a unuia de procedura administrativa a trecut de la faza de aspriatie juridica la cea de obiectiv politic fiind cuprinsa in programele guvernelor care s-au perindat. Acest lucru a creat cadrul elaborarii la aceasta data printr-un demers de cativa ani a unui proiect de cod de procedura administrativa propus guvernului actual spre adoptare, ceea ce este planificat a se realiza in prima parte a anului 2006. Au fost elaborate coduri pentru unele domenii speciale care apartin si administratiei publice cum ar fi codul : fiscal, de procedura fiscal supuse insa intr-un mod discutabil unor procese de continuua modificare prin legi si ordonante fenomen care nu corespunde exigentelor de stabilitate pe care ar trebui sa le satisfaca un cod.

Izvor de drept notiunea este inteleasa intr-o dubla acceptiune :

a)izvoare materiale prin care se evoca acele conditii materiale, concrete, obiective care determina aparitia unei norme de drept

b) izvoare formale reprezentate de formele concrete, obiective prin care se exprima dreptul si care sunt scrise si nescrise.

Izvoare formale scrise ale dreptului administrativ :

1.Constitutia lege fundamentala a statului, caracterul suprem al normelor sale fiind prevazut in articolul 1 alineatul 5 potrivit caruia in Romania respectarea constitutiei , a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

Constitutia este izvor de drept pentru toate ramurile drepturile inclusiv pentru dreptul administrativ, in continutul sau regasim :

a)      izvoare consitutionale exprese ale dreptului administrativ reprezentate de prevederile constitutionale care consoacra institutii sau principii aplicabile si apartinand acestei ramuri de drept , ex : capitolul 5 al titlului 3 denumit Administratia publica, capitolul privind Presedintele, Guvernul.

b)      dispozitii care consocra reguli generale comune tuturor institutiilor statului sau dupa caz tuturor subiectelor de drept inclusiv cele administrative ex articolul 1 alineatul 5, articolul 16 alineatul 1,2 care consoacra egalitatea tuturor in fata legii si a autoritatiilor publice fara privilegii si discriminarii coraborat cu principiul ca nimeni nu e mai presus de lege.

Faptul ca normele constitutionale constituie pe de o parte izvor de drept constitutional iar pe de alta parte izvor pentru alte ramuri de drept a fundamentat teza raportului cu dubla natura de drept constitutional si de drept civil , administrativ dupa caz.(ex : dreptul la mostenire garantat de articolul 46 vizeaza o norma constitutionala care este izvor pentru dreptul constitutional si civil sau al familiei in egala masura). Dreptul la munca este cuprins intr-o norma constitutionala si de drept al muncii , articolul 41.

2. legea potrivit articolul 73 din Constitutie exista 3 categorii de legi :

a) constitutionale - cele prin care se modifica sau se revizuieste constituia, pot sa intervina in toate prevederile constitutionale cu exceptia care potrivit articolul 152 constituie limitele revizuirii.Astfel dispozitiile constitutionale privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant , integritatea teritoriului , independenta justitie, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiect al revizuirii. O alta limitare a revizuirii este determinata de finalitatea unui asemenea demers prevazandu-se prin articolul 152 alineatul 2 ca nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatiilor fundamentale ale cetateniilor sau a garantiilor acestora. De asemenea constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu, de urgenta sau razboi. Procedura revizuirii reglementata in titlul 7 al Constitutiei si ea se deruleaza in mai multe etape care se finalizeaza printr-un Referendum organizat in cel mult 30 de zile de la adoptarea proiectului de revizuire.

b) legile organice

c) legile ordinare

Intre legiile organice si ordinare exista atat elemente care le deosebesc cat si elemente comune de regim juridic : obiectul de reglementare pentru legea organica este reprezentat de acele domenii care sunt prevazute in constitutie prin enumerarea lor prin articolul 73 alineatul 3 literele de la A-T precum si in celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea unei legi organice. Astfel articolul 3 alineatul 2 prevede ca frontierele tarii sunt consfiintite prin lege organica, articolul 5 alineatul 1 prevede ca cetatenia romana se dobandeste, se pastreaza sau se pierde in conditiile prevazute de legea organica. Atunci cand spunem lege organica din punct de vedere al domeniilor in care intervine spunem ca este legea care intervine in acele domenii pe care i le prevede in mod expres si limitativ Constitutia, in ceea ce priveste legea ordinara ea reglementeaza toate celelalte domenii care nu sunt rezervate prin constitutie a fi reglementate prin lege organica. Aceste domenii nu sunt prevazute nici in constitutie nici in alt act functionand regula ca atata vreme cat o materie nu este mentionata prin constitutie in categoria celor care fac obiect de reglementare al legii organice ea va fi reglementata prin lege ordinara.

Procedura de adoptare deosebeste cele doua categorii de lege astfel:

legea organica se adopta cu votul majoritatii fiecarei camere potrivit articolul 76 alineatul 1 cu aceasi majoritate se adopta si regulamentele camerelor este vorba de o majoritate absoluta

legile ordinare se adopta cu majoritatea simpla adica majoritatea membriilor prezenti din fiecare camera potrivit articolul 76 alineatul 2, aceste elemente care le deosebesc determina concluzia ca in sistemul constitutional actual legea ordinara este regula iar legea organica este exceptie.

Elemente comune de regim juridic

1. Obligatia publicarii in Monitorul Oficial a Romaniei trebuie inteleasa prin raportare la principiul de drept ,,nemo censetur ignorare legem'' (nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea legii). Pentru ca statul sa pretinda cetateniilor sa cunoasca legea trebuie sa faca legea cunoscuta publicand-o in Monitorul Oficial.
2. Momentul intrarii in vigoare care potrivit articolul 78 din Constitutie este de 3 zile de la data publicarii sau o data ulterioara prevazuta in textul ei. Pot exista si situatii in care dispozitii unei legi sa intre in vigoare la termene diferite aplicandu-se principiul de 3 zile pentru unele si alt termen pentru altele
3. Neretroactivitatea legii potrivit careia legea produce efecte juridice numai pentru viitor cu exceptia legii penale si contraventionale mai favorabile

Calitatea legiilor organice si ordinare de a fi izvor de drept rezulta din reglementarea prin lege a unei materii care sa apartina dreptului administrativ ex: in art. 73 regasim rezervate legilor organice materii care apartin administratiei cum ar fi la litera e, f,g,j,k,o.

Ordonanta de Guvern actul juridic adoptat de Guvern in baza institutiei delegarii administrative prevazute de articolul 115 care reprezinta un transfer de competenta in materie de legiferare de la Parlament catre Guvern, Constitutia actuala consacra 2 tipuri de ordonanta :

1. Ordonanta simpla (obisnuita) adoptata in baza unei legi speciale de abilitare din partea Parlamentului pentru Guvern in domenii care nu fac obiectul legiilor organice per a contrario rezulta ca acest tip de ordonante pot intervenii numai in domeniile legiilor ordinare.

Legea de abilitare cuprinde in mod obligatoriu prevederi referitoare la domeniul si la data pana la care Guvernul este imputernicit sa adopte ordonanta ea mai poate cuprinde fara a fi obligatoriu si prevederi care sa vizeze supunerea spre aprobare Parlamentului pana la implinirea termenului de abilitare. Interpretarea textului ,, Daca legea de abilitare o cere ordonantele se supun aprobarii Parlamentului'' determina concluzia ca regula o reprezinta faptul ca ordonantele nu se supun aprobarii Parlamentului si ca prin exceptie ele se supun aprobarii atunci cand legea de abilitare cere acest lucur, aprobarea trebuie sa se faca pana la implinirea termenului de abilitare deoarece nerespectarea acestui termen atrage incetarea efectelor ordonantei.

2. Ordonantele de urgenta se adopta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata , Guvernul avand obligatia sa motiveze urgenta in continutul ordonantei. Aceste ordonante intra in vigoare numai dupa ce au fost depuse spre dezbatere la camera care este competenta a fi sesizata si dupa ce au fost publicate in Monitorul Oficial. Constatam ca daca ordonantele simple se supun dezbaterii Parlamentului numai daca legea de abilitare prevede expres aces lucru ordonantele de urgenta se supun intotdeauna dezbaterii si aprobarii Parlamentului. Parlamentul nu este obligat sa le aprobe, putand in tot sau in parte sa le respinga. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune si a fost inregistrata ordonanta de urgenta el se convoca in mod obligatoriu in 5 zile de la depunere sau dupa caz de la trimitere.

Intr-un termen de cel mul 30 de zile de la depunere camera sesizata trebuie sa se pronunte asupra ordonantei in caz contrar ea este adoptata (adoptare tacita) si se trimite celeilalte camere care decide in procedura de urgenta. Spre deosebire de veche Constitutie textul constitutional revizuit prevede ca ordonanta de urgenta poate sa reglementeze si norme de natura legii organice , situatie in care aprobarea ei se va face cu majoritate absoluta, a fost astfel transfata o disputa provocata de fostul articol 114 (devenit 115) care nu prevedea express posibilitatea ordonantei de urgenta de a interveni si in domeniul legilor organice ceea ce a creat doua conceptii : una care recunostea o asemenea posibilitate si alta care o contesta. In urma revizuirii constitutiei au fost aduse numeroase modificari a regimului Ordonantei de Urgenta. Pe langa modificari care au fost deja semnalata anterior actualul articol 115 alineatul 6 instituie anumite limite in ceea ce priveste domeniile de reglementare ale Ordonantelor de Urgenta - acestea nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot sa afecteze regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatiile si indatoriile prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica. Respingerea ordonantei sau aprobarea ei de Parlament se face prin lege in care sunt cuprinse si Ordonante ale caror efecte au incetat potrivit alineatului 3 articolul 115 adica ,, prin neaporbarea lor in interioriul termenului de abilitare''. Tot in urma revizuirii s-a introdus prevederea ca prin legea de aprobare sau respingere sa se reglementeze atunci cand e cazul si masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei. Ordonantele de Guvern simple sau de urgenta au misiunea sa inlocuiasca legea. Ele se deosebesc astfel de hotararile de Guvern a caror misiune este sa puna legea in executare asa cum prevede articolul 108 alineatul 2 hotarile se emit pentru organizarea executarii legilor. Si hotararile de Guvern si ordonantele se semneaza de Prim Ministru si se contrasemneaza de Ministrii care au sarcina punerii lor in executare. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei in caz contrar se aplica cea mai drastica sanctiune , inexistenta lor. De la obligativitatea publicarii sunt exceptate hotararile cu caracter militar care se comunica numai institutiilor interesate. Atat hotararile cat si ordonantele de Guvern dupa natura organului de la care emana sunt acte administrative, in cadrul ordonantelor prin aprobarea lor de Parlament prin lege ele parasesc sfera executivului intrand in cea a legislativului. Hotararile de Guvern in calitatea lor de acte administrative se supun controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti pe calea contenciosului administrativ. Atat hotararile cat si ordonantele sunt izvoare ale dreptului administrativ in masura in care in obiectul lor de reglementare se regasesc materii care apartin acestei ramuri de drept ex : regimul juridic al contraventiilor este reglementat printr-o ordonanta obisnuita respectiv ordonanta numarul 2 pe 2001 aprobata cu modificari cu legea numarul 180 pe 2002 care la randul ei a suferit modificari.