Desconcentrarea

Desconcentrarea

Regimul care are la baza principiul desconcentrarii reprezinta un regim tranzitoriu catre descentralizarea administrativa. El se manifesta atunci cand se acorda unei autoritati locale sau specializate, ai carei titulari sunt numiti de puterea centrala, dreptul de a lua anumite decizii. De exemplu: printr-o lege se mareste competenta de decizie a prefectului, functionar numit de puterea centrala.

Elementul electivitatii organelor administrative locale face distinctia intre regimul de descentralizare administrativa si cel de desconcentrare.

Astfel, spre deosebire de regimul descentralizat, in care organele locale sunt alese pe plan local de catre colectivitatile locale, in regimul desconcentrat, ele sunt numite de catre puterea centrala.

Spre deosebire, insa, de regimul centralizat, in care organele de la nivel teritorial erau simpli agenti ai statului, fara putere de decizie, in regimul desconcentrat, desi aceste organe raman ierarhic subordonate autoritatilor centrale, ele dobandesc, insa, competenta proprie de decizie.

- A desconcentra inseamna a repartiza mai bine actiunile indeplinite de catre administratiile statului intre nivelul national de concepere a acestor actiuni si nivelul teritorial de executie a acelorasi actiuni.

- Aceasta nu reprezinta o reforma definitiva sau ireversibila intrucat o competenta care a fost desconcentrata, la un moment dat, poate tot atat de bine, la un alt moment, sa fie reluata si asumata de nivelul central al statului.

- Prin desconcentrare, statul nu-si imparte puterea sa, ci se aproprie de cetateni, instaland la fata locului servicii specializate dotate cu o anumita autonomie.