Drepturile functionarilor publici

Drepturile functionarilor publici

Abordand problema drepturilor functionarilor publici trebuie sa subliniem ca, asa cum se sustine in realitatea juridica, nu exista drepturi si obligatii independente unele de altele. Astfel, fiecarui drept ii corespunde o obligatie corelativa si fiecare obligatie naste, la randul sau, un drept.

Functionarii publici au, in considerarea calitatii lor de angajati, drepturi specifice dreptului muncii, cum ar fi: dreptul la salariu, la concedii de odihna, medicale sau de studii, asistenta medicala, pensie etc. In cadrul raportului juridic de drept administrativ in care functionarul public este parte, acesta are o serie de drepturi si obligatii, indatoriri si chiar interdictii.

Daca institutia publica, nationala sau europeana, are dreptul sa ceara de la functionarul sau un comportament profesional si extraprofesional adecvat, in mod similar, functionarul public este indreptatit sa pretinda si sa obtina de la institutia publica in care este incadrat recunoasterea si respectarea drepturilor sale garantate de lege.

Din perspectiva prevederilor legale, drepturile functionarilor publici din Romania sunt stipulate in Capitolul V, Sectiunea I, din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1999.

Pe 4 iulie a fost publicata in Monitorul Oficial nr.564 Legea 251/23.06.2006 pentru modificarea si completarea legii nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, initiat de Agentia Nationala a Functionarilor Publici. Modificarea si completarea legii 188/1999 a raspuns atat prioritatilor fixate de Programul de Guvernare pentru perioada 2005-2008 si de Planul de masuri prioritare pentru integrarea europeana, cat si necesitatii de adecvare a administratiei publice din Romania la cerintele si standardele Uniunii Europene in materie de functie publica, prin dezvoltarea unui corp al functionarilor publici profesionist, stabil si neutru politic.

Modificari cu privire la cariera functionarilor publici. Proiectul aduce modificari in ceea ce priveste drepturile functionarilor publici, in principal in scopul asigurarii unei cariere in functia publica. Astfel, a fost reglementat dreptul functionarilor publici de a avansa in treptele de salarizare si de a promova in functia publica prin transformarea postului ocupat de functionarul public, pe baza unui examen, in limita functiilor publice rezervate promovarii prin Planul de ocupare a functiilor publice si cu incadrarea in fondurile bugetare alocate. In completarea acestei structuri de cariera in functia publica, a fost modificata vechimea necesara intrarii in corpul functionarilor publici prin recrutare.

Drepturile functionarilor publici in Romania

Functionarii publici au in conditiile legii o serie de drepturi de natura politica, economica si sociala. Aceste drepturi sunt determinate pe cale generala, impersonala si unilaterala pentru toti functionarii publici si au fost calificate ca fiind drepturi obiective, in conformitate cu statutul functionarilor publici.

Astfel, drepturile functionarilor publici prevazute in Statutul functionarilor publici sunt urmatoarele:

a)         dreptul la opinie este garantat de lege (art. 27, alin. 1 din Legea nr. 188/1999)[1] ca expresie a consacrarii constitutionale a libertatii de exprimare. Acest drept presupune o conduita adecvata a functionarului public atat la serviciu, cat si in afara acestuia, bazata pe neutralitate, loialitate si cresterea prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte. Totodata, in alin. 2 al art.27 din Statutul functionarilor publici se prevede interdictia discriminarii functionarilor publici pe criterii politice, de apartenenta sindicala, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuala, stare materiala, origine sociala, sau de orice alta asemenea natura;

b)        dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau in aplicareA statutului functionarilor publici si care ii vizeaza in mod direct (art. 28). Acest drept cu valoare de principiu reflecta democratizarea functiei publice si realizarea dialogului social;

c)         dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici, cu exceptia celor care sunt numiti in categoria inaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si altor categorii de functionari publici carora le este interzis acest drept prin statute speciale (art. 29, alin. 1). Acest drept social-politic este consecinta dreptului constitutional al liberei asocieri in partide politice, sindicate si alte forme de asociere. Dreptul la asociere sindicala este interzis inaltilor functionari publici, functionarilor publici de conducere si unor functionari cu statut special in considerarea importantei activitatii desfasurate, pentru promovarea interesului public care trebuie sa primeze in dauna celui privat. Alin. 2 prevede ca , in baza acestui drept functionarii publici pot in mod liber sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandat in cadrul acestora;

d)        dreptul la greva este recunoscut in conditiile legii speciale cu respectarea principiului continuitatii si celeritatii serviciului public (art. 30) , ca o garantie pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale ale functionarilor publici;

e)         dreptul la salariu pentru activitatea desfasurata (art. 31). Salariul reprezinta contravaloarea activitatii desfasurate de functionarul public si se compune din: salariul de baza, sporuri pentru vechimea in munca, suplimentul postului, suplimentul gradului profesional.[2] Totodata, functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii (art. 31, alin 2). Functionarii publici de conducere primesc pe langa salariul de baza si o indemnizatie de conducere. Salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a functionarilor publici;

f)          dreptul la gratuitate uniformei in cazul functionarilor publici care au obligatia purtarii uniformei (art. 32). Activitatea acestor functionari publici este reglementata prin statute speciale;

g)         dreptul la o zi de munca de 8 ore si de 40 de ore pe saptamana (art. 33). Pentru orele lucrate la dispozitia conducatorului autoritatii sau institutiei publice peste durata normala a timpului de lucru sau in zilele de sarbatori legale ori zile declarate nelucratoare, functionarii publici de executie au dreptul, conform art. 33, alin 2 din Legea 188 / 1999, la recuperarea sau plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Numarul orelor platite cu acest spor nu poate depasi 360 de ore intr-un an.

h)         dreptul de a fi ales sau numit intr-o functie de demnitate publica, in conditiile legii (art.34), iar inaltii functionari publici si functionarii publici de conducere pot fi numiti/candida pentru functia de demnitate publica numai dupa incetarea raportului de serviciu.

i)           dreptul la concediu de odihna, concedii medicale si la alte concedii (art. 35, alin. 1). In alin. 2[4] al aceluiasi articol, se stipuleaza ca, functionarii publici au dreptul, pe langa indemnizatia de conducere, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat. Motivatia acestei indemnizatii rezulta din faptul ca, acest concediul de odihna are o importanta deosebita pentru influentarea pozitiva a starii de sanatate a functionarului public si pentru cresterea randamentului acestuia. Asa cum s-a mentionat, functionarii publici mai au dreptul si la concedii medicale platite conform legii, la concedii de studii platite sau fara salariu, precum si la concedii platite pentru maternitate si pentru cresterea si educarea copilului si alte concedii conform legii. In perioada concediului de boala, a concediului de maternitate si a celui pentru cresterea si educarea copilului, raportul de serviciu a celui in cauza nu poate fi modificat decat din initiativa functionarului public (art.36);

j)          dreptul la conditii normale de munca si igiena de natura sa le ocoteasca sanatatea si integritatea fizica si psihica (art. 37). Acest drept se poate exercita fie prin asigurarea conditiilor corespunzatoare de munca si igiena la locul de munca, fie in cazuri exceptionale, prin schimbarea compartimentului in care isi desfasoara activitatea, pentru motive de sanatate. Schimbarea compartimentului se poate face pe o functie publica corespunzatoare, daca functionarul public este apt profesional sa indeplineasca noile atributii care ii revin;

k)        dreptul la asistenta medicala, proteze si medicamente, in conditiile legii (art. 38);

l)           dreptul la pensie si la celelalte drepturi de asigurare, potrivit legii (art. 39). De asemenea, art. 40 stipuleaza faptul ca, in caz de deces al functionarului public, membrii familiei care au dreptul la pensie de urmas, primesc pe o perioada de trei luni echivalentul salariului de baza din ultima luna de activitate a functionarului public decedat;

m)       dreptul la protectia legii in exercitarea atributiilor (art. 41, alin.1). Fiind purtator al autoritatii publice, functionarul public si familia sa sunt protejati, atat prin mijloace administrative, cat si penale. Potrivit art. 41, alin.2 din Statutul functionarilor publici, autoritatea sau institutia publica in care isi desfasoara activitatea este obligata sa asigure protectia functionarului public impotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victime in exercitarea functiei publice sau in legatura cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, entitatea publica este obligata sa ceara sprijinul organelor abilitate, potrivit legii. Masurile speciale de protectie pentru functionarii publici cu atributii de control si inspectie, executare silita a creantelor bugetare, precum si pentru alte categorii de functionari publici care desfasoara activitati cu grad ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici sau de catre autoritati si institutii publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

n)         Daca in timpul exercitarii atributiilorpotrivit art.42, functionarul public a suferit un prejudiciu material din culpa autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, aceasta este obligata sa-l despagubeasca conform legii.

Odata cu numirea pe functie si investirea cu competenta, functionarul are dreptul la exercitarea functiei sale - trebuie sa fie respectat ca persoana, sa i se respecte dispozitiile, sa i se inlesneasca realizarea functiei. Organele administratiei publice trebuie sa sprijine, sa asigure realizarea atributiilor de serviciu pe care le au functionarii acestor entitati publice - ori de cate ori functionarul are probleme, este impiedicat sa-si exercite drepturile specifice functiei, administratia este obligata sa intervina si sa asigure realizarea functiei publice folosind mijloace de convingere sau, chiar de constrangere. De asemenea, exercitarea acestor drepturi fata de cei administrati se face in limitele competentei legale ce revine autoritatii sau institutiei publice din care face parte, neputand exercita alte drepturi specifice altor organe decat cele conferite de propria lege de organizare, de normele speciale sau de dispozitiile ierarhice.

Prevederile legale, nationale si comunitare, referitoare la drepturile de care beneficiaza functionarii publici sunt concepute in scopul de a-i stimula si motiva prin crearea de conditii optime necesare exercitarii functiilor de serviciu, prin garantarea drepturilor de asistenta sociala adecvata, precum si prin protectia juridica oferita acestei categorii de personal care isi desfasoara activitatea pentru organizarea executarii si executarea in concret a legilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Legea privind Statutul functionarilor publici , legea nr.188/1999, republicata in 2007 in Monitorul Oficial, Partea I nr.365 din 29/05/2007
2. https://legislatie.resurse-pentru-democratie.org
3. www.administratie.ro - portalul national de Administratie publica
4. www.anfp.gov.ro - site-ul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici