Reforma institutionala in administratia publica locala din perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Reforma institutionala in administratia publica locala din perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

1.1. Exigente ale Uniunii Europene privind primirea de noi membrii

Fenomenul definitoriul al economiei mondiale postbelice, integrarea interstatala a pornit din Europa Occidentala ca alternativa la cele doua razboaie mondiale pustiitoare. Integrarea vest-europeana a inceput timid, prin asezarea de o parte si de alta, la masa tratativelor, a celor mai mari rivali ce s-au infruntat in cele doua con flagratii mondiale: Germania si Franta. Geniala intuitie a parintilor integrarii, Jean Monnet si Robert Schuman, a reprezentat un exemplu molipsitor pentru intraga omenire, integrarea interstatala proliferand treptat si pe continentul african, latino-american, asiatic si nord-american. Integrarea interstatala ce s-a extins in timp, de la aspectele vamale, economice, fiscale, legislative, sociale,politice si chiar militare, reprezinta o sfidare directa la adresa statului-natiune. In Uniunea Europeana se vorbeste deja de poporul "european", iar cetatenii U.E. pot opta liber pentru un pasaport emis de organismele comunitare sau de stratul caruia ii apartin.

Unitarea Europei in pace, libertate si prosperitate este dezideratul care a stat la baza integrarii interstatale europene.

Integrarea europeana a evoluat in timp, parcurgand diverse etape si anume: integrarea vamala, fiscala, legislativa, sociala, in prezent fiind in curs de realizare integrarea economico-monetara si politica. Odata cu evolutia U.E., au crescut exigentele Comunitatii privind primirea de noi membrii.

Tratatul de la Roma, actul de nastere al U.E., stipula intre altele ca un stat care solicita aderarea la U.E. trebuie sa indeplineasca trei conditii fundamentale:

sa aiba o identitate europeana;

sa fie un stat de drept democratic;

sa respecte drepturile omului;

Prin semnarea Tratatului de la Maastricht, in decembrie 1991, "Piata Comuna" (Comunitatea Economica Europeana) a devenit "Uniunea Europeana". Este cel mai important document de la infiintarea C.E., intrucat a stabilit un program complet si termenul de realizare a uniunii economice si monetare si a uniunii politice. Totodata, si politica primirii de noi membrii in U.E. este analizata la nivelul etapei actuale si in prisma exigentelor impuse de acest tratat.

Obiectivele U.E. stipulate de Tratatul de la Maastricht sunt:

Promovarea progresului social si economic prin:

Ø      crearea unui spatiu fara frontiere interne;

Ø      intarirea coeziunii sociale si economice prin transferul de surse financiare importante de la statele bogate ale U.E. catre cale mai putin dezvoltate;

Ø      realizarea uniunii economice si monetare prin coordonarea politicilor economice si fiscale ale statelor membre;

Ø      promovarea unei identitati proprii pe scena internationala in special realizarea unei politici externe si de securitate comune;

Ø      cooperarea stransa in domeniul justitiei si afacerilor interne in probleme umanitare, lupta impotriva consumului de droguri si combaterea criminalitatii.

In concluzie, fata de extinderile anterioare ale U.E. (1981-Grecia, 1986- Spania si Portugalia, 1995- Austria,Finlanda si Suedia), contextul in care vor adera noile state candidate in perioada urmatoare este fundamental modificat prin existenta Uniunii Economice si Monetare si perspectiva introducerii monedei unice comunitare, precum si definerea unei politici externe si de securitate comuna. Aceste elemente noi se adauga condiitiilor si criteriilor de aderare a noi state, asa cum sunt prevazute in art. 237 din Tratatul de la Roma si art. (0) din Tratatul de la Maastricht.

Principalele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un stat care doreste sa devina membru U.E. sunt:

Ø      aplicarea principiilor democratiei si respectarea drepturilor omului,inclusiv protectia minoritatilor;

Ø      aplicarea multipartitismului si organizarea de alegeri libere;

Ø      instaurarea unei economii de piata competitive si functionale, masurata pe baza ratei inflatiei, a deficitilui bugetar si a datoriei publice;

Ø      acceptarea sistemului comunitar si capacitatea statului solitant se a implementa acest sistem;

Ø      recunoasterea continutului, principiilor si obiectivelor politice ale tuturor tratatelor si recomandarilor organismelor U.E.;

Ø      acceptarea si realizarea unei politici externe si de securitate comune;

Ø      acceptarea jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatii;

Ø      subscrierea la declaratiile si deciziile adoptate in cadrul U.E.;

Ø      aplicarea acordurilor incheiate de U.E cu terte tari.

1.2. Candidatura Romaniei la Uniunea Europeana

Primele legaturi oficiale ale Romaniei cu U.E. dateaza din 1974, cand tara noastra a dobandit schema comunitara de preferinte comerciale generalizate, nereciproce si nediscriminatorii. In anul 1981 s-a semnat "Acordul cu privire la produsele industriale (altele decat cele siderurgice si textile)".

In 1982, Romania a propus organelor comunitare negocierea si incheierea unui acord de comert si cooperare economica si comerciala. Negocierile pentru acest acord au demarat insa dupa anul 1990, fimalizandu-se in mai 1991. Tot in anul 1991 au demarat negocierile pentru "Acordul European de Asociere" a Romaniei la Comunitatea Europeana. Acordul de Asociere al Romaniei la U.E. a fost semnat la 1 februarie 1993. Paralel, s-a negociat si semnat un Acord Interimar care a intrat in vigoare la 1 martie 1993, cu rolul de a pune imediat in practica unele prevederi ale Acordului European de Asociere pana cand acesta urma sa fie ratificat de parlamentele nationale ale statelor U.E.

Acordul European, intrat in vigoare in 1995, constutie baza legala a relatiei Romaniei cu U.E., scopul sau fiind sa ofere un cadru pentru dialogul politic, sa promoveze impulsionarea comertului si arelatiilor economice intre cele doua parti, sa ofere instrumentele juridice si institutionale pentru asistenta tehnica si financiara comunitare, sa creeze un cadru adecvat pentru pregatirea aderarii Romaniei in U.E.

Principalele institutii create prin Acordului European de Asociere sunt:

Consiliul de Asociere este format din membri desemnati de guvernul roman pe de o parte, si din membrii Consiliului European si ai Comisiei Europene, pe de alta parte. Consiliul se reuneste anual si are ca responsabilitate supravegherea aplicarii Acordului European de Asociere. Prima sesiune a Consiliului de Asociere intre Romania si U.E. s-a desfasurat la 10 aprilie 1995, la Luxemburg.

Comitetul de Asociere este format din reprezentanti ai fuvernului roman, pe de o parte, si din reprezentanti ai Comisiei Europene, pe de alta pare. Comitetul pregateste sesiunile Consiliului de Asociere. Consiliul de Asociere stabileste regulile de procedura pentru Comitet si, de asemenea, ii poate delega competente.

Comitetul Parlamentar de Asociere Romania-U.E. este format din membrii ai Parlamentului Romaniei si ai Parlamentului European, care se intalnesc si se consulta dupa reguli proprii de procedura. Comitetul de Asociere informeaza Comitetul Parlamentar asupra implementarii Acordului European. De asemenea, Comitetul Parlamentar are dreptul de aface recomandari Consiliului de Asociere.

Comitetele speciale au fost create in scopul examinarii si solutionarii problemelor tehnice sectoriale.

In general, cadrul institutional creat de acest Acord asigura instrumentele necesare pentru implementarea, gestionarea si monitorizarea tuturor domeniilor relatiilor reciproce.

Dialogurile purtate in cadrul Acordului de Asociere Romania-U.E. au avut ca prioritati:

Ø      apropierea legislativa;

Ø      strategia de pregatire a aderarii;

Ø      relatiile economice si comerciale;

Ø      problemele de standardizare si certificare a calitatii;

Ø      programele comunitare.

Beneficiind de acest Acord, relatiile dintre Romania si U.E. s-au dezvoltat intr-un ritm sustinut. U.E. a devenit principalul partener comercial al Romaniei. Valoarea comertului exterior a crescut de la 2,93 miliarde EURO in 1991 la 10,93 miliarde EURO in 1998. Pondera U.E. in comertul exterior (1998) este de 66,5%.

Functionarea Acordului de Asociere ofera Romaniei posibilitatea sa-si imbunatateasca accesele produselor europene pe piata comunitara. Crearea unei zone de comert liber pentru produsele industriale si continuarea liberalizarilor pentru comertul cu produse agricole sunt instrumente care apropie Romania de piata unica europeana.

In general, U.E si-a manifestat aprecierea fata de eforturile Romaniei in perioada de tranzitie, dar totodata s-a aratat ingrijorata de intarzierea reformelor structurale si de situatia macroeconomica. Aceste aspecte au fost subliniate la ultimile intalniri bilaterale, respectiv: Comitetul de Asociere (din 15 octombrie 1998), Comitetul Parlamentar (9-10 octombrie 1998), Consiliul de Asociere (26 aprilie 1999) si Comitetul Parlamentar Mixt (21-22 aprilie 1999).

Trebuie subliniat ca Acordul de Asociere al Romaniei cu U.E. nu constituie singur garantia integrarii tarii noastre. Eforturile proprii si progresele interne vizibile sunt elemente care decid in final aderarea la U.E.

Romania a depus cererea de aderare la U.E. la 22 iunie 1995. Imediat, la 17 iulie 1995, Consiliul European a lansat procedura de analizare a solicitarii.

Anterior, Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993) a stabilit cele trei criterii care se aplica tuturor tarilor care doresc sa devina membre ale Uniunii, deci si Romaniei.

Aderarea Romaniei la U.E. va avea loc in momentul in care tara noastra va fi capabila sa indeplineasca cele trei conditii:

Ø      obtinerea stabilitatii institutiilor garante ale democratiei, respectarea statului de drept, a dreptului omului si protectia minoritatilor;

Ø      existenta unei economii de piata functionale, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale si principiilor pietei;

Ø      abilitatea de a-si asuma obligatiile derivate din calitatea de membru, inclusiv derivate din uniunea economica, monetara si politica.

Procesul de pregatire a aderarii Romaniei la U.E. se desfasoara pe baza Parteneriatului pentru Aderare si avand in vedere rezolutiile Consiliilor Europene de la Amsterdam si Luxemburg. Strategia de preaderare lansata in "Agenda 2000" si adoptata de Consiliul European de la Luxemburg a deschis o noua etapa in lansarea procesului de largire a U.E.

Evolutiile in plan politic din Romania au fost apreciate in Raportul Comisiei Europene. Cu aceasta ocazie Comisia a subliniat necesitatea unor rezultate pozitive din sfera economicului si adoptarii si aplicarii acquis-ului comunitar.

In acest context si in baza unei Hotarari de Guvern 114/1999, autoritatile romane au conceput " Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana" (PNAR). Acest program defineste si esaloneaza obiectivele, etapele si masurile complete pe care Romania si le propune in vederea integrarii europene.

PNAR este conceput ca un instrument de planificare strategica si cuprinde prioritatile pe termen scurt pentru anii 1999-2000, precum si pe termen mediu, respectiv 2001-2002. PNAR este actualizata in permanente printr-un sistem de revizuire periodica in fuctie de evolutia procesului de reforma si aintegrarii europene. Revizuirile si actualizarile in PNAR se relationeaza in general pe elemente de noutate semanlate de Rapoartele Comisiei Europene. PNAR contine prevederi pentru pregatirea aderarii Romaniei, pentru fiecare sector de activitate fiind incluse estimarile alovarii bugetare si necesitatilor de asistenta financiara din partea U.E.sau altor finantatori externi.

Structura analitica a PNAR este similara cu cea a rapoartelor periodice emise de Comisia Europeana: un capitol introductiv privind cadrul relatiilor dintre Romania si U.E. care este urmat de cinci capitole principale. Primele trei capitole trateaza cele trei criterii de aderare formulate la Copenhaga iar al patrulea capitol criteriului capacitatii administrative formulate la sedinta Consiliului European de la Madrid. Cel de-al cincilea capitol contine resursele financiare,bugetare si externe (asistenta nerambursabila si credite) ce vor fi mobilizate in perioada 1999-2002 pentru sustinerea programului de aderare. Fiecare capitol cuprinde structurile sectoriale specifice si situatia actuala, precum si prioritatile pe termen scurt si mediu, obiective institutionale si necesitatile financiare.

PNAR reprezinta principalul instrument de lucru al autoritatilor romane si al tuturor factorilor de decizie si executie interni angajati in activitatea de integrare europeana.

Ultimile analize ale Comisiei Europene ai ale Consiliului European din trimestrul IV 1999 au in vedere deschiderea negocierilor cu Romania incepand cu anul 2000.

Fapt pozitiv, in principiu, prin fixarea unei date de initiere a negocierilor, nu trebuie neglijate insa conditionarile exprese stipulate de Raportul Comisiei Europene din 13 octombrie 1999.

Romania trebuie sa faca un efort sustinut pentru stabilizarea macroeconomica si sa accelereze reformele structurale. In mod expres este atrasa atentia asupra "situatiei a peste 100.000 de copii institutionalizati din Romania care s-a deteriorat serios, guvernul esuand in actiunea sa pentru asigurarea unei finantari adecvate. Este o problema a drepturilor omolui, iar guvernul roman trebuie sa acorde prioritate politica, asa cum este necesar".

In ceeea ce priveste criteriul economic, organismele U.E. constata ca "in mod regretabil, situatia din Romania s-a stabilizat cel mult comparabil cu anul trecut".

Referitor la adoptarea "acquis-ului comunitar", U.E. apreciaza programele Romaniei in privinta legislatiei, dar totodata atrage atentia asupra fragilitatii capacitatilor administrative si juridice.

1.3. Reforma administratiei publice in perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana

Reforma institutionala in administratia publica centrala si locala este o conditie importanta a integrarii tarii noastre in structurile comunitare.

Schimbarile survenite in societatea romaneasca dupa evenimentele din 1989, cat si optiunea tarii noastre pentru integrarea in structurile U.E. si NATO au condus la reconsiderarea unor raporturi dintre administratia publica si societate. Reforma administrativa necesita schimbari si reorientari de fond in cadrul juridic si institutional.

Procesul reformei administrative fie la nivelul central fie la nivelul autonomiei locale are la baza urmatoarele principii:

Ø      principiul separarii functiilor politice de cele administrative;

Ø      principizarea si functionarea crearea unor servicii publice profesionale si neutre politic;

Ø      principiul subsidearitatii;

Ø      principiul autonomiei decizionale;

Ø      principiul transparentei actului de guvernare si administrativ;

Ø      principiul respectului fata de cetateni.

Reforma administratiei publice se contureaza in linii mari, intr-o prima etapa (1999-2000), prin promulgarea legilor de baza:

Ø      organizarea si functionarea guvernului si ministerelor;

Ø      statutul functionarului public;

Ø      organizarea administratiei publice locale si regimul general al autonomiei locale;

Ø      regimul concesiunilor.

In perioada imediat urmatoare (2001-2002) isi vor face efectul o serie de alte prevederi privind:

Ø      dezvoltarea regionala si zonele defavorizate;

Ø      proprietatea publica si regimul juridic al acesteia;

Ø      finantele publice locale;

Realizarea unor servicii publice profesionale si neutre din punct de vedere politic, comparabil cu cele din tarile membre U.E., necesita crearea si dezvoltarea unor structuri de elita, tehnocrate ale functionarilor publici. In acest sens, a fost elaborat proiectul de "lege privind statutul functionarului public" care are la baza conceptul stabilitatii functionarilor publici protejati de lege fata de schimbarile politice. Statutul reglementeaza conditiile de selectare pe baza de concurs, pe criterii de competenta si profesionalism, indatoririle si raspunderile functionarilor publici, masurile disciplinare si drepturile salariale. Statutul urmareste promovarea unei etici a functionarului public care activeaza fie in administratia publica locala, fie in administratia de stat.

Tot in aceasta perioada, colectivitatile locale vor fi beneficiarele implementarii procesului de dezvoltare regionala prin crearea unor structuri institutionale si mecanisme financiare. Astfel, Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala si Ordonanta de Guvern 24/1998 au statuat cadrul institutional si instrumentele necesare dezvoltarii economice locale in Romania. a fost constituita Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANDR), care coordoneaza programele de dezvoltare regionala create in scopul revitalizarii judetelor si zonele din punct de vedere economic, social si cultural. Programele sunt concepute a fi derulate pe baza resurselor financiare interne, dar si prin fonduri externe de preaderare. Aceste programe au ca obiective intarirea autonomiei locale, utilizarea mai eficienta a resurselor locale, stimularea investitiilor in sectorul privat, realizarea coeziunii sociale.

Intarirea autonomiei locale se realizeaza si prin procesele de descentralizare administrativa prevazute in proiectul "Legii de organizare si functionare a Guvernului si ministerelor" si in noua "Lege privind organizarea administratiei publice locale".

Proiectul "Legii privind organizarea administratiei publice locale si regimul administratiei publice locale" consolideaza principiile de baza ale functionarii administratiei publice locale, respectiv autonomia locala, descentralizarea serviciilor publice, cosultarea cetatenilor in probleme de interes local. Sunt mai bine definite drepturile si obligatiile consilierilor locali, ale primarilor, inclusiv relatiile externe ale administratiei publice locale.

Perfectionarea procesului de reforma in administratia publica locala se fundamenteaza prin cresterea autonomiei colectivitatilor locale. Acest deziderat devine viabil prin:

Ø      realizarea autonomiei decizionale;

Ø      realizarea autonomiei financiare;

Ø      constituirea si gestionarea patrimoniului local;

Ø      descentralizarea administrativa;

In vederea aromizarii politicilor guvernamentale cu cele locale in planul dezvoltarii economico-sociale, noua lege stipuleaza ca la nivelul fiecarui judet se va organiza si va functiona cate un comitet consultativ teritorial alcatuit din: prefect, subprefect, secretarul general al prefecturii, presedinte, vicepresedinte si secretarul consiliului judetean.

De asemenea, in noua lege se defineste mai clar institutia prefectului prin precizarile aduse atributiilor si competentelor acesteia, controlul delegalitate al actelor emise de autoritatile administratiei publice locale si conducerea serviciilor publice descentrelizate ale autoritatilor administratiei publice centrale, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.

O componenta in curs de infaptuire a autonomiei locale este delimitarea si gestionarea patrimoniului public si privat al comunitatii locale fata de patrimoniul public de interes national. In acest sens, a fost promulgata Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Legea reglementeaza criteriile de delimitare a patrimoniului public si privat de interes national de cel apartinand comunitatilor locale. Dupa inventarierea categoriilor de bunuri si servicii si stabilirea categoriilor de patrimoniu, comunitatile locale vor putea gestiona in numele si interesul lor acest patrimoniu. Dreptul de a gestiona acest patrimoniu ofera posibilitatea autoritatilor locale de a-si spori sursele de venit la bugetul local. Totodata, devine posibila perfecterea unor parteneriate intre sectorul public local si sectorul privat prin concesionarea unor servicii publice, atragerea de resurse financiare, dezvotarii si investitii.

O alta componenta indispensabila afirmarii autonomiei locale o constituie descentralizarea deciziei privind gestionarea resurselor financiare. Delimitarea si stabilirea resurselor financiare ale comunitatilor locale au fost reglementate prin Legea finantelor publice locale (Legea 189/1998). Aceaata lege a stabilit modalitatile de constituire si utilizare aresurselor financiare ale comunitatilor locale. Legea confera dreptul autoritatilor administratiei publice locale de a stabili si a incasa surse banesti pentru bugetul local, precum si alocarea acestor venituri la dezvoltarea serviciilor publice de interes local. Legea confera un grad sporit de autonomie locala in stabilirea si alocarea resurselor financiare pentru dezvoltarea economico-sociala locala, precum si atragerea de resurse financiare externe in programul de cooperare regionala si transfrontaliera. Ca noutate, autoritatile locale au dreptul pentru prima oara sa contracteze imprumuturi pe piata libera de capital, fara garantii guvernamentale, bineinteles cu garantarea propriilor resurse sau cu patrimoniul privat local.

Sunt reglementate transferurile financiare de la bugetul de stat catre bugetele locale, in sensul ca acestea pot fi numai pentru echilibrarea bugetelor locale.

Hotararea de Guvern 313/1999 vine sa completaze carul juridic al Legii 189/1998 prin faptul ca se stabilesc procedurile prin care consiliile locale si judetene isi creaza propriile servicii de preluare si incasare a tuturor categoriilor de taxe si impozite locale.

O dominanta a reformei administrative o constituie perfectionarea sistemului de servicii publice locale aflate sub autoritatea consiliilor judetene si locale, precum si transformarea regiilor autonome de interes local in societati comerciale privatizabile. Proiectul Legii serviciilor publice se gospodarire comunala consfinteste un cadru unitar juridic si institutional privind infiintarea, organizarea, coordonarea si controlul serviciilor publice de gospodarire comunala in comune, orase, municipii si judete. Serviciilor publice se gospodarire comunala sunt definite de legiuitor ca ansamblul activitatilor si actiunilor de utilitate publica desfasurate la nivelul unitatilr administrativ-teritoriale prin care se asigura: alimentarea cu apa, salubritatea localitatilor, alimentarea cu energie termica si transportul public local. Totodata, proiectul de lege permite consiliilor locale si judetene ca, prin Hotarari de Consiliu, sa infiinteze si alte servicii publice de gospodarire comunala. Sunt relementate atributiile si raspunderile autoritatilor publice locale privind modul de organizare si functionare a serviciilor publice locale si modalitatile in care societatile cu capital mixt sau privat pot furniza servicii publice eficiente. Elementele sistemului concurential care vor asigura imbunatatirea calitatii ofertei de servicii publice se realizeaza prin transformarea regiilor autonome de interes local in societati comerciale privatizabile, corelate cu aplicarea unui sistem de tarifare a serviciilor respective.

In aceasta perioada, un rol important revine Departamentului pentru Administrate Publica Locala in indrumarea autoritatilor locale pentru asimilarea si aplicarea legislatiei aferente colectivitatilor locale. Imbunatatirea managementului resurselor umane se varealiza prin perfectionarea celor sase centre teritoriale pentru pregatirea finctionarilor din administratia publica locala. Cu sprijinul PHARE, "Fondul de modernizare a administratiei publice locale" finanteaza activitatile de asistenta tehnica in domeniile:

Ø      planificarea financiara si bugetara locala;

Ø      managementul resurselor umane;

Ø      perfectionarea organizarii si functiomarii serviciilor publice locale.

In sfarsit, Legea 199/1998 privind ratificarea de catre Parlamentul Romaniei a Cartei Europene a Autonomiei Locale consfinteste vointa politica a societatii romanesti de a se racorda valorilor europene contemporane in ceea ce priveste colectivitatile locale.

1.4. Economia locala din Romania in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana

Colectivitatile locale din intreaga lume se straduiesc sa construieasca si sa intretina o economie locala prospera.

Colectivitatile locale din Romania, ca de altfel si cele din marea majoritate a tarilor fost socialiste in Europa Centrala si de Est sunt confruntate suplimentar cu o serie de probleme generale:

Experienta redusa in probleme de management. Metodele de planificare pana in decembrie 1989 erau centralizate si structurate ierarhic, permitand in foarte mica masura spatiu de actiune initiativei locale.

Lipsa de experienta in dezvoltarea economica locala. Pana in anii `90 coceptele de baza ale economiei de piata erau cunoscute in mica masura in plan teoretic, fara sa existe o practica. Dezvoltarea economica locala era dirijata de la centru. Liderilor comunitatilor locale le lipsea experienta in intelegerea mecanismelor pietei si a strategiilor de dezvoltare economica locala.

Lipsa de experienta in antrenarea comunitatii locale in problematica specifica locala. In conditiile structurilor politico-administrative ale fostului regim, guvernarea locala se realiza exclusiv prin exercitarea puterii. Administratia locala are putina experienta in crearea parteneriatelor cu sectorul privat si cu organizatiile din cadrul comunitatii si chiar cu propriii lor cetateni.

Resurse financiare insuficiente. Autoritatile publice locale din Romania cu capacitate de impozitare limitata, indirecta (colectarea impozitelor se face de catre Ministerul Finantelor), iar legislatia sufera modificari frecvente. Deficitele finantelor publice determina capacitatea redusa a autoritatilor locale de a finaliza proiecte de dezvoltare economica locala importante in domeniul infrastructurii si asigurarii unor servicii publice locale de calitate.

Sectorul privat, putin dezvoltat,determina un volum de impozitare insuficient pentru a permite administratiei publice locale sa asigure serviciile necesare catre comunitatea locala.

Lipsa unei infrastructuri adecvate (comunicatii, transporturi, telecomunicatii, servicii publice, sistemul bancar-financiar) contribuie la crearea unei perceptii externe negative a climatului intern de afaceri.

In concluzie, "economia locala nu poate oferi solutii miraculoase acolo unde mediul economic national nu ofera nimic".

Contextul national putin favorabil in care se desfasoara activitatile economice in plan local determina pe unii autori sa abordeze dezvoltarea economica locala in Romania la nivel macroeconomic. Politica locala nu poate fi una speciala, ci doar un subsidiara managementului politic macroeconomic. La nivel macroeconomic se intiaza principalele stimulente pentru dezvoltarea economica locala: politica realocarii fortei de munca si politica realocarii capitalului. Implicarea activa a statului pentru o dezvoltare economica locala se face prin:

Ø      programe nationale de formare si recalificare a persoanelor disponibilizate din activitatile economice in declin;

Ø      stimularea migrarii foetei de munca excedentare din zonele afectate de somaj in zonele mai prospere;

Ø      stimularea fiscala si acordarea de subventii pentru investitii, pentru productiile de export ale intreprinderilor care se atabilesc in "zone defavorizate economic";

Ø      ameliorarea eficientei pietelor de capital prin garantarea creditului de catre agentii regionale de dezvoltare;

Ø      sustinerea firmelor mici si mijlocii locale prin furnizarea de servicii de asistenta tehnica, juridica si financiara.

Managementul politic macroeconomic include comunitatea locala ca participant activ si ca beneficiar al acestei politici.

O prima etapa in instituitionalizarea relatiilor intre factorii locali si factorii statali a fost realizata prin elaborarea Planului National de Dezvoltare Regionala din Romania. Elaborat conform Legii 151/1998 si coordonat de Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala, acest plan este in concordanta cu reglementarile U.E. Importanta Planului National de Dezvoltare Regionala rezida in urmatoarele trasaturi:

Ø      face atat o radiografie a situatiei actuale, cat si o proiectare in viitor a dezvoltarii Romaniei;

Ø      stabileste, in contextul dezvoltarii generale si in conexiune cu acesta, care sunt directiile pentru dezvoltarea regionala sau locala;

Ø      identifica zonele prioritare unde se concentreza asistenta financiara externa.

Planul National de Dezvoltare Regionala (PNDR) a fost avizat la 25 octombrie 1999, in sedinta Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala.

In primul capitol este descrisa strategia dezvoltarii nationale pe termen lung. Sunt definite obiectivele strategice generale ale Romaniei si principalele prioritati ale dezvoltarii nationale, in contextul Pateneriatului de Aderare al Romaniei la U.E. De asemenea, este evaluat aportul instrumentelor financiare comunitare (PHARE, ISPA, SAPARD) la realizarea strategiei de dezvoltare nationala.

In continuare, PNDR analizeaza contextul dezvoltarii regionale printr-o descriere generala a tarii. Analiza continua cu evidenta disparitatilor dintre regiuni din punct de vedere al populatiei si resurselor de munca, sectorului productiv, infrastructurii si starii mediului. Concluzia analizei conduce la evidentierea elementelor pozitive si a posibilelor oportunitati, pe de o parte, iar pe de alta parte, a punctelor slabe. Sunt detaliate principalele decalaje intre Romania si U.E., precum si avantajele si dezavantajele comparative ale Romaniei in context international.

In baza diagnozei actuale a tarii, PNDR stabileste prioritatile strategice ale dezvoltarii regionale, respectiv:

Cresterea competitivitatii economice si intarirea bazei economice a regiunilor prin:

Ø      restructurarea industriala;

Ø      sprijinirea sectorului IMM si cresterea activitatilor in domeniul productiei;

Ø      sustinerea unei agriculturi performante;

Ø      sprijinirea axtivitatilor in turism;

Ø      sprijinirea exportului;

Ø      dezvoltarea resurselor umane si crearea de noi locuri de munca prin:

imbunatatirea sistemului educational, stiintific si de cercetare;

imbunatatirea sistemului de recalificare profesional;

cresterea capacitatii manageriala si a spiritului intreprinzator;

combaterea somajului, indeosebi a celui de lunga durata, si integrarea tinerilor in munca;

asigurarea unor oportunitati egale pentru femei si barbati;

dezvoltarea infrastructurii de baza, respectiv a:

infrastructurii transportului;

infrastructurii telecomunicatiilor;

retelelor de apa si canalizare;

retelelor de gaze naturale;

retelelor de energie electrica.

imbunatatirea protectiei mediului prin:

diminuarea poluarii apei;

diminuarea poluarii solului;

diminuarea poluarii aerului.

reducerea disparitatilor regionale prin stabilirea prioritatilor in cadrul fiecarei regiuni de dezvoltare.

Analiza PNDR conduce la unele precizari important de a fi subliniate:

Dezvoltarea economica locala este tratata la nivelul unei comunitati mai largi "regionale", si nu la nivelui comunitatii din unitatea administrativ-teritoriala, chiar daca unele programe definite ca regionale pot avea ca destinatie un sindur judet sau un teritoriu limitat dintr-un judet

Programele de asistenta financiara externa pot sustine numai partial dezvoltatea economica locala, deficitul trebuind sa fie acoperit in primul rand de factorii locali, intr-un context national pozitiv.

1.5. Rolul Biroului de Integrare Europeana din cadrul primariei

Reforma administratiei publice locale,parte integranta a programului de integrare a Romaniei in U.E., inplica o activitate sustinuta atat informativa, cat si formativa din partea primilor beneficiari ai acestei reforme: autoritatile locale. Din aceaste ratiune, in cadrul prefecturilor si in unele primarii au fost infiintate "compartimente pentru integrare europeana". In cadrul Directiei de Relatii Internationale a primariilor a fost infiintat in anul 1998 "Biroul de Integrare Europeana" (BIE).

Departamentul pentru Integrare Europeana exercita urmatoarele atributii principale:

Ø      Participa, sprijina si coordoneaza dupa caz, actiunile guvernamentale care decurg din aplicarea prevederilor Acordului de asociere a Romaniei la U.E. si a Strategiei nationale de pregatire a aderarii Romaniei la U.E.;

Ø      Avizeaza actiunile si propunerile specifice, sectoriale si teritoriale in materie de integrare, elaborate de alte institutii;

Ø      Fundamenteaza si coordoneaza procesul de ansamblu al pregatirii integrarii Romaniei in U.E., inclusiv corelarea participarii la diferite forme der conlucrare regionala si subregionala din Europa cu cerintele acestui proces;

Ø      Elaboreaza, impreuna cu institutiile de profil, propuneri privind strategia la nivel national precum si in plan sectorial, de pregatire pentru aderarea Romaniei la U.E. si coordoneaza transpunerea in practica a acestei strategii;

Ø      Coordoneaza activitatea vizand punerea in aplicare a Acordului de asociere a Romaniei la U.E., precum si actiunile desfasurate de Romania in cadrul institutional creat prin acest acord;

Ø      Urmareste asigurarea unei corelari adecvate a diferitelor programe si actiuni in materie de dezvoltare, restructurare si reforma economica cu obiectivele strategice de aderare si cu cele ale Acordului de asociere a Romaniei la U.E.;

Ø      Urmareste realizarea cooperarii interdepartamentale in scopul asigurarii corentei, in plan orizontal si vertical, a actiunilor desfasurate de institutiile cu atributii in materie de integrare;

Ø      Initiaza si participa impreuna cu institutiile de profil la elaborarea de masuri menite sa sprijine pregatirea profesionala a functionarilor publici precum si a operatorilor economici in aplicarea si valorificarea avantajelor ce decurg din Acordul de asociere a Romaniei la U.E.

BIE isi structureaza activitatile pe trei directii principale.

Prima directie (latura informativa) o constituie procurarea si gestionarea unor date, legi, acte normative, hotarari din tara si din strainatate care privesc autoritatile si colectivitatile locale. O prima categorie o reprezinta legile si actele normative nationale care intereseaza direct sau indirect administratia publica locala. A doua categorie o constituie totalitatea documentelor oficiale emise la organismele U.E. si ale C.E. care privesc colectivitatile locale.

De mare interes teoretic dar si practic, sunt materialele (a treia categorie) care descriu in detaliu:

Ø      Modul de constituire si functionare a administratiei publice locale din statele U.E.;

Ø      Constituirea bugetelor locale, taxe si venituri locale, transferul de la bugetele administratiei centrale, finantarile U.E. pentru colectivitatile locale;

Ø      Organizarea serviciilor publice locale din statele U.E. si finantarea acestora;

Ø      Relatiile autoritatilor locale cu administratia centrala;

Ø      Probleme legate de urbanism si amenajarea teritoriului;

Ø      Problematica patrimoniului public local si privat local, gestionarea acestuia;

Ø      Parteneriate ale sectorului public local cu aectorul privat.

A doua directie a BIE (latura formativa) o constituie activitatile de prelucrare si analiza. Scopul acestei activitati este, pe de o parte de a familiariza personalul propriu din primarie si regiile locale cu standardele U.E. din sfera administratiei locale, iar pe de alta parte, de a avea in vedere modele in scopul de a initia Hotarari de Consiliu pentru:

Ø      Restructurarea aparatului propriu al primariilor si al regiilor autunome;

Ø      Noi taxe locale;

Ø      Crearea unor parteneriate noi ale sectorului public local cu cel privat;

Ø      Accesarea unor programe U.E.destinate colectivitatilor locale;

Ø      Perfectionarea managementului administrativ;

In al treilea rand ,BIE are ca scop sensibilizarea factorilor de decizie si executie din primarii si consiliu cu stadiul aplicarii reformei administrative, asa cum este conceput in PNAR pe perioada 1999-2002.

1.6. Structuri ale administratiei de stat cu competente in relatiile externe ale Romaniei

Prevederile constituionale (art.91, Constitutia Romaniei) confera institutiei prezidentiale cele mai inalte responsabilitati in domeniul politicii externe a tarii noastre. Presedintele incheie tratatele internationale in numele Romaniei. Guvernul Romaniei negociaza in prealabil aceste tratate, dupa semnarea lor de catre presedinte, sunt supuse ratificarii Parlamentului.

Dintre structurile administratiei cu competente in relatiile internationale amintim pe cele mai importante.

Departamentul pentru Integrare Europeana (DIE) este o structura a administratiei centrale cu rolul de a fundamenta politicile ce vizeaza procesul de integrare europeana. DIE coordoneaza activitatile guvernamentale ce converg spre integrarea Romaniei in U.E. Atributiile DIE in pozitia sa de coordonator al politicilor din sfera integrarii europene si de coordonator national al asistentei nerambursabile au fost reglementate prin Hotararea de Guvern 260/1994 si 141/1995.

Principalele activitati ale DIE sunt:

Ø      Elaboreaza si actualizeaza Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR);

Ø      Urmareste procesul de armonizare legislativa si reforma institutionala;

Ø      Urmareste indeplinirea Acordului Europea;

Ø      Promoveaza si monitorizeaza asistenta financiara nerambursabila (PHARE, SAPARD, ISPA);

Ø      Pregateste procesul de negociere pentru aderarea Romaniei la U.E.

Compartimentele de integrare europeana din ministere institutii publice si prefecturi sunt infiintate pe baza Hotaririi de Guvern 140/1995 si sunt direct subordonate conducatoti;or institutiilor respective. Prin constituirea acestor compartimente s-a urmarit descentralizarea activitatii de integrare europeana si asumarea responsabilitatilor organelor administratiei publice centrale si ale guvernului.

Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana este un organism care asigura la nivelul cel mai inalt analiza si coordomarea activitatii de integrare europeana. Comitetul Interministerial pentru Integrare Europeana este condus de Primul Ministru in calitate de Presedinte si de Ministrul Integrarii europene in calitate de presedinte executiv. Membrii comitetului sunt ministrii si conducatorii celorlalte unitati centrele si agentii guvernamentale. In calitate de invitati participa la sedintele comitetului reprezentanti ai Parlamentului,Presedentiei si ai organizatiilor sindicale si patronale.

Agentia Romana de Dezvoltare (IER) a fost infiintata prin Ordonanta Guvernului 15/1998. IER functioneaza ca institutie publica sub autoritatea Guvernului, avand ca scop sprijinirea Departamentul pentru Integrare Europeana, institutiile administratiei publice centrale si locale avand ca scop aderarea la U.E.

Principalele activitati desfasurate de IER sunt:

Ø      Co-participarea la fundamentarea si elaborarea strategiilor de aderare;

Ø      Realizarea studiilor de impact asupra procesului de integrare a Romaniei la U.E.;

Ø      Traducerea materialelor privind legislatia comunitara;

Agentia Romana de Dezvoltare (ARD) este un organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Guvernului si are functia de a atrage investitori straini si de a promova strategiile de dezvoltare. Ea functioneaza in baza H.G. 56/1998 preluand in sarcina sa atributiile si competentele fostului Minister al Privatizarii.

ARD are urmatoarele atributii principale:

Ø      Elaboreaza si propune Guvernului strategii de promovare a investitiilor straine directe in conformitate cu progremul de dezvoltare al tarii;

Ø      Elaboreaza si supune Guvernului proiecte si acte normative, propuneri de imbunatatire a sistemelor de finantare si de creditare a investitiilor;

Ø      Colaboreaza cu ministerul de resort si ci autoritatile administratiei publice locale la elaborarea politicilor sectoriale privind pregatirea privatizarii societatilor nationale;

Ø      Coordoneaza si urmareste realizarea programelor de asistenta tehnica din strainatate in domeniul investitiilor straine;

Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala (ANDR) este organul central responsabil pentru politica nationala de dezvoltare regionala. Conform normelor legale in vigoare, dezvoltarea regionala este definita ca ansamblul politicilor autoritatilor administratiei publice centrale si locale, elaborate in scopul imbunatatirii relatiilor economice ale unor arii geografice constituite in "regiuni de dezvoltare" si care beneficiaza de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene si a altor institutii si si autoritati nationale si interstatale.

Regiunile de dezvoltare, denumite simplu regiuni, sunt o asociere voluntara a cate 4-6 judete pe criteriul proximitatii geografice si constituie cadrul de cooperare si implementare a politicilor de dezvoltare regionala. Pe teritoriul tarii s-au constituit opt regiuni de dezvoltare.

Ansamblul organismelor si instrumentelor financiare, regionale si nationale constituie "sistemul national de dezvoltare regionala" si este reglementat prin Legea 151/1998 (Legea privind dezvoltarea regionala).

Acest sistem are ca obiective:

Ø      Sa stimuleze dezvoltarea economico-sociala la nivel local si sa diminueze dezechilibrele existente intre diferite zone sau judete ale tarii;

Ø      Sa permita Romaniei absortia fondurilor structurale destinate in perioada actuala pentru dezvoltarea economico-sociala;

Ø      Sa promoveze un cadru juridic si institutional care sa permita Romaniei absortia fondurilor structurale de care va beneficia din monentul in care va deveni membra a U.E.

Instrumentele financiare prin care cele 12 tari candidate sunt sprijinite in eforturile lor de integrare sunt:

Ø      Fondurile PHARE: pentru dezvoltare regionala, asistenta tehnica si reforma institutionala;

Ø      Fondurile ISPA (destinate sectoarelor de transport si mediu);

Ø      Fondurile SAPARD.

Comisia Europeana apreciaza ca in perioada 2000-2006, din cele 21 de miliarde de EURO destinate celor 12 tari candidate, Romaniei i s-ar putea aloca circa 4 miliarde de EURO. Cuantumul se acorda fiecarei tari candidate in functie de populatie, PIB si de capacitatea de absortie a sumelor.

Comisia Europeana are tendinta de a acorda o atentie sporita dezvoltarii regionale si ca atare, aceste fonduri vor fi utilizate numai prin "sistemul national de dezvoltare regionala".

Departamentul pentru Administratie Publica Locala (DAPL) este organizat si functioneaza conform Hotatarii de Guvern 106/1998. DAPL sprijina autoritatile publice locale in realizarea programelor de asistenta finantate de organismele internationale cu destinatia dezvoltarii locale. De asemenea, sprijina autoritatile locale romanesti in realizarea si aplicarea acordurilor de asociere, colaborare si infratire cu alte unitati administrativ-teritoriale din strainatate.

1.7. Programe de asistenta financiara externa pentru comunitatile locale

Prin finantare se intelege punerea la dispozitie a unei institutii guvernamentale sau private a unor fonduri pe termen lung, necesare realizarii de catre beneficiar a unor obiective economice importante.

In ceea ce priveste finantarile nerambursabile, acestea sunt sub forma de ajutoare sau asistenta financiara a unor institutii sau a unor tari in scopul reabilitarii economice a beneficiarului respectiv care va putea deveni in viitor un partener interesant pentru finantatorii de pe piata financiara.

In general finantarea internationala se realizeaza pe baza unor acorduri prealabile si se poate prezenta sub mai multe forrme:

Prin cumpararea de valori mobiliare, actiuni si obligatiuni emise de solicitatorul de fonduri;

Prin acordarea de imprumuturi pe termen lung garantate cu obligatiuni, rente de stat, bonuri de tezaur;

Prin transferuri de valori mobiliare straine, pentru cresterea capitalului social al solicitantului;

Prin acordarea de imprumuturi ipotecare;

Cel mai important program de asistenta nerambursabila al U.E. este Programul PHARE care are ca obiectiv sprijinirea procesului de reforma economica, sociala si institutionala a tarilor din Europa Centrala de de Est.

Programul PHARE a fost lansat in 1989, la inceput numai pentru Polonia si Ungaria dar in 1990 s-a extins si pentru Romania iar ulterior a cuprins si tarile din Europa Centrala de de Est. Majoritatea programelor derulate prin fonduri PHARE sunt realizate bilateral, cu fiecare tara in parte.

Programul PHARE constituie principalul suport pentru tarile candidate la aderarea la U.E. Asistenta PHARE este conceputa ca o investitie pe termen lung a U.E., care vizeaza crearea uni cadru institutional si economic pozitiv. Sunt excluse din Programul PHARE donatiile sau creditele pentru importuri de masini, utilaje si echipamente, materii prime si echipamente.

Programul PHARE este de fapt o suma de programe individuale care au diverse tinte.

Cele mai importante programe PHARE care se adreseaza colectivitatilor locale sunt:

Ø      Programul FIDEL;

Ø      Programul PHARE prntru Parteneriat;

Ø      Programul PHARE Ecos - Ouverture;

Ø      Programul PHARE EU - centru de resurse pentru turism;

Ø      Programul PHARE pentru Democratie;

Ø      Programul PHARE LIEN;

Ø      Programul Satele Romanesti;

Programul PHARE prntru Parteneriat este un program multinational care isi propune sa contribuie la consolidarea politicilor de reforma economica nationala. Programul acorda un ajutor direct organizatiilor non-profit din sectorul public sau privat avand urmatoarele obiective:

Ø      sa contribuie la reforma institutionala (cooperare descentralizata);

Ø      promovarea dezvoltarii economice locale;

Ø      incurajarea cooperarii interregionale intre tari.

Programul PHARE Ecos - Ouverture promoveaza cooperarea dintre colectivitatile locale din U.E. si partenerii din Romania. Finantarea proiectelor are la baza FEDER si are ca obiective principale urmatoarele:

Incurajarea parteneriatelor intre colectivitatile locale si Agentia de dezvoltare, Camerele de Comert si alte organizatii locale;

Modernizarea colectivitatilor locale si dezvoltarea regionala in procesul de tranzitie economica si politica;

Programul Satele Romanesti este un program destinat Romaniei initiat de catre "Fundatia Rurala din Romania". Fundatia este finantata prin "Programul PHARE - Parteneriat si Creare de Institutii" si ofera asistenta si consultanta pentru proiectele rurale.

Principalele obiective ale programului sunt:

Ø      Sprijinirea entitatilor locale (la nivel de sate si comune) in procesul de dezvoltare economica si sociala.

Ø      Facilitarea cooperarii si realizarea unor schimburi de experienta cu alte entitati similare din U.E.

Ø      Sprijin in valorificarea resurselor locale.