FUNCTIA DE ECHITATE FISCALA

FUNCTIA DE ECHITATE FISCALA

Ca notiune, echitatea fiscala inseamna dreptate sociala in materie de impozite.

Pentru a fi vorba de echitate fiscala sunt necesare impunerea diferentiata a veniturilor si a averii in functie de puterea contributiva a subiectului impozitului si scutirea de plata impozitului a persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim neimpozabil.

Respectarea echitatii fiscale presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii.

In prima etapa are loc stabilirea minimului neimpozabil, adica legiferarea scutirii de impozit a unui venit minim care sa permita satisfacerea nevoilor de trai strict necesare.

Minimul neimpozabil insa poate fi stabilit ca atare numai in cazul impozitelor directe mai ales in cazul impozitelor pe venit, neavand aplicabilitate in materie de impozite indirecte.

Sarcina fiscala trebuie sa fie stabilita in functie de puterea contributiva a fiecarui platitor, adica cu luarea in considerare a marimii venitului sau averii care face obiectul impunerii, precum si a situatiei personale a acestuia (singur, casatorit, numarul persoanelor aflate in intretinerea sa ).

La o anumita putere contributiva, sarcina fiscala a unei categorii sociale sa fie stabilita in comparatie cu sarcina altei persoane din aceeasi categorie sociala;

O alta conditie de baza este faptul ca impunerea sa fie generala, adica sa cuprinda toate categoriile sociale, respectiv toate persoanele acre realizeaza venituri sau care poseda un anumit gen de avere, cu exceptia persoanelor ale caror venituri se situeaza sub un anumit nivel (minimul neimpozabil).

Un rol deosebit in respectarea echitatii fiscale il are modul de dimensionare a impozitului considerat. Practica fiscala cunoaste impunerea in sume fixe si impunerea in cote procentuale .

Un impozit in suma fixa, cunoscut sub denumirea de capitatie, s-a practicat in oranduirea feudala si in primele stadii de dezvolatre ale oranduirii capitaliste. Incazul acestui impozit, insa nu poate fi vorba de echitate, deoarece la stabilirea lui nu se avea in vedere nici marimea venitului si nici situatia personala a platitorului.

Impunerea in cote procentuale poate fi intalnita sub forma impunerii in cote proportionale, in cote progresive si in cote regresive.

Impunerea in cote propotionale reprezinta o manifestare nemijlocita a principiului legalitatii in fata impozitelor. In cazul acestei impuneri, se aplica aceeasi cota de impozit indiferent de marimea obiectului impozabil, pastrandu-se in permanenta aceeasi proportie intre volumul venitului (valoarea averii) si cuantumul impozitului datorat.

Cu toate ca prin introducerea impunerii in cote proportionale s-a facut un pas inainte fata de impunerea in sume fixe, in directia unei mai juste repartizari a sarcinilor fiscale, totusi si aceasta prezinta unele neajunsuri. Astfel, nici impunerea in cote proportionale nu are in vedere faptul ca puterea contributiva a diferitelor categorii sociale creste pe masura ce acestea obtin venituri mai mari sau poseda averi mai importante.

Impunerea in cote proportionale s-a folosit pe scara larga la calcularea impozitelor de tip real( funciar, pe cladiri, pe activitati industriale, comerciale si profesii libere), specifice perioadei capitalismului ascendent. Trebuie mentionat ca impunerea in cote proportionale se intalneste si in prezent, ea utilizandu-se atat in cazul unor impozite directe cat si in cazul impozitelor indirecte.

Impunerea in cote progresive s-a introdus, in unele tari, in a doua jumatate a sec.XIX, iar in altele in primele decenii ale secolului XX-lea.

Impunerea in cote progresive are caracteristic faptul ca nivelul cotei impozitului nu ramane constant, ci creste pe masura sporirii materiei impozabile, ceea ce face ca dinamica impozitului sa o devanseze pe aceea a mteriei impozabile. Cotele progresiei pot creste fie intr-un ritm constant, fie intr-n ritm variabil.

Impunerea progresiva poate fi intalnita in practica fiscala fie sub forma impunerii in cote regresive simple (globale), fie a impunerii in cote progresive coimpuse (pe transe de venit) .

Impunerea in cote progresive simple, consta in aplicarea aceleiasi cote de impozit asupra intregii materii impozabile apartinand unui platitor. Cota de impozit va fi cu atat mai mare, in limitele progresivitatii stabilite prin lege, cu cat volumul materiei impozabile va fi mai mare.

Impozitul datorat statului se obtine facand produsul intre venitul impozabil datorat statului si cota de impozit corespunzatoare nivelului acestuia.

Impunerea in cote progresive compuse presupune divizarea materiei impozabile in mai multe transe, iar pentru fiecare transa de venit este stabilita o anumita cota de impozit. Prin insumarea impozitelor partiale, calcualte pentru fiecare transa de venit in parte, se obtine impozitul total de plata ce revine in sarcina unui contribuabil.