Flexibilizarea managementului public

Flexibilizarea managementului public

Multitudinea si complexitatea schimbarilor manifestate in sectorul public, in general, in sistemele administrative, in sfera serviciilor publice, in special, ca urmare a influentei factorilor exogeni institutiilor publice, dar si endogeni, au determinat intensificarea procesului de adaptare permanenta a continutului managementului public.

Flexibilizarea managementului public consta in crearea unui sistem de conducere suficient de dinamic si stabil care sa asigure un echilibru intre identitatea unei institutii si/sau autoritati publice, diferita de alta prin misiunea sociala care ii revine in cadrul sistemului si prin schimbarile semnificative care apar in mediul extern al acesteia, respectiv in sfera economica, politica, administrativa, sociala, culturala etc.

Multidimensionalitatea acestei tendinte a managementului public determina existenta mai multor tipuri de flexibilitate in cadrul institutiilor si autoritatilor publice:

- Flexibilitatea culturii organizationale consta in adaptarea permanenta a sistemului intern de valori de baza dintr-o institutie-autoritate publica, ca urmare a modificarilor aparute in mediul organizational intern si extern.

- Flexibilitatea organizatorica consta intr-o remodelare permanenta a structurii organizatorice a institutiei-autoritatii publice in functie de schimbarile determinate de variabilele endogene sau exogene acesteia.

- Flexibilitatea informationala consta intr-un proces de structurare si imbogatire permanenta a continutului sistemului informational si a procesului de comunicare interna si externa pentru a oferi, in timp util, informatiile necesare functionarilor publici de conducere sau de executie si reprezentantilor politicului propulsati in structurile institutiilor publice si autoritatilor administratiei de stat.

- Flexibilitatea decizionala consta in adaptarea permanenta a continutului deciziilor administrative la particularitatile mediului organizational intern si extern, data fiind influenta puternica pe care factorii exogeni o exercita asupra procesului decizional din institutiile publice.

- Flexibilitatea instrumentala sau metodologica presupune un proces continuu de identificare, analiza, selectie si adaptare permanenta a metodelor si tehnicilor manageriale necesare tuturor categoriilor de functionari publici si nu numai pentru desfasurarea proceselor de management si de executie din institutiile si autoritatile administratiei de stat.

Se poate constata ca prin aceasta tendinta reprezentantii managementului public urmaresc sa asigure un echilibru dinamic permanent intre sistemul intern si mediul extern, prin care institutia si autoritatea publica dobandeste premisele necesare realizarii obiectivelor previzionate stabilite.

Fara indoiala ca tendinta de flexibilizare presupune un management public profesionist, care sa aiba capacitatea de a sesiza necesitatea si continutul schimbarilor, dar si abilitatea manageriala de a adapta vechiul sistem la noile conditii, astfel incat obiectivele institutiilor si ale autoritatilor publice sa fie realizate.

Experienta managerilor publici a condus, de altfel, la confirmarea unui adevar elementar si esential, anume ca nu exista un model universal valabil de succes, care sa poata fi preluat si aplicat intr-o institutie publica si/sau autoritate administrativa.

Misiunea managerilor publici este aceea de a sesiza modificarile de continut ale variabilelor organizationale interne si externe, intensitatea acestora si de a adapta permanent sistemul de management din institutiile publice si autoritatile administratiei de stat la un context specific unei perioade. Pentru aceasta, managerii publici pot imbina propria experienta si pregatire cu experienta altor manageri publici si cu noile concepte, metode, tehnici si tehnologii informationale puse la dispozitie de specialistii din diverse domenii.

Desi aceasta tendinta a managementului public ar trebui sa faca parte integranta din gandirea manageriala a oricarui titular de functie publica de conducere sau reprezentant al politicului propulsat in sistem, din pacate, in contextul romanesc, ea este destul de putin acceptata ca necesitate si foarte putin aplicata.

Paradoxal, in tara noastra se constata ca organizatiile din sectorul public au un grad destul de redus de flexibilitate, dar in acelasi timp numeroase schimbari au marcat semnificativ in timp continutul managementului public.

In sistemul administrativ din tara noastra exista perceptia, gresita de altfel, potrivit careia flexibilitatea managementului public poate fi acceptata doar pana la limita precizata de lege, neglijandu-se un aspect elementar, dar esential si anume acela ca institutia publica si autoritatea statului trebuie sa functioneze in acelasi timp ca parte a unui intreg (sistemul administrativ) si ca entitate distincta, in serviciul altor institutii sau autoritati si al cetatenilor. Din aceasta perspectiva, reprezentantii managementului public trebuie sa determine misiunea organizatiei si propriile obiective integrate in sistem, in ansamblul lui, si sa modeleze, in functie de variabilele situationale, componentele sistemului de management, astfel incat telurile propuse sa fie realizate.

Din pacate, in institutiile si autoritatile publice din tara noastra apare evidenta, in cele mai multe cazuri, formalizarea excesiva a schimbarilor in sistemul de management public si caracterul teoretic al acestora, de altfel o rezultanta fireasca a unei perceptii generalizate.

Functionarii publici de cariera nu sunt stimulati sa aiba initiative in procesul schimbarilor organizationale, asteptand ca, de cele mai multe ori, propunerile sa apara de la titularii functiilor publice de conducere sau frecvent sa fie formulate de reprezentantii politicului.

Flexibilizarea managementului public in institutiile publice din Romania nu poate fi realizata prin acte normative, universal valabile referitoare la structura organizatorica sau la procesul decizional, prin imixiuni ale autoritatilor centrale sau prin ordine ministeriale. Solutia consta in "insanatosirea sistemului", tratandu-l din interior prin imbunatatirea capacitatii manageriale a institutiilor publice, prin numirea pe posturile si functiile publice a unor functionari publici de cariera, pregatiti sa devina manageri publici profesionisti cu obiective individuale, sarcini, competente si responsabilitati riguros determinate.