Incheierea, executarea si incetarea contractului administrativ

Incheierea, executarea si incetarea contractului administrativ

Incheierea contractelor este posibila datorita faptului ca statul,judetul,orasul,comuna au patrimoniu(bunuri mobile si imobile) de care pot dispune,ceea ce constituie domeniul public al statului sau autoritatilor locale. Norma stabilita in actele normative in materie prevede ca incheierea contractelor administrative se face in urma organizarii licitatiei publice,incredintarea directa fiind o situatie de exceptie. Dupa conditiile de participare stabilite de autoritatea de administratie ce organizeaza licitatia,aceasta poate fi:

a) Licitatie publica deschisa, fara precalificare;

b) Licitatie deschisa cu precalificare;

c) Licitatie publica restransa (selectiva).

Fazele licitatiei publice:

1. Lansarea caietului de sarcini si publicitatea licitatiei (in M.O. sau alte mijloace de mass-media);

2. Depunerea ofertelor (angajamentul ofertantului);

3. Examinarea,compararea ofertelor;

4. Adjudecarea,de catre comisia de licitatie a ofertei convenabile;

5. Incheierea contractului.

Executarea obligatiilor care decurg din contractul administrativ sunt supuse unui regim mai riguros.

Administratia dispune in raport cu partile contractante prerogative fara echivalent in contractele de drept privat. Ele se manifesta fie in cazul executarii normale a contractului, fie c ocazia sanctionarii neexecutarii sau a unei executari necorespunzatoare executarii.

Prerogativele exercitate in cazul executarii normale a contractului constau in dreptul administratiei de a dirija sau controla derularea operatiunilor contractuale. Mai mult decat atat, acesteia ii revine si prerogativa de a modifica in mod unilateral obligatiile contractuale, operatiune ce incalca principiul de drept privat al "imutabilitatii".[1] Motivatia consta in asigurarea adaptabilitatii serviciilor publice in scopul promovarii interesului general. In acest caz insa, cocontractantului - persoanei private, trebuie sa i se asigure avantajele financiare stabilite initial.

Autoritatile administratiei publice isi rezerva dreptul de a controla ori de cate ori considera necesar modul in care sunt respectate clauzele contractuale,urmarind totodata felul in care aste respectat interesul public. Executarea obligatiilor ce decurg din contractul administrativ nu sunt deosebite in esenta de cele care decurg din contractul civil.

Cele mai multe obligatii revin contractantului care odata ce a aderat la conditiile impuse prin caietul de sarcini,trebuie sa execute obligatiile,asa cum si le-a asumat.

Litigiile ivite in legatura cu modul de executare a obligatiilor ce decurg din contractul administrativ nu sunt de competenta instantelor de drept comun, ci a instantelor de contencios administrativ.

In cazul culpei administratiei in executarea clauzelor contractuale, particularii cocontractanti nu pot folosi exceptia de non adimpleti contractus consacrata de dreptul civil, ci sunt datori sa-si indeplineasca obligatiile contractuale. Ei pot insa folosi actiunea in justitie prin care sa pretinda plata de daune interese sau rezilierea contractului, in caz de culpa grava.

In cazul culpei particularului- neglijenta, frauda,intarziere, administratia dispune de o gama larga de sanctiuni ce prezinta caracteristici originale in raport cu dreptul privat, in sensul ca:

Ele nu sunt orientate spre obtinerea de despagubiri, ci mai ales spre executarea efectiva, conforma cu exigentele interesului public;

Ele sunt de plin drept, in sensul ca se pronunta automat de catre administratie chiar in tacerea clauzelor contractuale;

Ele sunt decise in mod unilateral de catre administratie, fara constatarea lor prealabila de catre un judecator;

Contractantii pot intotdeauna sa sesizeze judecatorul, care in caz de aplicare a unei sanctiuni care nu se justifica, acorda o indemnizatie compesatorie.

Sanctiunile aplicabile sunt pecuniare - penalitati, daune interese -, sanctiuni ce au scopul sa asigure continuitatea unei activitati, caz in care administratia se substituie cocontractantului, preluand executarea si sanctiuni care marcheaza incetarea contractului.

In dreptul administrativ exista regula ca relatiile dintre cocontractanti sunt relative, ca administratia avand obligatia generala de a actiona in raport cu nevoile sociale, in concordanta cu acestea trebuie sa-si adapteze actiunea dinamicii relatiilor sociale, inseamna ca administratia isi rezerva dreptul de a interveni in desfasurarea si executarea contractelor administrative avand prerogative speciale. De aici, dreptul administratiei de a cere executantului contractului executarea obligatiilor asa cum au fost stabilite prin contract. Obligatia de executare este personala. Numai forta majora il poate elibera pe cocontractant. Administratia isi rezerva dreptul de a controla operatiunile de executie, de a conduce aceste operatiuni, drept ce se poate materializa prin modificarea unilaterala a obligatiilor cocontractantului, amplificandu-le sau diminuandu-le.

In caz de culpa la executie prerogativele administratiei constau in posibilitatea de:

a dispune sanctiuni privitoare la repararea prejudiciului dar si la obligarea cocontractantului sa execute efectiv obligatiile ce-i revin. Sanctiunea exista deplin drept si poate fi aplicata fara sa fi fost prevazuta expres

sa sesizeze instanta jurisdictionala pentru a constat decaderea cocontractantului in culpa.

Si cocontractantul poate sesiza instanta jurisdictionala daca sanctiunea este considerata nejustificata. El poate primi o indemnizatie, compensatie, (pentru lipsirea de posibilitatea de desfasurare a activitatii).

Sanctiunile cocontractantului pot fi:

a)      de ordin pecuniar -    pentru neexecutarea corespunzatoare a obligatiilor contractuale sau pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de administratie care, dupa decaderea cocontractantului s-a substituit acestuia, indeplinind ea, administratia, obligatiile de executare ale cocontractantului.

b)      sanctiunea de reziliere din culpa sau decadere din executarea serviciului public, fara despagubire

Principiul echilibrului si aplicarea teoriei impreviziunii

Inegalitatea ce decurge din prerogativele conferite partilor in cursul executarii contractului are o limita de ordin financiar, in sensul ca partile contractului beneficiaza de garantii in raport cu administratia pe care dreptul privat le ignora. Astfel, in executarea contractului trebuie sa se asigure o renumeratie conforma cu previziunile initiale.

Principiul echilibrului financiar poate fi mai bine analizat din perspectiva drepturilor conferite contractantilor. Astfel administratia confera contractantilor unele avantaje care constau in :

facilitarea executarii obligatiilor, prin conferirea unor prerogative de putere publica, perceperea unor taxe pentru servicii, punerea la dispozitie terenului pentru organizare de santier, etc.;

contractul contine in acelasi timp fixarea bazei de renumeratie a contractantilor. Putem fi in prezenta unui pret fix, a unuia ajustabil sau a unui pret revizuibil. Daca administratia dispune de prerogativa de a modifica clauzele contractuale in mod unilateral, inclusiv cele referitoare la pret, in contrapartida particularii sunt aparati de principiul echilibrului financiar al contractului.

Principiul echilibrului financiar al contractului administrativ se fundamenteaza pe doua teorii jurisprudentiale, cea a "faptei printului" si cea a impreviziunii. Prima teorie pleaca de la conditiile executarii clauzelor contractuale. Astfel, puterea publica, printul, poate agrava prin fapta sa conditiile contractuale, caz in care este obligata sa asigure contractantului o indemnizatie compensatorie egala cu prejudiciul suferit.[2] Se precizeaza in acelasi timp ca pentru aplicarea acestei teorii este necesar ca modificarea unilaterala a clauzelor contractuale sa provina de la autoritatea publica contractanta - alea administrativ, deoarece atunci cand conditiile ce modifica echilibrul initial al contractului sunt impuse de o alta autoritate terta, prin act normativ, suntem in situatia aplicarii teoriei impreviziunii- ale a economique.

Echilibrul financiar presupune ca sub aspectul remuneratiei dispozitiile contractului sa nu poata fi modificate unilateral de catre administratie. Elementul de legatura dintre administratie si particularul - care intotdeauna urmareste un profit, reprezinta o caracteristica si in contactele administrative. Acestea implica obligatia administratiei pe de-o parte de a nu modifica pretul prestatiei si in alta ordine de idei, daca a modificat pretul sa-l recompenseze pe particular, fie prin alocatii bugetare directe fie prin scutiri de taxe impozite, etc. Pentru a nu-i pune in dificultate financiara, situatie in care acesta poate ajunge la imposibilitatea obiectiva de continuare a executarii contractului.

Teoria impreviziunii ia in considerare modificarile de ordin economic care pot afecta executarea contractului si pe care partile nu le-au putut anticipa in momentul incheierii contractului. Pe cale jurisprudentiala s-a stabilit ca este in interes public ca executarea contractului administrativ sa aiba continuitate si sa se realizeze si conditiile economice date, obligand persoana publica sa verse contractantului o indemnitate care sa-i asigure posibilitatea de executare. Pentru aplicarea teoriei impreviziunii trei conditii se cer a fi indeplinite in mod cumulativ: partile, avand un rationament rezonabil, sa nu poata prevedea situatia cu caracter exceptional care a avut loc, spre exemplu, crize economice grave, faptul respectiv sa fie independent de vointa partilor si ca acesta sa bulverseze conditiile de executare ale contractului.

Efectul situatiei de impreviziune consta in acordarea de catre judecator, inauntrul unei perioade extracontractuale, a unei indemnizatii particularilor, platita acestora cu caracter temporar de catre administratie.

Situatia respectiva are un caracter temporal, astfel incat in cazul in care deficitul devine definitiv, partile vor proceda la incheierea unui nou contract pe alte baze- actuale-, sau vor solicita judecatorului sa pronunte rezilierea contractului, atunci cand redresarea economica nu mai este posibila.

Teoria impreviziunii are scopul de a asigura continuitatea actiunii in cazul in care in relatiile financiare, intervin deprecieri ale monedei de referinta. Evenimente exceptionale si normale pot impune partilor o suprasarcina ruinatoare. Spre exemplu, daca pretul fixat la momentul incheierii contractului era de o suta lei, care reprezenta un dolar S.U.A si are loc o depreciere a leului de asa natura incat particularul este pus intr-o situatie de dificultate financiara, fara ca administratia sa influenteze direct acest fenomen, atunci , particularul are dreptul de reconsiderare a pretului mentinand raportul leu-dolar de la data incheierii contractului. Aceste cauze trebuie sa nu poata fi prevazute - criza economica, inflatie galopanta, deci cauze straine vointei partilor si prin ele sa afecteze buna desfasurare a executarii contractului si cauza contractului privita din punctul de vedere al ambelor parti.

Incetarea contractelor administrative

Contractul inceteaza in mod normal, prin executarea obligatiilor de catre parti, prin expirarea perioadei pentru care el a fost incheiat, prin manifestarea de vointa a partilor sau ca efect al fortei majore.

Exista insa si procedee proprii diferitelor contracte administrative: rezilierea de catre administratie si rezilierea dispusa de catre judecator. Administratia poate proceda la rezilierea unilaterala a contractului, daca aceasta procedura este prevazuta in contract, in doua ipoteze:

• cu titlu de sanctiune- in caz de culpa grava a contractantilor sau
• in lipsa culpei acestora, cand administratia actioneaza pentru realizarea interesului general.

Judecatorul poate dispune rezilierea contractului administrativ pe baza cererii particularilor, a administratiei, sau la cererea oricareia dintre parti cand echilibrul contractului nu mai poate fi restabilit.

Astfel putem spune ca incetarea contractelor administrative are loc la:

a)      expirarea termenului pentru care a fost incheiat, iar una din parti sau ambele nu mai doresc continuarea acestuia si nu exista clauze de tacita relocatiune.

b)      rezilierea de catre autoritatea administrativa, cu titlul de sanctiune sau, pe motiv ca interesul general cere, ori a interveni un act normativ cu forta juridica superioara care dispune incetarea unor astfel de contracte

c)      rezilierea pronuntata de instanta judecatoreasca care poate interveni la cererea - administratiei sau a particularului.