LUCRARE DE LICENTA AMINISTRATIE - SISTEME,TEHNICI SI METODE DE CRESTERE SI EDUCARE A COPILULUI ABANDONAT

UNIVERSITATEA DE VEST ,,VASILE GOLDIS ARAD

FACULTATEA DE STIINTE UMANISTE, POLITICE SI ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA ADMINISTRATIE PUBLICA

LUCRARE DE LICENTA

SISTEME,TEHNICI SI METODE DE CRESTERE SI EDUCARE A COPILULUI ABANDONAT

INTRODUCERE

In Romania post-revolutionara a inceput o democratie atipica. Democratie atipica deoarece nu a copiatdemocratia cu traditie din alte tari, ci a fost facuta si inteleasa din mers intr-un pur spirit romanesc care acum incepe sa aiba efecte unele dintre ele paguboase atat pentru tara cat si pentru cetatenii ei.

In Romania post decembrista exista o solida patura sociala de mijloc - asa-zisii proletari-care aveau locuinte, un loc de munca sigur, posibilitatea de-a urma orice formaa de invatamant si ulterior posibilitatea de-asi exercita cunostintele dobandite in practica.

Este acceptat faptul ca, copiii de azi reprezinta viitorul de maine si tocmai de aceea, un stat de drept, trebuie sa aiba in vedere drepturile copiilor.

Nasterea unui copil a fost intotdeauna un miracol, cel mai maret si impresionant; miracolul vietii si al continuitatii. O noua viata, un nou inceput, un viitor de care se leaga o multitudine de sperante, de visuri si de promisiuni.

Asa se explica faptul ca la ora actuala in Romania, copilul joaca un rol important in cadrul sistemului de asistenta sociala.

Florica Manoiu afirma: ,,copiii reprezinta viitorul Romaniei, iar daca se reuseste ca acest segment al populatiei sa fie sanatos, sa nu fie abandonat, sa creasca in familie, sa nu aiba carente care nu pot fi remediate, in aceste conditii se poate vorbi despre o natiune prospera.[1]

Ca urmare s-au incercat diverse forme de protectie a copilului pornind de la alocatii de stat pentru copii, pana la plasarea copiilor dezavantajati in familii de plasament, dar cel mai important lucru ar fi incetarea abandonului.

Femeia romanca nu s-a temut niciodata sa nasca, sa creasca un copil sau mai multi. Maternitatea este prezenta in jocurile din copilaria cea mai cruda, devine visul adolescentei si dorinta cea mai fireasca a tinerei femei sa aiba copii.

Familia care nu poate avea copii a fost considerata o familie pedepsita; care nu are darul divin al fecunditatii. Lipsa copiilor a fost paharul cu amar al oricarei familii, motivul care a umbrit toate bucuriile vietii.

Nici o familie nu-si abandona copilul indiferent al catelea era; indiferent cat de saraca era familia sau cat de firav era acest copil. Familiile care nu puteau avea proprii copii, duceau o lupta fara finalitatea fireasca - viata fara copii fiind fara rost - adoptau de la rudele mai sarace, care aveau mai multi copii.

Familiile de rromi furau copii din sate, pe unde-i purta viata lor nomada si era de notorietate faptul ca rromi nu-si dau si nu-si abandoneaza copiii.

In ultimul deceniu au devenit tot mai frecvente abandonurile; la romani ca si la rromi; la varste variate ale mamei cat si a copilului.

Unde sunt sentimentele firesti fata de copii?

Trebuie oare sa consideram ca a ramas sa primeze doar instinctul etnic de autoconservare: oare specia umana se degenereaza sub limita speciei animale? O femela face selectia naturala lasand sa moara puiul care este bolnav sau cu mici sanse de viata; o femela imbatranita mananca puiul pe care nu-l mai poate alapta sau nu mai este capabila sa-i procure hrana; dar femela oricarei specii isi cauta puiul rapit si ,,plange zile-n sir, deznadejdea ei mergand pana la turbare.

De ce femela cea mai evoluata, inzestrata cu ratiune isi abandoneaza fatul, acel mugur de viata lipsit de aparare, lipsit de capacitatea de a-si pleda cauza, in imposibilitatea fizica de-a se impotrivi sortii?

Maternitatile sunt pline de prunci parasiti la nastere de mamele lor; gradinitele de pe langa scolile ajutatoare de asemenea; unele mame revin si isi recupereaza copiii dupa perioade mai mici sau mai mari de timp, dar destul de multe nu mai revin niciodata.

Dureros este ca cele din urma au premeditat abandonul definitiv al fatului nenascut, deoarece in momentul cand se prezinta la maternitate nu-si prezinta actul de identitate motivand cu starea fizica precara datorata iminentei nasteri; dupa ce-au nascut fug in primele ore, acel abandon emotional din ce in ce mai frecvent in tara noastra si de foarte multe ori neconstientizat de adulti[2]. O alta categorie de mame sunt cele care se muta din localitatea de domiciliu intr-o alta localitate unde nu-si fac forme legale si sunt foarte greu de depistat, de multe ori dureaza ani intregi sau nu mai pot fi gasite niciodata.

Este evident faptul ca viata pe care o duc acesti copii abandonati da nastere unor frustari la nivelul personalitatii individuale a copilului, frustari care vor da nastere unor suferinte profunde ca urmare a separarii de familie si care pot degenera in comportamente deviante antisociale.

Catalin Zamfir afirma ca: ,,in 1990 erau 90 688 de copii institutionalizati reprezentand 3,8% din cadrul populatiei tarii, ca urmare acesti copii poarta cu ei zestrea unei vieti neimplinite si nefructificate la intregul potential dezvoltat, de multe ori un comportament dependent social pentru tot restul vietii[3].

Dupa 1989 era de asteptat ca accesul legal la avorturi si promovarea utiliyarii contraceptivelor sa aiba ca reyultat reducerea numarului de copii abandonati. Conform studiului privind abandonul realizat in 2005 rata copiilor abandonati a fost de 18 nou-nascuti la 1000 de copii nascuti vii, ceea ce s-ar traduce printr-un numar estimat de 4000 nou-nascuti abandonati anual in maternitatiile din Romania.

In Romania copii abandonati reprezinta un grup important de copii lipsiti de ingrijire parinteasca atat din cauza dimensiunii cat si a gravitatii situatiei in care se afla. Acesti copii sunt deosebit de vulnerabili nu in ultimul rand pentru ca foarte multi sunt abandonati de copii la nastere. Astfel de copii au nevoie urgent de ingrijire si protectie relevant, fie in familia biologica, fie in familia extinsa, fie in familia substitut in centre de plasament sau prin adoptie.

Un copil abandonat este un copil ai carui parinti biologici nu isi mai indeplinesc responsabilitatea de al ingriji si de ai asigura nevoile fundamentale de dezvoltare, intrerupand orice legatura fizica cu copilul inainte ca o institutie autorizata sa poata prelua raspunderea pentru aceasta. Abandonul nu este conditionat nici de locul, nici de durata abandonului, prin urmare copilul poate fi abandonat fie temporar, fie permanent. Se intampla destul de des ca copii mici sa fie abandonati temporar.

In anul 2005 in momentul in care Romania se pregatea sa intre in U.E. s-au facut modificari in Legea privind protectia copilului si s-au facut modificari in organizarea institutilor de ocrotire. S-a incercat aducerea situatiei acestor copii la nivelul celor din tarile dezvoltate, s-au desfintat Centrele de Plasament si s-a trecut la sistemul Caselor de tip familial, s-au facut investitii pentru ca Romania avea in fata Europei o bila neagra, in ceea ce privea institutionalizarea copiilor cu deficiente si a celor abandonati.

Din pacate dupa 1 ianuarie 2007 nu s-a mai facut mare lucru in acesta directie si nu se poate prevedea cand se vor face alte ajustari in organizarea sistemului, ajustari care sa duca la imbunatatirea acestuia si care sa solutioneze incheierea in mod fructuos a intregului sistem prin socializarea tinerilor care au avut nesansa sa-l strabata.

Ar fi bine daca rodul muncii atator oameni si rezultatul atator investitii s-ar finaliza intr-un fel; atat timp cat produsii acestui sistem nu sunt complet integrati in societate si nu va disparea diferenta dintre ei si ceilalti membrii ai societatii nu se poate considera ca procesul de crestere si educare in institutii specializate este complet.

Copii abandonati si cei cu dizabilitati au prin nastere aceleasi drepturi ca toti ceilalti semeni ai lor. Si este firesc ca intr-o buna zi ei sa se reintoarca in societatea care le-a dat nastere si sa existe o egalitate deplina intre ei si ceilalti membri ai societatii.

CAPITOLUL I

IPOTEZA SI METODOLOGIA DE LUCRU

Schimbarile sociale produse in ultimii ani in tara noastra ne ajuta sa percepem lucruri noi si ne aduce in atentie probleme serioase la nivel de comunitate in randul copiilor abandonati.

Iata-ne azi in neliniste si cautari, luptandu-ne cu schimbari dupa schimbari,
intr-un ritm ametitor, intorcand fila dupa fila in povestea unei democratii pe care ne straduim sa o intelegem si sa o construim.

Daca adaptarea noastra la noul context se face cu dificultate, uneori ducand la serioase probleme, copiii si tinerii constituiti dintr-un material maleabil, au de suferit in plus. Este relevanta in acest sens cresterea ingrijoratoare a copiilor abandonati si lasati in case de copii, privati de afectivitatea atat de necesara din cadrul familiei, familia reprezentand nucleul instrumental fundamental al structurii sociale. Asa cum afirma Elisabeta Stanciulescu ,,universalitatea familiei formata din doi adulti de sex opus si copii rezultati din unirea lor ca unitate constitutiva a societatii[4]. De asemenea societatea este rau voitoare pentru ai primii in randul ei si spre a-le oferi un loc pe care il merita.

De la aceste constatari a inceput curiozitatea si s-a nascut in mintea mea cautarile. Alegand aceasta tema am ajuns in urma cu ceva timp, in institutiile abilitate pentru acesti copii abandonati, m-am apropiat de acesti copii aflati in dificultate in efortul de a-i intelege si cu speranta ca intr-o zi si cu ajutorul meu voi fi mai aproape de ei si voi incerca sa-i ajut.

Mi-am propus deci, ca prin prisma celor vazute si auzite, sa urmaresc mai atent, periplul copiilor abandonati in institutiile statului de la nastere pana cand depaseste varsta maturitatii.

Scopul cercetarii am incercat descrierea situatiei copilului abandonat prin sisteme, tehnici si metode de crestere si educare a copilului abandonat.

Obiectivele cercetarii urmarite pe parcursul acestei lucrari sunt:

prezentarea cauzelor abandonului;

prezentarea institutiilor abilitate;

prezentarea influentei mediului asupra formarii caracterului psihologic al copilului.

Ipoteza de lucru in acceptiunea actuala aceste institutii sunt considerate ca fiind un mediu de educare, ocrotire a copilului abandonat, dezavantajat, dar realitatea este ca acesti copii sunt dramatizati din punct de vedere psihologic, rolul acestor institutii este acela de a contribui la vindecarea acestor traume.

Discutia libera a fost purtata mai ales in faza de inceput a cercetarii in vederea definirii cadrului de investigare. Discutiile s-au purtat cu mamele implicate in abandonul de copii, cu personalul si educatorii din institutiile abilitate cat si cu copiii.

Prin observatia directa s-a urmarit atmosfera din cadrul institutiilor, identificarea relatiilor copiilor cu educatorii, modul in care sunt organizate institutiile, modul in care educatorii se raporteaza la copii.

Am exemplificat toate acestea prin interviuri, chestionare, studii de caz si anchete sociale. Interviul este instrumentul realizat de asistentul social pentru colectarea datelor necesare in interventia sa, incercarea de a obtine informatii de la alte persoane prin intrebari si raspunsuri.

Putem spune ca asistentul social este design-erul interviului[5], el trebuie sa-si pregateasca interviul, sa-i stabileasca etapele si de asemenea sa-si utilizeze priceperile specifice in acest scop.

In chestionarul scris am incercat sa relev punctul de vedere si gandirea tinerelor mame in vederea abandonului, am urmarit sa primesc raspunsuri la intrebarile pe care le-am considerat mai importante pentru persoane.

Am dorit sa scot in evidenta faptul ca aceste tinere mame nu isi dau seama de sansele pe care le au, constiente fiind de faptul ca acesti copii vor fi priviti altfel, viitorul lor va fi altul, viitor care ar putea fi mai bun alaturi de familie.

Aceste intrebari sper sa releve modul in care gandesc aceste tinere mame.

La fel de importante sunt si anchetele sociale pe care le-am desfasurat, deoarece ele, dupa cum spunea Florica Manoiu, reprezinta ,,baza sistemului informational in cunoasterea cauzei care a determinat aparitia problemelor de asistenta sociala[6].

Scopul acestora in toata documentarea este foarte larg, deoarece acesti copii provin din familii din toate domeniile sociale, cei care provin din familii, acestea sunt cu grave probleme economice, sau sunt familii dezorganizate, mai sunt si familii a caror parinti sunt proveniti din casele de copii sau abandonati, despre a caror familie nu se stie nimic.

Indiferent de mediul de provenienta acesti copii cresc si sunt prietenosi, dar le lipseste dragostea si afectivitatea parintilor.

Pe tot parcursul lucrarii se vor face referiri la rezultatele cercetarii, astfel incat sa se poata exemplifica prin situatii concrete diferitele concepte privitoare la periplul copilului prin aceste institutii.

CAPITOLUL II

CAUZELE ABANDONULUI

Situatia matrimoniala indecisa

Principala cauza a abandonului este aceea ca multe tinere concep copii inainte de-a avea certitudinea ca se vor casatori cu partenerul; sau bazandu-se pe promisiunile nefondate ale acestuia. De multe ori casatoria nu se incheie fie pentru ca unul dintre parteneri nici nu avea intentia, fie din varii motive si atunci produsul de conceptie devine nedorit. Pentru complicatiile neplacute pe care le atrage dupa sine cresterea unui copil nedorit, fara sot si de cele mai multe ori cu o parte a celorlalti membri impotriva, tanara mama recurge la gestul disperat de a-si abandona copilul, desi mama constituie pentru copil acea parte a existentei in care el gaseste satisfacerea trebuintelor.[7]

Contactul copilului cu universul se realizeaza prin intermediul mamei, ea este initiatoarea pe plan intelectual si afectiv, este centrul de referinta, singurul punct inteligibil intr-o lume care nu are forma si stabilitate. Membrii comunitatii de rromi care nu-si gasesc un loc de munca, sunt respinsi de societate si nu au cu ce-si intretine copiii, rromii constituie o patura importanta a celor care-si abandoneaza copiii. Datorita stilului lor de viata, a conceptiilor, a nivelului scazut de educatie si in special a cutumelor care impregneaza foarte puternic etnia rroma, membrii acesteia sunt respinsi la angajari, nu sunt doriti in colectivitati. Intr-adevar transformarea lor este lenta, ei fiind o etnie destul de ermetica in ce priveste cultura si obiceiurile, dar necesitatile nu si le mai pot satisface prin mestesugurile traditionale - in buna parte datorita progresului tehnic - dar necesitatile au ramas chiar daca lumea evolueaza. O alta categorie de mame cu predispozitie spre abandonul copilului premeditat, o constituie tinerele care traiesc in promiscuitate, la limita legalitatii. Nasterea unui copil amana efectuarea unei pedepse, executarea pedepsei in penitenciar, sperante desarte pentru cei care traiesc la limita de jos a societatii.[8]

Divorturile

O alta cauza care poate influenta abandonul la copii este divortul. Acestea sunt decizii care atrag dupa ele multe suferinte, schimbari in viata celor doi parteneri, a celor din jurul lor, dar in special in viata copiilor existenti sau a celor care urmeaza sa se nasca. Este bine stiut ca victimele sunt femeile si implicit copiii care, in majoritatea cazurilor, raman in grija mamei. O femeie divortata, cu unul sau mai multi copii, care mai trebuie sa munceasca, in foarte multe cazuri ia decizia de a-si interna intr-o institutie specializata, 1 sau 2 copii, nemaiputandu-le asigura strictul necesar sau dimpotriva nu se poate duce sa munceasca pentru a se intretine impreuna cu copiii ei.[9]

Copilul pierde o parte esentiala din propria-i fiinta, profund lovit, copilul nu-si manifesta intotdeauna in astfel de situatii disperarea, cel putin pe fata, se inchide adesea in sine sau recurge la diferite forme de protest: fuge de acasa, face o fapta iesita din comun, se asociaza cu grupuri la fel de razvratite. In multe cazuri prin aceste dezorganizari de familii se ajunge la abandonul copilului, acel suport emotional si sprijin familial pe care ar trebui sa-l aiba copilul, divortand si copilul se simte parasit, izolat, debusolat. Se pierde dezvoltarea armonioasa in ceea ce priveste personalitatea lui ca om, scade importanta familiei si respectul pentru membrii acesteia. Florin Druta in lucrarea sa sustine parerea sociologului Martine Segalen ,,familia este locul unei afectivitati puternice in afara socialului si chiar impotriva lui, concluzia sa este ca intr-o societate organizata in jurul unei relatii functionale, familia ramane locul privilegiat afectivitatii si ideal pentru cresterea copilului.

Asistentul social trebuie sa intretina ori de cate ori este posibil si sa se opuna destramarii unei familii. El poate consilia una sau ambele parti ale cuplului care a luat decizia sa divorteze, aratandu-le care sunt perspectivele de viitor ale copiilor lor si constientizandu-i asupra faptului ca, climatul din familie nu poate fi reprodus in nici un alt mediu si pierderea unuia sau a ambilor parinti pentru un copil constituie o tragedie pe care acesta nu o va putea depasi niciodata, tragedie care lasa sechele atat sufletesti cat si psihice asupra caracterului in formare.

Solutia cea mai buna este centrarea activitatilor asistentilor sociali in directia optimizarii vietii familiale, a relatiilor inter-generationale, a asigurarii conditiilor normale de functionare a intregii familii.[11]. Intr-un cuvant spus consilierea familiei in vederea prevenirii divorturilor mai ales cand exista copii.

Situatia materiala

O alta cauza in domeniul abandonului este situatia materiala. Putem preciza ca ultimii ani au impovarat tot mai mult viata romanilor prin lipsa locurilor de munca, a cresterii accentuate a tuturor necesitatilor, a inflatiei, etc.

Veniturile fiind prea mici, de multe ori pentru un cuplu, pentru a educa si ingrijii trei sau mai multi copii, desi masurile contraceptive sunt la indemana, mai intervin si conceptele educationale, religioase sau unele cutume, iar facilitatile oferite de guvern se plaseaza mult sub realitatea necesitatilor reale.

Cand situatia devine impovaratoare cuplul hotaraste in disperare de cauza sa incredinteze institutiilor abilitate unu sau mai multi copii, de comun acord. [12]

Natalitatea in Romania a scazut in ultimii 15 ani cu 20%. Daca pana in 1989 numarul familiilor cu 3-4 sau mai multi copii detineau pondere de 72% din numarul total de familii cu copii, in 2002 numarul acestora a scazut la 13%; acestea regasindu-se in mediile cu educatie scazuta sau in cadrul sectelor religioase.

Numarul familiilor cu un copil a crescut de la 24% in 1988 la 46% in 2002, iar numarul familiilor fara nici un copil a crescut de la 11% in 1989 la 68% in 2002. Motivul scaderii natalitatii nu trebuie cautat in incapacitatea cuplurilor de a procrea, ci in scaderea nivelului de trai, a inflatiei, lipsa locurilor de munca si nesiguranta derivata din instabilitatea materiala. Un alt factor, dar cu pondere mai scazuta, este facilitatea procurarii si utilizarii produselor contraceptive. [13]

Numarul adoptiilor a scazut de la 19 la 1 din numarul familiilor care nu pot procrea. Adoptia a fost metoda cea mai fireasca si mai utilizata de catre aceste familii. S-a renuntat la adoptie in mare masura pentru ca populatia a saracit, nu are siguranta materiala viitoare, nu mai are sperante de mai bine.

Probleme de sanatate ale copilului

Starea de sanatate a copilului este considerat un motiv legitim pentru abandonul copilului deoarece se considera in general ca familiile nu dispun de capacitatea de a creste un copil cu probleme medicale, cat si din cauza absentei unor servicii la domiciliu. Problemele de sanatate al noului-nascut determina de multe ori sa-l abandoneze intru-cat mama acestuia nefiind in cunostiinta de cauza si necunoscand metodele moderne de tratare si reabiliatere ale unui nou-nascut cu probleme de greutate sau sanatate vede doar un lung sir de incoveniente si probleme de nerezolvat pe care ea le considera de neinvins. Exista multe cazuri de copii abandonati atat la nastere cat si in sectii de pediatrie copii care s-au nascut cu diferite dizabilitati, unele din aceste dizabilitati sunt severe si necesita o ingrijire speciala, care nu poate fi asigurata de familia acestuia si parintii prefera sa il abandoneze intr-un loc de ingrijire public.

De multe ori mama considera ca la capatul acestor probleme nu va avea decat o deceptie si nesfatuita corespunzator ea renunta la fat fara a incerca macar sa lupte alaturi de el si de cadrele specializate pentru a-l aduce la baremul normal.

Starea de sanatate a mamei este un factor important in luarea deciziei de a abandona un copil, este de cele mai multe ori un factor care atarna greu in balanta atunci cand aceasta decide sa renunte la copilul ei.

O mama suferind de o boala cronica, de o boala psihica sau de o boala incurabila este dezamagita si cu moralul distrus, ea nu intrevede un viitor firesc pentru ea, cu atat mai putin pentru copilul ei. Considera ca si acesta este condamnat sa treaca prin toate greutatile prin care a trecut ea si atunci isi imagineaza ca fiind intr-o alta conjunctura acel copil va fi scutit de toate acestea. [15]

Relatii intamplatoare

Foarte frecvent in urma unor relatii de scurta durata, intamplatoare, (cazul prostituatelor, al relatiilor de concubinaj de scurta durata si al violurilor rezulta un copil,
asa - numitul copil nedorit). Intr-o majoritate a acestor situatii, acest copil nu este dorit si este abandonat chiar la nastere. Pentru unele mame, a-si abandona copilul la nastere este un act fizic firesc, motivand ca ele nu au conditii pentru a-l hrani si adaposti si decat sa sufere de foame si de frig mai bine-l lasa in maternitate, unde nu-i lipseste nimic. Lipsa responsabilitati a dus la inregistrarea unui numar ridicat al copiilor parasiti in maternitate sau diverse locuri. Vizitele mamelor se raresc si in majoritatea cazurilor ,,ochii care nu se vad se uita intotdeauna, devine realitate. [16]

Tinerele din ziua de azi isi incep viata sexuala de foarte timpuriu. Majoritatea cazurilor intre 12 15 ani . Acest fapt este determinat de lipsa unei educatii sexuale si igienice pe care tinerele mame ar trebuii sa o primeascain scoala si in familie, din multitudinea de informatii primite prin intermediul massmedia, informatie gresit inteleasa si aplicata, lipsita de o indrumare calificata.

Toate aceste cauze duc la aparitia unor produsi de conceptie neasteptati si nedoriti care in cele mai multe cazuri sunt abandonati, unii sunt ucisi sub diferite forme; uneori tinerele mame riscandu-siviata pentru a scapa de sarcina s-au chiar distrugandu-siviitorul ajungand dupa gratii.

De cele mai multe ori aceste tinere provin din randul copiilor abandonati, prin destramarea familiei, sau provenite din grupuri defavorizate unde situatia economica este ca si inexistenta si lipsa educatiei are un cuvant greu de spus. [17]

La maternitatea din Arad unde am fost in documentare sunt 47 de copii abandonati; am primit cateva adrese de la mamele lor si am reusit sa iau 5 interviuri. Insotita de referenta de teritoriu, am incercat sa aflu cate ceva despre aceste mame care si-au abandonat copii. Pornind de la toate aceste observatii in vederea atingerii obiectivului propus, am folosit principalele metode in culegerea datelor:

analiza documentara;

interviul pe baza de chestionar standardizat;

ancheta sociala;

discutie libera;

observatie directa;

studiu de caz.

Aceste metode si tehnici m-au ajutat sa cercetez datele necesare pentru a intocmi partea practica a lucrarii. Pe parcursul anilor anteriori am putut vedea cateva institutii care se ocupa cu formarea copilului abandonat, comportamentul acestuia, sa stabilesc contacte verbale cu personalul care lucreaza cu acesti copii si cu familiile a caror copii se afla in aceste institutii.

1. Interviu (intre asistentul social si minora L.L.)

L.L. - 16 ani din Mandruloc, rroma nu mai sta cu tatal copilului si parintii ei s-au certat cu familia baiatului. In familia tatalui C. A. - 17 ani au inceput demersurile pentru a recunoaste copilul si pentru a-l lua in vederea cresterii si intretinerii.

Chestionar aplicat

(intre asistent social si minora L.L.)

Asistentul social - Nu-ti pare rau de copil?

Raspuns - Daca o sa ma marit imi fac altii!

Asistentul social - Nu-ti este dor de el?

Raspuns Nu ! l-am vazut decat putin, cand l-am nascut, a doua zi am plecat.

Asistentul social - Ai o casa destul de buna, de ce l-ai parasit?

Raspuns - Cu un copil, nu ma mai ia nimeni.

Asistentul social - Tu crezi in Dumnezeu?

Raspuns - Ridicare din umeri

Tatal copilului:

Asistentul social - De ce nu ai stat cu ea, doar ai stiut ca este insarcinata?

Raspuns - Taica-su nu a platit intelegerea.

Asistentul social - Ce te face sa-l iei acum si sa-l treci pe numele tau?

Raspuns (mama baiatului) - E sangele nostru!

ANCHETA SOCIALA

1) Cu privire la situatia familiala a minorei L. L. din Mandruloc nr. 36.

Tatal

nume si prenume L. V.

data si locul nasterii: 25/08/1968 -Arad;

act de identitate: seria NZ, nr. 477422;

CNP 1680825020094;

domiciliul actual: Mandruloc, nr. 36;

loc de munca: nu este incadrat in munca;

venitul lunar realizat:

starea de sanatate: este suferind de cardiopatie ischemica.

Mama

nume si prenume: L. R.

data si locul nasterii: 12/03/1970 Pancota;

act de identitate: seria BG, nr. 262759;

CNP 27003120246676;

domiciliul actual: Mandruloc, nr 36;

loc de munca: casnica;

venitul lunar realizat: alocatia copiilor;

starea de sanatate: nu este suferind de nici o boala,

Fratii:

L. A. si L. F.

L. A. (baiat) - 10 ani este in clasa a II -a

L. F.( baiat) - 3 ani

Conditii de locuit: este locuinta proprietatea personala a parintilor, are 2 camere si bucatarie, aflate intr-o stare precara, mizera, fara racordare la apa potabila si necorespunzatoare sanitar (baie, wc, etc.) pe jos este pamant batut, mobilierul este compus doar din paturi si o masa.

Minora in cauza

nume si prenume L. L.

data si locul nasterii: 30/01/1991 Mandruloc;

act de identitate: seria AR nr. 388210;

CNP: 2910130020094;

domiciliul actual: Mandruloc nr. 36;

loc de munca: nu lucreaza, are 5 clase primare;

venitul lunar :

starea de sanatate: foarte buna.

Din observatiile facute cu privire la familia minorei L. L. reiese ca ar putea creste singura copilul abandonat in maternitate, l-ar putea lua acasa sa lucreze, sa-l ingrijeasca, pentru ca are ajutorul necesar de la parinti care sunt si ei destul de tineri.

Propun scoaterea copilului din maternitate si ingrijirea lui la domiciliul mamei.

2. Interviu (intre asistentul social si numita A. M.)

A. M. - 18 ani Arad; familie dezorganizata, tatal merge cu ziua la lucru, mama la fel. Sunt inca 5 frati mai mici, nici unul scolarizat, locuinta proprietate de stat, compusa din 2 camere, bucatarie, curte, gradina de aproximativ 20 ari, cultivata pentru nevoile familiei. Locuinta este modest mobilata, dar curat intretinuta din punct de vedere igienico-sanitar.

Toti membrii familiei sunt clinic sanatosi, nu sunt prezenti in evidentele medicale suferind de boli cronice sau ereditare.

Chestionar aplicat

(intre asistentul social si familie)

Asistentul social: Cum ati putut abandona copilul?

Mama tinerei: (severa) Nu vreau sa cresc un copil facut cu toti ,,bagabontii!

Asistentul social: De ce ai facut totusi copilul

Tanara A. M.: Nu m-am gandit ca raman gravida si mi-a fost frica sa spun.
Nu am unde sa ma duc, nu am cu ce sa-l cresc, de abia m-am angajat, ce
sa fac cu el?

Asistentul social : Nu te gandesti de loc la el?

Raspuns : Nu

Asistentul social : Nu ai vrea sa-l vezi?

Raspuns : Ridicare din umeri

Asistentul social : Nu l-ai vizitat niciodata?

Raspuns : Nu

Asistentul social : Cine este tatal copilului? El nu-l doreste?

Raspuns : Nu crede ca este el tatal, zice ca poate este altul (altii)!

Asistentul social : Nici mai tarziu, peste un an, doi, cand veti fi mai bine consolidati
material, nu intentionati sa-l luati acasa ?

Raspuns : Nu stiu!

Asistentul social : Tu mergi la biserica?

Raspuns : Nu prea.

Asistentul social: Te-ai gandit ca e mare pacat sa-l parasesti?

Raspuns : Nu am ce sa fac, multe sunt pacat.

ANCHETA SOCIALA

Cu privire la situatia familiala a numitei A. M. din Arad str. Garii nr. 27

Tatal

nume si prenume - A. L.

data si locul nasterii: 8/04/1958 Felnac;

act de identitate: seria: BR, nr. 568621;

CNP: 1580408170221;

domiciliul actual: Arad str. Garii nr. 27;

loc de munca: lucreaza ca zilier avand meseria de tamplar

venituri: are un venit mic sub salariul minim pe economie, din cauza lucrului prost platit

starea de sanatate: nu este in evidenta cu boli cronice sau infectioase.

Mama:

nume si prenume: A. E.

data si locul nasterii: 2/06/1965 Ghioroc;

act de identitate: seria: BR, nr. 427624;

CNP: 2650602023289;

domiciliul actual: la mama acesteia, Ghioroc, str. Gutului nr. 25

loc de munca: zilera, face curatenie la domiciliul oamenilor;

are meseria de vanzatoare;

venituri: are un venit mic sub salariul minim pe economie

starea de sanatate: este suferinda de ulcer varicos la picioare, din cauza aceasta nu mai
poate practica meseria de vanzatoare, pe deasupra fiind consumatoare
de bauturi alcoolice.

Fratii:

A.V. - 16 ani este sanatos, (baiat), nu merge la scoala din motive pecuniare;

A. L. - 13 ani (baiat) este sanatos; nu merge la scoala din motive pecuniare;

A. R. - 9 ani (fetita) clinic sanatoasa; nu merge la scoala;

A. T. - 7 ani (fetita) clinic sanatoasa; nu merge la scoala;

A.M. - 4 ani (baiat) este sanatos;

Alte rude

bunicii paterni - decedati.

bunica materna - locuieste cu un alt fiu plus mama copiilor, este suferinda de pareza
subtotala

Conditiile de locuit: locuinta este proprietate de stat cu 2 camere, bucatarie, gradina de 20 de ari cultivata cu legume, zarzavaturi pentru nevoile familiei.

Locuinta este prost mobilata, dar este curat intretinuta din punct de vedere sanitar.

Numita

nume si prenume A. M.

locul nasterii: Arad 16/10/1992;

act de identitate: seria AR, nr. 324678;

CNP: 2921016020019;

domiciliul actual: str. Garii nr.27, Arad;

loc de munca :

venit lunar :

situatie scolara: VI clase;

stare de sanatate: buna.

In concluzie putem preciza ca relatiile dintre membrii familiei sunt foarte dezorganizate; copiii locuind cu tatal, se intretin mai mult din ce castiga tatal si alocatiile copiilor. Banii nu sunt suficienti pentru toti, mama ii ajuta prea putin si nu este de acord cu copilul fetei mai mari de a-l aduce acasa. Fiind alcoolica, mama copiilor nu a considerat ca este necesar a-si da copii la scoala. Propun internarea copilului intr-un Centru de Plasament (0-3 ani).

3. Interviu (intre asistentul social si numita C. A. M.)

C.A.M. - 20 ani, copil institutionalizat, absolventa a Scolii Speciale Ineu, in prezent la Centrul Maternal Arad:

Chestionar aplicat

(intre asistent social si C.A. M.)

Asistentul social : De ce ai abandonat fetita?

Raspuns: Nu am abandonat-o, m-am angajat si cand ma pun pe picioare imi iau fetita
inapoi;

Asistentul social : Ai sot?

Raspuns: Nu.

Asistentul social: El nu stie ca din relatia voastra a rezultat un copil

Raspuns: Eram colegi de scoala, el este din alt judet, a plecat la familia lui, nu stie ca are
copil !

Asistentul social : O sa-ti fie greu s-o cresti singura ?

Raspuns: Oricum nu o las, pentru ca nu vreau sa fie si ea fara mama, numai prin internate;

Asistentul social : Nu te-ai gandit sa-i spui tatalui?

Raspuns: Ba da;

Asistentul social : Ai botezat-o?

Raspuns: Da, diriginta mi-a tinut-o la biserica.

4) Interviu (intre asistentul social si R. V.)

R. V. - 26 ani Arad - vine saptamanal sa-si vada copilul; sta in gazda, originara din Campulung Moldovenesc.

Chestionar aplicat

(intre asistentul social si R. V.)

Asistentul social : De ce l-ai lasat in maternitate?

Raspuns: Nu am unde sa-l duc!

Asistentul social : Ce-ai sa faci mai tarziu pentru el?

Raspuns: Deocamdata gazda nu ma primeste cu el; il vizitez mereu.

Asistentul social : Nu ai parinti?

Raspuns: Am fugit de acasa pentru ca parinti nu ma primesc cu copilul.

Asistentul social : Nu ai prieten?

Raspuns: Ba da, prietenul cu care urmeaza sa ma casatoresc are si el un copil si-l accepta si
pe al meu;

Asistentul social : Unde o sa locuiti toti?

Raspuns: Suntem pe lista de prioritate pentru locuinta sociala, el avand buletin de Arad.

ANCHETA SOCIALA

Cu privire la situatia familiala a numitei R. V. din Campulung, locuieste in Arad, str. Iacob Muresan nr. 23 (in gazda).

Tata:

nume si prenume: R. V.

data si locul nasterii: 22/12/1948 Campulung;

act de identitate: seria BD nr.224653;

CNP: 1481202213663;

domiciliul actual : Sanpetrugerman nr.112;

loc de munca: in constructii este zidar;

venit lunar: sub salariul minim pe economie

stare de sanatate: buna.

Mama:

nume si prenume: R.G.

data si locul nasterii: 13/01/1954 Botosani;

acte de identitate; seria BG, nr. 256418

CNP: 2540113052715;

domiciliul actual : Sanpetrugerman nr.112;

loc de munca: casnica;

stare de sanatate : buna.

Frati:

nu are.

Alte rude:

- bunica materna locuieste impreuna cu R. E. si R. G.

Conditii de locuit:

sunt foarte bune, au o casa mare cu o gospodarie bogata, gradina si curte; casa are in dotare grup sanitar, racordare la apa.

Numita R. V.

data si locul nasterii: 5/11/1977- Campulung;

acte de identitate: seria DK, nr.847326

CNP: 2771105052211;

domiciliul actual : Arad str. Iacob Muresan nr. 23

loc de munca:

situatia scolara a numitei R. V. este buna; are 10 clase si este calificata in meseria de confectioniera si este incadrata la o firma particulara;

venitul lunar: sub salariul minim pe economie

stare de sanatate: buna.

R. V. a fugit de acasa in scopul angajarii in Arad; parintii nu o primesc acasa cu un copil; vine sa-si vada aproape saptamanal copilul; sustine ca si-l va lua acasa dupa casatorie.

5) Interviu (intre asistentul social si minora M. I.)

M.I.- 16 ani din localitatea Iermata, familia provine din Maramures.

Pripasita in aceasta localitate, ocupandu-se cu munca agricola la localnici; familia fiind alcatuita din: mama de 57 ani, 3 baieti intre 23-30 ani si tanara in cauza. Locuinta este din pamant, fara geamuri, usa improvizata, 2 incaperi mizere, o soba fara burlan cu o gaura in perete pentru fum. Cel mai mare dintre frati are sotie si un copil de 5 ani; este singurul care lucreaza. M. I. nu este sigura cu cine a conceput copilul, rade ca de o gluma buna cand o intreb daca intentioneaza sa-l ia acasa. Cumnata ei ma intreaba daca nu cumva ar putea sa-si bage la o gradinita ajutatoare baietelul de 5 ani ca ea nu mai are cu ce sa-l hraneasca.

Chestionar aplicat

(intre asistent social si minora M. I.)

Asistentul social: De ce ai facut copilul?

Raspuns: Nu am stiut ca sunt gravida!

Asistentul social: Folosesti masuri contraceptive?

Raspuns: Ce e aia?

Asistentul social: Nu te gandesti la copil?

Raspuns: Nu vreau sa-l vad!

Asistentul social: La Dumnezeu te-ai gandit?

Raspuns: Cine se mai gandeste acuma.

Asistentul social: Cine este tatal copilului?

Raspuns: Ridicare din umeri.

Asistentul social: Nu te chinuie gandul ca l-ai lasat departe de tine

Raspuns: Ii este bine acolo unde este.

Asistentul social: Te vei duce sa-l vizitezi

Raspuns: Nu cred ca este bine sa-l revad

Asistentul social: Ii vei spune tatalui de existenta lui

Raspuns: Nu cred ca situatia se va schimba si daca ii spun de el.

Asistentul social: Ai un raspuns pe viitor?

Raspuns: Nu stiu ce se va intampla mai tarziu!

ANCHETA SOCIALA

Cu privire la situatia familiala a minorei M. I. din Iermata nr.150.

Tatal:

decedat.

Mama:

nume si prenume M. E.

data si locul nasterii: 22/03/1946 Maramures;

act de identitate: seria BD, nr.432682;

CNP: 2460322154671;

domiciliul actual : Iermata nr.150;

locul de munca: este agricultoare, lucreaza pe la oameni prin sat;

venituri: in produse si bani putini;

stare de sanatate: buna.

Frati:

M.C.- are 30 ani (baiat), este sanatos, are 12 clase, lucreaza ca electrician auto; este casatorit si are un copil de 5 ani.

M.S. - are 26 ani (baiat), clinic sanatos, are 10 clase, nu lucreaza;

M. T. - are 23 de ani (baiat), este o fire mai bolnavicioasa, are 8 clase si nu lucreaza;

Conditii de locuit: sunt foarte rele, o casa din pamant fara geamuri, usa improvizata, 2 incaperi mizere cu o soba care afuma totul in jur din cauza lipsei burlanului, are doar o gaura in perete pe unde se strecoara fumul si frigul; venitul: se realizeaza din salariul fratelui mai mare si cel al mamei;

Minora: M. I.

data si locul nasterii: 20/02/1992 in Sighetul Marmatiei;

act de identitate: serie BL, nr.264132;

CNP: 2920221151453;

domiciliul actual : Iermata nr. 150;

loc de munca: - (are 6 clase) nu este incadrata in munca;

venituri :

stare de sanatate: buna.

Privind problemele care sunt in aceasta familie putem spune ca venirea unui copil mic in casa, ar fi ceva firesc in sensul bun al cuvantului; dar din cauza conditiilor materiale si igienico-sanitare este de neconceput. Se poate spune ca ar fi necesar si pentru copilul cel mic de 5 ani alte conditii de crestere si educare; in acest sens propun consilierea mamei pentru a-si putea ajuta copilul.

*

In munca mea practica am uzat de metodele specifice asistentei sociale si le-am aplicat in functie de cerintele fiecarui caz in parte, cu scopul de a evidentia adevarul. Pornind de la concluziile care se desprind din fiecare, am putut merge mai departe pe firul care m-a condus pe urmele subiectului urmarit.

Acolo unde este cazul, in cadrul etniilor sau sectelor, metodele de lucru trebuie sa fie mai cuprinzatoare, mai detailate pentru a evidentia trasaturile culturale, educative si cutumele specifice.

Un bun asistent social incearca intotdeauna sa inteleaga punctul de vedere al clientului sau si sa se transpuna in gandirea acestuia, pentru al putea ajuta, implicit a duce la bun sfarsit cazul de care se ocupa.

Intelegerea cazului in lucru nu trebuie sa minimalizeze sau sa desfiinteze pragul simpatic sau empatic; trebuie sa ramana o intelegere rece, din afara si justa a situatiilor.[18]

Experienta mea in domeniul social este inca redusa, dar as dori sa evidentiez cateva modele de studiu de caz ca tehnica de lucru privind adolescenti absolventi din cadrul acestor institutii.

MODEL DE STUDIU DE CAZ

Nr.1

B.E. 22 de ani, Q.I. = 62, croitoreasa. In anul scolar 2006-2007 a absolvit Scoala Profesionala din Ineu la sectia croitorie. Provine dintr-o casa de copii din Arad. Clasele
I-VIII le-a facut la Scoala Speciala Siria. Tatal a fost congolez, iar mama a fugit din tara. Nu are rude pe care sa le cunoasca. Deficienta psihica recuperabila. Armonios dezvoltata, dictie deficitara, capacitate de asimilare a cunostintelor slaba. La absolvirea scolii profesionale a fost plasata la caminele pentru nefamilisti din Arad din cartierul Alfa, si-a gasit un loc de munca la o sectie de croitorie din Arad, unde a fost incadrata ca muncitoare confectionera. Timp de doi ani beneficiaza de cazare gratuita si o masa pe zi, in care isi va consolida pozitia materiala si se va integra cat mai profund in colectivitatea in care lucreaza, ulterior reusind sa se intretina din venitul obtinut din prestarea meseriei pe care a invatat-o.

MODEL DE STUDIU DE CAZ

Nr. 2

P.D. 17 ani, Q.I. = 60, tapiter. Provine dintr-o familie organizata, are inca 8 frati mai mici decat el, dintre care alti 3 sunt elevi ai Scolii Speciale din Ineu. Este deficient psihic, retardare medie si deficient motor, are piciorul stang mai scurt. Ambii parinti sufera de TBC, precum si toti cei 9 copii. Locuiesc in promiscuitate, singurul venit fiind pensiile de boala ale parintilor. P.D. la absolvirea scolii a refuzat sa se intoarca in familie. In urma anchetei sociale efectuata de serviciul specializat al scolii impreuna cu serviciul similar al Primariei Arad, s-a luat decizia ca P.D. sa fie internat periodic la un sanatoriu TBC pentru tratament. De asemenea, a fost plasat la una din casele de tip familial din comuna Bocsig apartinatoare D.G.A.S.P.C Arad, impreuna cu alti trei colegi de-ai lui. Sunt incadrati in munca la o fabrica din comuna Bocsig si in plus isi cultiva gradina aferenta casei, ale carei roade contribuie la aprovizionarea celor 4 tineri.

MODEL DE STUDIU DE CAZ

Nr. 3

C.M. 18 ani, Q.I. , horticultoare. Provine dintr-o familie de rromi din Ineu, ai carei copii sunt toti absolventi ai Centrului Scolar Ineu, tatal decedat, mama recasatorita. Locuiesc in conditii mizerabile si nu poate asigura cazarea si intretinerea fiicei sale. Intrucat C.M. nu este capabila sa se intretina singura, fiind oligofrena gradul III, a fost plasata la azilul de batrani din Pecica, unde desfasoara mici activitati domestice in conformitate cu aptitudinile ei si practica meseria pe care a invatat-o.

CONCLUZII

Urmand sistemele tehnicile si metodele de crester si educare a copilului abandonat, curiozitatea m-a impins pe urmele lui si dupa ce a iesit din sistemul de protectie, ocazie cu care am ilustrat cateva profile in cadrul studiilor de caz.

Vazand destinele acestor tineri, mi-am pus intrebarea de ce la capatul unui lung sir de ani, de cheltuieli, de munca nu s-a gasit o finalizare care sa incununeze eforturile acestor ani. Solutia este la indemana si mai putin costisitoare decat procesul care a
precedat-o si ar implini intr-un mod fericit viitorul acestor tineri.

,,Societatea este un tip particular de colectivitate umana, respectiv colectivitatea care gratie sistemului sau de complexitudine ofera membrilor ei posibilitatea de a-si satisface trebuintele individuale si colective[19]

CAPITOLUL III

SISTEMELE ABILITATE IN ROMANIA

MATERNITATEA

Institutia medico-sanitara in care femeile vin sa nasca, sa aduca pe lume copii se numeste maternitate, dar tot aici unii copii sunt abandonati si institutia capata neoficial atributia de-a ingriji acesti copii, o perioada de timp mai mare decat cea necesara noului nascut.

Abandonul, cel mai negativ aspect al relatiei parinte - copil, are urmari de obicei asupra personalitatii viitorului copilului. Pentru un copil crescut in familie optiunea pentru o posibilitate sau alta, ramane deschisa, dar pentru un copil abandonat la varsta frageda poate reprezenta o drama, lui nu i se ofera posibilitatea de a opta. in urma abandonului el este nevoit, obligat sa se adapteze unei lumi care pana acum nu i-a oferit decat deziluzii. Cercetarile au aratat ca la toate varstele mama ramane refugiul preferat al baiatului si al fetei, cand se ivesc dificultati sau conflicte de orice natura.

Copiii aflati in acest sistem nu vor gasi acest refugiu, de aceea ei se vor simti lipsiti de afectivitate atat de necesara tuturor; ca urmare vor deveni anxiosi, vulnerabili, psiho-afectivi, sensibili emotionali, frustrari care vor da nastere unor suferinte profunde ca urmare a separarii de familie si care isi vor pune pregnant amprenta pe caracterul viitorului adolescent, adult.

La maternitate, copiii stau pana la implinirea varstei de 3 luni, cand sunt repartizati la asistentii maternali. Personalul maternitatii asigura hranirea si ingrijirea micutilor abandonati; personalul este alcatuit din: medici pediatri, asistente medicale, surori si asistenta sociala.

Aceste femei reusesc sa-si faca timp pentru o mangaiere, o frantura de cantecel un pic de leganat, dar sarcinile de serviciu multiple pentru personalul redus numeric nu lasa suficient timp pentru a putea fi cu acesti copii atat cat ar fi o mama, primele mangaieri si primele vorbe dulci de alint lipsesc.

O singura ingrijitoare are 22 de sugari si 2 saloane cu cate 9-11 copii. Toti trebuiesc hraniti, schimbati, spalati, ridicati, supravegheati. Reducerile de personal s-au facut in randul personalului activ, care lucreaza direct cu copiii.

Sugarii trebuiesc schimbati de scutece, daca au avut scaun, trebuiesc spalati. Li se pune biberonul, in cazul regurgitarii trebuie schimbata camasuta. Trebuie ridicat dupa ce a terminat de supt.

Cei care au 2-3 luni sunt hraniti cu lingurita la unele din mese si de asemeni schimbati si spalati. Este un numar foarte mare de copii pentru o singura femeie, acest motiv explica golurile care se vor resimti mai tarziu in psihologia copilului, psihologie care-l diferentiaza de copilul care creste firesc langa mama lui.

Dupa 1989 s-au desfintat multe leagane de dimensiuni foarte mari, amploarea abandonului fiind aceeasi, copii ramaneau in continuare in maternitati si spitalele de pediatrie, pentru ca nu aveau unde sa plece. Ulterior, inchiderea leaganelor a provocat aceleasi blocaje chiar si in conditiile dezvoltarii formelor alternative de protectie (asistenti maternali, centre maternale) pentru ca acestea nu puteau acoperii nevoile. Blocajele sunt perpetue pentru ca iesirile din sistemul de protectie sunt putine, copii raman la asistentii maternali perioade comparabile cu cele petrecute in centrele de plasament. Deci pentru noi cazuri trebuie create noi locuri (noi asistenti maternali).

In ultimi ani rata abandonului maternal nu a cunoscut o scadere, ci din potriva a crescut in ciuda liberalizarii avortului si a masurilor de contraceptie prelucrate cu tinerele mame. Serviciile in domeniul Protectiei Copilului au evoluat paralel cu fenomenul abandonarii copiilor, de vreme ce maternitatiile si spitalele de pediatrie continua sa fie ,,Gazdele predilecte ale acestora.

Forme de gazduire si plasare a copiilor abandonati din unitatile spitalicesti

ASISTENTII MATERNALI

In cele ce urmeaza vom incerca sa observam unele sisteme unde se gasesc acesti copii abandonati. Ipoteza de la care am pornit in cercetarea de fata este ca, la baza dezvoltarii bio-psiho- sociale sta rutina zilnica a copilului din acest sistem, ea fiind un mesaj continuu si repetabil transmis copiilor.

Elena Macavei afirma ca institutia de stat ,,care asigura ocrotirea copilului orfan, abandonat, neglijat, cu parinti decazuti din drepturi, disparuti, declarati morti, pusi sub interdictie, a copilului cu deficiente caruia familia nu-i poate asigura conditii de crestere si educatie, a copilului pentru care familia reprezinta pericol, de a se dezvolta fizic si psihic, cat si a dezanfiatului se numeste Casa de Copii[20].

La nivel de judet exista Centrul Maternal, unde tinerele mame sunt consiliate pentru a constientiza responsabilitatea care este atrasa de actul conceptiei. Sunt mentinute in acest centru pana li se gaseste un loc de munca asigurandu-le un venit sigur si regulat precum si un adapost. Pe toata durata sederii, in acest centru, tanara mama este in contact permanent cu copilului ei, ea participand direct la ingrijirea acestuia precum si la toate activitatile gospodaresti specifice unei mame care isi creste copilul.

Atunci cand este cazul, dupa ce mamei i s-a gasit un loc de munca si un adapost, copilul mai este pastrat in centru, perioada de timp necesara pana cand mama se va descurca singura in noua situatie. In toata aceasta perioada asistentul social este alaturi de tanara mama pentru a o putea ajuta.[21]

Din spitalele de pediatrie copiii abandonati in maternitate sunt monitorizati de asistentii sociali ai Directiei Generale de Asistenta si Protectia Copilului Arad la asistentii care le cauta un asistent maternal care sa se ocupe de cresterea si ingrijirea lor. Iubirea fata de copii i-a determinat pe unii sa urmeze o profesie ce implica prezenta copiilor, este o meserie admirabila avand in vedere ca majoritatea si-au alea aceasta profesie pentru a-si dedica viata acelor copii care peste noapte au devenit ai nimanui. Asistentii maternali sunt recrutati pe baza unor criterii care sa asigure conditiile optime pentru cresterea copilului dat in incredintare temporara. Acestia trebuie sa aibe domiciliul stabil, conditii de locuit confortabile si igienice, sa fie de o moralitate indiscutabila astfel incat sa nu prejudicieze cu nimic dezvoltarea armonioasa a copilului atat din punct de vedere fizic si psihic. Aceste persoane trebuie sa aduca un beneficiu deplin bunastarii copilului si sa-i ofere acestuia un cadru familial natural si firesc, intelegere si caldura sufleteasca, dar intr-o oarecare masura so o mare responsabilitate astfel incat lipsa familiei naturale sa fie o trauma cat mai usoara pentru copil. Rolul acestor asistenti maternali nu este deloc usor deoarece avand in vedere ca regula de baza ese sa nu te atasezi prea mult de acesti copii.[22]

Pe toata perioada incredintarii, asistentul maternal este supravegheat indeaproape de catre asistentul social de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Arad care vegheaza la buna functionare a relatiilor dintre asistentul maternal si copil, precum si asupra modului de educare si crestere a acestuia. In perioada in care copilul se afla la asistentul maternal, parintii naturali ai acestuia pot tine legatura cu el cerand informatii de la asistentul social sau chiar vizitandul.

Copii care nu sunt recuperati de catre familia naturala si sunt incredintati pe o perioada mai lunga asistentilor maternali acestia le ofera posibilitatea de educare mai departe in gradinte. Cei care urmeaza sa fie scolarizati in scoli ajutatoare, vor frecventa cursuri speciale in conformitate cu capacitatea lor intelectuala.

Activitatile copiilor din aceste gradinite sunt diverse; jocul este sarac, stereotip imitand realitatea, jocuri care incep zilnic de la papusi, carucioare, leagane pana la jocurile cu mingiute, cuburi, plasticoane, etc.

Toate aceste jocuri le dezvolta treptat dexteritatea manutelor, le dezvolta mintea, apare acea nevoie de cunoastere a lumii exterioare prin interactiune directa, manifesta nevoia de atentie individualizata, avand multa incertitudine la aceasta varsta cautand un raspuns. Memoria este bine dezvoltata, nu inteleg bine ce li se spune in plan afectiv, traiesc intens emotiile si manifesta interes pentru adulti. Tot timpul sunt in activitate, copilul invatand prin interactiune cu alte obiecte (exemplu: fetitele incep deja jocul de-a mama, cu acele papusele mici, simple, dar iubite); copilul este incercat la aceasta varsta de o serie de temeri, el simte acut si inconstient lipsa mamei si a tatalui, foarte semnificativ este cresterea numarului de cuvinte invatate, simte nevoia de dialog. Putem preciza deci, ca in raport cu dezvoltarea lui se contureaza asa numitele nevoi specifice varstei sale. Acesti copii de la asistentii maternali sunt cuprinsii in sisteme de invatamant gradinita scoli.[23]

Copiii de la gradinita, la implinirea varstei de 7 ani sunt prezentati Serviciului de Evaluare Complexa din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Arad, pentru eliberarea Certificatului de orientare scolara pentru copii cu probleme de handicap si cei fara probleme Comisiei de Expertiza Scolara comisie care repartizeaza copiii in functie de capacitatea intelectuala in invatamantul de masa sau in invatamantul special.

Vechile Centre de plasament care aveau de cele mai multe ori un character ,,mamut creea copiilor un handicap, prin faptul ca isi puneau stigmatul specific de copil abandonat asupra acestora si nu confereau copiilor un mediu familial ci mai de graba unul cazon motiv pentru care integrarea lor in societate era dificila, multi dintre acesti copii neputandu-se adapta niciodata datorita acestor inconveniente Centrele de plasament au fost divizate in ,,case de tip familial unde convietuiesc grupe restranse de maxim 12 14 copii, intr-un mediu cat mai apropiat de cel familial si unde copii au activitati specifice vietii de familie, lucru care faciliteaza integrarea lor viitoare in societate.

CASA DE TIP FAMILIAL

Este o componenta functionala a Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului avand drept ca scop asigurarea accesului copiilor si tinerilor pe o perioada determinata de gazduire, ingrijire, realibilitare, educatie, pregatire in vederea integrarii familiale si sociale. Casa de tip familial reprezinta un substitut pentru copii care sunt pentru o perioada de timp abandonati sau definitive, este de tip rezidential, ofera servicii prin care se asigura protectia, cresterea si ingrijirea copilului separat temporar sau definitiv de parintii lor. Activitatile ce se desfasoara aici au in vedere nevoile, drepturile si responsabilitatiile copiilor in conformitate cu viata reala de familie. In casele de tip familial sunt angajati referenti sociali, educatori, personal de deservire precum si supraveghetori de zi si de noapte.

Activitatea zilnica a copiilor in afara programei scolare este identica cu activitatea oricarui copil din oricare familie, astfel incat copilul sa capete obiceiuri si deprinderi specifice oricarui copil si care sa diminueze pana la disparitie, diferenta dintre ei si ceilalti copii din mediul natural.

La Ineu exista Complexul de Servici Sociale care este format dintr-un Complex de tineret (centrul de plasament de tip classic) si inca 4 clase de tip familial.

Capacitatea complexului este de 58 de locuri impartite astfel:

Complexul de tineret 18 locuri

Casa de tip familial Johanes 12 locuri

Casa de tip familial Sfanta Elisabeta 8 locuri

Casa de tip familial Nan 10 locuri

Casa de tip familial Bocsig 10 locuri

Acestea ofera servicii de gazduire, sprijin emotional, consiliere si dezvoltarea majoritatii deprinderilor de viata independenta.

Toti copii tineri beneficiari ai acestor case din Ineu merg la gradinita respective scoala fiind cuprinsi intr-o forma de invatamant special gimnaziu sau scoala de arte si meserii oferindu-lise posibilitatea de a se califica in una din cele 8 meserii oferite de Grupul Scolar Special ,,Sava Brancovici Ineu.

Programul copiilor din gradinita este urmatorul:

- de la 9³⁰ urmeaza programul de clasa: in care sunt cuprinse activitati educative specifice varstei, activitati de indemanare, joaca, plimbari, putem preciza ca tot aici pentru copiii care sunt cu probleme deficitare, psihice sau handicapuri sunt incluse asa numitele terapii si activitati de socializare.

Aceste terapii sunt folosite pentru ajutarea copiilor .

Terapiile mai des intalnite sunt urmatoarele:

ocupationala;

de expresie;

cognitiva;

artterapia;

complexa (autoservire si socializare);

ludoterapia;

educatie fizica, exercitii de dezvoltare;

psihologie;

logopedie;

Programul continua la orele 11⁰⁰ cu o gustare urmata de program normal de gradinita, condus de educatori calificati, educatori care prin priceperile lor ii invata asa numitele activitati de socializare unde copiii isi formeaza deprinderile:

autoservire si autogospodarire;

formarea capacitatilor de ajutor si respect: personal si colegial;

sa stie sa aseze masa corect pentru servirea pranzului;

sa stie la ce foloseste fiecare tacam;

sa adopte o pozitie corecta la masa;

sa invete sa manance corect;

sa stie cum sa pastreze curatenia;

sa respecte regulile de igiena inainte si dupa servirea mesei;

sa se comporte civilizat cu colegii de clasa sau grupa;

sa aiba o conduita corecta si sa respecte persoanele in societate.

Aceste activitati de socializare sunt valabile pentru conduita si buna lor crestere.

Programul copiilor se desfasoara in prezenta educatorilor si acolo unde este cazul intervin diferiti specialisti:

logoped;

ortoped;

psiholog;

psihiatru;

stomatolog.

Copiii din casele de tip familial care urmeaza clasele I-VIII au desteptarea la orele 6⁰⁰ unde este inclusa toaleta de dimineata, facutul patutului, inviorarea, urmata de micul dejun la orele 7⁰⁰. La orele 8⁰⁰ incep cursurile scolare insotiti la scoala din localitate. Pauza mare este la ora 10⁴⁵ unde se serveste o gustare; la 11¹⁵ se continua orele pana la orele 13⁰⁰ cand se serveste pranzul. Programul liber este de la orele 14⁰⁰ -16⁰⁰, cand copiii au diferite activitati (siesta, plimbari sau vizite) urmata de meditatii pana la orele 18⁰⁰, iar pana la cina de la 19⁰⁰ copiii au program liber de recreere. Dupa cina au program de seara: pregatirea hainelor pentru a doua zi; curatatul incaltamintei; igiena corporala, vizionare programe TV. Stingerea se da la orele 21⁰⁰, incepand cu orele 22⁰⁰, educatorii predau efectivele cu instructiunile de rigoare - supraveghetorilor de noapte. Instructiunile prevad: trezirea enureticilor la anumite ore pentru a folosi toaleta; trezirea la orele indicate de medic a celor care au anumite tratamente.

La promovarea clasei a VIII-a, Comisia Speciala de Expertiza si Orientare Scolara si Profesionala, dupa ce examineaza fiecare elev, face recomandarile pentru scoala speciala in functie de coeficientul de inteligenta, de dexteritatea si abilitatile fiecaruia. Evaluarea se face anual, astfel putandu-se urmari mai indeaproape progresele sau regresele care apar in timpul inaintarii in varsta a copilului.

PROGRAMUL DIN CLASELE I VIII

Acest program se continua pe toata perioada scolarizarii pana la absolvirea scolilor de arta si meserii sua la liceu.

PROFILUL PSIHOLOGIC AL COPILULUI INSTITUTIONALIZAT

Educatia copilului incepe de la primul alaptat. Mama vorbeste cu pruncul de la san, constienta fiind ca acesta nu o intelege, dar simte. Vera Fahlberg spunea ca ,,dezvoltarea nou nascutului se datoreaza in principal satisfacerii trebuintelor. Mai intai a celor biologice, apoi a celor superioare de explorare si investigare a ambiantei persoanelor si obiectelor.[24]

,,Biberonul nu reuseste sa transmita odata cu laptele caldut caldura sufletului. In primele luni privirea lui urmareste si simte pe toti cei care-l inconjoara. In primele luni de viata copilul nu poate distinge care sunt cauzele disconfortului sau, avand dificultati in a distinge cand ii este foame, cand e prea satul, cand are nevoie de cineva, fapt ce va da nastere unui comportament atasabil la inceput de ceea ce il inconjoara.[25]

Cand incepe sa se joace, este foarte important pentru el sa beneficieze de toata atentia adultului care incearca sa-l invete sa cunoasca insemnatatea obiectelor pe care le foloseste si utilitatea acestora. Nu acelasi lucru se intampla la cresa sau gradinita unde, sunt lasati mai mult sau mai putin singuri cu jucariile, in prezenta unui personal inadecvat numeric, care nu poate acorda atentie fiecarui copil in parte, timpul necesar acestuia pentru a descoperi, pentru a cunoaste, pentru a intelege.

Aceste mici lipsuri graveaza tanarul caracter in plina formare, copilul devine retinut, reticient, introvertit, temator; aceste trasaturi de cele mai multe ori vor constitui parte componenta a caracterului sau de-a lungul intregii vieti. [26]

Comportamentul, atitudinea si felul de abordare a diferitelor situatii cu care viata il va pune in contact vor fi tratate de acesta prin prisma care se contureaza in primii ani de viata. Cand un copil este ingrijit de persoane care se schimba in mod permanent si cand i se implinesc doar nevoile de baza, cum e cazul copiilor din aceste institutii, acesta este incapabil sa dezvolte o relatie de atasament, rezultatul fiind, apatia, retragerea in sine. Copilul devine constient de sine in jurul varstei de 2 ani, dar nu este valabil pentru toti copiii din aceste institutii; in primul an de viata se instaleaza sentimentul de siguranta, de securitate si incredere in cei din jur - la copii care au familie, de nesiguranta, dezorientare, neincredere, instabilitate afectiva la copii institutionalizati.[27] Copiii privati de dragoste s-ar putea sa nu fie capabili sa daruiasca la fel acest sentiment si nici sa inmagazineze valorile sociale la varsta maturitatii.

Copilul invata extrem de multe prin imitatie, el preia de la adult o serie de stari afective, invata comportamentul social; (bucuria, nemultumirea, etc); sentimentul moralei (rusinea) care se contureaza in jurul varstei de nici 3 ani.

,,Temelie a autocontrolului de mai tarziu, autoritatea parintilor constituie un instrument de socializare de prima importanta.[28]

In scopul realizarii acestui proces de socializare a copilului trebuie sa se tina cont de o seama de cerinte:

existenta unui echilibru socio - afectiv pentru sanatatea psiho-sociala a copilului;

identificarea lui cu un adult - luat ca model astfel, el intra in contact cu alti membrii, cultura si societatea;

posedare a acelorasi simboluri sociale, el nu poate sa se comporte in acord cu aceleasi valori, si nu se poate integra in cultura respectivei societati,

Asemenea caracteristici sunt valabile numai familiei; dezvoltarea copilului este rezultatul interactiunii cu zestrea genetica a acestuia si ca urmare a educatiei din primii ani de viata.

Odata repartizati spre scolile profesionale, speciale sau din invatamantul de masa, copiii care au familii pot sau nu sa urmeze o meserie, nu este obligatoriu; dar copiii abandonati urmeaza in mod obligatoriu o scoala profesionala speciala.

In judetul Arad, Scoala Speciala cu Profil Profesional se gaseste doar la Ineu. La Ineu este Centrul Scolar si Scoala de Arte si Meserii care apartin Ministerului Educatiei si Cercetarii, iar Casele de tip familial apartin Directiei Generale pentru Protectia Copilului Arad, tutelata de Consiliul Judetean Arad.

Meseriile in care pot fi pregatiti: tamplari, lacatusi, instalatori instalatii sanitare, tinichigii auto, tapiteri, bucatari, cofetari, confectioneri imbracaminte, zidari, zugravi. In cadrul Centrului, copiii beneficiaza de 3 mese si o gustare pe zi, haine, rechizite scolare si bani de buzunar. La terminarea scolii profesionale cei care au familii se reintorc la acestea, iar cei care nu au pe nimeni raman sa li se gaseasca locuri de munca, fundatii care sa-i sprijine in continuare pana cand reusesc sa se intretina singuri.

Astfel sunt ilustrate sistemele, metodele si tehnicile folosite in periplul copilului prin institutiile statului. Afirm ca este o prezentare schematica pentru ca multitudinea situatiilor in care este pus acest copil si imensitatea sentimentelor sale, nu pot fi ilustrate in volume intregi. Trairile sale sunt profunde si multiple, greu de studiat si de descris, oamenii si situatiile cu care se confrunta de-a lungul anilor sunt nenumarate si specifice fiecarui individ. Toate acestea din pacate raman insondabile.

In acest capitol am observat care sunt sistemele care se ocupa de copilul abandonat de la asistentii maternali, Casele de tip familial, Scoala de Arta si Meserii pana la liceu intr-un cuvant acele sisteme care se ocupa cu cresterea si dezvoltarea copilului.

Au fost relatate structura si organizarea acestora, care este programul zilnic al copiilor si modul in care functioneaza programul dintre personalul institutiilor si copii. Am incercat sa imbin partea teoretica a cercetarii noastre cu partea practica a ei prin discutii libere. Importanta acestor sisteme este data in special de faptul ca aici se formeaza un om nou, un destin. Trasaturile morale, sociale si psihice sunt formate constient, dar mai adesea inconstient, de cei care deservesc sistemele, de la portar la director, toti concura la formarea copilului ca o mare familie. [30]

Periplul copilului prin aceste sisteme este dureros, fiecare schimbare de mediu constituie o dezradacinare brutala, o translatare intr-o alta ,,familie cu aspect nou, componenta noua, principii si obiceiuri noi, valori si deprinderi noi. Iata socurile care lovesc o data in plus acest copil nefericit.

PROFILUL PSIHOLOGIC AL ADOLESCENTULUI CRESCUT IN ACEST SISTEM

Adolescenta nu inseamna doar trecerea de la copilarie la maturitate, ci si dintr-un mediu tutelar in altul autonom. Nevoia de cunoastere se manifesta ca valoare sociala, nevoia de a-si impartasi sentimentele, nevoia de autodepasire, de consolidare a personalitatii.

Dezvoltarea si perfectarea gandirii, va duce la clarificare, a identitatii proprii; adolescentul manifesta revolta, inchidere in sine, exaltare si afirmare. Adolescenta este cea mai sensibila si cea mai mobila perioada de evolutie psihica, fizica si sociala.

Apare acea teama de a nu fi inteles, ridiculizat, minimalizat si marginalizat sau alte temeri care-l incearca pe adolescent. Adolescentul este deja capabil sa combine toate variabilele si sa gaseasca o solutie la problemele din jurul sau. [31]

Adolescentul din casele si institutiile de copii are nevoie mai mult ca oricine sa cunoasca: cine-i sunt parintii, cine este el, cui apartine; care este sensul vietii.

Teama de a nu face fata cerintelor societatii, de a nu sti unde va merge, ce va face la terminarea scolii, constituie o problema serioasa cu care se confrunta adolescentul si caruia asistentul social trebuie sa-i gaseasca rezolvare.

Adolescenta aduce si ea in prim plan cateva elemente de care trebuie sa se tina cont: acea nevoie de independenta, de discutii, de lucruri personale, implicarea in acte caritabile, acea nevoie de a fi util societatii, de a fi el insasi, de a fi apreciat.

Adolescentul are nevoie de un confident, de a lua decizii si de a lua parte la ele, totodata de a apartine unui grup. Analizand toate aceste nevoi putem intelege clar care sunt aspectele din viata adolescentului institutionalizat, aspecte care nu sunt satisfacute. [32]

Nu gaseste raspunsuri la problemele sale pentru ca in copilaria sa sunt goluri; el nu a vazut cum se rezolva situatii similare, nu are un model, nu a acumulat micile informatii care duc la cunoastere, nu a primit sfaturile membrilor familiei in diferitele faze de crestere. El va fi dezorientat, nesigur sau si mai rau in anturaje nepotrivite, va imita exemple negative.

Din pacate aceasta amprenta ii va ramane si in viata de adult si nu trebuie scapat din vedere ca el este un potential parinte care va creste si educa copii deci, toate neajunsurile se vor perpetua intr-o anumita masura.[33]

CAPITOLUL IV

INFLUENTELE MEDIULUI ASUPRA FORMARII

CARACTERULUI PSIHOLOGIC AL COPILULUI

Pe langa aportul genetic, atat caracteristicile fizice cat si cele psihice ale copilului sunt influentate de mediul in care se dezvolta. In ,,conditii de mediu includem nu numai arealul, clima, locuinta, persoanele care alcatuiesc microgrupul si mai tarziu macrogrupul si comunitatile in care individul se naste, creste si se dezvolta ci si calitatea acestora, precum si cantitatea aportului si prezenta ca durata a acestor componente asupra individului.

Este nevoie de concepte tranzactionale care sa explice si sa inteleaga schimburile dintre oameni si mediu, care pe de o parte promoveaza sau inhiba cresterea si dezvoltare potentialului uman, pe de alta parte promoveaza sau inhiba capacitatea mediului de a sprijinii diversitatea utilizarii potentialului uman.

Un mediu ambiant variat, contacte numeroase cu un numar cat mai mare de persoane, un timp mai indelungat acordat tanarului in formare de catre persoanele din anturajul imediat (apropiat), acestea toate concura la formarea unei personalitati bine definite, acumularea de valori morale si castigarea de siguranta si incredere in posibilitatile sale.

Copilul care creste firesc intr-o familie normala beneficiaza de atentie, i se acorda ingrijire, caldura sufleteasca, intelegere si consideratie. El simte la inceput, iar mai tarziu intelege, fara a putea, sa aprecieze contributiile care se acumuleaza spre beneficiul sau. In institutiile de ocrotire totul este diferit. Mediul este limitat si stereotip, numarul persoanelor cu care vine in contact de asemenea, atentia care i se acorda este mult diminuata, iar posibilitatile de-a acumula valori sunt mai reduse. Partea sentimentala este infima: mediul lui de viata, este reprezentat de institutie, iar in primii 7 ani de viata contactul cu lumea exterioara este redus. Persoanele cu care copilul intra in contact sunt in special salariatii, care ofera atat atentie si caldura sufleteasca cat poate fiecare, dar nu indeajuns pentru un copil. Abia dupa 7 ani, sfera de cunoastere a copilului se largeste, dar multe aspecte ale vietii ii raman necunoscute si nevoia lui de iubire, dorinta unei mangaieri, raman nesatisfacute.

Iata, deci, in esenta, factorii care duc la formarea unui caracter diferit de cel al copilului format in climatul unei familii. Am folosit termenii de ,,cantitativ si ,,calitativ cand am enumerat factorii care concura la formarea caracterului psihologic al individului. Doresc sa precizez ce inteleg prin fiecare din acesti termeni din punct de vedere sociologic.

La prima vedere intre calitate si cantitate se poate vorbi de o comparatie sau de o opozitie analizand strategia metodologica, metodele conjuncturale, operatiile reale de acumulare, prelucrare si prezentare a datelor.

Cantitativul este perceput ca pozitiv, chiar si A. Comte in lucrarea sa ,,Cours psilosophie pozitive[34] aparuta in 1938, dedica termenul sociologic de fizica sociala, el facand o paralela intre metodele firesti pe care le foloseste natura si metodele stiintifice, indicand un studiu pozitiv.

Cunoasterea socio-umanului nu poate fi cunoscuta fara intelegerea subiectivitatii umane, care determina faptele.

Calitatea este data de discipline, domenii si subiecte tematice. In lucrarea ,,Abordarea calitativa a socio-umanului[35] aparuta in 1997 la editura Polirom se relateaza si comenteaza pe larg punctele in care cele 2 notiuni se ating si sesizeaza diferentele dintre ele.

Studiind ,,Adolescentii si familia lucrare aparuta in 1987 in Editura Stiintifica si Enciclopedica sub semnaturile lui D. Bonciu, S. M. Radulescu si M. Voicu este evidentiat aportul pe care-l are familia asupra formarii caracterului copilului in functie de felul familiei si de perturbarile care apar in sanul acesteia.[36]

Studiind aceasta lucrare s-a relevat cu claritate diferenta dintre cele 2 medii: cel familial si cel din institutiile de stat.

Florica Manoiu si Viorica Epureanu in lucrarea ,,Asistenti Sociali in Romania aparuta in Editura ALL Bucuresti in 1996 afirma ca: ,,delincventa juvenila si delicventa in general sunt mai frecvente in randul tinerilor institutionalizati decat in randul celor care provin din familie.[37]

Statisticile sunt realitati reci, cifre, dar trebuie studiate in profunzime cauzele care determina pe unii tineri mai mult decat pe altii sa comita fapte reprobabile. Valorile morale incomplete, lacunele educative, lipsurile culturale si materiale, necunoasterea completa si corecta a legilor care guverneaza societatea, acestea toate duc la comiterea unor ilegalitati in sanul societatii.

Am aratat care sunt motivele pentru care caracterul psihologic al copilului institutionalizat este diferit de cel al copilului din familie si din pacate, nivelul de crestere si educare din institutii este pe departe diferit de cel din mediul familial.

Un aspect important, care nu tine de nici unul din factorii enumerati anterior in aceasta lucrare este felul incomplet in care se face institutionalizarea in Romania.

Timp de 18-20 ani se investesc bani in cresterea si educarea acestor copii pentru ca la terminarea scolii profesionale sa fie aruncati pe drumuri, de unde 80% ajung in canale, gari si penitenciare. Din cauze economice si financiare s-au format putine centre de ,,mica industrie unde acesti tineri sa desfasoare o activitate care sa le asigure cazarea si traiul zilnic. Ar fi o finalitate logica a atator ani de munca si a atator investitii pentru ei.[38]

Ne este mila de copilul mic abandonat, de copilul prescolar si apoi scolar, dar nu ne mai pasa de tanarul care nu-si mai poate gasi un loc in societate din motive independente de el in cele mai multe cazuri.

Nu facem nimic pentru acesti tineri, desi solutii sunt si daca toti factorii care concura pana aici la intrajutorarea lor ar colabora in mod organizat, ar putea implementa programe care sa cuprinda viitorul lor.

ASISTENTUL SOCIAL IN SPRIJINUL COPILULUI ABANDONAT

Stim ca asistenta sociala are radacini in istoria anilor 1400 in Romania, bineinteles sub forme diferite de cele ale acceptiunii actuale ale profesiei; de-a lungul anilor sub diferite forme, ea a functionat la noi, doar dupa Revolutia din 1989 putem vorbi de asistenta sociala moderna, ca munca de pionierat in multe din domeniile in care ea este necesara.

Asistenta sociala este de sine statatoare, putem vorbi despre profesia de asistent social unanim recunoscuta, necesitatea prezentei acestuia in tot mai multe domenii. Asistentul social trebuie sa cunoasca cadrul legislativ in perimetrul caruia poate activa, sa cunoasca si sa foloseasca acele tehnici si metode din arsenalul de cunostinte profesionale, care se preteaza cel mai bine cazului pe care-l are in vedere si sa duca la solutionarea cat mai completa a acestuia.

Sarcina asistentului social este aceea de a se informa permanent cu privire la noile teorii si concepte care trateaza aspecte privind dezvoltarea omului, astfel incat sa poata veni, cat mai eficient in ajutorul celor nevoiasi.

Din acest motiv, asistentul social va trebui sa dea dovada de anumite abilitati sau aptitudini specifice fiecarui nivel. Atitudinea se defineste ca fiind componenta practicii care uneste cunostintele si valorile si le converteste in actiune, ca raspuns la o nevoie, ea este o organizare complexa a comportamentului directionat spre un scop sau activitate specifica.

Termenul de aptitudine se refera la capacitatea asistentului social de a folosi o metoda pentru a incepe un program necesar atingerii unui scop. Cu alte cuvinte acesta vede in munca asistentul social abilitatea prestarii sistematice si organizate de ajutor.

Putem aduce o completare la cele mai sus enumerand printre aceste aptitudini si pe cele de consilier, de munca cu grupurile. Toate aceste aptitudini sunt indispensabile unei munci de asistenta sociala eficienta.

Trebuie sa studieze si sa investigheze parametrii cazului, a cauzelor acestuia, sa sondeze si sa cerceteze sfere exterioare cazului, dar care au influente si legaturi cu cazul, sa se dedice cu toate cunostintele sale si cu toata sinceritatea problemei in curs.

In cazul copiilor abandonati, asistentul social trebuie sa intervina din primele momente, acolo unde se poate chiar inainte de nasterea copilului. Viitoarea mama trebuie cunoscuta, discutat cu ea despre problemele pe care le are, motivele care o determina sa-si abandoneze copilul dupa nastere. Trebuie cunoscute persoanele cu care viitoarea mama convietuieste, conditiile ei de viata si tot ceea ce determina decizia ei.

Daca membrii familiei sunt cei care se opun pastrarii copilului, trebuie vorbit cu acestia, consiliati, ajutati daca este posibil sa-si schimbe principiile, vederile asupra faptului care urmeaza sa se produca sau solutionarea partiala, daca nu se poate totala a problemelor materiale; gasirea de solutii care sa influenteze schimbarea atitudinilor fata de copil.

Tanara trebuie constientizata de responsabilitatea care-i revine ca mama si trebuie sa i se explice ce inseamna un copil si acum si mai tarziu, trebuie sa i se acorde ajutor moral si cand este posibil si material.

Poate fi ajutata sa-si gaseasca un loc de munca. O perioada de cateva luni - un an copilul sa fie ingrijit de un asistent maternal in perioada critica, in general ea trebuie facuta sa inteleaga ca situatia ei poate fi imbunatatita si poate fi ajutata sa-si pastreze copilul.

Cand abandonul s-a produs totusi, asistentul social poate incepe sa lucreze pentru stabilirea identitatii domiciliului copilului, acolo unde este cazul; sa caute si sa identifice cauzele care au dus la abandon si sa incerce sa schimbe hotararea mamei prin metodele aratate mai sus.

Pe tot parcursul periplului copilului prin institutii, asistentul social este cel care are menirea de-a incerca sa reintegreze copilul in familie prin crearea de legaturi intre aceasta si copil. El poate folosi orice metoda sau tehnica, chiar si mai multe in acelasi caz pentru a-si atinge scopul.

Daca de-a lungul anilor nu s-a facut sau nu s-a reusit o reintegrare in familia naturala, atunci asistentul social trebuie sa lucreze la socializarea tanarului, la integrarea lui in societate. Este o munca anevoioasa pentru ca de o parte este tanarul format in institutii si de cealalta parte societatea, care este nemiloasa si egoista.

Societatea ar trebui educata in primul rand pentru a intelege si a accepta acesti tineri cu nevoi speciale a nu-i trata ca pe niste exemplare de alte specii. Institutiile in care cresc copii abandonati, pe langa sprijinul pe care il acorda, in mod involuntar formeaza un tanar dependent de altii, neincrezator in fortele sale, cu sentimentul ca nu este dorit si cu o puternica senzatie de marginalizare; intr-un cuvant un tanar stigmatizat.

Calin Dragoi subliniaza faptul ca ,,prin casa de copii se urmareste formarea unei personalitati armonioase, capabila sa se integreze in societate, tinzandu-se spre inlocuirea optimala a familiei.[39]

Tanarul a fost obisnuit de cand se stie sa-si primeasca hrana si obiectele necesare, fara sa participe la procurarea acestora, fara sa cunoasca valoarea muncii si a banului. In permanenta este supravegheat si i se spune ce are de facut, altii iau decizii pentru el.

I se dezvolta sentimentul ca el nu stie ce sa faca daca nu este dirijat, in momentul cand intra in contact cu colegii la un loc de munca el se automarginalizeaza, se inchide in el sau se apara brutal. De aici pana la acte reprobabile este doar un pas.

Viata propriu-zisa, chiar si a copiilor din institutie si casa de copii este constituita din rutine zilnice, care reprezinta mediul propice pentru promovarea unei dezvoltari sociale sanatoase a copiilor. Aceasta autoare accentueaza ideea ca toate studiile despre dezvoltarea copilului si despre terapie sunt folositoare, dar dincolo de acestea, viata insasi este constituita din elemente simple care insa definesc intreaga personalitate.

Societatea noastra nu este educata pentru a sti sa primeasca in randurile ei astfel de persoane; in parte datorita vechilor forme sub care se facea cresterea acestor copii, a unor ramasite de segregationism si in cea mai mare parte pentru ca acesti copii cresc si sunt institutionalizati impreuna cu cei cu deficiente mintale si comportamentul, sufera influenta contactului cu acestia.

Cadrul economic din Romania si legislatia care prevede repartizarea copiilor in institutii nu fac discernere intre copiii normali si cei cu dizabilitati.

Peste drama nasterii lor iata ca vine sa se astearna inca una, condamnarea societatii care face ca stigmatul lor sa fie si mai greu. Chiar si in cazurile in care socializarea reuseste, asistentul social mai are o buna bucata de timp in care trebuie sa se ocupe de problemele tanarului.

Ideal ar fi ca nici o mama sa nu-si abandoneze copilul, nici la nastere si nici mai tarziu din nici unul din motivele enumerate. Ar fi necesara o separare a institutiilor pentru copii abandonati si copii cu probleme psihice, separarea celor 2 categorii pentru ca cei fara probleme psihice sunt mai vulnerabili de a-si insusi caracteristici comportamentale de la ceilalti, in special in perioada sensibila a copilului

VIITORUL SISTEMELOR SPECIALIZATE. SITUATIA LA INEU

In Romania s-a inceput desfiintarea marilor centre cu sute de copii cu dizabilitati; desfiintare cuprinsa in programul integrarii Romaniei in programul European.

S-a demarat un nou program de integrare a tuturor copiilor cu dizabilitati in familii naturale atunci cand acestea au domiciliul cat mai aproape de o scoala speciala, unde copiii pot fi pregatiti conform unei programe speciale, accesibila gradului lor de intelegere. Cei care nu fac parte din aceasta categorie beneficiaza de plasamente in centre specializate sau in case de tip familial.

Pentru copiii care provin din familii, ele insele cazuri sociale, s-au infiintat Centre de zi. In Centrul de zi copilul vine dupa terminarea orelor de scoala, serveste masa de pranz si isi prepara lectiile pentru a doua zi sub supravegherea unui personal calificat. La sfarsitul dupa-amiezii copilul se reintoarce in familie, fiind asa deci in intregime controlat, educat si supravegheat.

Viitorul institutiilor in Romania este ilustrat de Casele de tip familial si de Centrele de zi, iar viitorul Complexelor de Servicii vor fi si sunt Asistenti Maternali.

Acesti Asistenti Maternali sunt selectionati dintre familiile cu o moralitate indiscutabila si cu o situatie materiala buna, calitati de parinte si posibilitati afective, dorinta de-a ingriji si educa o perioada de timp un copil, altul decat cel natural.

La acestia, copilul este incredintat pe o perioada delimitata de timp si sub o permanenta verificare facuta de asistentii sociali ai Directiei Generale pentru Protectia Drepturilor Copilului. In ceea ce priveste situatia copilului din aceste institutii, a reiesit clar ca datorita separarii de familie copilul sufera mult.

Putem spune totodata ca aceste institutii vor avea un viitor mai mult sau mai putin benefic pentru toti copiii abandonati?!

Mihaela Vlasceanu afirma ca ,,structurile relativ stabile de statutusuri si roluri, avand menirea de a conduce la satisfacerea anumitor nevoi ale oamenilor in societate sau la indeplinirea unor functii sociale se constituie ca institutie.[40] Daca ar fi sa aplicam aceasta definitie la Casa de Copii, atunci ar trebui sa spunem ca aceasta este o structura relativ stabila de statutsuri si roluri, in care, unii au statutul de educator, avand rolul de a forma copiii pe care ii au in ingrijire, iar altii au statutul de copil, avand rolul de a asculta si cerintele educatorilor. Prin aceasta se urmareste solutionarea problemelor din viata copiilor proveniti din familii dezorganizate sau care nu au familii, ea indeplinind functia de educator si ocrotitor.

La baza oricarei institutii stau o serie de legi si reguli ce trebuiesc respectate, stau o serie de traditii si obiceiuri ce dau o nota distinctiva institutiei.

In ceea ce priveste aceste institutii s-a constatat ca pe langa sarcina acesteia de a ocroti si educa copilul, intervine si o a treia si anume aceea de a trata traumele psihologice generate de separarea copilului de familie.

La Ineu, Primaria ajuta familiile nevoiase cu articole de imbracaminte, incaltaminte, gospodaresti - provenite din ajutoare. Bisericile, ortodoxa si catolica, din localitate de asemeni ajuta in diferite forme familiile nevoiase, care au mai multi copii, care au bolnavi sau handicapati cu grad sever.

Biserica Ortodoxa din localitatea Ineu este implicata atat la nivel national cat si la nivel local. La nivel national prin Fondul Central Misionar al Bisericii Ortodoxe Romane, acest fond se centralizeaza la Bucuresti si se distribuie de catre Patriarhia Romana pentru mai multe directii. Principala directie venita in sprijinul Asistentului Social ar fi:

sprijinirea parohiilor sarace din diferite localitati din afara tarii (romani aflati in comunitati straine), toate acestea sunt ajutate si in scop religios;

fondul Filantropia, identic cu primul, fonduri adunate in Postul Mare cu diferite directii de ajutor catre oamenii nevoiasi.

La nivel local avem in cadrul biserici ,,Cutia Milei- contabilizata separat de restul bisericii, banii se aduna si se impart direct la oamenii saraci cu probleme (se primesc produse, medicamente, etc.), de catre Epitropia Bisericii, alimentele se dau pe baza de liste facute de catre preot sub semnatura cu proces verbal la fiecare familie.

Tot in sprijinul familiilor nevoiase sunt colectate Fonduri Speciale cu ocazia marilor sarbatori (Pasti, Craciun, etc.). Asistenta religioasa cu tinerii, moralizarea si constientizarea tinerelor mame in vederea pastrarii copilului in familie.

Colaborarea cu Fundatia Betany in vederea adoptiei de copii si de Asistenti Maternali.

Biserica sprijina cu produse si asistenta religioasa gratuita Centrul Scolar Ineu. La fel si Casele de batrani din Tamand. Centrul Scolar din Ineu in afara copiilor inscrisi ajuta familiile de rromi cu ajutoare constand in imbracaminte, incaltaminte, articole gospodaresti, asternuturi, mobilier, medicamente.

In Romania problematica sistemului de protectie a copilului aflat in dificultate sau in situatii de risc este gestionata de catre Guvernul Romaniei prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie (ANCPA), ca organism specializat al administratiei publice locale.

Prin obiectivele programului de reforma in domeniul protectiei copilului se vizeaza:

reducerea numarului de copii institutionalizati;

prevenirea institutionalizarii copiilor;

finalizarea lichidarii institutiilor rezinentiale de tip ,,mamut (150);

modificarea cadrului legislativ, atat pentru perfectionarea si clarificarea acestuia, cat si pentru alinierea la reglementarile internationale la care Romania este parte.

Putem deci preciza ca viitorul acestor institutii nu il putem descrie cu exactitate..

,,Singurele drepturi de care putem fi privati sunt cele la care credem ca avem dreptul

J.J. Rousseau

CAPITOLUL V

CONSIDERATII FINALE

Prin lucrarea de fata s-a urmarit ,,Sistemele tehnicile si metodele care se folosesc pentru cresterea si educarea copilului abandonat.

Prin demersul nostru am demonstrat ca abandonul nu este o solutie. Asistenta sociala are scopuri bine definite, care vizeaza in principal persoana cu probleme, influentand functionarea sociala a individului; asistentul social apeland la cateva elemente principale pentru a rezolva aceste probleme si anume: consilierea cu acea persoana, ancheta sociala, interviul, chestionarul, studiul de caz.

Aceste sisteme au sarcina nu numai de a-i ocroti si educa, ci si de a trata traumele psihologice generate de separarea copilului de familie sau alte persoane dragi.

In ce priveste situatia copiilor din aceste sisteme a reiesit clar ca datorita separarii de familie acestia sufera, rezultatele reflectandu-se in performantele scolare, aspiratii limitate, limbaj sarac si prin acea dorinta excesiva uneori de a se atasa fata de persoane straine.

Aceste sisteme, oricat de bine ar fi organizate, nu pot sa indeplineasca toate sarcinile care revin unei familii. Copiilor le lipseste modelul unei familii normale, desi copii din casele de tip familial sunt in conformitate cu viata reala de familie naturala.

Oricat de moderna ar fi o gradinita, o scoala; oricat de dotat este un internat, oricate haine, jucarii si dulciuri primesc de la ajutoare; oricat de bine pregatit si bine intentionat este personalul - o institutie nu va putea niciodata suplini caminul familial.

Chiar daca acasa nu sunt dulciuri si jucarii, chiar daca nu este TV color, chiar daca mai primeste si cate o corectie, copilul este mult mai fericit in familie decat in institutie.

Niciodata gingasia casei nu va fi egalata de rigorile disciplinare ale institutiei. Copii care provin din familii foarte sarace se bucura cand se duc acasa si sunt nostalgici la reintoarcerea in centru, chiar daca acasa nu s-a saturat la fiecare masa, chiar daca a trebuit sa participe la procurarea lemnelor de foc si a hranei, chiar daca bocancii si scurta i-au fost luate pentru fratele mai mare si el revine in pantofi de tenis si in jerseu, abia asteapta urmatoarea vacanta in familie. Acasa e bine. Nu poate explica, de ce, dar o afirma si este convins, asa simte.

Iata inca o dovada ca familia este de neinlocuit si este cea mai solida baza pentru a porni in viata cu incredere.

Marea intrebare este daca noile masuri luate in conformitate cu cerintele programului de integrare a Romaniei in Europa sunt benefice pentru copii care au beneficiat de acele centre; avand in vedere ca 90% din fostii copii institutionalizati provin din familii dezorganizate sau cazuri sociale.

Se pare ca un numar mare dintre acesti copii, devin delincventi, umplu canalele si peroanele garilor. Ajunsi la o anumita varsta, acesti tineri, vor procrea sporind numarul copiilor abandonati, ei nefiind in stare sa-i creasca. Iata inca unul din motivele care au facut sa ma preocupe ,,Copilul abandonat, iar faptul ca in Ineu, localitatea in care locuiesc, exista Casele de tip familial, periplul acestor copii este un fel de obsesie a vietii mele.

Ori de cate ori trec pe langa cladirile care in anii trecuti adaposteau 500-600 de astfel de copii, iar acum raman pe rand goale, ma intreb ce soarta au acei copii care conform noilor reglementari nu au mai fost primiti si ce se va intampla cu toate locatiile noi, frumoase, elegante, moderne care s-au construit in ultimii 9 ani ?

Oare dorintele politice au dreptul sa treaca inaintea unor destine? Nu se poate gasi o cale de mijloc care sa impace cele doua necesitati?

Intr-un centru mare si modern ca cel de la Ineu s-au investit sume enorme si s-a format personal calificat, s-au format generatii intregi de tineri a caror soarta a fost pecetluita de la nastere.

De 100 de ani aici si-au gasit adapost si alinare mii si mii de copii dezavantajati, s-au format meseriasi, s-au implinit destine in conditii grele in vechea cetate, acum sunt cladiri noi, conditii la standarde europene; cate s-ar putea face pentru acesti napastuiti ai sortii daca s-ar intregii lungul drum al copilului abandonat.

Crearea de mici ateliere de munca, manufactura care sa-i tina impreuna, intr-un mediu familiar lor, ar fi usor de realizat si ar constitui o solutie fericita pentru cei defavorizati, dar cel mai important ar fi necesitatea unei interventii la toate nivelele privind acesti copii abandonati si trecuti prin toate institutiile mentionate deoarece putem preciza ca la nivel individual copilul are mare nevoie de acordarea de asistenta atat in prezent cat si in viitor, dar ca sa nu se ajunga la abandonul lor in aceste institutii ar fi potrivit acordarea de asistenta si consiliere la nivel familial deoarece problemele din cadrul familiei duce la abandon.

La nivel comunitar consider ca ar fi optima formarea unui Centru de consiliere familiala in cadrul careia sa se acorde asistenta si consiliere diverselor persoane, familii care intampina probleme privind abandonul copiilor, cum ca ar fi mai potrivit cresterea copiilor in aceste sisteme decat in sanul familiei. Pentru reducerea numarului de copii abandonati o parte din fondurile publice pot fi directionate pentru rezolvarea cazurilor existente intr-un timp cat mai scurt. O informare cat mai ampla prin campanii de mediatizare la nivel national privind amploarea acestui fenomen, comunicarea cu persoanele aflate in situtie de risc, biserica care are o influenta asupra acestui fenomen.

Urmand sistemele tehnicile si metodele de crestere si educare a copilului abandonat, curiozitatea m-a impins pe urmele lui si dupa ce a iesit din sistemul de protectie, ocazie cu care am ilustrat cateva profile in cadrul studiilor de caz.

Vazand destinele acestor tineri, mi-am pus intrebarea de ce la capatul unui lung sir de ani, de cheltuieli, de munca nu s-a gasit o finalizare care sa incununeze eforturile acestor ani. Solutia este la indemana si mai putin costisitoare decat procesul care a
precedat-o si ar implini intr-un mod fericit viitorul acestor tineri.

,,Societatea este un tip particular de colectivitate umana, respectiv colectivitatea care gratie sistemului sau de complexitudine ofera membrilor ei posibilitatea de a-si satisface trebuintele individuale si colective[41]

BIBLIOGRAFIE

Alexiu, Mircea, Curs de metode utilizate de asistentul social, Timisoara, 1997.

2. Bocancea, Cristian; Neamtu, George, Elemente de asistenta sociala, Editura Polirom Iasi, 1999.

3. Bonciu Dan, Radulescu Sorin M., Marian Voicu, Adolescentii si Familia, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, 1997.

4. Cuturela, Alina, Aspecte privind nuptialitatea si divortialitatea in perioada 1980-1993 in Revista romana de statistica, Bucuresti, 1995, nr. 4, p. 42-57.

Dragoi, Calin, Optimizarea procesului instructiv - educativ in Casele de Copii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.

6. Druta, Florin, De la familia traditionala la familia moderna, Editura Didactica si Peadagogica, Bucurest, 1998.

7. Fahlberg, Vera, A, Child's Journey through Placement, UK edit., British Agencies for Adoption and Fostering, London, 1994.

Ilut, Petru, Abordarea calitativa a socio -umanului, Editura Polirom, Iasi, 1997.

9. Macarie, Simona, Familia reconstituita, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2006.

Macavei, Elena, Familia si Casa de Copii, Editura Litera, Bucuresti, 1989.

Manoiu F, Epureanu V. , Asistenta Sociala in Romania, Editura ALL, Bucuresti, 1996.

12. Miftode, Vasile, Teoria atasamentului, Editura Eminescu, Bucuresti, 1999.

13. Muresan, Cornelia, Evolutia demografica a Romaniei. Tendinte vechi, schimbari recente, perspective (1870-2030 Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca, 1999.

14. Neculeanu Adrian, Psihologie sociala Aspecte contemporane, Colectia Psihologie Stiintele Educatiei, Editura Polirom, Iasi, 1996.

15. Osterrich, Paul, Copilul si Familia, Editura Didactica si Pedagogica, 1973.

16. Prelici, Viorel, Aspecte metodologice si abordari in asistenta sociala, Editura Mirton Timisoara, 2002.

17. Rascanu, Ruxandra, Metode si tehnici de asistenta sociala, Editura Fundatiei
Humanitas, Bucuresti, 2001.

18. Rotariu, Traian, Demografie si sociologia populatiei. Fenomene demografice, Editura Polirom, Iasi,

19. Stanciulescu, Elisabeta, Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 1997.

20. Verza, Emil, Psihologia Copilului, Editura Didactica si Pedagogica, RA, Bucuresti, 1994.

21. Zamfir, Catalin; Pop, M.A; Zamfir, Elena., Romania 1989-1993 Dynamics of Welfareand Social Protection, National Report No 1, Bucharest, Jan. 1994.