Obiectivele autoritatilor anticoruptie

Obiectivele autoritatilor anticoruptie

Obiectivul 1. Cresterea transparentei si integritatii in administratia publica

Una dintre cauzele cele mai importante ale aparitiei si intretinerii fenomenului de coruptie este lipsa de transparenta a sistemului administrativ. Ca atare apare necesitatea ca, pe de o parte, sa fie completat cadrul legislativ privitor la transparenta administratiei publice, iar de pe alta parte sa fie continuata implementarea prevederilor deja existente pentru a atinge anumite standarde de transparenta in sectorul public. In acest sens se vor avea in vedere revizuiri legislative, expuse in planul de actiune, in urmatoarele domenii: acordarea de finantari nerambursabile din fondurile publice, finantarea partidelor politice, alocarea fondurilor publice pentru publicitate, regimul achizitiilor publice, regimul functionarilor publici, regimul inspectiilor la agentii economici. In privinta accesului la informatia de interes public, respectiv in privinta participarii cetatenesti la procesul de luare a deciziilor, se poate constata, pe de-o parte, implementarea partiala a prevederilor legale si, pe de alta parte, intarzierea in revizuirea reglementarilor care restrang accesul la informatie in sensul unei definiri precise a informatiilor exceptate de la accesul public. In acest domeniu se va continua monitorizarea implementarii acestor acte normative.

Un accent important in cadrul acestui obiectiv se pune pe includerea normelor incluse in codurile de conduita in programele de pregatire profesionala specializata a personalului din sectoare publice considerate vulnerabile.

In scopul asigurarii coordonarii luptei impotriva coruptiei si a coerentei politicilor publice din domeniu, planul de actiune include referiri la strategii si planuri anticoruptie sectoriale (de exemplu: sectorul vamal, politia si institutiile de control). Strategiile sectoriale vor include responsabilitati clare pentru toate organele cu atributii in lupta impotriva coruptiei in ariile respective (de exemplu Autoritatea Nationala a Vamilor, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Finantelor Publice). In vederea cresterii calitatii actului de control si a probelor, se vor realiza de catre structurile de control administrativ planuri de control pe sectoarele cele mai vulnerabile, in cooperare cu Parchetul National Anticoruptie.

1. Obiectivul 2. Prevenirea coruptiei in mediul de afaceri

Acest obiectiv vizeaza crearea unui mediu de afaceri in care competitia intre firmele de stat si cele private, pe de o parte, si intre firmele private pe de alta sa fie echitabila si supusa acelorasi reguli, iar statul sa functioneze ca un arbitru impartial si eficace in asigurarea respectarii reglementarilor in vigoare de catre toti agentii economici. Analiza impactului SNA 2001-2004 realizata prin auditul independent arata ca raman inca zone vulnerabile la coruptie in legislatia privind mediul de afaceri care se reflecta, intre altele, in ambiguitati ale prevederilor legislative in domeniul falimentului si al modului de acordare de scutiri si de reesalonari de la plata taxelor. De asemenea, un rol important in prevenirea coruptiei in acest domeniu este rezervat reglementarii cu prioritate a evaziunii fiscale, precum si armonizarii legislatiei privind spalarea banilor cu acquis-ul comunitar si cu recomandarile FATF(The Financial Action Task Force).

2. Obiectivul 3. Campanii de informare si masuri educative

Acest obiectiv vizeaza cresterea gradului de intelegere a mecanismelor coruptiei si stimularea unei atitudini civice anticoruptie atat a cetatenilor adulti si platitori de taxe, cat si a tinerilor. Implementarea standardelor de performanta si de integritate ale administratiei publice este posibila numai cu ajutorul cetateanului care sa joace rolul unui consumator de servicii constient de drepturile si de indatoririle sale, ca si de modalitatile practice de a le realiza, cu alte cuvinte, a unui cetatean care este competent din punct de vedere civic. Asadar, o componenta fundamentala a prevenirii fenomenului coruptiei consta in activitatea de informare a cetatenilor atat cu privire la obligatiile legale ale institutiilor si ale functionarilor publici, cat si cu privire la modalitatile de lupta impotriva fenomenului coruptiei, prin mijloacele legale si civice de care fiecare cetatean dispune.

Constatand ca in perioada 2001-2004 au fost facute prea putine eforturi in ceea ce priveste informarea diferitelor categorii de cetateni cu privire la cauzele, mecanismele si consecintele coruptiei, Auditul independent asupra SNA I recomanda derularea unor campanii de informare, cu implicarea organizatiilor neguvernamentale.

Totodata, consecvente angajamentelor asumate fata de Uniunea Europeana, autoritatile romane vor continua organizarea de campanii de constientizare privind efectele devastatoare ale coruptiei la scara larga. Temele vor viza, intre altele, transparenta decizionala, codurile de conduita a functionarilor publici, constientizarea de catre opinia publica a costurilor administrative suplimentare reprezentate de coruptie, conflictele de interese si incompatibilitatile. O alta abordare a segmentului de informare asupra coruptiei va consta in introducerea, in programa pentru licee, a unor cursuri sau module de curs de educatie civica anticoruptie.

Cele mai corupte sectoare din Romania raman partidele politice si sistemul vamal, urmate de sistemul judiciar, legislativ, politie si de sistemul medical.

Exemple de acte de coruptie (de exemplu, incadrarile directe, promovarile pe functii, etc.);

Un exemplu al aplicarii unor principii morale sanatoase il da compania Services Master Corporation, din SUA, care timp de 25 de ani a inregistrat o crestere continua a profitului si care are in prezent aproximativ 200.000 de angajati si o cifra de afaceri de 4 miliarde de USD. Aceasta companie are inscriptionat pe frontispiciul cladirii lor, principiul central al codului etic al companiei: 'Il slavim pe Dumnezeu in tot ceea ce facem'.

Trei cazuri de coruptie in administratia publica din judetul Salaj

Serviciul Economic si cel de Ordine Publica din cadrul IJP Salaj au reusit sa probeze o serie de fapte de coruptie savarsite de alesi locali, ei fiind cercetati pentru efectuarea unor operatiuni financiare incompatibile cu functia si atributiile pe care le indeplineau. Astfel, sunt cercetati primarul comunei salajene Somes Odorhei si consilierii locali D.A., D.F. si B.D., acestia din urma fiind si administratori ai unor societati comerciale, fapt incompatibil cu functia pe care o detin.

In perioada 2000-2003, primarul comunei Grigore Berinde, a atribuit firmei lui D.F.,cantitatea de 500 mc de masa lemnoasa spre exploatare, din padurea primariei, fara sa fie organizata licitatie publica, conform prevederilor legale.

La fel s-a intamplat si cu lucrarile de reparatie la caminele culturale din comuna, atribuite firmei lui D.A., iar transportul in interesul primariei a fost atribuit societatii lui B.D.. La primele evaluari, prejudiciul cauzat se ridica la suma de 750 milioane lei.

Intr-un al doilea dosar sunt cercetati Dumitru Perse, consilier local si Dan Titus Cordea, secretarul primariei din orasul Cehu Silvaniei. Intre 2002-2004, in calitate de administrator la doua societati comerciale si consilier local, in acelasi timp, cu acordul tacit al secretarului primariei, care potrivit legii avea obligatia sa anunte prefectul de cazul de incompatibilitate, a contractat si executat lucrari de constructii si reabilitare a diferitelor obiective constand in: reparatie drumuri, reparatii la scoala generala si la caminul cultural din Motis, lucrari a caror contravaloare a fost de 478 milioane lei.

Intr-un al treilea dosar sunt  cercetati Nicolae Ciascai, consilier local si secretarul primariei din orasul Jibou, Maria Opris. Firma consilierului local a efectuat, in anul 2004, lucrari in beneficiul primariei in valoare de 4,8 miliarde lei. Toate cele trei dosare au fost trimise spre cercetare Parchetului de pe langa Tribunalul Salaj.

Definita ca fiind o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, coruptia inseamna folosirea abuziva de catre o persoana a functiei de intermediar sau de decizie pe care o indeplineste, pentru a acorda celui care corupe sau comunitatii de interese pe care acesta o reprezinta, un avantaj economic sau administrativ, in schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasari, excursii, concedii sau distractii sau a primirii unor proprietati. Tot coruptie inseamna si folosirea de catre o persoana a functiei sau pozitiei sale publice, pentru a eluda sau evita indeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obtinerea in folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor functii profesionale sau administrative.

Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului, echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente, submineaza economia de piata si pune in pericol stabilitatea institutiilor statale1

Desi exista nenumarate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns pana acum la o definitie universal valabila si unanim acceptata, care sa acopere toate actele si faptele posibile si care sa constituie in orice juridisdictie acte de coruptie.

Cu o istorie de mii de ani, incepand inca din antichitate, coruptia reprezinta unul dintre modelele comportamentale dintre cele mai rele dar, in acelasi timp, extrem de raspandite in cadrul functionarilor oficiali sau reprezentantilor alesi ai comunitatii. In ultimul secol, ea priveste si comportamentul celor din domeniul privat. Interesul si ingrijorarea fata de acest fenomen au crescut si au avut loc reactii pe plan national si international.

Pentru prima oara in 1975 prin rezolutia 3514 Adunarea generala a Natiunilor Unite a abordat chestiunea practicilor corupte in tranzactiile comerciale internationale si ca urmare au fost adoptate o serie de alte masuri de catre organisme internationale in legatura cu acest subiect.

Un exemplu in acest sens este Programul de actiune impotriva coruptiei realizat in 1995 de catre Grupul multidisciplinar de studiu al coruptiei si supus aprobarii Comitetului Ministrilor Consiliului Europei in 1996, program care contine 4 capitole, primele trei ocupandu-se de aspectele de drept civil, penal, administrativ si constitutional iar cel de-al patrulea tratand o serie de subiecte care, desi s-ar integra cu usurinta intr-unul din capitolele anterioare au un specific aparte si ca urmare sunt tratate separat: finantarea partidelor, activitatea de lobby, mass-media si rolul ei in lupta impotriva coruptiei, activitatile de cercetare, instruire si schimb de experienta in aceasta directie.

In Romania, coruptia nu este un produs nou al relatiilor sociale si economice aparute dupa anul 1989. A existat si in timpul regimului totalitar, aspect care ii confera elemente de continuitate in evolutia sa.

Coruptia este parte a unei categorii mai mari de infractiuni de natura economica si financiara care reprezinta una din formele de criminalitate cele mai agresive din Romania. Printre formele de agresiune a criminalitatii economico-financiara se poate mentiona cresterea de peste 6 ori a numarului de infractiuni de natura economica in perioada 1990-1999 (de la 18.618 la 113.0362 ), cresterea numarului infractiunilor de coruptie si a numarului participantilor si aparitia si incriminarea unor infractiuni noi (bancruta frauduloasa, evaziunea fiscala, deturnarea de fonduri etc.).

Datele expuse mai sus contureaza o imagine alarmanta a aspectelor practice legate de coruptie. Evident acestia sunt indicatori sintetici care surprind situatia existenta la nivel national, dar ei sunt utili si pentru a sublinia amploarea si expansiunea fenomenului coruptiei la toate nivelurile societatii romanesti, vazuta fie la nivel local fie la nivel central.

Conform Barometrului opiniei publice , la nivelul perceptiei publice, perioada de tranzitie a jucat rol de stimulator pentru fenomenul de coruptie. Coruptia "inainte de

1989" este evaluata drept mare sau foarte mare de doar 40% dintre respondenti, in timp ce coruptiei de "dupa 2000" i se atribuie etichetele de "mare" sau "foarte mare" de catre 94% dintre respondenti. In plus, cetatenii intervievati au apreciat ca fenomenul de coruptie a evoluat diferentiat si au distins urmatoarele intervale de timp:

- 1990-1992, primii doi ani ai tranzitiei, in care nivelul coruptiei percepute aproape s-a dublat; 1992-1996, in interiorul careia coruptia perceputa creste, pastrandu-se totusi relativ constanta ponderea celor care o apreciaza drept "foarte mare"; 1996-1999, in care atributul "foarte mare" devine dominant, probabil si in relatie cu campania anti- coruptie puternic mediatizata, cele cateva cazuri de coruptie de tip Tigareta II care implica persoane din primul esalon al puterii si afirmatiile de tipul "nu mai este nimic de furat".

In perioada 1996 - 2000 incepe sa fie abordata puternic de catre guvernanti problema coruptiei. Astfel, analistii politici apreciaza ca una din temele centrale ale primelor zile ale guvernarii CDR (decembrie 1996 - iunie 1997) a fost cea a luptei anticoruptie.

Aceasta lupta poate fi privita pe doua planuri: al declaratiilor politice si al actiunilor efectiv intreprinse de catre stat.

Declaratii si luari de pozitie impotriva coruptiei au fost luate si inaintea venirii la putere a presedintelui Emil Constantinescu, dar lipsite de mediatizarea si spectaculozitatea caracteristica declaratiilor si actiunilor din perioada mandatului sau.

Exista in acest sens hotararile Parlamentului Romaniei din 14 octombrie 1993 si 5 octombrie 1994 care au fost luate ca urmare a dezbaterii raportului Comisiei parlamentare de ancheta privind actele de coruptie. Ambele hotarari afirma necesitatea adoptarii de acte normative referitoare la prevenirea si combaterea coruptiei si a fenomenului infractional. In plus, in 1994, Parlamentul isi afirma hotararea de a adopta si alte proiecte de legi necesare in vederea completarii cadrului legislativ de combatere a actelor de coruptie si in acest sens cere Guvernului sa elaboreze si sa inainteze, iar comisiilor parlamentare sa analizeze si sa elaboreze, in cel mai scurt timp posibil, rapoartele in vederea dezbaterii in cele doua Camere a urmatoarelor proiecte de legi:

- proiectul de lege privind statutul deputatului si senatorului;

- proiectul de lege privind raspunderea ministeriala;

- proiectul de lege privind statutul functionarului public;

- proiectul de lege privind declararea averilor si veniturilor realizate din activitatea economica de catre demnitari si alti functionari publici;

- proiectul de lege privind prevenirea si combaterea actelor de coruptie;

- proiectul de lege privind statutul politistului.

Guvernul era chemat sa prezinte si proiectele de legi de modificare sau completare a Codului de procedura civila, Codului de procedura penala si altor legi, in vederea imbunatatirii si asigurarii celeritatii actului de justitie.

Parlamentul Romaniei considera ca Guvernul, in realizarea rolului si a functiilor sale, trebuie sa actioneze cu mai multa fermitate, angajare si operativitate pentru combaterea fenomenelor de coruptie, urmarind aplicarea cu consecventa a legilor tarii in toate cazurile, indiferent de functia si de pozitia sociala a persoanelor implicate in acte de coruptie. De asemenea, Curtea de Conturi, Garda Financiara, Politia, Ministerul Public si celelalte organe abilitate prin lege cu exercitarea functiilor de control si urmarire penala erau chemate sa-si faca pe deplin datoria, in spiritul si litera Constitutiei si legilor tarii, sa-si sporeasca operativitatea in depistarea si cercetarea cazurilor de coruptie, in elucidarea, pana la capat, a acelora dintre ele care au avut o mare rezonanta in opinia publica, sa aplice sanctiunile legale ce se impun.

In perioada 1992-1996 insa nu s-au vazut progrese vizibile pe calea stoparii si combaterii coruptiei.

Abia din 1996 incepe sa se vada interesul guvernantilor pentru aceasta chestiune. Emil Constantinescu si-a inceput mandatul cu o propunere spectaculoasa de combatere, eficienta si rapida a coruptiei. Astfel, in data de 8 ianuarie 1997, presedintele Emil Constantinescu adreseaza un mesaj cu privire la campania anticoruptie al carei obiectiv declarat este "refacerea autoritatii institutiilor statului".

In paralel, pe planul actiunilor concrete, cu o zi inainte de mesajul Presedintelui, a fost infiintat Consiliul National de Actiune Impotriva Coruptiei si Crimei Organizate (CNAICCO) ca structura informala destinata sa faciliteze cooperarea institutiilor implicate in urmarirea penala si pregatirea mai rapida si mai temeinica a cazurilor de coruptie in vederea trimiterii in judecata.

Campania Presedintelui nu s-a bucurat insa de sustinerea necesara, venind intr-un moment in care preocuparile principale ale populatiei erau cu totul altele. Conform Barometrului opiniei publice publicat in anii 1995, 1996 si 1997 preturile, un posibil conflict si somajul erau cele mai importante probleme care ii preocupau pe romani, nu nivelul alarmant al coruptiei.

CNAICCO a fost contestat inca de la inceput, pe motiv ca incalca principiul separarii puterilor in stat, reprezinta o imixtiune a politicului in zona juridicului etc.

Activitatea acestui Consiliu, per ansamblu, consta in "inregistrarea situatiei reale" dupa cum s-a exprimat chiar presedintele Emil Constantinescu.

CNAICCO si-a propus la infiintare sa lupte in principal pe trei flancuri. Astfel, au fost luate in discutie cazuri de coruptie ce vizau devalizarea sistemului bancar - BANCOREX, Dacia Felix, BANCOOP, Credit Bank, Columna, ilegalitatile din domeniul flotei maritime, petrolului si industriei chimice, precum si traficul de tutun si cafea - cazul lui Zaher Iskandarani. Datorita rolului acestui organism care presupunea cooperarea cu celelalte institutii ale statutului, in special cu Justitia, multi au caracterizat activitatea lui ca fiind "un esec total", deoarece prea putine din dosarele analizate de CNAICCO au fost finalizate. De fapt, Consiliul era un organism consultativ, fiind reprezentat in teritoriu de comisii judetene anticoruptie. Semnificativ pentru activitatea acestor comisii judetene este cazul celei de la Brasov, care a fost infiintata la inceputul anului 1997 si a functionat circa sase luni. Infiintarea ei s-a produs in urma unei simple circulare trimise de presedintele Emil Constantinescu. Timp de sase luni s-a asteptat aparitia unui act normativ care sa dea temei legal acestei comisii. Pentru ca acest act nu a mai aparut, dupa o jumatate de an comisia s-a desfiintat. Cat timp a functionat, activitatea comisiei s-a rezumat la primirea si inregistrarea de plangeri de la cetateni. Hotararile comisiei nu au fost luate in seama de institutiile abilitate sa cerceteze actele de coruptie din acelasi motiv: lipsa unui temei legal pentru functionarea comisiei5 .

In octombrie 1998 Emil Constantinescu a anuntat desfiintarea Consiliului si marea victorie in lupta impotriva coruptiei dupa ce declarase in iulie ca lupta a luat sfarsit si ca fenomenul a fost eradicat.

La 2 ani de la aceasta declaratie, in discursul prin care si-a anuntat retragerea din cursa prezidentiala, acelasi presedinte se scuza poporului, prin intermediul televizorului: "In urma cu patru ani am promis cetatenilor romani ca voi lupta impotriva coruptiei si a hotiei. Cand am inceput aceasta campanie am descoperit ca in Romania se crease un sistem mafiot, in care caracatita firmelor-paravan era beneficiara unui sprijin de inalt nivel din institutiile de stat. Asa au fost posibile devalizarea bancilor, distrugerea flotei, pagubele imense produse de mafia petrolului, a ingrasamintelor chimice, cresterea neingradita a coruptiei, () imbogatirea nemasurata a unora prin actiuni ilegale pe seama populatiei furate si mintite. Neangajandu-ma in campania electorala, voi putea continua impartial si ferm lupta cu cei care fura sau insala, pana in ultima zi a mandatului de presedinte al Romaniei. Indiferent ca printre vinovati sunt fosti sau actuali parlamentari, participanti la guvernare, magistrati sau reprezentanti ai unor alte institutii publice."

Coruptia a fost favorizata, pe langa gresita abordare a problemei prin initierea de catre institutia presedintiei a unor masuri care erau mai degraba la indemana Executivului intrucat prin    Constitutie presedintele are atributii limitate in conducerea administratiei, si de lipsa de unitate interna a coalitiei guvernamentale, de tendinta fiecarui partid de a-si realiza interesele specifice fara sa tina cont de interesul comun. Caile coruptiei au fost astfel institutionalizate si presedintele s-a regasit izolat intre grupari de interese divergente, pe care nu le-a putut armoniza.

La inceputul anului 1998, pentru a spori eficienta preocuparii pentru combaterea coruptiei, o parte din eforturile de ansamblu ale CNAICCO au fost preluate si continuate de catre Grupul consultativ pentru prevenirea si combaterea criminalitatii, organizat sub coordonarea Ministerului Justitiei. Reunind reprezentantii tuturor institutiilor implicate (mai putin cei ai puterii judecatoresti) grupul de lucru a analizat, in cadrul unor sesiuni bilunare, aspecte legate de coruptie, preocupandu-se atat de deficientele legislatiei romanesti in vigoare si posibilitatile de perfectionare a acesteia, cat si de dificultatile intampinate in practica in tratamentul juridic al unor cazuri importante.

In 1998 a fost creat si Departamentul de Control al Guvernului, care a avut ca atributii constatarea oricarei incalcari a dispozitiilor legale in cadrul aparatului de lucru al Guvernului, al ministerelor si al institutiilor subordonate Guvernului, de natura sa afecteze realizarea Programului de guvernare, legea6 precizand in mod expres ca aceste dispozitii vizeaza si activitatile si actiunile care pot avea legatura cu crima organizata si cu coruptia. Departamentul de Control a reprezentat una din institutiile cele mai vizibile in lupta anticoruptie.

Pe plan institutional, preocuparile de sporire a eficientei luptei impotriva coruptiei s- au reflectat in 1998 si in:

- reorganizarea, la inceputul lunii iulie 1998, a Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie. Unul din rezultatele principale l-a reprezentat infiintarea Sectiei anticoruptie, urmarire penala si criminalistica si, in cadrul acesteia, a Serviciului anticoruptie si combaterea criminalitatii organizate, avand doua birouri (Anchete speciale si de combatere a criminalitatii economico- financiare), fiecare cu cate 18 procurori. Obiectivele urmarite au fost, pe langa intarirea capacitatii Ministerului Public de a face fata cazurilor de coruptie pe intreg teritoriul tarii, iar pe de alta parte, solutionarea cu prioritate a marilor dosare de coruptie.

- Reorganizarea activitatii de expertizare criminalistica, largirea posibilitatilor sale materiale si simplificarea ei, prin crearea Institutului National deExpertize Criminalistice (Hotararea Guvernului nr. 368 din 3 iulie 1998)

- Reorganizarea cu incepere de la 1 septembrie 1998 a Ministerului Justitiei printre altele prin crearea Directiei pentru coordonarea strategiilor de prevenire si combatere a coruptiei si criminalitatii (HG nr. 487/1998)

- Incheierea in noiembrie 1998 a unui protocol de colaborare intre Ministerul Justitiei, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Ministerul Finantelor (prin Directia Generala a Vamilor si Garda Financiara), Serviciul Roman de Informatii si Serviciul de Informatii Externe, conform caruia la nivel national si judetean se vor infiinta grupuri de lucru coordonate de catre procurori pentru accelerarea urmaririi penale si coordonarea activitatii institutiilor implicate pentru mai buna instrumentare a cauzelor de coruptie, crima organizata, spalare a banilor etc.

- Crearea in 1999 a Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, format din reprezentanti ai Ministerelor Finantelor, Justitiei, de Interne, Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, Bancii Nationale, Asociatiei Romane a Bancilor si Curtii de Conturi prin intrarea in vigoare, la

21 aprilie 1999 a Legii nr. 21/1999. Oficiul a fost infiintat ca organ de specialitate al guvernuilui ce are ca obiect de activitate prevenirea si combaterea spalarii banilor in care scop primeste, analizeaza si prelucreaza informatii si sesizeaza autoritatile competente.

In toata aceasta perioada s-a incercat si crearea unei comisii nationale anticoruptie, ca structura centrala, proiect respins insa in aprilie 1999 de catre Senat.

In iunie 2000, raportul guverului Isarescu enumera printre masurile anticoruptie adoptate: infiintarea unei sectii anticoruptie pe langa Curtea Suprema de Justitie si servicii de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate in cadrul parchetelor de pe langa tribunale. Obiectivul acestora era sa efectueze urmarirea penala in cazul infractiunilor de coruptie prevazute de Legea 78/2000. Eficienta sectiei anticoruptie a fost pusa la indoiala inca de la inceput prin faptul ca nu s-a reusit ocuparea posturilor scoase la concurs.

De asemenea, in cadrul Ministerului de Interne a fost instituit Grupul Operativ Central de Combatere a Criminalitatii Organizate si a Coruptiei.

Programul de Guvernare al cabinetului Nastase pune un accent special pe masurile concrete de combatere a coruptiei. In programul de guvernare al PSD-ului, printre prioritatile stabilite se numara si refacerea autoritatii statului, reducerea birocratiei si combaterea coruptiei si a criminalitatii.

De altfel, in primul an de guvernare a fost realizat si aprobat Programul national si planul de actiune impotriva coruptiei. Astfel, in noiembrie 2001 guvernul Nastase lanseaza Programul National de Prevenire a Coruptiei si Planul National de Actiune impotriva Coruptiei. Asa cum se declara " nu este un CNAICCO, organism care s-a implicat in aspectele punitiv judiciare ale combaterii coruptiei, interferand cu activitatea organelor judiciare si provocand imixtiuni".

De asemenea, Departamentul de Control al Guvernului se reorganizeaza in Departamentul de Control si Anticoruptie . Aceasta schimbare a reprezentat unul din punctele din aquis-ul comunitar care trebuia indeplinit de Romania in vederea integrarii in structurile europene.

Pe 27 decembrie 2001 Adrian Nastase lanseaza lupta impotriva coruptiei prin scrisori adresate lui Ion Iliescu, liderilor politici si societatii civile, cerand acestora sa ajute cu informatii privind actele de coruptie.

In ianuarie 2002 una din actiunile spectaculoase ale Guvernului pe planul luptei impotriva coruptiei este hotararea de a dizolva Consiliul General al Municipiului Bucuresti in urma raportului Corpului de control al primului-ministru efectuat la finele anului 2001.

Corpul de control al primului-ministru , face parte din aparatul de lucru al primului- ministru si este coordonat de un secretar de stat numit prin decizie a primului- ministru. In urma declaratiilor facute de primarul Traian Basescu in toamna anului 2001, premierul a ordonat declansarea unui control in cadrul Primariei, control ale carui rezultate au fost cuprinse in raportul mentionat mai sus si care a relevat ca:

- un mare numar de consilieri figurau in calitate de actionari sau asociati la societati comerciale, dintre care multe aveau contracte directe cu Primaria;

- activitati importante au fost concesionate catre diverse firme care nu-si indeplinesc obligatiile prejudiciind si primaria si, mai ales, populatia Capitalei (exemplele din raport au vizat firme ca APA NOVA, 3D, REBU, LUXTEN);

- politizarea aparatului propriu al Consiliului General;

- pastrarea unui numar important de directori care au deja condamnari sau sunt cercetati penal;

- nerespectarea de catre Consiliul General al Capitalei si de catre Primarul General a legislatiei in vigoare, fapt care a condus la anularea sau suspendarea prin hotarari judecatoresti a hotararilor acestora.

Toate aceste rezultate au fost ulterior contestate, s-a afirmat ca rezultatele au fost in mod voit prezentate mai negre decat erau, ca nu se confirma chiar in totalitate etc. Esenta insa ramane: necesitatea existentei unei reglementari clare a conflictului de interese, necesitatea existentei unui aparat juridic propriu la nivelul Primariei, a unui cod deontologic pentru alesii locali.

Un prim pas in directia buna a fost Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 5/2002 care instituie unele interdictii pentru alesii locali si functionarii publici. Sunt reglementate exact situatiile in care alesii locali sunt manageri, actionari semnificativi, asociati, administratori, cenzori, membri in consiliul de administratie sau detin alte functii de conducere in cadrul unor societati comerciale, caz in care acestea nu pot incheia contracte comerciale de prestari servicii, executare de lucrari sau furnizare de bunuri cu autoritatile administratiei publice din care acestia fac parte.

Pe planul participarii internationale la lupta impotriva coruptiei, prin Ordonanta de Guvern 46/1999 s-a aprobat participarea Romaniei la Grupul de State impotriva Coruptiei (GRECO) instituit prin Rezolutia Consiliului Europei nr. 99 din 1 mai 1999.

Constituit din initiativa reprezentantilor Comitetului Ministrilor ai Belgiei, Bulgariei, Ciprului, Estoniei, Finlandei, Frantei, Germaniei, Greciei, Islandei, Irlandei, Lituaniei,

Luxemburgului, Romaniei, Slovaciei, Sloveniei, Spaniei si Suediei, GRECO a fost considerat ca fiind in masura sa vegheze intr-o maniera flexibila si eficace la respectarea Principiilor directoare si la punerea in practica a instrumentelor juridice internationale adoptate in cadrul Consiliului Europei pentru a lupta impotriva coruptiei. Acest organism a fost stabilit pe o perioada initiala de 3 ani cu posibilitatea prelungirii functionarii sale la sfarsitul acestei perioade, in urma unui proces de revizuire a acesteia.

In februarie 2000, Romania a luat parte la Initiativa de Combatere a Coruptiei din Sud Estul Europei, din cadrul Pactului de Stabilitate (SPAI). Obiectivul precis al acesteia este sa ajute si sa sustina efortul tarilor din regiune sa adopte in timp de 2 ani o legislatie eficienta, sa creeze institutii si sa dezvolte practici adecvate in societatea civila pentru a combate coruptia.

Initiativa se desfasoara pe 5 directii care presupun:

- luarea de masuri eficiente pe baza instrumentelor internationale relevante existente, in special acelea ale Consiliului Europei, Uniunii Europei, Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), Organizatiei Natiunilor Unite si Grupului de Lucru pentru actiune financiara in problema spalarii banilor;

- promovarea unei bune guvernari, prin reforme legislative, structurale si de management, pentru o mai buna transparenta si responsabilitate a administratiei publice, prin dezvoltarea capacitatilor institutionale si prin stabilirea de standarde superioare ale eticii pentru functionarii publici;

- intarirea legislatiei si promovarea statului de drept prin asigurarea separarii efective a puterilor executive, legislative si judiciare si independentei corpurilor investigative si judiciare si prin marirea capacitatii de investigatie;

- promovarea transparentei si integritatii in cadrul afacerilor, prin adoptarea si aplicarea de legi referitoare la luarea si darea de mita, asigurarea de conditii

transparente pentru investitiile interne si externe, stabilirea responsabilitatii corporativa (a persoanelor juridice) si a standardelor contabile internationale;

- promovarea unei societati active prin imputernicirea societatii civile si mass- media independente de a galvaniza actiunile comunitatii, de a genera angajarea

politica si crearea unui model de onestitate in tranzactii si un climat de legalitate in cadrul societatii.

Ca urmare a participarii la aceasta initiativa, Guvernul Romaniei si-a asumat o serie de angajamente privind:

1. Adoptarea si implementarea instrumentelor europene si a altor instrumente internationale

2. Promovarea unei bune guvernari si a unei administratii publice demne de

incredere

3. Intarirea legislatiei si promovarea statului de drept

4. Promovarea transparentei si a integritatii in cadrul afacerilor

5. Promovarea unei societati civile active

Prima categorie de obligatii implica:

- semnarea, ratificarea si implementarea Conventiei penale privind coruptia a Consiliului Europei, Conventiei civile privind coruptia si Conventiei referitoare la spalarea banilor si confiscarea veniturilor provenite din activitati infractionale; - aplicarea celor 20 de principii directoare pentru lupta impotriva coruptiei adoptate de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei si participarea activa in cadrul Grupului de state ale Europei care actioneaza impotriva coruptiei - GRECO;

- implementarea celor 40 de recomandari ale Grupului Operativ de Actiune

Financiara impotriva Spalarii Banilor (FATF) si participarea activa in cadrul Comitetului de Selectare al Consiliului Europei pentru evaluarea masurilor de lupta impotriva spalarii banilor (PCREV);

- luarea in consideratie a instrumentelor, legislatiei, standardelor si practicii

Uniunii Europene;

- luarea de masuri pentru aplicarea principiilor propuse in Conventia OECD

pentru Combaterea Mituirii Demnitarilor Publici in cadrul Tranzactiilor

Internationale si a altor recomandari ale OECD;

- luarea in consideratie a Principiilor Directoare pentru Combaterea Coruptiei si Mentinerea Integritatii in Randul Demnitarilor din Sistemul Justitiei si Sigurantei Nationale, semnate la Forumul Global din 1999 pentru Lupta Impotriva Coruptiei, tinut in S.U.A.;

- aprobarea incheierii negocierii Conventiei ONU referitoare Crima Transfrontaliera Organizata si acordarea unei permanente atentii initiativelor globale anti-coruptie ale ONU.

Promovarea bunei guvernari si a unei administratii publice demne de incredere presupune:

- intarirea legislatiei nationale referitoare la achizitii si proceduri, pentru a promova un proces eficient, deschis si transparent de achizitii care sa se alinieze cu standardele europene si internationale;

- imbunatatirea eficientei, transparentei si responsabilitatii in pregatirea, punerea in executie si controlul bugetului pentru conformarea cu practicile internationale stabilite de Comunitatea Europeana;

- infiintarea de servicii publice profesioniste si stabile, cu personal selectat pe baza de merit si mentinerea legalitatii, integritatii si transparentei prin cadre

legale eficiente, precum si prin revizuirea juridica a deciziilor administrative in conformitate cu practicile internationale si promovarea implementarii recomandarilor asupra eticii in serviciul public si codurilor de conduita;

- infiintarea de institutii externe de audit eficiente si de practici la nivelul practicilor internationale si cu standarde create in comun de catre Curtea Europeana de conturi si Statele Membre ale UE;

- intarirea supravegherii parlamentare prin institutii ca Avocatul Poporului si inzestrarea organelor investigatoare cu suficiente resurse umane si financiare si asigurarea transparentei in ceea ce priveste sponsorizarea partidelor politice si a campaniilor electorale

Intarirea legislatiei si promovarea statului de drept nu poate avea loc fara:

- luarea de masuri astfel incat coruptia si spalarea banilor sa fie incriminate in conformitate cu standardele europene. Legislatia trebuie sa pedepseasca coruptia din cadrul organelor alese, administratiei publice si in general, din cadrul societatii;

- garantarea de despagubiri pentru victimele coruptiei si aplicarea eficienta a legislatiei anti-coruptie;

- infiintarea de unitati specializate anti-coruptie, inzestrarea lor cu personal bine instruit si cu mijloace legale si bugetare pentru a investiga si a trimite in instanta cazurile de coruptie. Membrii acestor unitati trebuie sa se bucure de independenta, autonomie si de protectie in exercitarea atributiilor lor, sa nu fie sub nici o influenta nepotrivita si sa aiba mijloace eficiente pentru strangerea de dovezi si pentru protejarea acelor persoane care ajuta autoritatile la combaterea coruptiei;

- intarirea capacitatilor investigative ale institutiilor justitiei penale prin promovarea cooperarii inter-agentii si a investigatiilor comune, cu accent pe investigatiile financiare, luand in consideratie legaturile cu frauda, evaziunea fiscala si infractiunea economica, asigurand conditiile pentru folosirea de metode speciale de investigatie, cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si prin asigurarea instituirii adecvate si a resurselor.

Promovarea transparentei si a integritatii in cadrul afacerilor necesita:

- luarea de masuri eficiente pentru combaterea darii si luarii de mita, inclusiv coruperea demnitarilor publici, prin adoptarea si aplicarea de legi referitoare la luarea si darea de mita, luand in consideratie instrumentele OECD, UE si ale Consiliului Europei;

- stabilirea unor conditii transparente pentru investitiile interne si externe, cu respectarea principiilor prevazute in Planul Compact de Investitii al Pactului de Stabilitate;

- promovarea responsabilitatii corporative pe baza standardelor si principiilor

internationale, inclusiv dezvoltarea si implementarea standardelor moderne de contabilitate, adoptarea de coduri de conduita si stabilirea de canale de comunicatie, ca si asigurarea protectiei angajatilor care raporteaza cazuri de coruptie;

- incurajarea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat si sustinerea masurilor de reforma.

Promovarea unei societati civile active se poate realiza prin:

- initierea unor actiuni anti-coruptie adecvate, la nivel regional, national si local, cu participarea demnitarilor publici, reprezentantilor societatii civile si ai sectorului privat pentru a impartasi din experienta lor;

- organizarea, impreuna cu ONG-uri si mass-media, de campanii pentru a ridica

nivelul constiintei publice in legatura cu daunele economice si sociale pe care le produce coruptia;

- dezvoltarea de masuri menite sa incurajeze demnitarii publici, victime ale coruptiei si membri ai publicului sa coopereze cu autoritatile in scopul

prevenirii practicilor de coruptie si extorcare de fonduri;

- implementarea de programe educative menite sa promoveze o cultura anti-

coruptie in societate;

- intarirea rolului mass-media prin legi care sa garanteze libertatea de informare,

sa imbunatateasca standardele etice si profesionale in domeniul jurnalismului;

- sa promoveze pregatirea profesionala in jurnalismul investigativ si sa ofere informatii opiniei publice;

Romania este parte a programului OCTOPUS, derulat in comun de catre Consiliul Europei si Comisia Europeana.

De asemenea, la Bucuresti a fost stabilit un Centru regional pentru combaterea coruptiei, crimei organizate si criminalitatii transfrontaliere in cadrul Initiativei de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI). Semnatare ale protocolului de cooperare pentru prevenirea si lupta impotriva criminalitatii transfrontaliere sunt 6 tari din zona

si anume: Moldova, Turcia, Bulgaria, Macedonia, Albania si Romania. Centrul regional este responsabil cu realizarea de studii, elaborarea de strategii si proiecte pentru prevenirea si combaterea criminalitatii si totodata asista tarile participante in rezolvarea unor cazuri concrete de coruptie si crima organizata.

Planurile de actiune ale Romaniei in vederea aderarii la Uniunea Europeana prevad si ele o serie de masuri impotriva coruptiei pentru ca aderarea depinde in mare masura de eficienta actiunilor intreprinse in acest sens.

Pana in 2001, principala remarca de ordin critic pe care expertii Uniunii o aveau la adresa Romaniei era aceea ca, desi exista eforturi ale guvernantilor de a combate coruptia, acestea nu sunt circumscrise unei strategii bine definite la nivel national si pe termen lung, stiut fiind faptul ca nu se poate pune capat acestei lupte impotriva fenomenului coruptiei de pe o zi pe alta.

In prima luna a anului 2002 a fost ratificata Conventia penala privind coruptia10 , adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, conventie care survine si ca urmare a adoptari Rezolutiei11 Comitetului Ministrilor Consiliului Europei privind cele 20 de principii directoare pentru lupta impotriva coruptiei.

2. Perceptia populatiei asupra coruptiei in administratia publica si in randul functionarilor in general

Rezultatele studiului privind Indicele de perceptie a coruptiei (IPC) pe anul 2001 realizat de Organizatia mondiala anticoruptie Transparency International si facute publice prin Asociatia Romana pentru Transparenta (sectiunea romana a acesteia) plaseaza Romania pe locul 69, inregistrand din nou o deteriorare pe scara IPC, de la

2,9 la 2,8 (pe o grila regresiva de la 10 la 0), fiind singura tara care negociaza aderarea la Uniunea Europeana si care se plaseaza la acest nivel.

Conform clasamentului virtual intocmit in cazul a 91 de tari, Romania se plaseaza la egalitate de puncte, in domeniul coruptiei, cu Venezuela, fiind devansata de tari ca Ghana, Thailanda, Filipine, Zimbabwe si Republica Moldova.

Conform unui studiu recent realizat de Alina Mungiu-Pippidi, in tarile din Europa post-comunista, supravietuirea organizatiilor din perioada comunista si cultura mostenita in administratie a facut posibila inflorirea coruptiei si nu reaparitia sectorului de afaceri, fapt confirmat de altfel si de Barometrele de opinie publica realizate in aceasta zona12 .

Ca si in celelalte tari supuse regimurilor totalitare, administratiile locale din Romania se aflau in 1990 la acelasi nivel sau la niveluri apropiate de dezvoltare. Centralismul si egalitarismul au fost insa valori apreciate ani indelungati chiar si dupa caderea comunismului. In numele acestor valori, institutiile locale prost conduse si organizate au fost sprijinite prin devalizarea acelora care dovedeau randament, suplete si adaptare.

Desi a fost un obiectiv prioritar declarat al tuturor guvernelor post-decembriste, modernizarea administratiei publice s-a facut pana acum cu pasi mici, rapoartele Uniunii Europene si Bancii Mondiale aratand frecvent ca Romania a intreprins cele mai putine masuri in vederea apropierii administratiei de cetateni si a cresterii gradului de competenta, responsabilitate si transparenta a actiunilor intreprinse.

In vederea reducerii acestui handicap, autoritatile centrale au adoptat in ultimii ani o serie de legi, decrete, hotarari si ordonante in numele unor valori pentru care s-au purtat serioase batalii politice: descentralizare, autonomie, privatizare, transparenta etc.

Aplicarea acestor legi nu a avut efectul scontat.

Unul dintre motive si poate cel mai important este acela ca modernizarea administratiei publice trebuie privita pe doua componente: institutionala si cultural- valorica.

Pasii intreprinsi pana acum pentru reformarea administratiei din Romania au vizat in principal prima componenta. S-au adoptat legi noi, s-au infiintat noi structuri si departamente, s-au introdus noi programe de dezvoltare - toate copiind modele occidentale de succes. Cea de-a doua componenta, care presupune adoptarea unor noi mentalitati, unor seturi de valori, unor principii si norme care sa orienteze comportamentele in administratie, a fost de multe ori ignorata, considerandu-se ca oamenii vor reactiona favorabil la schimbarile structurale si isi vor modela atitudinile cu relativa usurinta .

Obiectul studiului de fata il reprezinta amploarea fenomenului coruptiei in cadrul administratiei publice locale cu privire speciala asupra Municipiului Bucuresti.

Un motiv pentru care a fost ales Bucurestiul a fost legat de pozitia pe care o are acesta fiind cel mai mare oras al tarii, locul unde se concentreaza resursele economice, unde exista un mare aparat al administratiei publice locale si, de asemenea, o interactiune complexa intre sectorul privat si cel public atat la nivel central cat si la nivel local.

La nivelul anului 2000 a fost realizat un sondaj de opinie intre locuitorii Capitalei, menit sa determine modul in care populatia percepe amploarea, frecventa, cauzele si caile de limitare a coruptiei.

Este important de precizat ca sondajul nu masoara nivelul real al coruptiei, ci determina modul in care populatia Capitalei percepe acest fenomen. Esantionul fiind unul reprezentativ pentru populatia "normala" a Bucurestiului, sondajul este relevant in primul rand pentru asa-numita "coruptie mica" sau "de supravietuire". Dat fiind ca exista anumite categorii de institutii cu ai caror functionari cetateanul mediu intra rar in contact (judecatori, procurori, functionari vamali, functionari guvernamentali sau ai Garzii Financiare etc), nivelul coruptiei este, intr-o oarecare masura, subreprezentat in sondaj.

Am facut precizarea ca sondajul realizat este relevant pentru "coruptia mica" sau "de supravietuire" pentru ca studiile care au avut ca obiect acest fenomen al coruptiei au evidentiat existenta mai multor tipuri de coruptie. Exista aceasta "coruptie de supravietuire", apoi "coruptia administrativa" si - forma cea mai grava - "state capture"(capturarea statului de catre grupuri de interese private). Sintagma "state capture" se refera la actiunile unor persoane, grupuri sau firme - atat din sectorul public cat si din cel privat - ce sunt realizate cu scopul de a influenta in folos propriu continutul unor legi, reglementari si al altor tipuri de acte guvernamentale, prin acordarea de avantaje personale unor persoane publice, pe cai ilicite sau alte mecanisme netransparente. Institutiile de stat apte de a fi "capturate" prin mecanismele coruptiei pot apartine unor domenii foarte variate - cel legislativ, executiv, judiciar, sau unor agentii de reglementare. La randul lor, "actorii" implicati in procesul de capturare pot fi firme private, importanti oameni politici, sau diverse grupuri cu interese bine definite. Numitorul comun al celor doua aspecte amintite - institutiile "prada" si "actorii" - il constituie obtinerea de avantaje din partea statului pentru un numar restrans de persoane, firme sau sectoare de activitate, prin distorsionarea cadrului legislativ si normativ, cu costuri potential mari pentru societate in ansamblul ei.

In timp ce "state capture" se materializeaza prin avantaje pentru anumite persoane sau grupuri din domeniul legislativului sau de reglementare, "coruptia administrativa" se refera la distorsionarea intentionata a aplicarii legilor, normelor si reglementarilor existente pentru a crea avantaje unor actori - de stat sau nu, prin acordarea de castiguri personale unor oficialitati, pe cai ilicite sau alte mecanisme netransparente. Exemplul clasic al coruptiei administrative il constituie bietul posesor de magazin care trebuie sa plateasca mita unui sir aproape nesfarsit de inspectori oficiali pentru ca acestia sa treaca cu vederea mici (sau mari) incalcari ale reglementarilor in vigoare. Dincolo de aceste forme, coruptia administrativa mai cuprinde si deja familiara "ungere", mita platita in schimbul castigarii unor licente, usurarii procedurilor vamale, castigarii contractelor de achizitii publice, sau pentru acordarea prioritatii la prestarea unei intregi varietati de alte servicii guvernamentale. In sfarsit, persoane oficiale de rang inalt pot de-a dreptul redirectiona fondurile publice aflate sub controlul lor in folos financiar propriu sau pentru membrii familiilor lor. La radacina acestui tip de coruptie sta puterea pe care o au aceste persoane publice de a acorda scutiri preferentiale, de a stabili ordinea prioritatilor in furnizarea serviciilor publice, sau de a aplica in mod discriminatoriu norme si alte reglementari .

Pentru determinarea modului in care populatia Capitalei percepe amploarea fenomenului coruptiei, respondentilor li s-a cerut sa raspunda la intrebarea: " In ce masura considerati ca luarea de mita este raspandita in Romania?" Opinia dominanta (84,4%) este aceea ca toti sau cei mai multi functionari primesc mita (fig. 1). Peste 7% dintre respondenti au preferat o varianta de raspuns mai nuantata ("doar functionarii din anumite domenii iau mita") si au precizat urmatoarele domenii principale in care se manifesta luarea de mita:

Administratia si sistemul de ingrijire medicala au fost indicate de cetateni ca fiind domeniile unde ponderea coruptiei este cea mai ridicata.

Buna functionare a administratiei publice este conditionata si de prevederile legale in domeniu. Cu cat acestea sunt mai clare si mai eficiente, cu atat arbitrariul si nelegalitatea vor fi mai putin prezente in actiunile acesteia.

Pe planul actelor normative, in privinta administratiei publice locale, ultima reglementare in domeniu este cea din primavara anului 2001 cand a fost adoptata legea administratiei publice locale15 , care vine sa inlocuiasca vechea reglementare din 199116 dat fiind ca legislatia existenta nu mai raspunea necesitatilor existente determinate de schimbarile intervenite in societate in ultimii ani.