PROCESUL DE ASEZARE SI PERCEPERE A IMPOZITELOR

Politica fiscala este un factor determinant, in sensul ca, atat executivul cat si legislativul trebuie sa stabileasca sistemul fiscal pe care-l practica, cat si stratagie de urmat in cadrul in cadrul administratiei fiscale. Sistemul fiscal trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa aiba criterii precise si sa existe o manifestare de vointa de ambele patti, inclusiv vointa politica. In cadrul administratiei fiscale trebuiesc elaborate doua proceduri:

procedura fiscala- ce trebuie sa fie clara si localizata pentru fiecare impozit si taxa;

procedura de inspectie fiscala;

Procedura fiscala consta in elaborarea unei metodologii fiscale care se refera la :

asezarea impozitelor si taxelor (prin constatare, calcualre si stabilirea impozitelor si taxelor);

perceperea si incasarea impozitelor si taxelor (urmarirea, incasarea, intocmirea evidentelor fiscale nominale - roluri si fisele platitorului -si centralizate- registrul partizi- venituri, contul debite incasari etc.)

Asezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operatiuni succesive, constand in stabilirea marimii obiectului impozabil, determinarea cuantumului impozitului si perceperea (incasarea) impozitului.

Asezarea impozitelor si taxelor se face:

in sume absolute (ex.: taxa asupra mijloacelor de transport);

in cote procentuale (ex.: impozitul pe profit);

in cote procentuale pe transe (impozitul pe venitul realizat din activitati desfasurate pe baza de libera initiativa).

Procedura de inspectie fiscala se realizeaza prin inspectorii din serviciile de specialitate.

Controlul poate fi operativ, preventiv sau ulterior si se desfasoara la sediul, domiciliul sau resedinta contribuabilului, sau la sediul organului fiscal. Inspectsia fiscalapresupune parcurgerea urmatoarelor etape:

respectarea regulilor de procedura privind desfasurarea inspectiei fiscale;

stabilirea graficelor de efectuare a inspectiei fiscale;

transmiterea in termen a avizului de verificare catre contribuabilul verificat;

efectuarea inspectiei fiscale prin verificarea realitatii declaratiilor si corectitudinii stabilirii debitelor si a incasarii acestora;

verificarea contribuabililor care au solicitat inlesniri la plata;

stabilirea diferentelor de impozite si calcualrea majorarilor de intarziere;

constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor pentru nerespectarea obligatiilor stabilite de actele normative;

valorificarea actelor de inspectie fiscale;

colaborarea cu celelalte servicii, birouri sau compartimente din cadrul serviciului de specialitate;

Un sistem fiscal se poate caracteriza si in functie de metodele, tehnicile si instrumentele folosite in asezarea si perceperea impozitelor si taxelor.

Impunerea poate fi:

individuala sau colectiva;

directa sau indirecta;

initiala sau anuala.

Perceperea se realizeaza prin una din metodele:

plata directa;

retinerea (stopajul la sursa);

aplicarea de timbre fiscale;

Instrumentele folosite in asezarea si perceperea impozitelor si taxelor:

declaratia de impunere;

declaratia de inregistrare pentru platitorii de impozite si taxe;

proces verbal de inspectie fiscala;

instiintare de plata;

somatiile, titlurile executorii si sechestrele asiguratorii (documnetatiile de valorificare a acestora).

In concluzie sistemul fiscal trebuie sa fie: unitar; simplu- predomina autoimpunerea; eficient; realizarea cu costuri mici; cu o strategie clara, concreta si eficienta; sa fie dirijat astfel incat sa urmareasca strangerea tuturor obligatiilor; sa fie computerizat; astfel orientat incat sa beneficieze de o structura organizatorica optima; sa dispuna de personal fiscal cu o inalta pregatire de specialitate.

Transpunerea in practica a prevederilor cuprinse intr-un sistem fiscal si a procedurilor elaborate de administratia fiscala, presupune existenta unui mecanism cu norme si reguli bine determinate.

Mecanismul fiscal este alcatuit dintr-un ansamblu de metode si tehnici pe care statul le foloseste pentru realizarea veniturilor bugetare, ritmic si la termenele stabilite.Cu cat aceste metode si tehnici sunt mai simple si clare pentru platotorii de impozite si taxe cu atat perceperea este mai usor de realizat.

Mecanismul fiscal presupune ca, in cadrul administrarii impozitelor si taxelor, atat la nivelul contribuabililor cat si la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, sa existe evidente fiscale nominale(roluri, fise ale platitorului) si centralizate, clare si cu inregistraarile la zi.

Pentru ca un mecanism sa functioneze coerent, este necesar sa fie intocmite si aplicate procedurile de control .

Administrarea impozitelor si taxelor locale este realizata prin legi speciale dar si prin hotarari ale consiliilor locale. Modul cum se organizeaza insa activitatea de administrare a impozitelor si taxelor locale depinde de fiecare factor de decizie al administratiei locale, de abilitatile de bun manager ale primarului, a sefilor compartimentelor de impozite si taxe precum si de disponibilitatea de analiza a consilierilor locali.

Activitatea fiscala trebuie organizata in asa fel incat sa se adopte cele mai eficiente solutii pentru optimizarea gestionarii resurselor financiare.

Principiile fundamentale ale politicii manageriale in acest domeniu se bazeaza pe cunoastere, optimizare, competenta, eficienta, comunicare, dupa cum urmeaza:

cunoasterea cadrului legal si a procedurilor fiscale;

optimizarea cadrului organizatoric in care se desfasoara activitatea de stabilire, urmarire, incasare si control a impozitelor si taxelor locale;

competenta personalului angajat in aceasta activitate;

eficienta strategiilor de colectare si control a impozitelor si taxelor locale;

tranparenta in stabilirea impozitelor si taxelor;

comunicare cu contribuabilul.

Activitatea privind asezarea, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale presupune stabilirea strategiilor care sa formuleze misiunea fiecarui compartiment, obiectivele, resursele, termenele si sa evalueze rezultatele[1].

Strategiile trebuie sa reprezinte semnale directionale ale conducerii administratiei locale pentru organizarea eficienta a activitatii, astfel incat sa se realizeze scopurile: asigurarea resurselor financiare pentru finantarea actiunilor prezazute in buget.

In practica, elaborarea strategiilor incepe cu definirea obiectivelor strategice.

Etapele obiectivelor strategice sunt: identificare ututror proprietatilor, stabilirea contribuabililor ,creseterea incasarilor, reducerea costurilor privind activitatea de stabilire, urmarire si incasare, stabilirea celor mai eficiente modalitati de colectare, reducerea numarului debitelor restante, etc.

In permanenta trebuie sa se urmareasca realizarea unei concordante intre actiune si rezultat, astfel ca strategie stabilita sa fie eficienta.

Abordarea corecta si coerenta a problemelor fiscale presupune cunoasterea actelor normative, care reglementeaza acest domeniu de activitate, precum si parcurgerea unor etape, dupa cum urmeaza:

inregistrarea contribuabililor prin care se asigura o evidenta a persoanelor care, potrivit legislatiei fiscale, au calitatea de contribuabili;

impunere, prin care se stabileste impozitul datorat;

colectare, prin care se asigura (prin diferite metode), incasarea obligatiilor fiscale;

controlul fiscal, prin care se verifica sinceritatea declaratiilor precum si corectitudinea si exactitatea indeplinirii obligatiilor fiscale de catre contribuabili;

contenciosul administrativ, prin care se asigura solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor contriibuabililor;

asistenta pentru contribuabili, care asigura stabilirea obligatiilor si drepturilor contribuabililor, precum si modalitatile de lucru cu contribuabilii pentru cresetrea gradului de plata voluntara si respectarea drepturilor acestora.

Procedura fiscala cuprinde, de asemenea, acte prealabile de inregistrare si de atribuire a codului fiscal, acte de constatare si sanctionare a contraventiilor, acte de executare silita a impozitelor si taxelor neachitate integral si la termenele prevazute de lege .

Impunerea prin organe fiscale este complexa si incepe prin delimitarea veniturilor si bunurilor impozabile sau taxabile. Actele de delimitare, de regulasunt intocmite la inceputul fiecarui an, insa atunci cand impozitele se calculeaza pe perioade mai mari, cum este cazul impozitului pe cladiri, aceste acte se intocmesc la inceputul fiecarei perioade.

Declaratiile de impunere sunt intocmite de subiectele impozabile sau taxabile si trebuie depuse in termen la organele fiscale locale; ele cuprind date cu privire la veniturile si bunurile impozabile si taxabile, iar cand este necesar cuprind date in legaatura cu conditiile in care se desfasoara respectiva activitate.

Declaratia inexacta sau nedepunerea declartiilor de impunere reprezinta o contraventie fiscala si este sanctionata ca atare.

Calculul impozitelor aferente asupra veniturilor impozabile, precum si intocmirea titlului de creanta fiscala( procesul verbal de impunere) reprezinta calea ce urmeaza dupa actele si operatiunile de delimitare a veniturilor si bunurilor impozabile.

Operatia de remitere a unei copii de pe titlul de creanta fiscala, fiecarui subiect impozabil si taxabil, in legatura cu impozitele si taxele stabilite, incheie procedura stabilirii impozitelor si taxelor.

In acest fel, in acord cu conditiile specificate in titlurile de creanta, subiectele impozabile sau taxabile trebuie sa plateasca impozitele si taxele stabilite, dar ele pot fi atacate pe cale legala, atunci cand se considera ca sunt calculate si supuse nelegal.

Subiectele impozabile sau taxabile sunt obligate sa calculeze impozitele si taxele, sa le inscrie in evidenta contabila proprie si sa le plateasca in folosul bugetului de stat sau bugetelor locale.

Neachitarea impozitelor, taxelor si a altor venituri bugetare in termenele legale determina aplicarea majorarilor de intarziere sau executare silita. Similar cu procedeul desfasurat in vederea raporturilor de drept civil, executarea silita in raporturile juridice fiscale are loc atunci cand debitorii nu-si indeplinesc obligatiile fiscale.

Procedura executarii silite a creantelor fiscale a creantelor fiscale trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa existe un titlu executoriu al creantei fiscale;sa fie indeplinite formele procedurale cuprinse in reglementarea cailor de executie;expirarea termenului de plata; efectuarea primelor acte procedurale de executare silita, inainte ca termenul de prescriptie sa fi fost indeplinit.

Legislatia fiscala reglementeaza, in conditii diferite, compensare in cazul regiilor autonome,intreprinderilor industriale si comerciale, diferitelor persoane fizice.

In relatiile cu regiile autonome si cu intreprinderile industriale sau comerciale, compensarea este aplicata numai cand s-au platit sume de bani in plus.

Compensarea in relatiile cu persoanele fizice actioneaza ca un mijloc de lichidare a unor creante fiscale restante.Compensarea poate fi obisnuita, in situatia cand are loc recuperarea unor creante financiar bugetare neplatite in totalitate si in termenele legale din sumele de bani incasate fara sa fie legal datorate.

Compensarea poate fi extinsa din oficiu in situatia in care dupa compensarea obisnuita se constata ca exista restante inscrise in evidentele fiscale pe anul in curs sau pe anii trecuti.

Stingerea unor creante fiscale prin scaderea pentru cauze de insolvabilitate si disparitie are loc in situatia cand sunt posibile stari de insolvabilitate in patrimoniul unor persoane fizice, disparitia sau decesul acestora.

Stingerea creantelor fiscale prin anulare se face pe calea amnistiei fiscale.Aceasta cale are un caracter general ,insa exista posibilitatea anularii individuale a unor creante fiscale atunci cand cererile debitorilor sunt justificate.

Prescriptia este si ea un mod de stingere a creantelor fiscale, legislatia fiscala prevazand ca, de exemplu, in ipoteza imposibilitatii de recuperare a creantelor fiscale, prin executare silita impotriva persoanelor fizice debitoare, dreptul de a cere executare silita a impozitelor si taxelor locale se prescrie prin implinirea unui termen de 5 ani.

1. ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITULUI

Organizarea si desfasurarea activitatii de identificare, individualizare, asezare si percepere a impozitelor se bazeaza pe cunoasterea elementelor tehnice ale acestora, prezentate in schema nr.1.

Schema nr.1. - Elementele tehnice ale impozitului

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre autoritati la introducerea lor,este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale cat si de contribuabili.

Drept urmare, in legile prin care se instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitelor, materia supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice/juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila de la impunere si incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale.

Printre elementele impozitului se numara: subiectul(platitorul), obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota impozitului, termenele de plata, etc.

Subiectului impozitului este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia, denumit contribuabil. Regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat, societatile comerciale cu capital mixt, celelalte societati comerciale, toti agenti economici datoreaza impozite si taxe, in functie de veniturile pe care le realizeaza si obiectul activitatii lor.

Persoanele fizice, cu capacitate deplina de exercitiu, datoreaza taxe si impozite pentru unele servicii solicitate, pentru unele venituri obtinute, pentru bunurile pe care le detin sau pe care le dobandesc, etc.

Alaturi de plata impozitului, contribuabilul are si late obligatii, cum sunt: declararea obiectelor impozabile si a marimii acestora,- organizarea si tinerea evidentei in conformitate cu legislatia in vigoare.

Drepturile contribuabililor se refera la posibilitatea acestora de a beneficia de unele facilitati fiscale si de a contestat operatiunile apreciate ca fiind ilegale si in defavoarea lor.

Suportatorul (destinatarul) impozitului, este persoana fizica sau juridica care suporta plata impozitului din venituri proprii. In cazul impozitelor directe, subiectul si suportatorul impozitului este aceeasi persoana.

Impozitle indirecte sunt suportate efectiv de cumparatorul produselor sau serviciilor, iar subiectul impozitului este vanzatorul care are obligatia de a plati impozitul la bugetul statului.

Transmiterea obligatiei de plata a impozitului in sarcina altei persoane decat cea care il suporta efectiv creeaza fenomenul financiar numit repercusiunea impozitelor ".

Obiectul impunerii il reprezinta materia impozabila, de exemplu la impozitele directe, obiect al impunerii poate fi, dupa caz, venitul sau averea.

Este bunul, venitul sau activitatea pentru care se datoreaza impozite directe, precum si vanzarea, valorificarea sau punerea in circulatie a unor produse, precum si vanzarea, valorificarea sau punerea in circulatie a unor produse, bunuri si servicii in cazul impozitelor indirecte. Ĩn fiecare caz, obiectul impozabil formeaza baza impozabila.

Bunurile impozabile sau taxabile se pot constitui in: cladiri, terenuri, mijloace de transport, etc. De asemenea, pot constitui obiect al impunerii actele eliberate pentru care se datoreaza taxe de timbru; legalizari, autentificari, succesiuni, etc.

Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul: din venit sau din avere. Ĩn unele cazuri, obiectul impozitului coincide cu sursa impozitului. Ĩn mod obisnuit, legea precizeaza numai obiectul impozabil sursa intelegandu-se. Ĩn cazul impozitului pe avere, obiectul impozitului nu coincide cu sursa. Obiectul impozitului este bunul sau activitatea, iar sursa impozitului este venitul.

Unitatea de impunere reprezinta unitatea in care se exprima obiectul sau materia impozabila, adica: leul in cazul veniturilor, metru patrat sau hectarul in cazul terenurilor, etc.

Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive, dupa cum ramane neschimbata sau sufera modificari determinate de schimbarile intervenite in baza de calcul).

Sumele fixe sunt stabilite independent de marimea venitului impozabil, sau de marimea averii. Se utilizeaza atunci cand bazele de impozitare sunt exprimate in unitati naturale.

Cotele procentuale reprezinta un procent din suta de unitati monetare venit impozabil si se aplica numai bazelor impozabile exprimate valoric. Cotele procentuale sunt: proportionale, progresive si regresive.

Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat. Neachitarea impozitului (sau a taxei) pana la termenul stabilit prin lege, atrage dupa sine obligatia contribuabilului de a plati si majorari de intarziere.

De altfel, prin lege sunt prevazute si alte sanctiuni care se aplica contribuabililor rau platnici, cum sunt: popriri, sechestrarea unor bunuri de valoare identica cu cuantumul impozitului neachitat la termen, etc.

2. STABILIREA OBIECTULUI IMPOZABIL

Aceasta operatiune are drept scop constatarea si evaluarea materiei impozabile.

Pentru ca veniturile sau averea sa poata fi supuse impunerii, este necesar ca organele fiscale sa constate existenta in fapt a acestora , iar apoi sa procedeze la evaluarea lor.

Evaluarea materiei impozabile isi propune sa determine dimensiunea acesteia, ceea ce se poate realiza apeland fie la metoda evaluarii indirecte bazate pe prezumtie, fie la metoda evaluarii directe, bazate pe probe .

Metoda evaluarii indirecte cumoaste trei variante de realizare: evaluarea pe baza unor semne exterioare ale obiectului impozabil, evaluarea forfetara si evaluarea administrativa.

Evaluarea pe baza semnelor exterioare ale obiectului impozitului, specifica impozitelor de tip real, permite stabilirea doar cu aproximatiue a marimii obiectului impozabil, fara sa se ia in considerare situatia persoanei care detine obiectul respectiv.

Evaluarea forfetara consta in aceea ca organele fiscale, cu acordul subiectului impozabil, atribuie o anumita valoare obiectului impozabil. Evident, nici in acest caz nu sunt create premisele necesare pentru stabilirea cu exactitate a valorii obiectului impozabil.

Evaluarea administrativa are caracteristic faptul ca organele fiscale stabilesc valoarea materiei impozabile pe baza elementelor (datelor) pe care le au la dispozitie.In masura in care subiectul impozitului nu este de acord cu evaluarea facuta de organul fiscal, el are dreptul sa o conteste, prezentand argumentele de rigoare.Metoda evaluarii directe, cunoaste doua variante de realizare: evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane si evaluarea pe baza declaratiei platitorului de impozit.

Evaluarea pe baza declaratiei unei terte persoane consta in aceea ca marimea obiectului impozabil se stabileste pe baza declaratiei scrise de o terta persoana, care cunoaste aceasta marime, este obligata prin lege sa o depuna la organele fiscale.

Aceasta metoda de evaluare prezinta avantajul ca elimina, in cea mai mare parte, posibilitatea sustragerii de la impunere a unei parti din materia impozabila .

Evaluarea pe baza declaratiei contribuabilului (platitorului), se realizeaza cu participarea directa a subiectului impozitului.

Contribuabilii au obligatia ca, iin termern de 5 zile de la inregistrare, sa declare la organul fiscal pe a carui raza teritoriala isi au sediul, datele in legatura cu subunitatile constituite in sucursale, filiale, puncte de lucru, depozite, magazine si cu oricare alte locuri in care se desfasoara activitati producatoare de venituri, bancile si conturile bancare in lei si valuta, indiferent de locul unde functioneaza, in tara sau strainatate.

O alta obligativitate a contribuabililor este de a depune declaratii de impunere la organele fiscale teritoriale in raza carora isi au domiciliul, sediul, sau se afla bunurile impozabile sau taxabile, dupoa caz, in termen de 30 de zile de la data dobandirii cladirilor, constructiilor, terenurilor, mijloacelor de transport si a ltor bunuri supuse obligatiilor fiscale, sau de la data la care au intervenit schimbari care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate.

Contribuabilul este obligat sa tina o evidenta stricta privind veniturile si cheltuielile ocazionate de activitatea pe care o desfasoara, sa incheie un bilant fiscal, sa intocmeasca si sa inainteze organelor fiscale o declaratie din care sa rezulte veniturile pe care le realizeaza si chelutielile care au fost efectuate pentru obtinerea acestora, respectiv averea pe care o poseda.

Pe baza acestei declartii, organele fiscale procedeaza la stabilirea marimii materiei impozabile. Aceasta modalitate de realizare a evaluarii are o capacitate mai larga, insa prezinta neajunsul ca face posibila sustragerea de la impunere a unei parti insemnate din materia impozabila.

Aceasta sustragere se poate realiza prin intocmirea unor declartii nesincere si prin imposibilitatea organelor fiscale de a controla- in conditiile existentei secretului comercial-bancar- realitatea tuturo datelor mentionate in declaratie.

Inspectorii de spacialitate din cadrul serviciilor de specialitate din primarie au dreptul de a verifica contribuabilii cu privire la respecatrea de catre acestia a dispozitiilor legale de organizare si desfasurare a activitatilor economice producatoare de venituri impozabile sau bunurile supuse impozitelor si taxelor.

Contribuabilii sunt obligati sa declare cu sinceritate veniturile realizate, bunurile mobile si imobile aflate in proprietate sau obtinute cu orice titlu legal, precum si alte valori care genereaza titluri de creanta fiscala, precum si obligatia de apermite efectuarea controlului si de a pune la dispozitia organelor de controltoate documnetele contabile, evidentele si oricare alte elemente materiale sau valorice solicitate, in vederea cunoasterii realitatii obiectelor sau surselor impozabile sau taxabile .

3. DETERMINAREA CUANTUMULUI IMPOZABIL

Calcularea impozitului, urmeaza dupa cunoasterea valorii masei impozabile si a ratei de impozitare, exprimata in procente in majoritatea cazurilor. Ratele (cotele) de impozitare sunt specifice fiecarui impozit si pot fi: constante, proportionale, progresive si regresive.   

Poate exista, de asemenea, o rata generala, o rata standard, insotita de rate inferioare sau superioare si o cota aditionala la cota standard.

Actiunea de a determina o contributie baneasca obligatorie catre bugetul local sau central, de catre persoane fizice sau juridice potrivit unor norme stabilite prin lege constituie impunerea.Stabilirea impozitului se face de jos in sus, prin aplicarea unor cote procentuale asupra obiectului impozabil determinat pentru fiecare platitor in parte. Aceste impozite se stabilesc in functie de marimea obiectului impozabil si tinandu-se cont de situatia personala a platitorului impozitului. Dupa modul de calcul, impozitele se impart in: impozite de repartitie si impozite de cotitate.

Impozitele de repartitie sau de contingetare, sunt cele in care statul, in functie de nevoile sale, de venituri, stabileste suma globala a impozitelor pentru intreg teritoriul tarii, care este apoi repartizata pe unitati administrativ - teritoriale. La unitatea de baza, suma atribuita se defalca pe subiecte sau obiecte impozabile.

Repartizarea impozitelor se realizeaza cu mari diferentieri de la o unitate administrativa la alta, fara o justificare economica. Ca urmare, operatiunea nu raspunde cerintelor principiului echitatii fiscale.

Impozitele de cotitate se stabilesc in cazul fiecarui obiect impozabil si pentru fiecare platitor. Ĩn acest scop se utilizeaza separat sau combinat sumele fixe si cotele procentuale.

Aceste impozite se practica in mod curent intrucat tin cont de marimea obiectului impozabil si de situatia personala a contribuabilului.

Impozitul pe cladiri este anual si se datoreaza de catre contribuabili pentru cladirile aflate in proprietatea lor, indiferent de locul unde sunt situate si de destinatia acestora.   

Ĩn cazul cladirilor proprietate publica si privata a statului ori a unitatilor administrativ - teritoriale, aflate in administrare sau in folosinta, dupa caz, a contribuabililor, impozitul pe cladiri se datoreaza de catre cei care le au in administrare sau in folosinta.   

De exemplu, pentru dimensionarea unei cladiri se are in vedere suprafata construita desfasurata care se determina prin insumarea suprafetelor sectiunilor tuturor nivelurilor sale, inclusiv a balcoanelor, loggiilor sau ale celor situate la subsol.

Ĩn calcul nu se cuprind suprafetele podurilor, cu exceptia mansardelor, precum si cele ale treptelor si teraselor neacoperite, iar impozitul, datorat de persoanele fizice, se calculeaza prin aplicarea cotei de 0,2 % in mediul urban si de 0,1 % in mediul rural asupra valorii impozabile a cladirii. Valoarea impozabila a cladirii se ajusteaza in functie de amplasarea cladirii cu coeficientul de rang al localitatii, pe zone in cadrul localitatii.

Daca contribuabilul (platitorul) are in proprietate mai multe cladiri cu destinatia de locuinta, impozitul pe cladiri se majoreaza dupa cum urmeaza:

a)      cu 15% pentru prima cladire, in afara celei de la adresa de domiciliu;

b)      cu 50% pentru cea de a doua cladire, in afara celei de la adresa de domiciliu;

c)      cu 75% pentru cea de a treia cladire, in afara celei de la adresa de domiciliu;

d)      cu 100% pentru cea de a patra cladire si urmatoarele, in afara celei de la adresa de domiciliu.

Ordinea numerica a proprietatilor se determina in raport de anul dobandirii

cladirii, indiferent sub ce forma, rezultat din documentele care atesta calitatea de proprietar.

Ĩn cazul contribuabililor persoane juridice impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale de 1,5 % asupra valorii de inventar a cladirii, inregistrata in contabilitatea acestora conform prevederilor legale in vigoare, care au evaluat cladirile pana la 31.12.2002.

Daca persoanele juridice nu au efectuat nicio reevaluare a cladirilor incepand cu anul 1998, cota impozitului pe cladiri este intre 5% si 10%, aplicata la valoarea de inventar a cladirii, inregistrata in contabilitatea acestora.

Pentru cladirile ce fac obiectul contractelor de leasing financiar impozitul pe cladiri se determina asupra valorii negociate intre parti si inscrise in contract si se datoreaza de catre proprietar.

Sunt supuse impozitului pe cladiri, in conditiile prezentei ordonante, si acele cladiri care au fost executate fara autorizatie de construire, fara ca acestea sa se considere autorizate.

Cladirile dobandite in cursul anului, indiferent sub ce forma, se impun cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea au fost dobandite. Impozitul se calculeaza proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului.

Scaderea de la impunere, in cursul anului, pentru situatiile de dezafectare, demolare, dezmembrare sau distrugere a cladirilor, precum si de transfer al dreptului de proprietate ori locatiune asupra cladirilor, dupa caz, se face cu incepere de la data de intai a lunii urmatoare celei in care s-a produs una dintre aceste situatii.

Scaderea se acorda proportional cu partea de cladire supusa unei astfel de situatii, precum si cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal.

Ĩn continuare se vor prezenta cladirile care nu sunt supuse impozitului:

cladirile institutiilor publice, precum si cladirile care fac parte din domeniul public si privat al unitatilor administrativ - teritoriale, cu exceptia incintelor acestora folosite pentru activitati economice;

cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura si arheologice, precum si muzeele si casele memoriale, cu exceptia incintelor acestora folosite pentru activitati economice;

cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, apartinand cultelor religioase recunoscute de lege, si partile lor componente locale, cu exceptia incintelor acestora folosite pentru activitati economice;

cladirile institutiilor de invatamant preuniversitar si universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu exceptia incintelor acestora folosite pentru activitati economice;

cladirile aflate in domeniul public al statului si in administrarea Regiei Autonome "Administrarea Patrimoniului Protocolului de Stat", precum si cele din domeniul privat al statului si administrate de regie, care sunt atribuite conform dispozitiilor art. 6 alin. (1) din Hotararea Guvernului nr. 854/2000 privind organizarea si functionarea Regiei Autonome "Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat"), cu modificarile ulterioare;

constructii si amenajari funerare din cimitire;

constructii speciale reprezentate de sonde de titei, gaze, sare, platforme de foraj marin, centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, nuclearoelectrice, statii de transformare si de conexiuni, precum si cladirile si constructiile speciale anexe ale acestora, posturi de transformare, retele aeriene de transport si distribuire a energiei electrice, precum si stalpii aferenti acestora, cabluri subterane de transport si distributie, instalatii electrice de forta, canalizatii si retele de telecomunicatii subterane si aeriene realizate pe suport propriu, cai de rulare, galerii, planuri inclinate subterane si rampe de put, puturi de mina, cosuri de fum, turnuri de racire, baraje si constructii accesorii, diguri, constructii anexe si cantoane pentru interventii la apararea impotriva inundatiilor, constructii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice, hidrotehnice, de imbunatatiri funciare, canale navigabile, poduri, viaducte, apeducte, tuneluri, conducte pentru transportul apei, al produselor petroliere, gazelor si lichidelor industriale, conducte de termoficare si retele de canalizare, terasamente, cheiuri, platforma betonata, instalatii tehnologice, rezervoare si bazine pentru depozitare, altele de natura similara stabilite prin hotarare a consiliului local.

Prin constructii speciale se inteleg acele constructii care nu sunt realizate sub

forma de incinta sau care sunt realizate sub forma de incinta, dar sunt destinate desfasurarii unei activitati.

Impozitul pe cladiri se stabileste pe baza declaratiei de impunere depuse de contribuabili, in conditiile prezentei ordonante, si se plateste trimestrial, in 4 rate egale, astfel: pana la 15 martie, pana la 15 iunie, pana la 15 septembrie si pana la 15 noiembrie.

Contribuabilii care detin in proprietate terenuri situate in municipii, orase si comune, in intravilanul sau in extravilanul localitatilor datoreaza impozit pe teren. Impozitul pe teren se stabileste anual, in suma fixa pe metru patrat de teren, in mod diferentiat, in intravilanul localitatilor, pe ranguri de localitati si categorii de folosinta a terenurilor, pe zone.

Ĩn cazurile in care terenurile situate in intravilanul localitatilor sunt inregistrate in registrul agricol la alta categorie de folosinta decat cea de terenuri cu constructii, acestea se vor supune impozitului pe teren.

Pentru terenurile dobandite in cursul anului, indiferent sub ce forma, impozitul pe teren se datoreaza de la data de intai a lunii urmatoare celei in care acestea au fost dobandite, proportional cu perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal.

Ĩn situatia in care in cursul anului se modifica rangul localitatii, impozitul pe teren se modifica corespunzator noii incadrari a localitatii, incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care a intervenit aceasta modificare.

Ĩncadrarea terenurilor pe zone si pe categorii de folosinta, in intravilan si extravilan, se face de catre consiliile locale, in functie de pozitia terenurilor fata de centrul localitatii, de retelele edilitare, precum si de alte elemente specifice fiecarei unitati administrativ - teritoriale, conform documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, registrelor agricole, evidentelor specifice cadastrului imobiliar - edilitar sau altor evidente agricole ori cadastrale.

Ierarhizarea localitatilor urbane si rurale pe ranguri reglementata prin Legea nr. 35/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a IV-a reteaua de localitati, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 408 din 24 iulie 2001, presupune aplicarea urmatorilor coeficienti de corectie:

a)      localitati urbane de rangul 0............8,00

b)      localitati urbane de rangul I.............5,00

c)      localitati urbane de rangul II...........4,00

d)      localitati urbane de rangul III.............3,00

e)      localitati rurale de rangul IV..............1,10

f)        localitati rurale de rangul V............1,00.

Nu se datoreaza impozit pe teren pentru:

terenul aferent unei cladiri, pentru suprafata de teren care este acoperita de o cladire;

orice teren al unui cult religios recunoscut de lege;

orice teren al unui cimitir, crematoriu;

terenurile institutiilor de invatamant preuniversitar si universitar autorizate provizoriu sau acreditate;

orice teren al unei institutii sanitare de interes national care nu a intrat in patrimoniul autoritatilor locale;

orice teren detinut, administrat sau folosit de catre o institutie publica, cu exceptia suprafetelor folosite pentru activitati economice;

orice teren degradat sau poluat, inclus in perimetrul de ameliorare, pentru perioada cat dureaza ameliorarea acestuia;

terenurile ocupate de autostrazi, drumuri europene, drumuri nationale, terenurile aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele si statiile de pompare aferente acestora, precum si terenurile aferente lucrarilor de imbunatatiri funciare;

terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;

terenurile trecute in proprietatea statului sau a unitatilor administrativ teritoriale in lipsa de mostenitori legali sau testamentari.

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica, care apartin

contribuabililor, se stabileste in functie de capacitatea cilindrica a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fractiune din aceasta si se stabileste anual, pentru fiecare mijloc de transport ce apartine acestora si se determina de catre compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza teritoriala contribuabilii isi au domiciliu, sediul sau punctele de lucru, dupa caz, pe baza declaratiei de impunere depuse in conditiile prezentei ordonante.

Capacitatea cilindrica a motorului si capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumparare sau cu alte documente legale din care sa rezulte acestea.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care au fost dobandite, iar in cazul instrainarii sau radierii in timpul anului din evidentele autoritatilor la care sunt inmatriculate, taxa se da la scadere incepand cu data de intai a lunii urmatoare in care a aparut una dintre aceste situatii. Pentru mijloacele de transport ce fac obiectul contractelor de leasing taxa se datoreaza de catre proprietar.

Persoanele fizice sau juridice straine, care solicita inmatricularea temporara a mijloacelor de transport, au obligatia de a achita integral taxa datorata, la data luarii in evidenta de catre compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale.

Taxa asupra mijloacelor de transport se determina de catre compartimentele de specialitate ale autoritatilor administratiei publice locale in a caror raza teritoriala contribuabilii isi au domiciliul, sediul sau punctele de lucru, pe baza declaratiei de impunere.

Institutiile publice, precum si persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de calatori in comun in regim urban si suburban sunt scutite de plata taxei asupra mijloacelor de transport.

Taxa asupra mijloacelor de transport se plateste trimestrial, in patru rate egale, astfel: pana la 15 martie, pana la 15 iunie, pana la 15 septembrie si pana la 15 noiembrie.

Contribuabilii care beneficiaza sub diverse forme de serviciul de reclama si publicitate sunt obligate sa incheie contracte in acest sens si datoreaza bugetelor locale o taxa de reclama si publicitate de 4,5 % din valoarea contractului, exclusiv taxa pe valoarea adaugata aferenta.

Pentru folosirea mijloacelor de publicitate prin afisaj, panouri sau alte asemenea mijloace publicitare beneficiarii datoreaza o taxa de 29,1 RON/an/m.p.. Pentru firmele instalate la locul exercitarii activitatii, taxa anuala se stabileste in functie de dimensiunea acestora si poate fi cuprinsa intre 12,1 RON/an/m.p. si 19,4 RON/an/m.p. sau fractiune de m.p.

Cota procentuala si cuantumul taxei prevazut in suma fixa se stabilesc de catre consiliile locale in a caror raza teritoriala se realizeaza publicitatea, in limitele prevazute mai sus.

Taxa datorata de contribuabilii care beneficiaza sub diverse forme de serviciul de reclama si publicitate se plateste lunar de catre cei care efectueaza reclama si publicitatea la bugetul local al unitatii administrativ - teritoriale in a carei raza se realizeaza serviciul, pana la data de 10 a lunii urmatoare, pe toata perioada desfasurarii contractului, incepand cu luna in care taxa a devenit exigibila. Taxa devine exigibila la data intrarii in vigoare a contractului de prestare a serviciului de reclama si publicitate.

Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate (panouri, sau alte asemenea mijloace publicitare) se plateste anticipat de catre beneficiarul publicitatii, proportional cu numarul de luni de utilizare, la bugetul local al unitatii administrativ - teritoriale pe a carei raza este expus afisul publicitar. Ĩn situatiile in care mijloacele de reclama si publicitate au o durata mai mare de un an, taxa se plateste pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an.

Contribuabilii care datoreaza taxa pentru firmele instalate la locul exercitarii activitatii au obligatia sa o achite trimestrial la bugetul local al autoritatii administratiei publice locale in a carei raza teritoriala isi desfasoara activitatea, in patru rate egale, astfel: pana la 15 martie, pana la 15 iunie, pana la 15 septembrie si pana la 15 noiembrie.

Contribuabilii care organizeaza manifestari artistice, competitii sportive, activitati artistice si distractive de videoteca si discoteca, denumite in continuare spectacole, calculate in cote procentuale asupra incasarilor din vanzarea biletelor de intrare si a abonamentelor sau in suma fixa pe metru patrat, in functie de suprafata incintei unde se desfasoara spectacolul, mai putin valoarea timbrelor instituite, potrivit legii.

Institutiile publice nu datoreaza impozit pe spectacole.

Pentru manifestarile artistice si competitiile sportive impozitul pe spectacole se stabileste asupra incasarilor din vanzarea abonamentelor si a biletelor de intrare, prin aplicarea urmatoarelor cote:

2% pentru manifestarile artistice de teatru, de opera, de opereta, de filarmonica, cinematografice, muzicale, de circ, precum si pentru competitiile sportive interne si internationale;

5% pentru manifestarile artistice de genul: festivaluri, concursuri, cenacluri, serate, recitaluri sau alte asemenea manifestari artistice ori distractive care au un caracter ocazional.

Pentru activitatile artistice si distractive de videoteca si discoteca impozitul pe

spectacole se stabileste in functie de suprafata incintei in care se desfasoara spectacolul dupa cum urmeaza:

in cazul videotecilor, pana la 0,12 RON/zi/m.p.

in cazul discotecilor, pana la 0,22 RON/zi/m.p

Cuantumul taxei prevazute se stabileste de catre consiliile locale in a caror raza teritoriala se realizeaza activitatile artistice si distractive, in limitele prevazute mai sus. Pentru determinarea impozitului pe spectacole, asupra nivelurilor mentionate mai sus se aplica coeficientii de corectie pozitiva.

Taxele de autorizare nu se datoreaza in cazul eliberarii de autorizatii pentru lacasuri de cult, inclusiv pentru constructiile anexe ale acestora, pentru lucrarile de dezvoltare, de modernizare sau de reabilitare a infrastructurilor din transporturi care apartin domeniului public al statului, pentru lucrarile de interes public judetean sau local, precum si pentru constructiile ai caror beneficiari sunt institutiile publice.

Pentru eliberarea autorizatiei de foraje si excavari, necesare studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, exploatarilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaze si petrol, precum si altor exploatari taxa datorata pentru fiecare m.p. este cuprinsa intre 3,7 RON si 4,8 RON.

Pentru eliberarea autorizatiei de construire pentru organizarea de tabere de corturi, casute sau rulote ori campinguri taxa datorata este de 2 % din valoarea autorizata a lucrarii sau a constructiei.

Pentru eliberarea autorizatiei de construire pentru chioscuri, tonete, cabine, spatii de expunere, situate pe caile si in spatiile publice, precum si pentru amplasarea corpurilor si a panourilor de afisaj, a firmelor si reclamelor taxa datorata este de 4,8 RON pentru fiecare m.p.

Pentru eliberarea autorizatiei de desfiintare, partiala sau totala, a constructiilor si a amenajarilor taxa datorata este de 0,1 % din valoarea impozabila a acestora.

Ĩn cazul desfiintarii partiale cuantumul taxei se calculeaza proportional cu suprafata construita a cladirii supuse demolarii.

Pentru prelungirea certificatului de urbanism, precum si a autorizatiilor de construire taxa este de 30% din valoarea taxei initiale.

Pentru eliberarea autorizatiilor privind lucrarile de racorduri si bransamente la retele publice de apa, canalizare, gaze, termice, energie electrica, telefonie si televiziune prin cablu taxa datorata este cuprinsa intre 48 RON si 73 RON pentru fiecare instalatie.

Pentru eliberarea avizului comisiei de urbanism si amenajarea teritoriului, de catre primari ori de structurile de specialitate din cadrul consiliilor judetene, taxa datorata este cuprinsa intre 10 RON si 36,4 RON.

Pentru eliberarea certificatului de nomenclatura stradala si adresa, taxa datorata este cuprinsa intre 48 RON si 61 RON.

Pentru eliberarea altor autorizatii si certificate decat cele prevazute mai sus, precum si pentru viza anuala sau trimestriala a acestora de datoreaza urmatoarelor taxe:

Activitati lucrative -RON-

a) pentru meseriasi si carausi 5-7,5

b) pentru cazane de fabricat rachiu    7,5-13

c) pentru liber profesionisti    13-20

d) pentru mori, prese de ulei si darace    20-40

e) pentru activitati de proiectare    50-100

f) pentru alte activtati neprevazute mai sus    40-100

Pentru eliberarea autorizatiilor sanitare de functionare, taxa este intre 8,3 RON si 12,1 RON.

In exercitarea atributiilor care le revin in administrarea domeniului public si privat al unitatilor administrativ-teritoriale, consiliile locale sau judetene, dupa caz, pot institui taxe zilnice cuprinse intre 0,1 RON si 10 RON pentru utilizarea temporara a locurilor publice si vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentele istorice, de arhitectura si arheologice.

Consiliile locale pot institui taxe zilnice, cuprinse intre limitele de mai sus, pentru detinerea in proprietate sau in folosinta, dupa caz, de utilaje destinate sa functioneze in scopul obtinerii de venit. Categoriile de utilaje se stabilesc de catre consiliile locale.

Alte taxe ce pot fi instituite de catre consiliile locale, sunt cele pentru vehicule lente, taxe constituite in suma fixa, pentru fiecare vehicul, care pot fi cuprinse pana la 34 RON.

In baza Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, la cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligatiile fiscale restante, atat inaintea inceperii executarii silite, cat si in timpul efectuarii acesteia, inlesniri la plata, in conditiile legii.

PERCEPEREA IMPOZITELOR

Dupa stabilirea marimii impozitului, organele fiscale trebuie sa aduca la cunostiinta contribuabililor cuantumul impozitului datorat si termenele de plata a acestuia. Dupa aceasta se trece la perceperea (incasarea) impozitelor.

Incasarea impozitelor printr-un aparat (mecanism) fiscal propiu se realizeaza:

1. direct de catre organul fiscal de la platitori;
2. prin stopaj la sursa;
3. ordine de plata;
4. stingerea obligatiei prin compensare (compensarea cu alte obligatii viarte in plus; compenasrea cu obligatii datorate de unitatea administrativ-teritoriala cu contravaloarea unor servicii: energie electrica, gaz,reparatii,etc.);
5. prin aplicarea de timbre fiscale;
6. incasarea prin executie silita[5]

Incasarea impozitelor direct de la platitori presupune doua variante de realizare:

cand platitorul este obligat sa se deplaseze la sediul organelor fiscale pentru achita impozitul datorat (bugetului local,bugetului de stat,dupa caz);

- cand organul fiscal are obligatia de a se deplasa la domiciliul platitorilor pentru a le solicita sa achite impozitul.

Stopajul la sursa consta in aceea ca impozitul se retine si se varsa la Bugetul local de catre o terta persoana.

Procedura platii prin ordine de plata- procedura platii prin virament se parctica mai mult pentru persoanele juridice si ea presupune achitarea obligatiilor din contul contribuabilului in contul primariei cu precizarea conturilor bugetare.

Stingerea obligatiilor prin compensare se practica la sfarsitul anului cand se practica la sfarsitul anului cand se presupune ca s-a terminat inscrierea in evidenta analitica a obligatiilor si dupa ce exista certitudinea ca suma care figureaza la o sursa este reala.

Suprasolvirile rezulta la un contribuabil din modificarea materiei impozabile, din erori de calcul, urmare a platilor duble pentru aceeasi obligatie. Stingerea obligatiilor prin compensare cu sume provenite din obligatii ale unitatii administrativ-teritoriale fata de contribuabili se inregistreaza de la momentul cand acestea au devenit posibile.

Dupa depasirea termenelor legale4 de plata organele de urmarire abordeaza procedura de executare silita in baza legislatiei care permite aplicarea normelor de procedura fiscala si executare silita constand din:

poprire

urmarirea bunurilor mobile

urmarirea bunurilor imobile.

Perceperea prin aplicarea de timbre fiscale mobile se practica in cazul taxelor datorate pentru actiunile in justitie si, de asemenea, pentru taxele privind actele, certificatele si diferitele documente elaborate de notariate publice si de organe ale administratiei de stat.

Legislatia prevede si competente in domeniul incasarii si urmaririi impozitelor si taxelor.

Principalele atributii referitoare la incasarea si urmarirea impozitelor si taxelor sunt:

primirea cu confirmare a borderoului de debite transmis de servicius(biroul) impozite si taxe.

incasarea de la ersoane fizice si juridice a impozitelor, taxelor si alte venituri (amenzi, imputatii, despagubiri, chirii, redevente, etc.) ce fac venit la bugetul local, inregistrand documentul de plata in extrasele de rol;

calcularea si incasarea majorarilor de intarziere in cazul platilor facute dupa expirarea termenelor legale si acordarea bonificatiilor, conform prevederilor legale pentru platile facute cu anticipatie;

inscrierea zilnica in borderourile desfasuratoare a sumelor incasate pe surse si predarea borderourilor serviciului (biroului) impozite - taxe si operare roluri;

depunerea sumelor incasate, in termenul prevazut de normele legale;

conducerea zilnica a registrului de casa si a extrasului de rol;

intocmirea periodica (lunar) pe categorii de contribuabili a situatiei incasarii debitelor si confruntarea acesteia cu evidentele serviciilor (birourilor) de impozite si taxe;

realizarea activitatii de urmarire a incasarii creantelor bugetare de la debitori rau platnici - persoane fizice si juridice potrivit prevederilor actelor normative in vigoare;

intocmirea fiselor de urmarire a debitelor restante;

intocmirea si comunicarea somatiilor de plata;

initierea procedurii de executie silita pentru rau platnicii somati si care nu     si-au achitat restantele;

intocmirea dosarelor pentru recuperarea debitelor pe cale judecatoreasca;

urmarirea evolutiei fiecarui dosar de judecata si stadiul incasarilor in cauze;

efectuarea de controale in teren in scopul identificarii altor surse de venituri la bugetul local si comunicarea constatarilor serviciilor de specialitate din primarie;

verificarea cel putin o data pe an a contribuabililor inscrisi in evidenta speciala a insolvabililor si urmarirea permanenta a starii de insolvabilitate pentru acesti contribuabili;

colaboreaza cu celelalte compartimente fiscale din primarie (consiliul judetean).

De asemenea, trebuie avut in vedere dezvoltarea unui program de colectare a sumelor datorate de rau platnici. Modul in care se comunica cu debitorii in vederea platii prompte a obligatiilor lor catre bugetul local este vital pentru functionarea sanatoasa a administratiei publice locale si pentru a asigura un climat de echitate intre contribuabili.

Ĩn continuare vor fi prezentate cateva strategii de urmarire a rau platnicilor care pot fi aplicate. Inspectorii colectori trebuie sa-si planifice timpul astfel incat sa poata decide cu privire la masurile pe care le aleg, sa le implementeze in acelasi timp la toti debitorii aflati in cauza:

transmiterea unei a doua instiintari de plata;

adaugarea de majorari pentru plata cu intarziere;

anuntarea in presa locala a rau platnicilor;

suspendarea serviciilor administratiei publice locale fata de rau platnici;

transmiterea debitelor rau platnicilor catre agentii de colectare.

Ĩn activitatea de constatare, stabilire, urmarire si incasare a impozitelor si taxelor locale sunt parcurse etape care genereaza relatii cu alte compartimente din cadrul primariei sau a consiliului judetean, precum si cu persoane fizice si juridice din afara institutiei.

De exemplu, pentru stabilirea impozitului pe cladiri, serviciul de constatare si stabilire impozite va colabora cu contribuabilul, cu serviciul de autorizare in constructii, oficiul cadastru, precum si cu notariatele.

Ĩntre compartimentele de specialitate din cadrul departamentului (directiei) venituri se nasc de asemenea relatii de comunicare, informare, confruntare, control fara ca atributiile sa se suprapuna sau ca un angajat sa primeasca mai multe sarcini de la mai multi sefi.

Un moment insemnat in managementul acestei activitati il constituie selectarea personalului la angajare.

Este foarte important ca cei angajati in administratia locala si mai ales in posturile care privesc relatia cu cetatenii, cum sunt si cele referitoare la stabilirea impozitelor si taxelor, colectarea lor si controlul fiscal, sa dispuna de abilitati de comunicare, de un comportament civilizat, cald, sa fie oameni cu o conduita morala ireprosabila. Nu trebuie uitat ca imaginea administratiei locale este data de calitatea salariatilor.

Ca orice activitate si cea privind administrarea impozitelor, taxelor si a altor venituri la bugetul local trebuie sa se desfasoare sub semnul eficientei. Eficienta este rezultatul unui bun management si se reflecta in urmatoarele:

cresterea volumului incasarilor;

ritmicitate in incasarea impozitelor si taxelor;

cresterea incasarilor prin plata voluntara a contribuabililor;

reducerea numarului de contestatii si reclamatii;

reducerea numarului si volumului debitelor restante;

reducerea numarului de sanctiuni;

reducerea evaziunii fiscale, etc.

Ĩn continuare sunt prezentate exemple de calcul referitoare la indicatorii

mentionati:

Cresterea volumului incasarilor se analizeaza prin studierea raportului:

Ĩncasari realizate intr-o perioada de timp

-------- ----- ------ -------- ----- ------ ----------- X 100

Ĩncasari realizate in aceeasi perioada de timp precedenta

Ĩn conditii optime acest raport este >1 , in conditia in care baza deimpozitare

ramane nemodificata).

a)      Ritmicitatea incasarilor veniturilor si taxelor.

Se calculeaza lunar sau trimestrial prin compararea raporturilor intre incasari in perioade de timp comparabile, la un volum de venituri estimate de exemplu pe un trimestru sau an.

Exemplu: incasari luna ianuarie

-------- ----- ------ -- X100

volum estimat an (trim I)

incasari luna februarie

-------- ----- ------ -- X100

volum estimat an (trim I)

incasari luna octombrie

-------- ----- ------ -- X100

volum estimat an (trim IV)

Analizarea acestui indicator este foarte importanta in stabilirea trimestrialitatii cheltuielilor si angajarii lor.

b)      Cresterea incasarilor prin plata voluntara a contribuabililor

Se pune in evidenta astfel:

Volum incasari prin plata voluntara

-------- ----- ------ ----- ----- ------ X100

total incasari

Acest indicator reflecta calitatea relatiei directe a administratiei cu contribuabilul. Cu cat acest indicator tinde spre "1" cu atat se poate concluziona ca in comunitatea respectiva contribuabilul intelege necesitatea contributiei sale la constituirea bugetului si ca exista o transparenta a activitatii administratiei si o buna comunicare cu contribuabilul.

Reducerea numarului de contestatii si reclamatii se apreciaza prin raportarea numarului de contestatii si reclamatii intr-o perioada de timp la numarul de contestatii si reclamatii dintr-o perioada similara, precedenta. Situatia este favorabila cand acest indicator este subunitar cu tendinta spre "0".

- Reducerea numarului (volumului) debitelor restante este evidentiata prin raportarea debitelor restante la totalul debitelor. Datele se compara cu perioadele anterioare. Tendinta este ca acest raport sa fie spre "0".

Reducerea numarului de sanctiuni se apreciaza prin compararea numarului de sanctiuni date pentru incalcarea normelor fiscale cu numarul de controale din perioade de timp egale.

Reducerea numarului de evaziuni fiscale. O situatie buna este cand in urma controalelor efectuate nu se constata evaziuni fiscale sau numarul lor este in scadere.

Se calculeaza prin compararea numarului de evaziuni descoperite in perioade de timp.

La baza indicatorilor amintiti sta studiul comparativ din perioade diferite de timp, pentru concluzii corecte este necesara asigurarea comparabilitatii datelor.

Aceasta presupune si luarea in calcul a modificarilor legislative intervenite.

Informatiile oferite de analiza sunt folosite pentru elaborarea deciziilor, care au ca obiectiv perfectionarea sistemului de asezare si percepere a impozitelor. Un loc important in procesul decizional il ocupa imbunatatirea relatiei cu contribuabilul.