Administratia publica si organele administratiei publice

Administratia publica si organele administratiei publice

In doctrina administratia publica este definita ca "ansamblul activitatilor Presedintelui Romaniei, Guvernului, autoritatilor administrative autonome centrale, autoritatilor administrative autonome locale si, dupa caz, structurilor subordonate acestora prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile sau, in limitele legii, se presteaza servicii publice"[1].

Organele administratiei publice sunt acele institutii publice care infaptuiesc in concret activitatea puterii executive.

Trasaturi ale organelor administratiei publice:

- sunt organe de stat;

- se infiinteaza prin lege sau in baza legii;

- isi desfasoara activitatea pe baza si in vederea executarii legii;

- actele organelor administratiei publice, inclusiv cele cu caracter normativ sunt supuse controlului de legalitate la instanta judecatoreasca pe calea contenciosului administrativ;

- activitatea lor se realizeaza prin personal de specialitate care are calitatea de functionar public;

- activitatea se realizeaza atat in interesul statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, cat si al particularilor.

Puterea executiva se exercita de catre

- Presedintele Romaniei;

- Guvern;

- ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

- organele administratiei publice locale cu caracter autonom (consilii locale, judetene, primari si primarii);

- serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe centrale ale administratiei publice;

- alte institutii publice autonome;

- regii autonome constituite la nivel national, companii nationale, societati comerciale cu participare a capitalului de stat;

- regii autonome si societati comerciale de interes si subordonare locala;

- prefecti, ca reprezentanti ai Guvernului in teritoriu;

- comisia judeteana consultativa.

Clasificarea organelor administratiei publice

Dupa modul de formare:

organe alese (consiliile locale, judetene, primarii etc.);

organe numite (Guvernul, prefectii etc.).

. Dupa natura lor:

- organe colegiale (Guvernul, consiliile locale si judetene, comisia judeteana consultativa);

- individuale sau unipersonale (Presedintele Romaniei, primul-ministru, prefectii, primarii etc.).

Dupa competenta lor teritoriala:

- centrale (Guvernul, ministerele, alte organe ale administratiei publice centrale, regii publice autonome de interes national, companii nationale etc.);

- organe locale (consiliile judetene, consiliile locale, prefectii, primarii, serviciile publice descentralizate ale ministerelor si alte organe ale administratiei publice cum sunt Directia judeteana de sanatate publica, Directiile Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat, judetene si a municipiului Bucuresti, directiile agricole judetene, inspectoratele scolare judetene, inspectoratele judetene ale Ministerului de Interne, serviciile informatizate de evidenta persoanei s.a.).

4. Dupa competenta materiala:

- organe cu competenta generala (Guvernul, consiliile locale si judetene);

- organe cu competenta speciala (ministerele si serviciile publice descentralizate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale, regii autonome, societati comerciale s.a.).

Personalul organelor administratiei publice este format din:

functionari publici;

personalul contractual cu statut juridic de drept comun

Sarcinile organelor administratiei publice sunt:

sarcini de conducere si organizare;

sarcini de prestatie.

Serviciile publice sunt structurile administrative create de stat sau unitatile administrativ teritoriale pentru satidfacerea unor nevoi de interes general decurgand din sarcina de prestatie a organelor administratiei publice. Aceste servicii publice pot functiona si privatizate sau concesionate. Regimul lor poate fi de drept administrativ sau de drept civil. Denumirea de serviciu public este consacrata chiar prin Constitutie ( art. 120, art. 122, art. 123).

Dupa forma de organizare, pot fi:

organe ale administratiei publice

Servicii publice     institutii publice

regii autonome, societati si companii nationale de interes public

Principii ale adminitratiei publice in statele U.E.

Sunt formulate in doctrina, dar se regasesc sub diferite formulari in statele din aria geografica europeana.

Principiul statului de drept. A fost folosit initial in Germania fiind opus statului politienesc. Se caracterizeaza prin faptul ca infaptuieste domnia legii in intreaga lui activitate. Constitutia Romaniei prevede la art. 1 alin. 3 ca "Romania este stat de drept, democratic si social (.)" . Notiunea de stat de drept este intalnita si in alte constitutii (Germania - art. 23, Spania - art. 1, etc.).

In dreptul altor state se face vorbire de pricipiul legalitatii care presupune supunerea administratiei dreptului si deci controlului tribunalelor. In Regatul Unit al Marii Britanii este folosit conceptul de rule of law, devenit si element cheie in politica internationala si in materia drepturillor omului. Se mai spune ca principiul legalitatii este un principiu esential al statului de drept.

Principiul proportionalitatii care presupune ca actiunea administrativa sa decurga in mod proportional cu obiectivul urmarit, cu finalizarea pe calea legala. Se apreciaza in functie de mijloacele de actiune, de scopul urmarit de administratie si de situatia de fapt careia i se aplica. Se analizeaza in raport si cu alte notiuni: rezonabilitatea, necesitatea si moralitatea.

Principiul treansparentei constand in motivarea actelor administrative si obligarea functionarilor publici de a raspunde solicitarilor de informare ale administratilor in limitele legale. Uneori este intalnit distinct principiul motivarii. (pt. sistemul administrativ romanesc acestui aspect i s-a raspuns si prin Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica dar si alte acte normative privind accesul la informatii).