Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  
AdministratieDrept


Principiile administratiei publice

Administratie



+ Font mai mare | - Font mai mic



Principiile administratiei publice

Activitatea organelor administratiei publice este guvernata de o serie de reguli de conduita obligatorii, de principii, care urmaresc sa asigure acesteia o utilitate sociala cat mai mare.



Principiile dreptului sunt si ele norme juridice dar avand importanta deosebita.

Principiile dreptului sunt norme juridice de maxima generalitate si insemnatate care stau la baza tutror celorlalte norme juridice.

Unele dintre aceste principii calauzesc intregul sistem de drept.

De exemplu principiul legalitatii, al separatiei puterilor , al pluralismului politic, al legalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara nici un privilegiu si fara nici o discriminare, se aplica in intregul sistem de drept.

Alte principii de drept sunt specifice unor ramuri ale dreptului sau chiar unor institutii din cadrul unei ramuri de drept, de exemplu principiul din Dreptul civil care potrivit caruia cine produce o paguba altei persoane este obligat s-o repare.

In ceea ce priveste administratia publica activitatea organelor administratiei publice este guvernata de urmatoarele principii ale dreptului.

Orice stat fiind o putere publica, organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de celelalte state, are rolul nu numai de a reprezenta poporul de pe acest teritoriu, ci si de a-i rezolva interesele atat de diferite de la o persoana la alta sau de la un grup de indivizi la altul. Pentru a-si indeplini acest rol, statul isi imparte teritoriul si populatia aflata pe acesta in anumite zone de interese, pe baza diferitelor criterii: geografice, religioase, culturale, etc. Aceste zone - mai mici sau mai mari - sunt unitatile administrativ-teritoriale care de-a lungul istoriei au purtat diverse denumiri: judet, tinut, regiune, oras, comuna, etc. Astazi, conform art. 3 alin.3 din Constitutie, "teritoriul este organizat suub aspect administrative in comune, orase si judete".

In toate aceste unitati administrativ-teritoriale statul a creat autoritati publice, care sa-l reprezinte si sa actioneze in acestea pentru realizarea intereselor sale, dar si ale locuitorilor respectivi. In acelasi scop, statul a creat autoritati si la nivel central, care sa-l reprezinte si sa asigure realizarea intereselor care se pun la acest nivel si care apar ca ceea ce este comun si general tuturor zonelor de interese.

Profesorul Paul Negulescu afirma ca in orice tara sunt doua categorii de interese: unele care au un carecter cu totul general privind totalitatea cetatenilor, intreaga colectivitate si altele care sunt speciale unei anumite localitati. Pentru armonizarea acestor categorii de interese statul a creat regimuri juridice sau institutii speciale, fiecare dintre ele asigurand o rezolvare mai mult sau mai putin corespunzatoare situatiilor concrete. In aceste conditii vorbim de autonomie locala, centralizare, descentralizare, deconcentrare, tutela administrativa.

Principiile de baza ale administratiei publice locale sunt stipulate in textele Constitutiei revizuite si in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001.

1. Principiul legalitatii

Acest principiu a fost introdus in Legea administratieie publice nr. 69/1991 ca urmare a modificarii si completarii sale prin Legea nr. 24/1996. Principiul legalitatii aplicat la administratia publica locala inseamna ca tot ce tine de aceasta, adica alegerea, constituirea, exercitarea atributiilor precum si adoptarea hotararilor sau emiterea altor acte administrative precum si orice alte activitati trebuie sa se desfasoare numai pe baza si in conformitate cu legea. Principiul legalitatii impune respectarea stricta a legii.Fara respectarea stricta a legii nu este posibila desfasurarea normala a vietii sociale.

Prin lege se intelege:

a) in sens restrans, in acceptiune restransa, un act al Parlamentului, care instituie reguli de conduita obilgatorii pentru cei carora li se adreseaza;

b) in sens larg orice act care genereaza drepturi si obligatii juridice.

Obligatii juridice pot fi generate si de fapte juridice si de aceea si acestea trebuie indeplinite intocmai.

Faptul juridic este un fapt material prevazut de o norma juridica si care genereaza drepturi si obligatii juridice, de exemplu, coliziunea dintre doua vehicule care a cauzat prejudicii, in urma carora ia nastere obligatia de despagubire in sarcina celui care se face vinovat de producerea acelor prejudicii.

Principiul legalitatii se refera la lege la lege in acceptiunea sa larga.

Potrivit principiului legalitatii trebuie respectat orice act sau fapt care genereaza drepturi si obliagatii juridice.

Aceasta concluzie se desprinde din prevederile art. 1 alin.5 din Constitutie, potrivit carora "In Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".

Aceste prevederi nu se refera numai la lege ca act al Parlamentului, ci la orice act juridic a carui respectare este obligatorie.

De altfel contractul este denumit "legea partilor".

Daca prevederile mentionate s-ar referi numai la lege , ca act al Parlamentului ar insemna ca respectarea celorlalte acte juridice sa nu mai fie obligatorie ceea ce ar duce la o tulburare grava a ordinii de drept, a desfasurarii normale a relatiilor sociale.

Este un principiu fundamental in activitatea tutror organelor de stat pentru ca respectarea stricta a legii este singura in masura sa asigure echilibrul si linistea in societate, desfasurarea normala a relatiilor si a vietii sociale, respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, a personalitatii si vietii umane.

Nu numai organele de stat, ci si fiecare cetatean este nu doar obligat ci si interesat sa respecte legea pentru ca respectandu-se legea    i se respecta si i se asigura propriile drepturi si interese legale.

Nerespectarea legii determina dezordine in societate, haos social, creandu-se astfel conditii prielnice pentru savarsirea de abuzuri impotriva drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor.

Respectarea legii presupune in primul rand respectarea Constitutiei, legea fundamentala a tarii, si a legilor adoptate de catre Parlament, care au o forta juridica superioara fata de toate celelalte acte juridice folosite in societate.

Acest principiu nu se reduce insa la numai atat, ci el presupune, respectarea unei multitudini de acte si de fapte juridice de o mare diversitate.

In Constitutie termenul de lege este utilizat frecvent.

De exemplu in art.117 alin. (1) se prevede ca ministerele se infiinteaza si functioneaza potrivit legii.

Dar numeroasele ministere au fost organizate prin hotarari ale Guvernului precum:

-Ministerul Afacerilor Externe;

-Ministerul Justitiei;

-Ministerul Educatiei , Cercetarii si Tineretului;

-Ministerul Sanatatii Publice;

-Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse;

-Ministerul Internelor si Reformei Administrative.

Potrivit art 25 alin. (1) cu privire la libera circulatie dreptul la libera circulatie in tara si in strainatate este garantat.

Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.



Trebuie mentionat ca o serie de organe de stat, de pilda, organele de politie dar si alte organe pot institui restrictii in ceea ce priveste circulatia astfel inact si actele acestora se includ in notiunea de lege, in sens larg.

In afara actelor emise de Parlament organele administratiei publice trebuie sa respecte si actele emise de organele din propriul sistem al administratiei publice care au forta juridica superioara.

De exemplu un inspectorat scolar trebuie sa respecte ordinele ministrului educatiei, culturii si tineretului.

Sunt situatii cand organele administratiei publice au obligatia sa respecte si actele emise de organele de stat din alta categorie.

Astfel un organ de politie nu poate sa aresteze alta persoana decat cea prevazuta in mandatul de arestare emis de judecator, iar un penitenciar nu poate sa stabileasca alta pedeapsa privativa de libertate decat cea prevazuta in hotararea judecatoreasca.

Mai mult chiar organele administratiei publice sunt obligate sa respecte si actele juridice incheiate de persoane fizice sau de persoane jurudiceca de exemplu:un testament, o donatie, un contract de vanzare-cumparare etc.

Prin respectarea legii trebuie sa se inteleaga nu numai o conformare pasiva fata de lege, adica abtinerea de a savarsi ceva prin care sa se incalce dispozitiile legii spre exemplu, de a se degrada spatiile verzi.

Principiul legalitatii impune mai ales o coformare activa fata de lege, obligatia de a actiona pentru executarea legii.

Aceasta sarcina revine tuturor persoanelor fizice si juridice, tuturor organelor de stat, dar in primul rand autoritatilor administratiei publice in calitatea lor de organe executive ale statului.

In intreaga lor activitate autoritatile administratiei publice trebuie sa actioneze cu toata fermitatea oentru executarea intocmai a legii.

Avand ca sarcina executarea legii organele administratiei publice trebuie sa stabileasca exact nu numai litera legii ci si spiritul legii, scopul acesteia, ce anume se urmareste prin dispozitiile legii.

Asa se explica de ce in legatura cu savarsirea contraventiilor , de exemplu, se pot aplica mai multe sanctiuni, atat avertismentul cat si amenda, in limite minime si maxime, in functie de gravitatea faptei si de gradul de pericol social al celui ce a savarsit acea fapta, scopul legii, obiectivul urmarit fiind nu numai de a sanctiona pe cel care incalca legea ci in primul rand de a se preveni savarsirea altor incalcari ulterioare ale legii prin utilizarea diferitelor masuri cu caracter juridic.

Cel ce aplica legea la cazurile concrete va trebui sa aleaga si sa aplice acea masura pe care o considerea cea mai adecvata pentru realizarea acestui "spirit" al legii.

Astfel severitatea sanctiunii va fi diferita in functie de imprejurari, scopul fiind nu numai aplicarea "literei" legii ci mai cu seama realizarea "spiritului" acesteia ce se urmareste prin acea lege.

Totodata organele administratiei publice trebuie sa cunoasca exact si cat mai deplin nevoile sociale pe care au datoria sa le satisfaca deoarece obiectivul final al intregii activitati statale este tocmai satisfacerea acestor nevoiin conditii optime.

Numai in functie de cerintele membrilor societatii se poate stabili ce masuri sunt necesare, care sunt modalitatile concrete de executare a legii.

Scopul urmarit nu poat fi atins in cele mai multe cazuri fara ca autoritatile administratiei publice sa aiba posibilitatea unei aprecieri in activitatea de executare a legii, adica a actului cu forta juridica superioara si pe care trebuie sa-l execute in sensul adoptarii unor masuri diferite de la caz la caz de executare a legii.

Legea in sensul de act pe care trebuie sa-l execute organele administratiei publice nu reglementeaza in toate detaliile    situatiile in care sunt implicate autoritatile administratiei publice.

Aceste situatii sunt foarte diferite.

De aceea in multe cazuri se lasa la aprecierea organelor administratiei publice modalitatea concreta de executare a legii tinandu-se seama de specificul fiecarei situatii parte.

Astfel modalitatile de executare a legii pot fi diferite de la caz la caz legea aplicandu-se in conditii concrete diferite in functie de timp si de loc ceea ce face ca si modalitatile de executare a legii sa fie diferite.

De exemplu acordarea unui permis de conducere auto este lasata la aprecierea organelor care efectueaza verificarea celor ce solicita asemenea permise.

In functie de constatarile facute cu ocazia verificarii organele in cauza vor acorda sau nu permisul solicitat, deci ramane la aprecierea lor.

Aprecierea din partea organelor administratiei publice in ceea ce priveste alegerea solutiei corespunzatoare de executare a legiinu inseamna in nici un caz o abatere de la principiul legalitatii.

Prin apreciere nu se incalca legea, ci aceasta este executata in functie de conditiile de timp si de loc in raport cu cerintele sociale    concrete ce trebuie satisfacute in acel moment.

Prin apreciere se realizeaza un proces de detaliere a prevederilor cuprinse in actele juridice superioara ca forta juridica.

Procesul de detaliere este un proces creator, actul administrativ de executare continand unele elemente in plus fata de actul pe care il executa, dar continutul creator al actului de executare nu poate depasi limitele si sensul actului de executat.

De exemplu hotararea unui consiliu local prin care acesta isi stabileste regulamentul este un act de executare a Legii administratiei publice locale.

Prin hotararea respectiva se detaliaza si se dezvolta dispozitiile acesteia, dar fara a le incalca.

Respectarea stricta a legii, infaptuirea ferma a principiului legalitatii constituie o garantie a realizarii cu succes a sarcinilor privind dezvoltarea generala a societatii, care sunt stabilite in primul rand prin lege precum si a asigurarii unui regim democratic, care trebuie sa se bazeze pe egalitate , pe ordin de drept, evident in cazul in care legea are un caracter democratic fiind adoptata pentru asigurarea dezvoltarii societatii, pentru realizarea cerintelor sociale, cu respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Trebuie facuta o demarare neta intre un stat de drept si un stat democratic.

Statul de drept este statul in care se respecta legea.

Dar si un stat totalitar in care guverneaza o minoritate dominanta poate fi un stat de drept.

Minoritatea guvernanta este cea care adopta legea. Or, aceasta va lua toate masurile de constrangere pentru respectarea legii, deoarece lege ii apara interesele.

Asa incat, nu orice stat de drept este si un stat democratic, in timp ce orice stat democratic nu poate fi decat un stat de drept, deoarece legea aparand interesele membrilor societatii trebuie respectata intocmai.

Membrii societatii respectand legea isi apara propriile lor interese.

Astfel se arata ca Romania este un stat de drept si democratic.

Dar orice stat democratic este totodata si un stat de drept asa cum am aratat mai inainte.

Se mai arata ca Romani este un stat democratic si social.



Social in sensul ca, in Romania deminitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme.

Or aceste valori sunt inerente oricarui stat democratic.

Orice stat democratic trebuie sa asigure infaptuirea drepturilor si libertatilor cetatenilor, respectarea demnitatii umane, dezvoltarea libera a personalitatii omului.

Asa incat daca s-ar fi prevazut ca Romania este un stat democratic prin aceasta s-ar fi inteles implicit ca este un stat de drept cat si un stat social.

Se propune urmatoarea definitie pentru Romania:

Romania este un stat suveran, national, unitar si democratic a carui forma de guvernamant este republica.

In Romania, asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor cetatenilor este, libera dezvoltare a personalitatii umane, crearea unor conditii de viata din ce in ce mai buneconstituie valori suprema pentru stat si societate.

Statul se organizeaza potrivit principiilor egalitatii in drepturi a cetatenilor, pluralismul politic, al separatiei si cooperarii puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca, al independentei judecatorilor in cadrul democratiei constitutionale.

2.Principiul democratismului

Administratia publica pentru a putea sluji societatea si pentru a contribui la dezvoltarea acesteia, la satisfacerea cerintelor populatiei, trebuie sa calauzeasca in permanenta dupa principiul democratismului.

Numai in conditiile unei reale si depline democratii, organele administratiei publice pot sa-si desfasoare activitatea exclusiv in interesul societatii.

Principiul democratismului comporta mai multe aspecte.

Acest principiu desi nu are o consacrare expresa, rezulta implicit din intreaga reglementare a institutiilor cu care opereaza dretul penal.

In esenta principiul democratismului poate fi exprimat prin formularea ca toata reglemaentarea juridica penala exprima si reflecta vointa si constiinta societatii romanesti si serveste interesele intregii colectivitati.

In baza acestui principiu societatea prin reprezentantii ei, alesi in puterea legiuitoare vor incrimina numai acele fapte pe care membrii societatii, prin acesti reprezentanti, le califica drept infractiuni si tot ei vor stabili prin lege acele pedepse si masuri care exprima vointa si constiinta juridica a societatii.

Sub acest aspect in doctrina s-a subliniat, in mod justificat ca "intregul drept penal constituie o tabela de valori sociale care sunt aparate impotriva infractiunilor printr-o gama de masuri dictate de interese colective si de constiinta morala a intregii societati".

Ca este asa rezulta chiar din art.2 din actualul Cod penal, care, prevazand scopul legii penale, enumera tocmai aceasta tabela de valori sociale, care reprezinta valori ale democratiei ce se refera la interese de ordin public, de ordin social, precum si la interese individuale ale tuturor cetatenilor.

Principiul democratismului este declarat in Constitutia Republicii Moldova:"Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii, fara deosebire de rasa nationalitate, apartenenta politica, censul de avere sau starea sociala". Conform art.5 CP care stipuleaza - persoanele care au savirsit infractiuni sint egale in fata legii si sint supuse raspunderii penale fara deosebire de sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie. Apararea drepturilor si intereselor unei persoane nu poate fi realizata prin incalcarea drepturilor si intereselor altei persoane sau a unei colectivitati.

Potrivit acestui principiu, persoanele care au savirsit infractiuni sint egali in fata legii penale care nu prevede imunitati sau privilegii pentru vreo categorie aparte de personae. Ei sunt supusi raspunderii penale fara deosebire de rasa, sex, cularea,origine nationala sau sociala, limba, religie, opinii politice, etc.

2.1. Egalitatea in drepturi a cetatenilor

Un prim si deosebit important aspect al acestuia se refera la deplina egalitate in drepturi a tuturor cetatenilor tarii, fara deosebire de sex, origine etnica, religie, stare civila, profesie, grad de cultura, apartenenta politica, etc.

Egalitatea in drepturi in ceea ce priveste administratia publica se realizeaza prin aceea ca autoritatile administratiei publice, in raporturile lor cu cetatenii, ii trateaza pe toti in mod egal fara a face discriminari pe diferite criterii.

Totodata in aparatul administrativ au acces la functii in mod egal toti cetatenii tarii singura cerinta fiind indeplinirea conditiilor privind pregatirea profesionala si aptitudinile psihice si fizice necesare pentru ocuparea unei functii publice, prevazute de lege.

De asemenea posibilitatea folosirii limbii materne in raporturile cu organele administratiei publice este garantata membrilor minoritatilor nationale.

Organele administratiei publice realizeaza atat interesele comune ale tutror cetatenilor romani cat si interesele specifice ale diferitelor grupe de cetateni in functie de teritoriul pe care il locuiesc, de nationalitate a carei ii apartin precum si interesele personale ale fiecarui cetatean in parte.

In ceea ce priveste deplina egalitate in drepturi a cetatenilor romani, Constitutia cuprinde dispozitii discutabile. Astfel potrivit art.16 alin. (1), Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilorpublice fara privilegii si fara discriminari.

Pe de alta parte insa, in art.62 alin.(2), se prevede ca "Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale".

Prin legea nr.35/2008 s-a facut o precizare.

Pentru ca organizatia apartinand unei minoritati nationale sa poata primi un loc de deputat trebuie sa obtina pe intreaga tara un numar de voturi egal cu cel putin 10% din numarul mediu de voturi valabil exprimate pe tara pentru alegerea unui deputat.

Aceasta precizare nu schimba insa semnificatia prevederilor constitutionale pe care le-am mentionat.

Din aceste prevederi rezulta urmatoarele:

1- Un cetatean roman de origine etnica romana spre a putea ocupa un loc de deputat trebuie sa obtina un anumit numar de voturi prevazut de lege ca norma de reprezentare in timp ce unui cetatean roman apartinand unei minoritati nationale, chiar daca nu intruneste acest numar de voturi, i se atribuie, de drept, un loc de deputat cu precizarea pe care am facut-o anterior.

Aceasta prevedere constituie o abatere de la principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor.

S-ar putea justifica prevederea mentionata prin aceea ca s-a avut in vedere o deplina ocrotire a minoritatilor nationale.



Dar tot in Constitutie, in art.6, alin (2), se arata ca "Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea , dezvoltarea. Si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conform cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani".

Or, in art.62, alin. (2) apar privilegii pentru cetatenii romani apartinand minoritatilor nationale si discriminari fata de cetatenii romani apartinand majoritatii sociale.

Indiferent de ratiunile care au determinat includerea in Constitutie a art. 62, alin.(2), prevederea din acest articol nu corespunde cu principiul deplinei egalitati in drepturi a cetatenilor romani fara deosebire de rasa, de nationalitate, de religie, de sex, etc.

Toti cetatenii romani indiferent de nationalitate ar trebui alesi in Parlament in aceleasi conditii, "fara privilegii si discriminari". Asa cum se arata in art.16 alin. (1) din Constitutie.

2.2. Participarea membrilor societatii la administratia publica

O alta expresie a principiului democratismului o constituie participarea membrilor societatii la administratia publica, legatura directa a cetatenilor cu organele administratiei publice.

Un exemplu concludent il constituie activitatea sindicatelor si a altor organizatii nestatale (asociatii, ligi, uniuni, comitete etc.), care exercita o influentare sociala a opiniei publice, pentru ca autoritaile administratiei publice sa-si desfasoare activitatea pentru satisfacerea cerintelor populatiei, promovarea intereselor acesteia, pentru respectarea drepturilor si libertatilor democratice.

Cetatenii sprijina administratia publica prin semnalarea unor deficiente in activitatea autoritatilor administratiei publice precum si prin propuneri concrete in vederea adoptarii masurilor necesare pentru remedierea acestora si imbunatatirea permanenta a activitatii in administratia publica.

In unele situatii cetatenii sprijina in mod direct organele administratiei publice de exemplu, in ceea ce priveste evidenta populatiei, in actiunile de combatere a efectelor unor calamitati.

2. Conducerea colectiva a organelor administratiei publice

Democratismul administratiei publice se exprima si prin conducerea colectiva a organelor administratiei publice.

In adoptarea celor mai importante decizii este necesara participarea mai multor persoane pentru ca prin munca si gandirea lor comuna sa se ajunga la cele mai bune solutii. O singura persoana poate gresi mai usor.

Oricat de vaste ar fi cunostintele profesionale, oricat de mare ar fi capacitatea intelectuala si oricat de bogata experienta fiecarei persoane din administratie, nu se vor putea inlocui cunostintele, capacitatea si experienta unui intreg colectiv.

Conducerea colectiva impune ca hotararile sa fie rezultatul discutarii si aprobarii lor in colectiv, iar aceasta activitate sa fie urmata de hotarari clare, categorice si eficiente, pe baza unei informari exacte si concrete a colectivului asupra problemelor ce trebuie dezbatute si rezolvate prin acele hotarari.

Pentru relizarea acestor obiective sunt necesare: pregatirea temeinica a sedintelor, convocarea din timp a tuturor membrilor colectivului, punerea la dispozitia acestora a intregului material ce urmeaza a fi discutat, participarea la discutii in mod organizat, ascultarea tuturor opiniilor, alegerea prin vot a celor mai adecvate solutii.

Cu toate avantajele sale conducerea colectiva trebuie sa se imbine cu conducerea unipersonala , a carei necesitate si utilitate nu pot fi contestate in ceea ce priveste conducerea operativa a unitatii si adoptarea masurilor mai ales a celor cu caracter de urgenta.

In astfel de situatii daca s-ar recurge la convocarea organului de conducere colectiva ceea ce ar necesita o anume perioada de timp ar aparea riscul producerii unei intarzieri in rezolvarea problemelor , cu efecte negative in ceea ce priveste satisfacerea cerintelor sociale.

De aceea in situatiile ce impun masuri urgente este de preferat recurgerea la conducerea unipersonala dar fara a se exagera folosirea acesteia si fara a se diminua importanta si necesitatea conducerii colective.

Principiul umanismului

Strans legat de principiul democratismului este un alt principiu fundamental al administratiei publice, anume principiul umanismului.

O adminsitratie publica cu adevarat democratica trebuie sa se afle in slujba oamneilor, sa serveasca societatea, sa satoisfaca cerintele membrilor acesteia, sa le apere drepturile si interesele legale.

Numai in felul acesta administratia publica isi poate realiza obiectivul sau fundamental, poate sa justifice insasi experienta sa ca sistem de organe ale statului.

De astfel , insusi termenul de "a administra" din punct de vedere etimologic provine din latinescul administrare , care inseamna " a servi pentru".

In realizarea sarcinii lor de slujire a societatii, organele administratiei publice desfasoara o variata gama de activitati privind efectuarea unor prestatii prin care se satisfac cele mai diverse necesitati sociale.

Prin aceste activitati sunt infaptuite drepturi fundamentale ale cetatenilor, de exemplu: dreptul la invatatura , la ocrotirea sanatatii , se asigura ordinea publica, se pun la dispozitia cetatenilor diferite bunuri si servicii publice.

Prestatiile se realizeaza in cele mai variate domenii, de pilda, salubritatea, ocrotirea mediului ambiant, furnizarea de apa potabila, de energie electrica, de gaze naturale, transportul in comun, serviciile postale, asistenta medico-sanitara, instructia publice etc.

In intreaga lume statele isi manifesta preocuparea de a perfectiona activitatile de prestari de servicii infaptuie fie de orgae ale adminsitratiei publice, fie de catre organizatii mixte, de stat si particulare.

Prestarea de catre organele administratiei publice in beneficiul populatiei a numeroase si variate servicii publice constituie o forma specifica de executare a legii .

Activitatile de prestari de servicii se realizeaza prin acte juridice si operatiuni materiale.

Ca exemple de acte juridice se pot da diferite autorizatii, certificate medicale, diplome de absolvire a unor institutii de invatament, contracte de furnizare de produse sau executari de lucrari, iar ca operatii materiale, actiuni de asistenta medico-sanitara, predarea unei lectii, executarea unei lucrari etc.





Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



});

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1904
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved