SISTEMUL FISCAL

SISTEMUL FISCAL

De mentionat este faptul ca orice initiativa fiscala are in vedere in primul rand, conditiile sociale si economice ale momentului in care se produce.In acelasi timp s- spus ca un sistem fiscal rational are la baza cel putin trei caracteristici fundamentale: coerenta, echitabilitatea, eficienta.

Impozitele si taxele se regasesc in mai multe ipostaze :

sursa de formare a veniturilor bugetare;

instrument de orientare a economiei si sustinere sociala;

instrument de infaptuire a echitatii sau justitiei sociale in plan fiscal;

instrument de influentare a inflatiei.

In corelatie directa cu acestea in literatura de specialitate se regasesc definite mai multe principii care stau la baza unui sistem fiscal si care trebuiesc avute in vedere si la stabilirea si practicarea impozitelor si taxelor locale.

Intr-o prima abordare, sistemul fiscal este totalitatea impozitelor dintr-un stat.Cea de a-doua abordare, se defineste prin prisma elementelor definitorii acestui sistem.

Orice sistem fiscal prezinta doua caracteristici:

a) exclusivitatea aplicarii, adica se aplica intr-un spatiu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru bugetul central sau cele locale;

b) autonomia tehnica, adica este autonom daca este complet, ceea ce inseamna ca sistemul fiscal contine toate regulile de asezare, lichidare si incasare a impozitelor necesare pentru puterea sa in aplicare.

Tehnicile de impozitare au evoluat spre evaluarea directa, pe baza unei declaratii verificate, cu datele probante a venitului sau cifrei de afaceri. Progresele tehnicilor fiscale au sporit veniturile fiscale.Un bun sistem fiscal distribuie sarcina fiscala echitabil in asa fel incat sa peturbe cat mai putin mecanismul luarii deciziilor economice.

Sistemul fiscal permite administrarea corecta si nearbitrara a impozitelor si costurilor de administrare trebuie sa fie atat de mici incat sa permita realizarea obiectivelor urmarite de politica fiscala.

Impunerea reprezinta un asamblu de masuri si operatii care asigura stabilirea pe baza legii a impozitului ce urmeaza a fi platit de o persoana fizica sau juridica. Pentru a raspunde cerintelor de natura economica, politica, sociala si tehnica, impunerea se efectueaza pe baza unor principii care au fost formulate pentru prima data de Adam Smith, si anume:

Principiile sau maximele lui Adam Smith;

Principiile de echitate fiscala;

Principii de politica financiara;

Principii de politica economica;

Principii social-politice;

Principiile sau maximele lui Adam Smith:

Impozite egale, conform acestui principiu, cetatenii fiecariu stat contribuie cu impozite in functie de veniturile pe care le obtin. Aplicarea impozitelor in mod egal se realizeaza prin stabilirea si utilizarea sumelor fixe, cotelor propotionale, progresive si regresive.

Impozite exacte, independente de conceptiile celui care le calculeaza. Marimea impozitelor datorate de fiecare persoana trebuie sa fie certa, nu arbitrara. Un sistem nesigur    de impunere are un efect negativ, intrucat genereaza nemultumiri in randul contribuabililor.

Certitudinea impunerii este asigurata in cazul in care modalitatile de impunere, sumele si termenele este asigurata in cazul in care modalitatile de impunere, sumele si termenele de plata sunt clare pentru fiecare contribuabil.

Impozitare comoda pentru contribuabili, impozitele, chiar daca sunt accpetate, reprezinta o povara pentru platitor.De aceea, stabilirea locurilor, termenelor si modalitatilor de plata a impozitelor trebuie sa aiba in vedere crearea unor conditii convenabile de plata pentru contribuabili. Incomoditatile pot produce dereglari in sistem prin nerespectarea termenelor de plata a impozitelor.

Impozite economice, acest principiu de realizeaza daca se asigura impersonalitatea, neutralitatea, legitimitatea si lipsa arbitrariului, in satbilirea impunerii.

Impersonalitatea, sunt preferabile impozitele analitice si nu cele sintetice. Impozitele sintetice se stabilesc pe baza unei vederi de ansamblu asupra activitatii contribuabililor si rezulta din analiza unor indicatori, cum ar fi :cifra de afaceri, venitul, capitalul .

Neutralitatea impozitelor, se realizeaza in conditiile in care acestea nu influenteaza negativ buna gestionare a economiei. Deci, impozitele nu trebuie sa modifice alegerea solutiilor cu cel mai mare mare grad de eficienta in realizarea unor obiective economice.

Legitimitatea, realizarea acestui principiu presupune delimitarea veniturilor legitime (meritate) de cele nelegitime. Impunerea este diferentiata pentru cele doua categorii de venituri. In cazul veniturilor nelegitime, impunerea trebuie sa evite, sa limiteze crearea lor.

Lipsa arbitrariului, spune ca impozitele si taxele trebuie sa fie stabilite si percepute prin metode simple, clare si usor de aplicat. Asezarea impozitelor pe baza unor principii simple si clare elimina interpretarile si deciziile subiective.

Principii de echitate fiscala. Echitatea fiscala presupune impunerea diferentiata a veniturilor, a averii si in acelasi timp reducerea si scutirea de plata impzitelor si taxelor a persoanelor cu venituri mici. Realizarea echitatii fiscale se bazeaza pe indeplinirea simultana si cumulativa a urmatoarelor conditii:

impunerea sa fie generala, cu exceptia celor au venit sub minimul neimpozabil, impunerea trebuie sa cuprinda toate categoriile sociale care realzeaza venituri din aceeasi sursa sau care poseda acelasi fel de avere. Realizarea echitatii fiscale impune delimitarea notiunilor de egalitate in fata impozitelor si cea de egalitate    prin impozite. Egalitatea in fataimpozitelor (neutralitatea impozitelor) presupune ca impunerea se efectueaza in acelasi fel pentru toate persoanele fizice si juridice.Egalitatea prin impozite presupune diferentierea sarcinilor de la un subiect impozabil la altul pe baza unor criterii politice, economice, sociale, cum sunt: natura si cuantumul materiei impozabile, situatia sociala si personala a contribuabilului.

sarcinile fiscale sa fie stabilite in functie de puterea contributiva a persoanelor juridice si a persoanelor fizice. Aceasta presupune luarea in considerare a marimii veniturilor si averilor impozabile precum si situatia personala a subiectului impozitului.

reglementarea si acordarea unui minim neimpozabil si a unor reduceri si scutiri de impozite si taxe care sa permita satisfacerea cerintelor minime de viata. Conditia se realizeaza numai in cazul impozitelor directe.

Principii de politica financiara

Impozitul, pentru a-si indeplini functiile si rolul trebuie sa satisfaca urmaatoarele cerinte: randament fiscal ridicat, stabilitate, elasticitate.

Randamentul impozitului depinde de realizarea urmatoarelor conditii :

1) impozitul sa    aiba un caracter universal.Acest lucru presupune ca impunerea se aplica intregii materii impozabile care apartine unei persoane;

2) organizarea impunerii si perceperii impozitelor sa asigure evitarea oricaror posibilitati de sustragere de la plata acestora;

3) cheltuielile determinate de stabilirea materiei impozabile, de calcularea si perceperea impozitelor sa fie minime;

4) impozitele sa nu produca efecte de descurajare .

Stabilirea impozitului, un impozit este considerat stabil cand randamentul acestuia ramane constant, independent de cresterea sau descrestarea productiei si a veniturilor. Politica financiara ridica o serie de probleme si in ceea ce priveste numarul si felul impozitelor. In acest sens s-au conturat doua conceptii:

este suficient un singur impozit reprezentativ care sa formeze in intregime veniturile bugetului public;

necesitatea instituirii si perceperii mai multor impozite.

Impozitul unic nu a fost aplicat in practica, fiind considerat o utopie fiscala.

Conceptia referitoare la instituirea si perceperea mai multor impozite a avut numerosi adepti si, ca urmare, a fost aplicata in politica fiscala de majoritatea tarilor.

Principii de politica economica

Acest principiu se realizeaza daca se asigura individualitatea, nediscriminarea, neutralitatea, lipsa arbitrariuliu, unicitatea si legalitatea in stabilirea impunerii.

Individualitatea se exprima prin faptul ca omul si nu autoritatea constituie obiectivul final.

Nediscriminarea presupune ca regulile de stabilire sunt unitare fara discriminari si presupune delimitarea veniturilor legitime de cele nelegitime, impunerea fiind diferentiata pentru cele doua categorii de venituri.

Neutralitatea impozitelor se realizeaza cand acestea nu influenteaza negativ buna gestionare a economiei. Deci impozitele nu trebuie sa produca efecte nedorite, eletrebuie sa stimuleze.

Lipsa arbitrariului, spune ca impozitele si taxele sa fie stabilite si percepute prin metode simple, calre si usor de aplicat.

Unicitatea impozitului, desi o utopie, a fost studiat de multi economisti: Kaldor, H.Simons, care au stabilit o clasificare in functie de materia impozabila propusa spre impozitare: impozit unic asupra pamantului (impozitarea veniturilor funciare); impozitul unic asupra capitalului si impozitul unic asupra cheltuielii ( impozitul pe cheltuiala globala) .

Legalitatea se refera la faptul ca fiecare impozit sau taxa trebuie sa aiba un suport juridic, legal.

Principiile enuntate mai sus, sunt prezentate in schema nr.2.2

Schema nr.2.2. - Principii de politica economica

Principii social politice

Politica fiscala contribuie si la realizarea unor obiective social- politice, cum sunt:

cresterea increderii populatiei in politica partidelor aflate la putere si a guvernelor. Acesta se realizeaza prin acordarea unor facilitati fiscale persoanelor cu venituri mici sau fara venituri;

cresterea natalitatii prin acordarea ajutoarelor pentru copii, concediilor pentru crestereacopiilor sau prin instituirea unor impozite pentru persoanele casatorite care nu au copii sau pentru celibatari;

mentinerea starii de sanatate a populatiei prin determinarea reducerii consumului unor produse daunatoare organismului;

mutatii in structura sociala a populatiei prin redistribuirea veniturilor.

Principiile impunerii formeaza un sistem unitar in cadrul caruia exista relatii de interdependenta.