Reglementarile UE in materia contractelor administrative

Reglementarile UE in materia contractelor administrative

Cadrul legal general de realizare a acestor contracte este dat de Directiva 92/50/EEC din 18 iunie 1992 referitoare la coordonarea procedurilor pentru incheierea contractelor de servicii publice. Directiva 92/36/EEC din 14 iunie 1993 pentru coordonarea procedurilor de incheiere a contractelor de achizitii publice, Directiva Consiliului 93/37/Eec din 14 iunie 1993 cu privire la coordonarea    procedurilor pentru incheierea contractelor de lucrari publice. Aceste directive sunt amendate de Directiva Consiliului si a Parlamentului European 97/52/EC din 19 octombrie 1997.Mai poate fi mentionata si Comunicarea de interpretare a Comisie cu privire la concesiunile in dreptul comunitar din 29.04.200.Managementul desfasurarii acestor contracte in care sunt implicate fonduri UI este controlat de Curtea de Conturi a Comunitatilor Europene care realizeaza unele rapoarte cum ar fi de exemplu "Special Report No 10/2000 on the public contracts awarded by the Joint Research Centre, together with the Commission replies" (2000/C 172/01).

Art. 1 (a) din Directiva 93/37/EEC defineste contractul public ca fiind un contract pecuniar incheiat intre contractor si autoritatea contractata care are ca scop executarea sau/si executarea si proiectarea lucrarilor cu privire la una din activitatile la care se face referire in Anexa II, sau executarea oricarei lucrari care se refera la necesitatile specificate de catre autoritatile locale sau regionale, institutii la care predomina dreptul public, asociatii formate din mai multe autoritati. O institutie guvernata de dreptul public este o institutie formata in scopul de a indeplini nevoile de interes general, fara a avea un caracter industrial sau comercial, avand un statut legal si fiind finantata majoritar de catre stat sau de catre autoritatile locale sau regionale sau de alte institutii guvernate de dreptul public sau subiecte ale caror management este supervizat de aceste institutii. Lista ca institutiile contractante, guvernate de dreptul public sunt prevazute in Anexa I directiva. Aceasta lista are un caracter orientativ, ea putand fi largita in conditiile prevazute de Directiva. Statele membre vor anunta periodic Comisia asupra oricarei schimbari a listei referitoare la institutii.

Contractul de concesiune este considerat in general o specie a contractelor administrative. Art. 1 (d) din Directiva 93/37/EEC defineste concesiunea publica ca fiind un contract public in care contractantului i se ofera dreptul de a exploata lucrarea concomitentului cu obligatia de plata. Aceeasi directiva mai prevede criteriile de participare si selectie a contractantilor precum si modelele de contracte publice. Selectarea candidatilor trebuie sa se faca dupa criterii calitative care sa fie facute publice astfel incat sa se asigure toate garantiile pentru o competitie corecta. Anuntul concesiunii trebuie publicat in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. De asemenea se instituie procedura informarii motivate a candidatilor eliminati ale caror cereri au fost descalificate art. 8. In absenta standardelor europene de domeniul tehnic se vor plica specificatiile tehnice nationale in acord cu principiile generale europene si dezideratele comune ale membrilor(art.10).

Comunicarea de interpretare a Comisie cu privire la concesiunile la dreptul comunitar din 29.04.2000 pune accentul in mod deosebit pe respectarea la procedura de alegere a contractantului a principiilor nediscriminarii, egalitatii de tratament, asigurarii transparentei, principiul proportionalitatii si incheierea contractului intuitu personae. Un alt principiu consacrat este cel al recunoasterii mutuale(mutual recognition) care consta in faptul ca statele membre trebui sa accepte produsele si serviciile furnizate de catre operatorii economici in alte tari comunitare, daca produsele si serviciile se gasesc la standardele statului care le acceptioneaza. Aplicarea acestui principiu la concesiuni implica, in particular, ca statul membru in care serviciul este furnizat trebuie sa accepte specificatiile tehnice, atestatele, diplomele, certificatele si recunoasterile profesionale obtinute intr-un alt stat membru daca sunt echivalente cu cele din statul unde serviciul este furnizat.

Interpretarea Comisiei precizeaza ca legislatia UE nu interzice statelor membre sa incheie concesiuni dupa metode proprii, dar care trebuie sa fie compatibile cu dreptul Comunitar. De asemenea unele state considera ca prevederile Directive 93/37/EEC nu se aplica contractelor incheiate intre autoritatile publice si alte persoane legale guvernate de dreptul public(contractorul nu poate fi o persoana privata). Comisia atrage atentia prin interpretarea sa ca potentialul concesiona poate fi atat o persoana privata cat si o persoana guvernata de dreptul public(stabiliment public), lucru care rezulta din combinarea art. 3 (3) cu art. 3 (1) din Directiva 93/37/EEC.

Curtea de Conturi a Comunitatilor Europene analizeaza legalitatea si stabilitatea managementului financiar(deci inclusiv oportunitatea angajarii unor cheltuieli) bazat pe fondurile UE, in legatura cu formalitatile prealabile, incheierea contractului si monitorizarea executarii acestuia. In raportul mentionat mai sus(Joint Research Centre), Curtea    critica procedura subconcesionarii, considerand ca nu este in concordanta cu filosofia legala a contractelor publice(desi directivele nu interzic expres subcontractarea, se considera ca selectia facuta de autoritatea publica este intuitu personae, in considerarea calitatilor personale ale autoritatii contractante) si in plus, atrage costuri aditionale.

In general se observa ca un principiu de drept public in tarile europene, imposibilitatea subcontractarii fara acordul expres al autoritatii subcontractante