Scurt istoric al relatiilor publice

Scurt istoric al relatiilor publice

Unul din fenomenele secolului al XX-lea il reprezinta relatiile publice, ale carei origini intra adanc in istorie si sunt la fel de vechi ca si comunicarea intre oameni.

"Dorinta de a persuada este identificabila in toate activitatile de relatii publice, de aceea putem spune ca eforturile de relatii publice in general, sunt la fel de vechi ca si civilizatia. Conceptul de relatii publice nu are un fondator central, care sa il identifice, nici nu are o origine nationala sau o data de nastere, pentru ca se axeaza pe efortul de a influenta nu numai opinii, ci si comportamente"[1].

"De-a lungul istoriei, relatiile publice au fost folosite pentru promovarea razboaielor, pentru lobby in slujba unor cauze politice, pentru promovarea religiei, pentru a vinde produse, pentru a strange bani si pentru a face cunoscute evenimente si oameni. Intr-adevar, multe dintre scopurile pentru care societatea moderna foloseste relatiile publice nu sunt noi, iar practicienii de astazi ai relatiilor publice au invatat mult studiind strategiile primilor experti"[2].

Comunicare interpersonala, discursuri, arta, literatura, puneri in scena, publicitate si alte asemenea metode, sunt tehnici in uz in prezent dar care erau folosite si de civilizatii stravechi precum cea romana, greaca si babiloniana, civilizatii in care oamenii, prin intermediul acestor mijloace, erau convinsi de catre cultele religioase si autoritatile guvernului, sa le accepte. Nici o tehnica nu purta numele de relatii publice dar efectul si scopul erau asemanatoare celor ale relatiilor publice din zilele noastre.

Primele date despre conceptul de relatii publice ne-au fost dezvaluite de catre Eric F. Goldman, care relateaza faptul ca, in anul 1827, reverendul O. P. Hoyt folosea termenul de Public Relations, cu intelesul de informare a opiniei publice .

Referindu-se la inceputurile relatiilor publice, Peter G. Osgood, presedintele unei reputate firme de PR americane spune: "Originile sunt foarte indepartate; de exemplu, practica de a trimite echipe care sa pregateasca totul inaintea calatoriei unui demnitar sau politician nu a fost inventata nici de Truman nici de Nixon. Locuitorii vechiului Babilon, cei din Grecia sau Roma antica erau convinsi de eficacitatea acestui procedeu. Publicitatea, relatiile cu comunitatea, scrierea de discursuri, relatiile cu guvernul, analiza problemelor, relatiile cu angajatii si chiar cu investitorii reprezinta toate, din punctul de vedere al calitatilor necesare pentru realizarea lor, activitati cu radacini adanci in istorie" .

Daca privim bine in istorie si analizam evenimentele, putem sa dam multiple exemple in ceea ce priveste utilizarea relatiilor publice: venirea lui Iisus din Nazareth a fost pregatita de insusi Sfintul Ioan Botezatorul; in secolul al XI-lea, Papa Urban al II-lea a convins mii de adepti sa il slujeasca pe Dumnezeu, capatind astfel iertarea pacatelor si participind la Razboaiele Sfinte impotriva musulmanilor; publicitatea facuta pentru Olimpiada din Atena Antica; arta folosita in afaceri si in relatiile cu investitorii in cazul companiei IMB, era folosita inca din a doua jumatate a secolului XV-lea in Republica Venetiana. Acestea sunt numai citeva exemple .

Conform aprecierilor lui Philipe A. Boiry, "Relatiile publice nu au fost create de o simpla moda sau dintr-o admiratie exagerata, ele raspunzind unei nevoi sociale si economice, exigentelor unei lumi noi care se crea intr-o perpetua accelerare si care, generind situatii noi, necunoscute la acea zitrebuia sa gaseasca raspunsuri. Aceasta a fost, in Statele Unite rolul relatiilor publice" .

In anul 1930, un nou concept a fost introdus de catre Harwood L. Childs. Acela a fost referitor la ajutorul pe care relatiile publice il ofera organizatiilor pentru a se adapta in mediul lor. Functia de baza a relatiilor publice, in acceptiunea lui Harwood, era schimbarea in interesul publicului a acelor aspecte cu o semnificatie sociala, ale personalului sau ale companiei noastre. Conceptul de relatii publice s-a dezvoltat foarte mult dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, ajungind sa fie incluse si notiunile de comunicare in dublu sens: relationare si reciprocitate. Institutul Britanic de Relatii Publice defineste functia relatiilor publice ca un efort de stabilire si mentinere "reciproc intelegatoare intre o organizatie si publicul sau" .

In decursul timpului, conceptul de PR a cunoscut preocupari majore din partea specialistilor in domeniu, pentru a-l face esential in influentarea opiniei publice in ceea ce priveste organizatia, produsul si serviciile.

Istoria PR, ca termen respectiv chiar si ca disciplina stiintifica este mult mai recenta decit gindirea si actiunea in cadrul unor categorii pe care astazi le subsumam cu termenul de PR. Termenul de counsel on public relations, deci sfatuitor/ consilier in probleme de PR, este un termen lansat de Edward L. Bernays, care, in autobiografia sa, scrie ca ar fi inventat termenul in anul 1920, impreuna cu sotia sa. Prima fraza din "Crystallizing Public Relations", cartea cu certitudine cea mai influenta despre PR suna astfel: " A new phrase has come into language - counsel on public relations"[8].

Potrivit lui Edward L. Bernays si Alber Oeckel, exista sase etape in care relatiile publice au evoluat [9]:

Prima etapa, care se desfasoara intre anii 1900-1914 este reprezentata de reactia companiilor la critica societatii americane. Nume sonore precum Upton Sinclair, Ida Tarbeell, Thomas Lawson, au criticat modul inuman la care recurgeau marile companii de cai ferate, bancile sau companiile de minerit si petrol pentru a obtine profit.

Celei de-a doua etape, 1914- 1919, ii este caracteristic principiul " publicul trebuie informat" pentru a atrage atentia si pentru a capta incredera cetatenilor. In anul 1917 are loc infiintarea " Comitee of    Public Information" unde se incearca pentru prima oara o coordonarea a activitatilor de relatii publice. Datorita acestui comitet opinia publica americana a fost mobilizata in ceea ce priveste masurile ce vizau implicarea tarii in conflictul din Europa.

A treia etapa, 1919- 1929, reprezinta etapa imediat urmatoare dupa incheierea Primului Razboi Mondial. In acea perioada, Comitetul de Informare Publica pune la dispozitia companiilor americane experienta pe care a dobandit-o in timpul razboiului in ceea ce priveste relatia cu opinia publica. Se remarca astfel, importanta din ce in ce mai mare pe care o au relatiile publice in interiorul organizatiilor.

In cea de-a patra etapa, 1929-1939, are loc o transformare in domeniul relatiilor publice. Acestea trec de la faza defensiva, folosita doar in momentele in care imaginea unei organizatii era amenintata la faza propriu-zisa adica aceea a folosirii lor constante. Universitati precum Cornell University, University of Minessota, Brooklyn College predau cursuri de relatii publice.

In etapa a cincea, 1939-1945, relatiile publice incep sa castige din ce in ce mai mult teren. Activitatea relatiilor publice se face la un nivel mult mai inalt. Specialistul in relatii publice tine seama de opiniile publicului in luarea deciziilor, se preocupa de limbajul pe care il folosesc deoarece acesta tebuie sa fie inteles de toti cetatenii. O alta caracteristica foarte importanta a acestei etape este faptul ca relatiile publice sunt din ce in ce mai studiate, ele devin disciplina "intelectuala".

Ultima etapa se desfasoara din anul 1945 si pana in prezent. Acum, relatiile publice sunt de nelipsit. Ele au intrat in viata cotidiana a oamenilor de pretutindeni. Daca in anul 1945 cursurile de relatii publice se predau la 21 de facultati in anul 1948 numarul acestora va creste la 62. Dezvoltarea relatiilor publice in Europa s-a datorat intr-o mare masura companiilor americane si guvernului.

"Chiar daca acest concept dateaza de mai bine de o suta de ani, putem spune ca nici astazi el nu este accesibil sau, mai bine zis, nu este inteles de marea masa. Dificultatea in intelegerea acestui concept, preum si a acestei discipline denumita relatii publice, consta si in faptul ca nu exista o baza teoretica unica, pe care sa se poata sprijini. Ea este rezultatul intercolerarii mai multor discipline, folosind ca baza procesul comunicarii" .