ACTELE PARLAMENTULUI ROMANIEI

ACTELE PARLAMENTULUI ROMANIEI

1. Consideratii generale. Categorii de acte

Parlamentul, potrivit art.61 alin.1 din Constitutie, este "unica autoritate legiuitoare a tarii".

Vointa Parlamentului se exprima nu numai prin lege, dar si prin alte acte sub denumiri specifice precum regulamente, hotarari sau acte cu un caracter exclusiv politic.

Actele Parlamentului pot fi clasificate in doua categorii principale:

- acte juridice;

- acte cu caracter exclusiv politic.

Actele juridice ale Parlamentului sunt: legile, regula-mentele Camerelor, hotararile si motiunile de cenzura.

Actele cu caracter exclusiv politic ale Parlamentului sunt: declaratii, mesaje, apeluri.

In afara acestor doua categorii de acte, Camerele sau organismele lor interne - comisiile parlamentare, birourile permanente - au dreptul de a adopta sau emite, dupa caz, o serie de acte prin care se concretizeaza diferite atributii conferite acestora. Astfel de acte sunt: avize, rapoarte, decizii, adrese, hotarari.

2. Conceptul de lege si categoriile de legi

Legea poate fi definita ca fiind actul juridic al parlamentului initiat potrivit Constitutiei, adoptat de acesta potrivit unei proceduri solemne, promulgat de Presedintele statului si publicat in Monitorul Oficial si care contine reguli de conduita sociala general-obligatorii si impersonale, a caror respectare este asigurata, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.

Parlamentul Romaniei adopta trei categorii de legi: constitutionale, organice si ordinare.

A. Legile constitutionale sunt legile prin care se revizieste Constitutia. Sub aspect procedural, ele se adopta cu votul a cel putin 2/3 din numarul membrilor fiecarei Camere, fiind definitive numai dupa aprobarea lor prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.

Legile constitutionale - art.150 alin.1 din Constitutie - pot fi initiate de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.

B. Legile organice sunt actele pe care Constitutia insasi le declara astfel. Ele reglementeaza organizarea si functionarea autoritatilor publice, dezvoltand principiile sau regulile enuntate in Constitutie.

Sediul materiei il constituie art.73 alin.3 din Constitutie, care prevede domeniile reglementate prin lege organica.

Sub aspect procedural, legile organice se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere.

C. Legile ordinare sunt legile adoptate in toate celelalte domenii ale vietii sociale, Sub aspect procedural, ele se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti din fiecare Camera.

De asemenea, Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante, care vor avea, prin urmare, forta juridica a unei legi ordinare.

Legea de abilitare trebuie sa precizeze in mod obligatoriu domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. Numai in cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta "ordonante de urgenta", ceea ce nu necesita preexistenta unei legi de abilitare, dar ele intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.

3. Conceptul de hotarare. Categoriile de hotarari

Hotararile sunt acte juridice adoptate de Parlament sau Camerele sale (separat).

Exista doua categorii de hotarari:

a) cu caracter normativ;

b) cu caracter nenormativ sau individual.

Hotararile normative se deosebesc de legi prin aceea ca au forta juridica inferioara legii.

Din punct de vedere procedural deosebirile dintre legi si hotarari sunt urmatoarele:

a) pentru adoptarea hotararilor, nu sunt aplicabile regulile privitoare la initiativa legislativa;

b) hotararile nu parcurg toate fazele procedurii legislative;

c) numai legile trebuie sa fie promulgate, in timp ce hotararile nu sunt supuse promulgarii;

d) hotararile nu fac obiectul controlului de constitutio-nalitate din partea Curtii Constitutionale.

Hotararile Camerelor se adopta cu majoritatea membrilor prezenti din fiecare dintre ele, cu exceptia regulamentelor, care se adopta cu votul majoritatii membrilor acestora.

4. Conceptul de motiune. Categorii de motiuni

Motiunea este actul juridic al Parlamentului sau al Camerelor, prin care se exprima pozitia adoptata de acestea intr-o anumita problema de politica interna sau externa. Motiunile nu sunt susceptibile sa reglementeze relatii sociale.

Constitutia si regulamentele Camerelor fac referire la doua categorii de motiuni:

a) motiunea simpla (art.112 alin.2 din Constitutie);

b) motiunea de cenzura (art.113 si 114 din Constitutie).

Motiunea simpla este rezultatul de vointa al unei singure Camere (Camera Deputatilor sau Senatul) si exprima pozitia Camerei respective intr-o anumita problema de politica interna sau externa. Motiunile simple nu au caracterul de acte juridice, ci pot exercita doar o influenta morala asupra activitatii Guvernului, dar nu sunt in masura sa genereze obligatii garantate printr-o sanctiune juridica oarecare.

Motiunea de cenzura priveste raporturile dintre Parlament si Guvern, adoptarea sau respingerea sa semnificand retragerea sau mentinerea increderii acordate Guvernului. Daca este adoptata, motiunea de cenzura face ca Guvernul sa decada din imputernicirile ce i-au fost conferite prin votul de investitura. Are caracterul de act juridic si exprima vointa Parlamentului in intregul sau.

Motiunea poate fi initiata de cel putin 50 de deputati sau de cel putin o patrime din numarul senatorilor, trebuie sa fie motivata si depusa la presedintele Camerei, care o comunica de indata Guvernului.

Motiunea se aproba cu votul majoritatii deputatilor prezenti, iar la Senat cu votul majoritatii senatorilor. Fac exceptie de la aceasta regula motiunile de cenzura care se adopta cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.

5. Actele politice ale Parlamentului Romaniei

Actele politice ale Parlamentului contin numai afirmatii de principiu sau luari de atitudine, lipsite de efecte juridice immediate, dar care, prin faptul ca emana de la un organ reprezentativ al poporului, organ investit cu competenta de a legifera si de a controla Guvernul, se bucura de un deosebit prestigiu, de o mare autoritate.

Constitutia Romaniei si regulamentele Camerelor nu cuprind o enumerare a acestor acte, parlamentul fiind liber sa adopte denumiri diverse pentru a-si intitula actele exclusiv politice (declaratii, apeluri, proteste, demersuri etc.).