ADOPTAREA SI REVIZUIREA CONSTITUTIEI

Adoptarea si revizuirea Constitutiei

Distinctia intre puterea constituanta si puterile constituite

Constitutiile scrise provin dintr-o putere suprema - putere constituanta, care determina existenta si actiunea puterilor constituite.

Puteri constituite - autoritatile care sunt prevazute si organizate prin constitutie; adunari, presedinti, tribunale, guverne.

Putere constituanta originara - cea care adopta consti-tutia unui stat: prima constitutie a unui stat sau o noua constitutie. Aceasta putere este exercitata de popor prin referendum sau printr-un organ special creat in acest scop (Adunarea Constituanta) care, dupa adoptarea constitutiei, isi inceteaza activitatea sau continua sa functioneze ca adunare legislativa. Aceasta putere este extrem de importanta si reclama o procedura speciala si solemna. Puterea constituanta derivata - cea care modifica constitutia aflata deja in vigoare. Exista un organ special sau o procedura speciala prevazuta in constitutie, care instituie modalitatile modificarii sale.

Situatiile in care se adopta o Constitutie noua:

odata cu formarea unui stat nou. Aparitia unui stat - un proces politic de o mare complexitate, care impune adoptarea unor dispozitii cu caracter politico-juridic solemn prin care se reglementeaza caracteristicile esentiale ale teritoriului, structura de stat, forma de guvernamant, regimul politic, se consacra existenta unei anumite populatii pe teritoriul respectiv, se prevad principiile, normele si organismele de exercitare a puterii suverane, drepturile si indatoririle cetatenesti. Constitutia reglementeaza ansamblul relatiilor sociale fundamentale. Aceste dispozitii sunt stabilite in constitutie sau intr-un alt act cu valoare constitutionala.

In situatia cand in viata unui stat au loc schimbari politice structurale, fundamentale, cand se schimba regimul politic ori cand un stat isi reinnoieste fundamental bazele politico-juridice, economice, sistemul social-politic sau cand isi desavarseste unitatea nationala. Schimbarile politice au avut ca urmare adoptarea unei constitutii noi: Constitutia Romaniei din 1923, Constitutia Portugaliei din 1976.

o constitutie noua mai poate fi adoptata cand in viata statului are loc o schimbare importanta cu caracter politic sau social-economic care nu afecteaza esenta statului sau regimul politic. Este vorba de un stadiu nou de dezvoltare a statului respectiv, fapt ce poate impune adoptarea unei noi constitutii.

Organismul competent sa adopte Constitutia

Competent sa adopte o noua constitutie este organismul care detine sau care a fost investit cu putere constituanta originara. Desemnarea si investirea unui anumit organism la nivel national se asigura prin alegeri democratice.

In conditii de criza politica, de schimbare calitativa a realitatilor sociale si a raporturilor intre fortele politice sau in situatia in care in viata unui stat intervin elemente de importanta nationala privind sistemul de guvernare, poate aparea tendinta de a monopoliza puterea de a domina alte forte politice sau sociale.

Detinatorii puterii politice - organismul statal, formatiunea politica sau grupul social care exercita cea mai mare influenta in conducerea politica si stapaneste instrumentele de formare si exprimare a vointei populare - au posibilitatea si capacitatea de a orienta procesul de elaborare a proiectului de constitutie sau il redacteaza in exclusivitate.

In cazul constitutiilor concedate, nu se solicita acordul sau manifestarea reala de vointa a poporului. Seful statului (monarh/presedinte) este cel care concede, acorda constitutia. Poporul nu participa efectiv la adoptarea Legii fundamentale.

Modalitatile folosite mai des:

poporul exercita aceasta putere prin reprezentantii sai alesi (Adunarea Constituanta sau Conventie). Organismul desemnat sa adopte constitutia este ales prin sufragiu universal, cu un mandat concret: adoptarea constitutiei; dupa adoptare, organismul isi inceteaza activitatea sau continua sa functioneze ca Adunare legiuitoare obisnuita. Adunarea Constituanta - Parlament, in general.

poporul exercita direct puterea. Proiectul de constitutie intocmit de un organism investit cu aceasta prerogativa, este supus direct aprobarii poporului. Constitutia intocmita si practic adoptata de o Adunare Constituanta aleasa in acest scop, este supusa poporului spre aprobare in cadrul unui referendum. (Constitutia Frantei din 1958, cea a Romaniei din 1991).

este posibil ca Parlamentul sa se transforme, fara alegeri generale, in Adunarea Constituanta si sa adopte o noua Lege fundamentala. In regimurile politice ale fostelor state socialiste, constitutiile au fost aprobate printr-o procedura pseudo-democratica, puterea politica fiind concentrata in varful unei piramide totalitare.

Clasificarea constitutiilor dupa modul de adoptare:

v   Constitutia octroiata sau concedata

v   Constitutia - pact

v   Statutul

v   Constitutia - conventie

Constitutia concedata este initiata si adoptata sub autori-tatea sefului statului (monarhului). Caracterizeaza regimurile democratice, in care seful statului are puteri absolute. Poate sa consfiinteasca si obligatii impuse monarhului.

Constitutia-pact reprezinta un echilibru de forte, fiind un rezultat al unui compromis militar sau politic, intre monarh si Reprezentanta nationala.

Statutul din punct de vedere al formei este o constitutie concedata, adoptat prin plebiscit. Initiativa elaborarii statutului apartine monarhului, acesta il supune ratificarii populare prin procedura democratica a plebiscitului.

Constitutia-conventie este adoptata de un organism de suveranitate nationala, special ales pentru adoptarea constitutiei si investit in acest scop cu putere constituanta originara.

In literatura de specialitate este mentionata si "constitutia parlamentara" care este initiata, dezbatuta si adoptata de parlament.

Revizuirea constitutiei

Revizuirea unei constitutii consta in modificarea acesteia prin reformularea, abrogarea anumitor articole sau prin adaugarea unui text nou.

Posibilitatea si procedura de revizuire, sunt expres prevazute chiar in textul legii fundamentale. Absenta din textul constitutiei a unor proceduri referitoare la revizuirea acesteia poate genera grave tensiuni intre fortele politice existente in societate (partidele politice) care, fiind interesate sa initieze sau sa propuna anumite modificari in legea fundamentala, nu ar putea sa faca acest lucru datorita lipsei unei proceduri corespunzatoare.

Distinctia intre Constitutia supla si Constitutia rigida

Din punct de vedere al procedurii de revizuire:

Constitutia supla - o constitutie a carei revizuire se infaptuieste, practic prin votarea, fara o procedura speciala, a unei legi ordinare. Principiul suprematiei constitutiei este compromis.

Constitutia rigida - o constitutie a carei modificare se dovedeste a fi mai dificila decat cea a unei legi ordinare, datorita procedurii cerute, care implica colaborarea mai multor organisme constitutionale si votul unei majoritati calificate, adica 2/3 din numarul membrilor parlamentului.

O constitutie poate fi revizuita si in situatii de criza politica, ca un mijloc de rezolvare a acesteia. Doctrina constitutionala s-a oprit la cateva cazuri mai des intalnite:

producerea unui eveniment politic marcant;

schimbari produse in structura organismelor guvernante (instituirea functiei prezidentiale in sistemul constitutional roman in 1974);

transformarea denumirii unor organisme prin care se exercita puterea publica (transformarea in 1961 a Prezidiului Marii Adunari Nationale in Consiliul de Stat);

producerea unor schimbari in organizarea si functionarea unuia sau unora dintre organismele prin care se exercita guvernarea.

Procedura de revizuire

Toate constitutiile scrise prevad o anumita procedura de modificare a acestora, adica stabilesc:

organismul care propune modificarea;

organismul care voteaza propunerea de modificare;

majoritatea voturilor ceruta pentru adoptarea propunerii de revizuire.

Dreptul de a initia modificarea constitutiei are o mare importanta, organismului investit ca aceasta prerogativa revenindu-i atributia de a intocmi proiectul de modificare sau cel putin de a orienta pregatirea acestuia.

In regimurile politice autoritare, prerogativa revizuirii revine puterii executive si este prevazuta in textul Constitutiei.

In regimurile politice democratice initiativa revizuirii revine poporului, care exercita prin referendum (Elvetia) sau parlamentului. Procedura cea mai raspandita este conferirea acestui drept sefului statului si parlamentului, care actioneaza impreuna. Se realizeaza un echilibru, nici unul dintre cele doua organisme neputand sa ignore rolul celuilalt in privinta revizuirii.

Procedura cea mai grea de modificare este cea bazata pe teoria "paralelismului" sau "simetriei" formelor. Pentru a se modifica o constitutie, este necesar sa se urmeze aceeasi procedura folosita pentru adoptarea ei. Procedura clasica - procedura solemna: a cere parlamentului exprimarea unui vot asupra textului revizuit, care sa intruneasca cel putin 2/3 din numarul mandatelor parlamentare. Se prevede ca revizuirea sa fie aprobata prin referendum popular sau referendumul sa urmeze votului exprimat in parlament.