Aspecte generale ale raspunderii parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copiii lor minori

ASPECTE GENERALE ALE RASPUNDERII PARINTILOR PENTRU FAPTELE ILICITE SAVARSITE DE COPIII LOR MINORI

1.1 Raspunderea parintilor, forma a raspunderii pentru fapta altuia

Raspunderea pentru fapta altuia este o modalitate suplimentara de ocrotire a intereselor victimei. Ea se adauga raspunderii pentru fapta proprie si se angajeaza numai in raporturile dintre persoana raspunzatoare si victima prejudiciului. Asa se explica dreptul de regres al celui obligat sa raspunda indirect impotriva autorului faptei, pentru a obtine restituirea reparatiei pe care a acordat-o victimei.

Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copiilor minori - articolul 1000 aliniatul 2 Cod Civil - constituie o raspundere "pentru fapta altuia" si este reglementata in Codul civil alaturi de raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (articolul 1000 aliniatul 4) si raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile incredintate (articolul 1000 aliniatul 3).

Raspunderea pentru fapta altuia constituie o derogare de la regula generala potrivit caruia orice persoana raspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa fapta. Temeiul acestei forme de raspundere il constituie o prezumtie legala de culpa.

Cum derogarile si prezumtiile legale sunt de stricta interpretare, enumerarea cazurilor prevazute de Codul civil - in articolul 1000 - trebuie privita ca fiind limitativa.

Astfel, desi parintii raspund pentru faptele copiilor lor minori, acestia din urma nu raspund pentru faptele parintiilor lor. (1)

Raspunderea parintilor este o raspundere pentru fapta altuia, in sensul ca va fi pusa in miscare numai daca, si in masura in care, minorul a savarsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

1.2 Prevederile legale privind raspunderea parintilor

Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori este un caz de raspundere delictuala indirecta, pentru fapta altuia, reglementat de articolul 1000 aliniatul 2 Cod civil care prevede: "Tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copii lor minori ce locuiesc cu dansii." In aliniatul final se prevede totodata ca "tatal si mama sunt aparati de responsabilitatea aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil."

In legatura cu aceste prevederi legale sunt necesare cateva precizari.

In ce priveste redactarea aliniatului al doilea al articolului 1000 Cod civil, acesta isi avea izvorul in principiul inegalitatii dintre barbat si femeie, din care decurgea proclamarea tatalui ca titular al "puterii parintesti", atata timp cat acesta era in viata, mama urmand sa preia aceasta putere, numai in cazul in care tatal a decedat.

Sub aspect juridic, din afirmarea pe prim plan a raspunderii tatalui, decurgea caracterul subsidiar al raspunderii mamei; aceasta era chemata a raspunde pentru fapta ilicita a copilului minor numai in lipsa tatalui, ori in alte cazuri in care acesta nu era in masura sa exercite "puterea parinteasca".(2)

Partea din textul articolului 1000 aliniatul 2 Cod Civil care prevedea ca mama raspunde "numai dupa moartea barbatului" a fost insa abrogata implicit, odata cu proclamarea principiului egalitatii in drepturi dintre barbat si femeie pe plan social, economic si juridic, principiu care, in domeniul raporturilor de familie, a condus la deplina egalitate dintre parinti. (3)

Ca urmare, actuala reglementare a textului articolului 1000 aliniatul 2 Cod civil, redactare rezultata din implicita modificare a textului initial, este urmatoarea: "ambii parinti (tatal si mama) sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii."

1.3 Solidaritatea parintilor, consecinta a egalitatii

Inegalitatea in drepturi dintre barbat si femeie a fost inlaturata, prin consacrarea constitutionala a principiului egalitatii sexelor, inca din anul 1948, prin adaptarea Constitutiei din 13 aprilie 1948.

Actuala Constitutie prevede in articolul 44 aliniatul 1 ca familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor." In consecinta, amandoi parintii sunt indreptatiti si indatorati sa aiba si sa exercite in conditii de perfecta egalitate, drepturile parintesti asupra persoanei si bunurilor copiilor lor minori. Aceste drepturi le apartin si le exercita amandoi parintii, impreuna si de comun acord. Bineinteles ca, daca unul din parinti devine incapabil, este disparut, mort, decazut din drepturile parintesti, ori in neputinta vremelnica de a manifesta o vointa constienta si valabila, celalalt parinte va exercita singur aceste drepturi.

Principiul egalitatii parintilor in exercitarea ocrotirii parintesti este consacrat si in Codul familiei. Codul familiei consacra expres egalitatea femeii cu barbatul atat in relatiile lor personale si patrimoniale, cat si in acelea care privesc raporturile lor cu copiii, in articolul 1: "In relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale." (4)

Afirmarea egalitatii in drepturi si indatoriri a parintilor s-a rasfrant in solidarizarea lor in tot ceea ce priveste existenta si exercitarea acestor drepturi si indatoriri. A disparut astfel caracterul subsidiar al raspunderii mamei.

Ne aflam deci, in fata unei raspunderi solidare.

Raspunderea solidara a parintilor, in dreptul nostru, decurge din articolul 97 aliniatul 1 Codul familiei, potrivit caruia: "ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copii lor minori, faraa a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori infiati."

In adevar, afirmarea egalitatii si solidaritatii dintre parinti in ceea ce priveste raspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii savarsite de copiii lor minori, constituie un corolar firesc al egalitatii si solidaritatii in drepturi si indatoriri, sub semnul carora Codul familiei reglementeaza intreaga materie a ocrotirii prin parinti a minorului. (5)

Solidaritatea parintilor, in ceea ce priveste raspunderea, are si importante consecinte de ordin juridic, privind dreptul victimei de a obtine repararea prejudiciului pe care l-a suferit.

Note bibliografice

1. A se vedea Ion M.Anghel, Francisc Deak, Marin F.Popa - "Raspunderea civila", Editura Stiintifica, Bucuresti 1970, pagina 146.

2. A se vedea Constantin Statescu - "Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane", Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984, pagina 25.

3. Cu privire la modificarea articolului 1000 aliniatul 2 Codul Civil, a se vedea Traian Ionascu - "Modificarile aduse codului civil de principiul constitutional al egalitatii sexelor", in: Justitia Noua nr 2/1950 pagina 213.

4. A se vedea Maria Banciu - "Dreptul familiei", Editura Argonaut, Cluj Napoca 1998, pagina 14.

5. Ibidem 2.