CEREREA RECONVENTIONALA

CEREREA RECONVENTIONALA

. 1. CONSIDERATII PRELIMINARE

In practica sunt situatii crectente cand paratul la randul sau, are fata de reclamant pretentii proprii, pe care doreste sa si le valorifice in cadrul procesului initiat de acesta. Intr-o atare situatie, paratul abandoneaza situatia sa defensiva, pe care de obicei o manifesta in cadrul unei simple aparari si, opune pretentia sa prorpie, deci o contra pretentie, celei invocate impotriva sa de reclamant.

Paratul poate realiza aceasta contra pretentie facand uz de cererea reconventinala, reglementata in legislatia noastra in art.119-120 c.pr.civ. Ea are un caracter facultativ, in sensul ca paratul este liber sa aprecieze daca doreste ca pretentiile sale sa fie valorificate pe aceasta cala, sau dimpotriva, pe calea unei actiuni separate, introdusa la instanta competenta.

. 2. CAZURILE CERERII RECONVENTIONALE

Pe calea cererii reconventionale se urmareste in primul rand, o compensare judecatoreasca intre creanta pretinsa de reclamand si creanta pe care o invoca paratul, cum ar fi de exemplu, cazul chiriasului chemat in judecata de proprietar pentru neplate chiriei, cand si el ridica pretentii proprii, cerand propietarului sa-i plateasca o suma de bani cheltuita cu repararea imobilului. Pe aceasta cale se opune numai compensarea judiciara, atunci cand creanta invocata de catre parat impotriva reclamantului nu este certa, exigibila si lichida, astfel ca stabilirea ei necesita anumite verificari. Compensarea legala se opune reclamantului pe calea unei simple aparari, case se formuleaza prin intampinare. Ea este un mod de stingere al obligatiilor - prevazut de art.1143-1153 c.civ. - care opereaza deci, in virtutea legii, in acest caz pretentia paratului fiind certa, lichida si exigibila.

In literatura si practica juridica s-a sublinia ca si atunci cand se opune compensatia legala, daca pretentia paratului este mai mare decat a reclamantului, pentru diferenta paratul trebuie sa formnuleze cerere reconventionala.

O alta situatie in care se recurge la cererea reconventionala este aceea cand paratul urmareste paralizarea, anihilarea actiunii reclamantului in favoarea sa. De exemplu, la actiunea reclamantei, de reziliere a contractului de intretinere pe motiv de neexecutare a obligatiei in natura, paratul invoca prin cererea sa reconventionala constatarea simulatiei in partea referitoare la modalitatea de executare a contractului incheiat si, deci mentinerea lui in fiinta. Sau pentru a ilustra acest caz cu inca un exemplu, la o actiune de revendicare a reclamantului, paratul prin cererea reconventionala solicita a se constata nulitatea contractului de donatiune in baza caruia reclamantul a dobandit dreptul de propietate imobilului, sau dobandirea de catre parat a dreptului de proprietar, pe calea uzucapiunii.

Trebuie insa retinut ca in toate aceste situatii, cererea reconventionala nu indeplineste numai functia de aparare fata de actiunea principala, ci realizeaza ceva mai sus, respingandu-se actiunea reclamantului pentru rezilierea contractului de intretinere, paratul obtine totodata constatarea simulatiei referitoare la modalitatea de executare a contractului si mentinerea lui pentru viitor; prin respingerea actiunii in revendicare a reclamantului, paratul obtine si anularea actului de transmisiune a propietatii sau, dobandeste chiar el acest drept atunci cand se constata indeplinirea conditiilor prescriptiei adezive. Deci, dupa cum s-a mai aratat -printr-o expresie consacrata- in astfel de cazur nu este vorba de o simpla aparare fata de actiunea principala caci paratul tinde sa obtina un avantaj distinct de cel al respingerii actiunii reclamantului.

Desi Tribunalul Suprem a decis ca, fara a fi investita cu o actine reconventinala, instanta suprema a statuat, intr-o alta cauza, ca in cazul in care instanta constata ca un contract este lovit de nulitatea absoluta, ea este obligata sa dispuna restabilirea situatiei anterioare, in sensul de a obliga partile la restituirea reciproca a prestatiilor executate, chiar daca paratul nu formulase o cerere reconventionala. In caz contrar, se arata in motivare, ar insemna sa se dea unei parti, la fel de vinovata de incalcarea unei dispozitii imperative a legii in speta fiind vorba de nesocotirea dispozitiilor prevazute de decretul nr.151/1990-posibilitatea de a beneficia in continuare de efectele unui act lovit de nulitatea absoluta.

Dupa cum s-a subliniat in literatura juridica, criteriul de deosebire dintre apararile propriu-zise ale paratului si pretentiile ridicate de reclamant, il constituie efectele procesuale la care pot da nastere aceste doua categorii. Astfel, raspunsul ridicat la pretentiile ridicate de parat fata de reclamant, trebuie sa fie dat de instanta in dispozitivul hotararii, -in cazul formularii cererii reconventionala- si nu in considerentele acesteia, asa cum se intampla in cazul apararilor proproi-zise. Pe de alta parte, pretentiile ridicate de parat se formuleaza in scris, prin cerere reconventionala si se timbreaza, pe cand apararile pot fi fromulate si numai verbal.

. 3. CONDITII DE ADMISIBILITATE

Conditiile de adminisibilitate a unei cereri reconventionale, aca cum sunt ele reglementate in cod, sunt mai stricte decat acelea la care sunt supuse actiunile legate de actiunea principala. Astfel, exercitarea cererii reconventionale este tarmurita, duca cum dispune art.119 alin.1, c.pr.civ., de cerinta potrivit careia pretentiile paratului trebuie sa aiba legatura cu cererea principala sau cu mijloacele de aparare ale reclamantului. Aceasta este, de altfel, o conditie privitoare la toate cererile incidente, aditionale sau accesorii. Existenta unei asemenea legaturi constituie o problema de apreciere a instantei, care o va deduce din imprejurarea daca cererea reconventionala corespunde scopului de a realiza o compensare sau anihilare a actiunii. Nu este necerar, cu alte cuvine, ca ambele cereri sa derive din aceeasi cauza sau din acelasi contract. S-a arata pe buna dreptate ca in cazul in care cererea reconventionala este intim legata de solutia ce s-ar da actiunii principale, nu este indicata disjungerea cererii reconventionale, deoracere trebuie sa prevaleze pronuntarea unor solutii necontradictorii. Stransa legatura intre cele doau actiuni in astfel de situatii, impun judecarea lor impreuna. Credem insa ca in asemenea cauze, instanta trebuie sa aiba un rol bogat initiative, punand in vedere participantilor sa solicite -in forma prevazuta de lege- toate pretentiile reciproce, iar in cazul in care in curpinsul intampinarii scrisa sau orale exista elemente reconventinale, sa le aiba in vedere la judecarea cauzei. Din cele ce preced rezulta ca jurisprudenta suprema instantei pare a instaura un regim derogatoriu privitor la formularea cererii reconventinale in procesele de partaj, subliniind particularitatea rezolvarii unor asemenea procese. S-a ajuns astfel la stabilirea unei gradatii privind aceasta "legatura"; daca in ipoteza vizata de text, pentru admisibilitatea cererii se are in vedere o legatura oarecare, intr-o a doua ipoteza conturata mai recent de practica judiciara- se verifica existenta unei "legalituri intime", situatie in care disjungerea nu poate opera.

In cazul in case s-a formulat o cerere reconventionala, instanta nu trebuie sa se pronunte asupra admisibilitatii ei in principiu, ci ea va fi rezolvata prin hotarare sau va dispune, prin incheiere disjungerea ei si o va judeca separat; cererea reconventionala nu poate deci fi asimilata sub raportul regimului juridic cu interventia.

Daca primul caz de admisibilitate, care se refera la legatura ca trebuie sa existe intre pretentia formulata de parat si rererea principala nu ridica, de obicei, dificultati; cat priveste al doilea caz, capre impune conditia unei legaturi intre pretentia paratului si mijloacele de aparare ale reclamantului aceasta, consideram noi, mai poate sa dea nastere, la interpretari diferite sau chiar contradictorii.

Dupa cum s-a semnalat in literatura noastra juridica aseasta conditie impusa de partea finala a textului metionat, nu are o formulare suficient de clara; ea are in vedere o discutie in legatura cu insasi validitatea termeiului juridic al pretentiilor reclamantului.

Consideram insa ca actuala formulare a art.119, alin.1, c.pr.civ. (partea finala), nu numai ca este necorespunzatoare, impunandu-se a fi inlocuita cu o formulare adecvata sau in extemis chiar suprimata.

In adevar, formularea utilizata, in sensul ca cererea reconventionala va fi primita daca paratul are pretentii in legatura cu mijloacele de aparare ale reclamantului, evoca, dintr-un inceput, ideea ca reclamantul trebuie, inca inainte de formularea cererilor reconventionale, sa-si fi infatisat mijloacele sale de aparare fata de parat - situatie permisa, fara de care paratul, evident, nu-si va putea grefa pretentia sa pe respectivele mijloace de aparare. Ori, acest lucru nu este posibil mai inainte ca insusi paratul sa fi conbatut sustinerii reclamantului, deoarece, in procesul civil, nu se poate concepe formularea unei parari (din partea oricareia din parti), fara o atitudine ofensiva din partea partii potrivnice; este de mentionat insa, ca reclamantul trece in pozitie defensiva nu numai cand paratul depune o cerere reconventinala, dar in fata de mijloacele de aparare ale paratului (de pilda exceptiile) care tind ca pretentiile adversarului sau sa apara nejustificate.

Asadar, prin expresia "mijloacele de aparare ale reclamantului", legiuitorul nu a voit a desemna nici validarea temeiului juridic a actiunii reclamantului, si nici probele pe care isi prijina apararea. Aceasta deoarece, in caz contrar, s-ar ajunge la concluzia ca formularea cererii reconventionale, in acest car - ar depinde de buna vointa ori diligenta reclamantului, dupa cum acesta insereaza sau nu in cererea sa de chemare in judecata, temeiul juridic al actiunii sale sau probele de care intelege sa se foloseasca, ceea ce ar fi inadmisibil.

Ipoteza adoptata de textul supus analizei, nu s-ar putea imagina decat in cazul in care cererea reconventionala s-ar depune pe parcursul dezbaterilor, cand din cadrul acestora, ar rezulta un mijloc de aparare al reclamantului fata de care paratul sa poate opune o pretentie care sa aiba aliatea de a avea o legatura cu aceasta. De unde concluzia ca, doar in acest caz, pretentia care urmeaza sa o valorifice paratul, pe calea cererii reconventionale, ar fi posibil de invocat, si ea ar surveni numai pe parcursul judecatii cauzeil, fiind provocata de apararea reclamantului.

Art.119 al.3 c.pr.civ. dispune ce cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea, sau cel mai tarziu la prima zi de infatisare; nedepunerea ei inlauntrul acestui termen, are ca sanctiune judecarea ei separata fata de cererea principala, afara bineintele, de cazul cand ambele parti consimt ca ele sa se judece laolalta. Deci, in considerarea acestei dispozitii prohibitive, in mod logic, reclamantul pana la prima zi de infatisare, nu poate, cu anticipatie, sa-si dezvolte apararile sale, existentasi mijloacele lor fiind in raport, asa cum am aratat, de pozitia pe care urmeaza sa o adopte paratul.

Asadar, ne gasim in fata unei alternative, in sensul ca, ori optam pentru mentinerea prevederii actuale a art.119 alin.1 c.pr.civ., dar atunci, trebuia sa i se permina paratului -cu toata depunearea reclamantului- sa depuna cererea reconventionala pana la inchiderea dezbatarilor de fond, sau sa procedam la mentinerea in continuare a regulii potrivit careia paratul numai la prima zi de infatisara (se intelege, fara acordul reclamantului) poate sa formuleze cererea reconventionala insa in aceasta situatie, sa se renunte la formularea partii finale a art.119 alin.1 c.pr.civ., sau urmand ca legea pretentiei paratului sa se faca de un element mai clar si mai precis, apt de a conduce la admisibilitatea primirii reconventionalei pana la prima zi de infatisare. Cum insa ratiunea depunerii cererii reconventionale pana la prima zi de infatisare, rezida in aceea ca reclamantul din actiunea si sa fie in masura a se opune la ea inca de la primul termen cand se discuta admisibilitatea ei, in acest fel evitandu-se tergiversarea procesului, credem ca nu a aceasta dispuzitie trebuie sa se renunte. Deci, textul mentionat trebuie sa i se aduca un corectiv, in sensul inlocuirii partii finale, astfel ca legatura pretentiei paratului sa fie nu mijloacele de aparare ale reclamantului, ci cu mijloacele de aparare ale paratului sau cu fundamentul apararii acestuia. Intr-adevar dupa o tactica binecunoscuta, in cadrul reconventionalei, paratul se apara atacand. Ori daca avem in vedere natura hibrida a actiunii reconventionalei, si anume de cererea de chemare in judecata si de apararea de fond, consideram ca este mai firesc ca pretentia paratului sa aiba o legatura cu insasi apararea sa, pentru ca sub aspectul procesual, in masura in care paratul se straduieste sa limiteze sau sa anihileze actiunea reclamantului, cererea sa prezinta caracterele unei aparari de fond.

Un alt argument ce vine in sprijinul tezei enuntate, este in constatarea desprinsa din practica judecatoreasca potrivit careia, aceasta nu a admin cereri reconventionale pe motiv ca pretentiile paratului s-ar gasi in legatura cu mijloacele de aparare ale reclamantului, acest caz de admisibilitate negasindu-si pratic aplicatiune. Pe de alta parte din moment ce textul arc.119 alin.1 c.pr.civ. statueaza si un al doilea caz de admisibilitate este neindoios decat aceea a existentei unei legaturi intre pretentia paratului cu cererea initiala, numai ca datorita formularii folosita, acest lucru nu s-a realizat.

S-ar putea pune in dicutie, si chiar adopa ca, independent de cele doua cazuri de admisibilitate (in reglementarea actuala sau varianta propusa), intr-o viitoare legislatie procesuala, in fond, chiar daca reclamantul s-ar opune la aceasta.

Spre aceasta solutie se pare ca inclina si practica judecatoreasca, pentru ca in multe cazuri instantele primesc asemenea cereri dupa prima zi de infatisare, in pofida opunerii exprese a reclamantului. Aceasta solutie, desi se indeparteaza mult de text, are totusi o ratiune.

In adevar, dupa cum s-a aratat in literatura juridica, ca disjugerea nu poate avea loc in acele cazuri in care, potrivit cu natura pretentiilor formulate prin cererea reconventionala, s-ar putea ajunge la admiterea totala a pretentiilor paratului, in sensul ca aceasta ar reusi nu numai sa faca sa i se admita aceasta actiune, dar sa si demosntreze prin apararea sa impotriva actiunii reclamantului, netemeinica acesteia din urma. Stransa legatura intre ambele actiuni intr-o astfel de situatie, impune judecarea lor impreuna.

Ori, intr-o asemenea imprejurare, precum si atunci cand datorita probatoriului mai amplu, admis pentru dovedirea actiunii principale se intrezareste ca pricina si asa sufera amanari, nu exista, nuci o ratiune ca reconventionala sa nu fie admisa chiar si dupa prima zi de infatisare. Mai ales ca adesea, la acelasi rezultat se ajunge - si in actuala reglementare, rap pe cai ocolite, si numai intarzieri. De pilda, paratul dindu-si seama ca a pierdut termenul prevazut in alin.3.al art.119 c.pr.civ., inregisreaza separat pretentia reconventionala iar apoi cere conexarea ei; sau desi o depune tardiv in timpul dezbaterilor, instantele au posibilitatea ca, in baza art. 164 alin 1 si 2 c.pr.civ. sa faca intrunirea celor doua pricini, chiar si din oficiu, daca constata o sransa legatura intre obiectul si cauza celor doua pricini. Bineinteles, in ipoteza propusa, credem ca instantei trebuie sa-o ramana facultatea de a aprecia in concret necesitatea judecarii lor impreuna a celor doua cereri, iar atunci cand cererea reconventionala ar intarzia axagerat solutionarea cererii principale, sa poate proceda la disjungerea ei.

In lumina celor aratate, avand in vedere implicatiile de ordin practic pe care la vizeaza, consideram ca la alcatuirea noului cod de procedura civila, o reglementare riguros exacta, lipsita de echivoc a cererii reconventionale, este binevenita.

. 4. DISPOZITII PROCEDURALE PRIVIND COMPETENTA SI JUDECAREA CERERII

Cererea reconventionala fiin o actiune propriu-zisa si deosebindu-se de celelalte actiuni numai prin aspectul ei procesual si accesoriu, ea trebuie sa indeplineasca conditiile generale ce guverneaza cererile introductive de instanta. In acest sens, art.119 al.3 c.pr.civ., precizeaza ca o asemenea cerere trebuie sa intruneasca conditiile prevazute pentru cerere de chemare in judecata. Ea se redacteaza de obicei, intr-un inscris separat, dar poate fi cuprinsa si in intampinare, cu conditia ca din formularea ei sa rezulte in mod clar evenimentele reconventionale.

Cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea sau cel putin la prima zi de infatisare; in ipoteza in care la prima zi de infatisare reclamantul si-a modificat cererea de chemare in judecata instanta trebuie sa acorde un nou termen pana la care paratul sa depuna cererea reconventionala.

In procesele de divort, sotul parat este obligat sa introduca cererea reconventionala cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare in sedinta publica (art.608 c.pr.civ.), in caz contrar el nu va putea obtine desfacerea casatoriei din viata exclusiva a sotului reclamant. Lipsind legatura, in astfel de procese credem ca nu vor putea fi admise cereri reconventionale de alta natura.

Cererea reconventionala se judeca concomitent cu cererea principala, pronuntandu-se o singura hotarare. Instanta de judecata sesizata cu actiunea principala poate judeca cererea reconventionala, chiar daca, aceasta, introdusa deosebit, ar fi de competenta altei instante avand loc in acest caz, o prerogare de competenta. Dar deoarece prerogarea de competenta nu poate avea loc impotriva regulilor de competenta de natura imperativa, apreciem alaturi de alti autori ca in cazul in care cererea reconventionala, daca ai fi fost introdusa separat, ar fi fost de competenta absoluta a unei alte instatne, ea nu va putea fi judecata concomitent cu cererea principala. Intr-o atara situatie, instanta va pasi la judacatorul actiunii principale, declinandu-si compententa cu privire la cererea reconventionala, in favoarea instantei competente. Asadar, prerogarea legala de competenta presupune respectarea regulilor de competenta generala.

Aceasta chestiune a fost explicata in literatura juridica in termeni foarte precisi: Astfel, s-a aratat calimitata numai la prima latura, de aparare de fond, cererea reconventionala este de competenta instantei in atributia careia este data cererea principala; ideea de actiune o evoca intotdeauna in mod necesar pe cea de aparare.

Dar, carerea reconventionala ara si cealalta latura de contrapretentie sau cerere de chemare in judecata distincta. Intrucat aceasta latura, care infatiesaza pretentiile paratului fata de reclamant nu poate fi considerata ca fiind accesorie cererii principale pe cale de consecinta nu se poate vorbi nici de unitatea procesului si nici de unitatea instantei. Si aceasta, pentru ca instanta sesizata cu cererea principala se gaseste in fata unei actiuni noi, pe care nu o poate judeca decat daca se considera in prealabil competenta de a hotari asupra ei; de aici rezulta si natura hibrida a reconventionalei, de cerere de chemare in judecata si aparare de fond. In situatia in care instanta va constata ca numai cererea principala este in stare de judecata, iar cererea reconventionala este numai in faza administrarii probelor, va putea potrivit art.120 alin.2 c.pr.civ., sa disjunga cererile, urmand ca acestea sa fie judecate separat. Avand in vedere avantajele contestabile ce decur din solutionarea concomitenta a celor doua cereri, consideram ca aseasta dispozitie trebuie mladiata, astfel ca disjungerea sa fie operanta numai daca solutionarea cererii reconvetionale ar provoca intarzieri exagerate, pentru ca, prin premiza, o intarziere a judecatii oricum are loc. Recunoastem insa ca problema ridicata este delicata deoarece ea fiind o chestiune de administrarea justitiei, urmeaza a fi apreciata, de la caz la cad, de instanta de judecata.

O problema interesanta, cu implicatii practice deosebite este aceea de a sti daca, in lipsa opunerii reclamantului cererea reconventionala trebuie examinata chiar daca ea a fost formulata cu ocazia rejudecarii cauzei la instanta de fond.

Un raspuns afirmativ in aceast sens a fost dat de instanta suprema intr-una din deciziile sale, in care s-a solutionat impartirea bunurilor cumune derivate dintr-o succesiune. Dupa casarea de Tribunalul Suprem a hotararilor primelor instante, cauza revenind spre rejudecare la Judecatoria Madias, paratii au formular cereri reconventionale prin care au solicitat sa se tina seamna, la imparteala, de contributiile ce au avut loc la edificarea unor constructii si de caracterul comun al unor bunuri in litigiu, dobandite de defunct impreuna cu sotia sa.

Instantele - Judecatoria Medias si Tribunalul Judetean Sibiu - au respins cererea, fara a o mai examina in fond, retinand ca trebuie sa se pronunte numai inlimitele decizieil instantei supreme de casare a primelor hotarari; in fine ca, instanta de fond, are unele considerente din care ar rezulta si aprecieri de fond, dar instanta de recurs a inlocuit motivarea, retinand inadmisibiliatea examinarii fondului cererii reconventionale. Tribunalul Suprem a admis insa ca recursul extraordinar, a casat din nou hotararile atacate si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond cu indicatia de a judeca in fonn cererea reconventionala.

In ce ne privestem cinsideram discuabila solutia instantei supreme, caci intr-o atare situatie, continuarea procesului s-ar face dincolo de cadrul stabilit prin actele preliminare scirse. (cererea de chemare in judecata, intampinarea, cererea reconventionala).

O asemenea limitare rezulta din dispozitiile referitoare la cererea reconventinala (art.119-121 si art.135 c.pr.civ.) care prin locul pe care il ocupa in cod -titlul III privind procedura atat de inaintata chiar in lipsa opunerii reclamantului si chiar daca priveste solutionare unui proces de partaj. In caz contrar ar insemna sa aiba si reclamantul dreptul de a face completari sau precizari de actiune - in aceeasi faza a procesului, ceea ce ar teragana solutionarea lui peste limita admisibila.

Pe de alta parte, in literatura juridica, s-a exprimat punctul de vedere, potrivit caruia o buna administrare a justitiei, impune a nu se recurge la disjungere atunci cand, in raport de obiectul celor doua actiuni modul de solutionare a cererii reconventionale este deosebit de intim legat de solutia ce s-ar da cererii principale, astfel ca necesitatea unor solutii necontradictorii trebuie sa prevaleze. Pentru aceasta linie, in practica s-a statuat ca in cazul partajului succesoral, disjungerea cererii reconventionale care tinde le intregirea masei de impartit, omisa de actiunea principala de iesire din indiviziune este contrara principiilor care impun impartirea intregii mare, in scopul realizarii echitabile a drepturilor in discutie, si in special, pentru evitarea, pe cat posibil, a sultei. In asemenea situatii, instanta este obligata sa conexeze cele doua cereri si sa le rezolve printr-o singura hotarare.

Dupa disjungere, instanta care a fost investita prin prerogare de competenta, ramana competenta sa judece actiunea reconventionala.

Daca actiunea principala a fost respinsa ca prescrisa, s-a perimat sau reclamantul renunta la judecata, cererea reconventionala ramane sa fie judecata in continuare, ca o actiune de sine statatoare. Nu aceeasi dezlegare se va da cauzei in procesul de divort, cand paratul a facut cererea reconfentionala numai pentru atribuirea beneficiului contractului de inchiriere, deoarece renunatare la judecata implica in mor necesar si respingerea cererii reconventionale. Este firest, sa fie asa deoarece nepronuntandu-se divortul, sotii urmeaza sa aiba pe mai departe acelasi domiciliu.

O problema discutabila este si aceea, daca fata de cererea reconventionala a paratului, reclamantul poate formula la randul sau, o recerere reconventionala.

In literatura de specialitate, s-a exprimat opinia potrivit careia acest lucru nu este ingatuir, deoarece, pe de alta parte paratul apoi ar putea invoca si el dreptul la o a doua cerere reconventionala si asa mai departe. Pe de alta parte, se arata justificarea acestei opinii, ca dreptul reclamantului de a face cerere reconventionala apare nejustificata, deoarece aceasta avand initiativa procesului, avea posibilitatea sa-si valorifice prin actiunea sa toate pretentiile fata de parat, si de altfel, din prevederi art 119 alin1 c.pr.civ., rezulta ca numai paratul din actiunea principala poate face cerere reconventionala.

Intr-adevar, daca este adevarat ca reclamantul are posibilitatea sa faca si afara cererii reconventionale si alte cereri, contra paratului urmand ca apoi ele prin conexare, sa fie judecate impreuna, nu vedem de ce anume, ceea ce se poate face prin cereri distincte, sa nu se poata face prin reconventionala reclamantului, avantajele fiind evidente. Totodata, credem ca nici in practica frecventa unor asemenea cereri nu va creea probleme. Si apoi instantelor le ramane posibilitatea atunci cand vor gasi necesar, sa disjunga reconventionala de cererea principala, astfel ca s-ar putea pune capat, cu promptitudine, tergiversarii solutionarii pricinii.

Consideram in acest caz, ca este firesc ca cererea reconventionala a reclamantului, sa fie primita in cazul in care ea ar fi fondata pe acelasi titlu sau acelasi contract ca si cererea reconventionala a paratului.

In literatura juridica s-a sustinut opinia potrivit careia impotriva interventiei principale, partili pot formula o cerere reconventionala. Condideram ca aceasta solutie isi gaseste justificarea in caracterul interventiei principale care este o adevarata actiune civila. Pe calea unei astfel de cereri reconventionale, partile din proces pot formula o pretentie proprie fata de tertul intervenient sau in scopul realizarii unei compensatii judiciare, intre creanta partii respective si creanta pretinsa de catre terti, ori chiar in scopul de a obtine condamnarea intervenientului fata de una din partile respective.

In legatura cu termenul in care urmeaza a se depune o astfel de cerere reconventionala, in literatura juridica, s-a exprimat opinia in sensul ca, deoarece intampinarea (la cererea de infatisare, si cererea reconventionala poate fi depusa odata cu intampinarea. Credem ca, aceasta justificare este logica, caci altfel, daca am aplicat "tale quale" regula cuprinsa in art.119 alin.3 c.pr.civ., admisibilitatea reconventionalei ar fi de neconceput.

In ce priveste cererea de interventie accesorie, credem, ca impotriva ei nu se poate formula o cerere reconventionala deoarece interventia accesorie nu cosntituie o actiune civila, ci o simpla cerere prin care tertul urmareste sa sprijine procesual pe una din parti.