CONSILIUL EUROPEI SISTEMUL EUROPEAN DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI

CONSILIUL EUROPEI SISTEMUL EUROPEAN DE PROTECTIE A DREPTURILOR OMULUI

1.Consiliul Europei este o organizatie internationala cu

caracter interstatal creata in anul 1949. Membrii fondatori ai acestei organizatii au fost: Anglia, Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxemburg, Novegia, Olanda si Suedia. Ca urmare a primirii succesive de noi membri de-a lungul anilor, Consiliul Europei are 40 de membri.

Preambulul Statutului Consiliului Europei stipuleaza ca in conceptia statelor membre "edificarea pacii bazata pe justitie si cooperare internationala este de interes vital pentru pastrarea societatii umane si civilizatiei." Motiv pentru care membrii originari ai organizatiei isi exprima "atasamentul lor pentru valorile spirituale si morale care sunt mostenirea comuna a popoarelor lor si sursa reala a libertatii individuale, libertatii politice si statului de drept, principii care formeaza baza oricarei democratii autentice."

Scopul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unitati mai stranse intre tarile membre, in vederea salvgardarii si promovarii idealurilor si principiilor care constituie patrimoniul comun al lor si favorizarea progresului economic si social al membrilor sai (art.1, pct.a).

Realizarea acestui scop se va implini prin urmatoarele actiuni: examinarea de catre organele Consiliului a problemelor comune tarilor membre; incheierea de acorduri; adoptarea de actiuni comune ale statelor membre in domeniile economic, social, cultural, stiintific si administrativ, ca si in ceea ce priveste salvgardarea si promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului (art.1, pct.b).

Statutul Consiliului Europei prevede o serie de conditii pe care trebuie sa le indeplineasca statele care doresc sa devina membre ale acestei organizatii si anume: fiecare membru trebuie sa accepte principiile statului de drept; fiecare persoana aflata sub jurisdictia respectivului stat trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Calitatea de membru al Consiliului Europei o poate dobandi orice stat care se poate conforma conditiilor de mai sus si care are vointa de a le realiza in practica.

In ceea ce priveste organele Consiliului Europei, acestea sunt: Comitetul de Ministri si Adunarea Parlamentara.

Comitetul de Ministri reprezinta principalul organ al Consiliului si este alcatuit din Ministrii Afacerilor Externe din toate statele membre ale Consiliului, fapt pentru care ei apar in calitate de reprezentanti ai guvernelor si nu cu titlu individual, ca experti in domeniul drepturilor omului.

Comitetul de Ministri este competent sa examineze, la recomandarea Adunarii Parlamentare sau din proprie initiativa, masurile necesare realizarii scopului organizatiei, inclusiv incheierea de acorduri internationale, precum si adoptarea de catre statele membre a unei politici comune fata de diferitele probleme (art.15).

Comitetul de Ministri are obligatia sa prezinte un raport de activitate Adunarii Parlamentare. El poate sa infiinteze comitete sau comisii cu caracter consultativ sau tehnic in scopurile pe care le considera necesare.

Adunarea Parlamentara este organul deliberant al Consiliului Europei si este compusa din reprezentanti ai fiecarui stat membru, alesi de catre Parlamentul national dintre membrii sai. Ca organ deliberativ, ea dezbate problemele care tin de competenta sa si transmite Comitetului de Ministri concluziile sale sub forma de recomandari. In cadrul competentei sale si Adunarea Parlamentara poate infiinta comisii sau comitete care sunt insarcinate sa examineze si sa raporteze in legatura cu anumite probleme.

2. Sistemul European de protectie a drepturilor omului.

Activitatile desfasurate de Consiliul Europei au in centrul lor respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, iar Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului, adoptata in 1950 si organul judiciar instituit prin aceasta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, sunt cele mai importante instrumente si mijloace prin care Consiliul Europei isi duce la indeplinire principalul scop al activitatilor sale.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului are sediul la Strasbourg, in Franta, la Palatul Drepturilor Omului. Ea functioneaza permanent, fiind organul judiciar european ce are sarcina sa protejeze drepturile si libertatile fundamentale ale individului.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a instituit o procedura judiciara care permite si persoanelor fizice sa introduca actiuni impotriva guvernelor daca acestea considera ca au fost victimele unei violari a vreunui drept sau a unei libertati garantate de Conventia Europeana pentru protectia drepturilor omului.

Pana la intrarea in vigoare a Protocolului nr.11 la Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fost unul din cele trei organe alaturi de Comisia Europeana a Drepturilor Omului si de Comitetul Ministrilor, cu rolul de a asigura garantarea drepturilor consacrate de Conventie.

Aceste trei institutii ce aveau menirea sa vegheze la respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului nu aveau o functionare permanenta ci numai temporara, durata de lucru a lor fiind limitata la o perioada de numai 6 luni pe an.

Conventia dadea dreptul statelor parti contractante, si acolo unde statele parti contractante acceptasera, dadea dreptul si persoanelor fizice sau juridice de a introduce plangeri impotriva statelor parti contractante care violeaza drepturile sau libertatile fundamentale prevazute in Conventie.

Plangerile astfel introduse faceau obiectul unei examinari preliminare de catre Comisia Curtii Europene a Drepturilor Omului care stabilea admisibilitatea sau inadmisibilitatea lor. Daca plangerea era declarata admisa si nu se putea ajunge la o rezolvare pe cale amiabila a plangerii. Comisia elabora un raport prin care stabilea care sunt faptele si de asemenea, exprima opinia sa asupra motivelor plangerii. Raportul Comisiei era apoi transmis Comitetului de Ministri.

In situatia in care statul raspunzator acceptase jurisdictia obligatorie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, Comisia si oricare dintre statele interesate aveau intervalul de timp de 3 luni incepand din momentul in care raportul a fost transmis Comitetului de Ministrii, in care sa trimita spre judecare cazul in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului care trebuia sa o solutioneze in ultima instanta.

In cazul in care plangerea nu era inaintata Curtii Europene a Drepturilor Omului, atunci Comitetul de Ministrii hotara daca avusese loc o violare a Conventiei si daca da, stabilea modalitatile de despagubire a partii vatamate. De asemenea, tot Comitetului de Ministrii ii revenea responsabilitatea de a supraveghea executarea hotararilor Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului are ca origini vechea Curte care a fost reorganizata datorita evolutiei sociale, iar necesitatea restructurarii modului de organizare si functionare a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a devenit evidenta incepand cu anul 1980, aceasta deoarece numarul de cereri inaintate spre solutionare institutiilor stabilite prin Conventie a crescut foarte mult si astfel durata procedurilor a devenit prea lunga.

Numarul sporit al cazurilor a impus o reforma cat mai rapida a institutiilor Conventiei. Solutia adoptata a fost crearea unei Curti Europene a Drepturilor Omului care sa functioneze permanent si care sa aiba o procedura mai simpla care sa permita accesul cat mai larg la justitie si sa conduca la rezolvarea cu rapiditate a plangerilor introduse.

Astfel, scopul restructurarii sistemului prin renuntarea la Comisia Europeana a Drepturilor Omului, a fost acela de a simplifica toate procedurile, de a scurta pe cat posibil durata procesului.

Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului, a inceput sa functioneze de la 1 noiembrie 1998, o data cu intrarea in vigoare a Protocolului nr.11.

Compunerea Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este compusa in acest moment din 41 de judecatori, adica un numar egal cu acela al statelor parti la Conventie. Referitor la cetatenia acestor judecatori, desi Conventia nu prevede nici o restrictie referitoare la numarul de judecatori de aceeasi cetatenie, in practica, fiecare stat parte la aceasta are un judecator membru al Curtii.

Statutul judecatorilor, membrii ai Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Judecatorii trebuie sa se bucure de cea mai inalta consideratie morala si sa indeplineasca acele conditii cerute pentru exercitarea de inalte functii judiciare sau sa fie juristi posedand o competenta notorie.

Judecatorii sunt independenti si impartiali si isi exercita functiile fara a reprezenta statele ai caror cetateni sunt. Ei se pronunta in functie de convingerile lor juridice si neavand in vedere alte considerente.

Judecatorii nu pot exercita pe durata mandatului lor nici o activitate politica sau administrativa si nici vreo activitate profesionala incompatibila cu obligatia lor de independenta si de impartialitate.

Judecatorii sunt alesi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pentru un mandat de 6 ani, dupa urmatoarea procedura:

statele membre inainteaza o lista de 3 persoane nominalizate in vederea numirii in functia de judecator;

Adunarea Parlamentara, din lista prezentata de statele membre, alege un judecator pentru un mandat de 6 ani;

La terminarea mandatului judecatorul are dreptul de a fi reales.

O data la 3 ani are loc o reinnoire partiala a numarului de judecatori, respectiv pentru jumatate din numarul de judecatori expira mandatul si vor fi inlocuiti de alti judecatori sau vor fi realesi pentru un nou mandat de 6 ani. Pentru aceasta, mandatul a jumatate dintre judecatorii desemnati cu ocazia primei alegeri ia sfarsit dupa o perioada de 3 ani, acestia fiind desemnati prin tragere la sorti efectuata de Secretarul general al Consiliului Europei.

Mandatul judecatorilor se incheie de drept la data la care au implinit varsta de 70 de ani.

Daca un judecator nu mai corespunde cu cerintele functiei sale, poate fi revocat de catre ceilalti judecatori cu o majoritate de 2/3 din numarul acestora.

Ordinea rangurilor judecatorilor este urmatoarea:

Presedintele Curtii;

Vicepresedintii;

Presedintii sectiilor;

Ceilalti judecatori.

La egalitate de pozitie este avantajat judecatorul cu mai multa vechime in functie.

Organizarea Curtii Europene a Drepturilor Omului

Judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt organizati in structuri specifice, dupa cum urmeaza:

Sectii de 10, respectiv 11 judecatori;

Comitete de 3 judecatori;

Camere de 7 judecatori;

Mari Camere de 17 judecatori.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului este organizata pe patru Sectii si doua Mari Camere a caror compunere este stabilita de plenul Curtii pentru o perioada de 3 ani, Comitete de filtraj de 3 judecatori care sunt stabilite in interiorul fiecarei Sectii pe o durata de 12 luni si Camere de 7 judecatori.

Curtea este condusa de un Presedinte si doi Vicepresedinti, Vicepresedintii Curtii fiind in acelasi timp si Presedintii a doua din cele patru Sectii.

Presedintele, Vicepresedintii, Presedintii de Sectii sunt alesi de Curtea Europeana a Drepturilor Omului reunita in adunarea plenara, mandatul lor fiind de 3 ani.

Curtea este organizata pe 4 Sectii, fiecare Sectie cuprinde un numar de 10 sau 11 judecatori, astfel ca fiecare din cei 41 judecatori membrii ai Curtii Europene a Drepturilor Omului, face parte dintr-o anumita Sectie.

Numarul minim de Sectii in care poate fi organizata Curtea Europeana a Drepturilor Omului este de patru Sectii, dar la propunerea Presedintelui Curtii, Curtea reunita in plen poate constitui o Sectie suplimentara.

Presedintele Sectiei este cel care repartizeaza cazurile catre judecatorii raportori, membrii ai Sectiei, de asemenea, la propunerea Presedintelui Sectiei, Presedintele Curtii stabileste numarul de Comitete din cadrul fiecarei Sectii.

In cadrul fiecarei Sectii, la propunerea Presedintelui Sectiei, Presedintele Curtii stabileste un anumit numar de Comitete de filtraj.

Comitetele reprezinta structuri foarte importante ale Curtii fiind alcatuite din trei judecatori, judecatorii membrii ai unui Comitet de filtraj sunt membrii ai aceleiasi Sectii.

Alcatuirea Comitetelor ramane neschimbata pe o durata de 12 luni. Comitetele de filtraj sunt conduse de catre unul dintre membrii Sectiilor care are gradul cel mai inalt.

In componenta Comitetelor intra prin rotatie membrii ai Sectiilor, mai putin Presedintii Sectiilor.

Daca vreunul dintre membrii unui Comitet din anumite motive nu isi poate exercita atributiile, el poate fi inlocuit de un alt membru al aceleiasi Sectii care nu este membru al nici unui Comitet de filtraj.

Deci, Comitetele au un rol deosebit in cadrul functionarii Curtii, intrucat exercita atributiuni de filtrare a admisibilitatii cazurilor, atributii care fusesera exercitate, anterior, pe vechea organizare a Curtii, de catre Comisia Europeana a Drepturilor Omului.

Camerele compuse dintr-un numar de 7 judecatori, constituie o alta structura organizatorica a Curtii si au fost create in scopul examinarii pe fond a cauzelor.

In alcatuirea Camerelor se porneste tot de la Sectii, Camerele de 7 judecatori fiind constituite in interiorul Sectiilor, prin rotatie, tinandu-se seama ca in cadrul fiecarei Camere sa fie prezent, in semn de respect fata de statul parte in proces, judecatorul care are cetatenia statului implicat. Judecatorii care alcatuiesc o Camera sunt toti membri ai aceleiasi Sectii.

Daca insa judecatorul, statului membru caruia i s-au adus critici, nu face parte in mod normal din Camera desemnata sa solutioneze litigiul, atunci acesta va fi desemnat ca membru ex officio al Camerei.

Camera este compusa din Presedintele Sectiei si judecatorul ales in numele oricarui stat parte contractanta aflat in cauza. Ceilalti membri ai Camerei sunt desemnati de catre Presedintele Sectiei, potrivit unui sistem de rotatie, dintre membrii Sectiei.

Deciziile luate de Camera trebuie sa indeplineasca majoritatea numarului de voturi ale judecatorilor membri ai Camerei.

In cazul in care judecatorii, membri ai unei Camere apreciaza ca nu pot solutiona corespunzator o anumita problema ce se iveste in cadrul spetei in cauza, acestia se desesizeaza in favoarea Marii Camere.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului are doua Mari Camere fiecare cuprinzand un numar de 17 judecatori si 3 judecatori supleanti.

Alcatuirea Marii Camere ramane neschimbata pentru o perioada de 3 ani.

Fiecare dintre cele doua Mari Camere are in componenta ei urmatorii membrii:

Presedintele Curtii (1);

Vicepresedintele Curtii (2);

Presedintii Sectiilor (2).

In afara de acesti 5 judecatori mentionati, fiecare Mare Camera mai are in compunerea sa un numar de inca 12 judecatori si 3 supleanti.

Marea Camera are in sarcina sa sa solutioneze acele plangeri de care s-a desesizat in favoarea sa vreuna din Camere intrucat Marea Camera solutioneaza acele petitii care ridica probleme deosebite privind interpretarea Conventiei ori, daca solutionarea acelei probleme ar duce la pronuntarea unei hotarari ce s-ar afla in contradictie cu o hotarare sau cu principiile de drept formulate anterior de Curte.

Conditiile de admisibilitate a cererii.

Pentru ca o plangere sa fie declarata admisibila si astfel, Curtea sa poata examina pe fond problema in speta, trebuie sa fie indeplinite trei conditii:

sa existe o violare a Conventiei;

sa fie epuizate toate caile de atac interne;

sa nu fi decazut din termenul de 6 luni.

Curtea poate cerceta numai plangeri referitoare la drepturile enumerate in Conventie.

Plangerile trimise spre solutionare Curtii trebuie sa fie facute impotriva unui stat parte contractanta care a ratificat Conventia.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu este o instanta de apel impotriva hotararilor instantelor nationale si nu poate anula sau modifica deciziile lor, dupa cum nici nu poate interveni direct pe langa autoritatea de care partea se plange.

Curtea poate fi sesizata cu privire la probleme ce tin de responsabilitatea unei autoritati publice (legislatie, instante de judecata, etc.). Curtea nu poate cerceta plangeri impotriva persoanelor fizice sau a organizatiilor private.

Inainte de a sesiza Curtea, trebuie ca reclamantul sa fie incercat sa-si afirme dreptul ce i-a fost incalcat exercitand toate remediile in statul respectiv adresandu-se tuturor autoritatilor juridice sau administrative care ar fi putut rezolva cererea. Aceasta epuizare a cailor de atac interne include si sesizarea celei mai inalte instante de judecata care este competenta a rezolva cererea.

Dupa ce a fost pronuntata decizia de catre cea mai inalta instanta de judecata sau autoritate competenta, partile dispun de un termen de 6 luni pentru a se putea adresa Curtii.

Daca nu se trimit detalii ale plangerii partilor, chiar si intr-o forma sumara, in cele 6 luni, Curtea nu va putea sa examineze cererea, deoarece termenul de 6 luni este un termen de decadere, neexercitarea dreptului de a introduce plangerea in intervalul indicat ducand la pierderea acestui drept.

Procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Procedura poate fi o procedura contencioasa in cazul in care este vorba despre o plangere privind incalcarea unei prevederi a Conventiei, sau o procedura necontencioasa in cazul in care o parte interesata cere Curtii emiterea unui aviz consultativ.

In ceea ce priveste procedura contencioasa, in principiu etapele procedurale ale solutionarii unei plangeri introduse in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt urmatoarele:

procedura de examinare a admisibilitatii cererii;

reglementarea pe cale amiabila;

procedura contencioasa posterioara deciziei de admisibilitate a cererii.   

In ceea ce priveste procedura de examinare a admisibilitatii cererii, odata ajunsa la Curte, plangerea formulata este inregistrata de grefa Curtii si este repartizata unei Sectii.

Plangerea adresata Curtii Europene a Drepturilor Omului trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

numele, data nasterii, nationalitatea, sexul, profesia si adresa petentului;

daca este cazul, numele, profesia si adresa reprezentantului sau;

partea impotriva careia este indreptata petitia;

o expunere succinta a faptelor;

o expunere succinta privind respectarea de catre petent a criteriilor de admisibilitate a cererii;

obiectul petitiei, ca si descrierea in linii mari a cererii unei satisfactii echitabile, pe care petentul poate dori sa o formuleze;

copii ale tuturor documentelor pertinente, in mod special ale deciziilor judiciare sau de alt fel, cu privire la obiectul petitiei.

Presedintele Sectiei numeste unul sau mai multi judecatori raportori care intocmesc un raport cu privire la admisibilitatea petitiei.

Pentru pregatirea raportului, judecatorul raportor poate cere partilor sa prezinte informatii necesare si documente.

Raportul judecatorului raportor contine:

o expunere succinta a faptelor;

indicarea problemelor de drept ce se ridica in cerere;

propunerea motivata, pe scurt, privind admisibilitatea sau respingerea petitiei.

Raportul judecatorului raportor este inaintat Comitetului de filtraj compus din trei judecatori. Comitetul de filtraj examineaza cererea si avand in vedere si raportul, va lua decizia asupra admisibilitatii cererii. Daca, in unanimitate, toti cei trei judecatori ai Comitetului de filtraj decid respingerea cererii, atunci petitia este declarata inadmisibila si radiata de pe rolul Curtii. Aceasta decizie este definitiva.

Daca insa, Comitetul de trei judecatori nu ajunge la o concluzie unanima privind respingerea cererii aceasta este inaintata spre examinarea unei Camere. In cazul in care Camera considera ca este necesar, din oficiu sau la cererea unei parti, poate sa decida tinerea unei audiente si abia dupa aceasta se va pronunta sub aspectul admisibilitatii cererii.

Camera se pronunta asupra admisibilitatii cererii cu majoritate de voturi. In decizia pronuntata de Camera cu privire la admisibilitatea cererii se va mentiona daca aceasta hotarare a fost luata in unanimitate sau cu majoritatea de voturi.

Daca decizia Camerei este de a respinge cererea, cazul in discutie se incheie aici.

Decizia luata de Camera este comunicata partilor si publicata in "Culegerea de decizii oficiale ale Curtii Europene a Drepturilor Omului."

Daca insa decizia luata a fost in favoarea admisibilitatii cererii, partile au la indemana doua posibilitati: fie sa incerce reglementarea situatiei dintre ele pe cale amiabila, fie sa continue procedura contencioasa posterioara deciziei de admisibilitate a cererii.

Referitor la reglementarea pe cale amiabila, daca cererea formulata de reclamant este retinuta ca fiind admisibila, grefierul intra in legatura cu cele doua parti ale litigiului in vederea concilierii.

In vederea reglementarii pe cale amiabila, partile incep negocierile. Negocierile purtate in vederea ajungerii la o reglementare amiabila sunt confidentiale si nu prejudiciaza observatiile partilor din procedura contencioasa. Nici o comunicare scrisa sau orala, nici vreo oferta sau concesie intervenite in cadrul negocierilor nu pot fi mentionate sau invocate in procedura contencioasa.

In cazul in care partile ajung la o reglementare pe cale amiabila a conflictului dintre ele, comunica acest lucru Grefei care va incunostinta Camera asupra acestui aspect.

In conditiile in care Camera constata ca reglementarea amiabila intre parti s-a facut cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale asa cum sunt ele prevazute de Conventie, radiaza cauza de pe rol, incetand astfel procedurile in cazul respectiv.

In situatia in care partile nu reusesc sau nu doresc sa ajunga la o intelegere pe cale amiabila, atunci procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului se desfasoara continuand cu procedura contencioasa posterioara deciziei cu privire la admisibilitate.

In ceea ce priveste procedura contencioasa posterioara deciziei de admisibilitate a cererii, odata ce Camera a hotarat sa retina cererea spre judecare, in principiu procedura va cuprinde doua faze: faza scrisa si faza orala.

In cadrul fazei scrise, Presedintele Camerei ce are in sarcina solutionarea plangerii, va fixa, dupa consultarea prealabila a partilor, anumite termene in interiorul carora partile trebuie sa depuna toate documentele si observatiile lor scrise cu privire la fond.

In mod normal faza scrisa este urmata de faza orala, faza audierilor. In timpul audierilor se discuta numai probleme legate de fondul cauzei.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului procedeaza la examinarea cauzei in sedinta publica, audierile fiind orale, publice si contradictorii.

Ordinea luarii cuvantului este stabilita de Presedintele Camerei in care reclamantul are primul dreptul la cuvant, apoi in replica are dreptul la cuvant paratul, urmarindu-se ca timpul acordat partilor sa fie acelasi.

Odata incheiate audierile, procedura orala se incheie si ea incepand deliberarile in vederea pronuntarii unei hotarari.

Dezbaterile sunt secrete si se fac in Camera de Consiliu. Doar judecatorii iau parte la deliberari , nici o alta persoana nu poate fi admisa la deliberari. Inainte de a supune la vot o anumita problema, Presedintele Curtii ii invita pe judecatori sa-si exprime opinia.

Hotararea se va lua cu majoritatea voturilor judecatorilor Camerei, precedentele juridice avand o importanta deosebita in luarea deciziilor Curtii Europene a Drepturilor omului.

Hotararea pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

numele Presedintelui si al celorlalti judecatori ce compun Camera, ca si numele grefierului sau al grefierului adjunct;

data adoptarii si cea a pronuntarii sale;

indicarea partilor;

numele consilierilor partilor;

expunerea procedurii;

faptele cauzei;

un rezumat al concluziilor partilor;

motivele in drept;

dispozitivul;

decizia luata cu privire la cheltuieli de judecata;

indicarea numarului de judecatori care au constituit majoritatea;

dispozitii referitoare la acordarea unei satisfactii echitabile.

Hotararea este semnata de Presedintele Curtii si de Grefier si este citita in sedinta publica si comunicata Comitetului de Ministri, fiecarei parti in parte, tertilor si oricarei alte persoane interesate.

Hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului se publica in culegerile oficiale de hotarari ale Curtii.

In termen de un an de la data pronuntarii, respectiv comunicarii, oricare dintre partile interesate are dreptul de a cere Curtii sa interpreteze anumite puncte din dispozitivul hotararii, pe care le considera neexplicite.

Hotararea Curtii este obligatorie pentru statele parti la Conventie. Daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului gaseste o incalcare a Conventiei, ea nu are dreptul sa caseze hotararea instantelor nationale sau sa ordone alte masuri. Curtea Europeana a Drepturilor Omului poate sa acorde conform principiilor echitabilitatii, o suma de bani compensatorie pentru daunele morale si materiale pe care le-a suferit reclamantul, precum si rambursarea tuturor cheltuielilor ocazionate de solutionarea acelui litigiu.

Controlul executarii hotararilor este asigurat de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei. De asemenea, este tot in sarcina Comitetului de Ministri sa verifice daca statele care au comis incalcari ale Conventiei au gasit si au adoptat masuri care sa previna pe viitor astfel de incalcari, in conformitate cu obligatiile privind respectarea Conventiei, asa cum si le-au asumat la semnarea si ratificarea Conventiei.

In situatia in care un stat refuza sa aplice hotararile care-l privesc, Comitetul de Ministri va face statului in cauza o recomandare in acest sens. Daca insa, statul in cauza nu intelege sa-si indeplineasca obligatiile, acest conflict poate merge pana acolo incat statul recalcitrant sa fie exclus sau sa se retraga el insusi din Consiliul Europei.

Obligatiile care rezulta din hotararile judecatoresti sunt de natura reparatorie. Ele au o importanta individuala, acordandu-se partii vatamate o satisfactie echitabila constand fie intr-o suma de bani, fie in retragerea unei masuri, fie in simpla constatare a violarii unui drept recunoscut prin Conventie.

In ceea ce priveste procedura necontencioasa, trebuie precizat ca rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului este nu numai acela de a solutiona litigiile ce au ca obiect incalcarea unui drept fundamental sau a unei libertati, dar si emiterea de avize consultative care sa conduca la o interpretare si aplicare unitara de catre statele membre a dispozitiilor conventiei.

Procedura prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului emite aceste avize consultative este o procedura necontencioasa.

Cererea privind emiterea de avize consultative este formulata de Comitetul de Ministri si este solutionata de Marea Camera.

Cererea privind emiterea avizelor consultative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

prezentarea in termeni precisi a problemei juridice pentru care se solicita emiterea avizului consultativ;

data la care Comitetul de Ministri a luat decizia de a adresa Curtii Europene a Drepturilor Omului, o cerere prin care solicita emiterea avizului consultativ;

documente necesare la solutionarea problemelor in cauza.

Avizele consultative sunt adoptate prin majoritate de voturi de catre Marea Camera.

APLICATII SI INTREBARI DE AUTOEVALUARE

1. Care sunt conditiile prevazute de statutul Consiliului Europei pentru ca un stat sa devina membru al acestei organizatii ?

2. Prezentati succint organele Consiliului Europei.

3. Care este statutul judecatorilor, membrii ai Curtii Europene a Drepturilor Omului ?

Precizati cum este organizata Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

5. Care sunt conditiile de admisibilitate a cererii in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului?

6. Ce elemente trebuie sa cuprinda o plangere adresata Curtii Europene a Drepturilor Omului?

7. Care este procedura reglementarii pe cale amiabila?

In ce consta procedura contencioasa posterioara deciziei de admisibilitate a

cererii?

Ce elemente trebuie sa cuprinda hotararea pronuntata de Curtea Europeana a

Drepturilor Omului?

10. Care sunt consecintele nerespectarii de catre un stat a unor hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului care il privesc?

11. In ce consta procedura necontencioasa in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului?