Notiunea de competenta in procedura.

La modul general, in materie de procedura, competenta este aptitudinea recunoscuta de lege unei instante judecatoresti sau unui organ atributii jurisdictionale, de a judeca, de a solutiona un litigiu. Ea este totalitatea drepturilor de judecata si de oficiere pe care le are un organ jurisdictional.

Competenta nu are aici sensul de valoare profesionala. Ceea ce se are in vedere, este competenta de factura institutionala, este competenta care stabileste plasamentul organului jurisdictional intr-un anumit sistem de jurisdictie. Altfel spus, este competenta de atributiune a unui organ jurisdictional, atributiune care este, neaparat, deferita de lege.

Teoria competentei jurisdictionale opereaza cu o prima distinctie intre competenta generala si competenta altor organe cu activitate jurisdictionala, dupa cum se face raportarea la organe din sisteme diferite sau la organe din acelasi sistem.

Apoi, in cadrul aceluiasi sistem de organe (acela al justitiei) se distinge intre competenta materiala, si competenta teritoriala, dupa cum se doreste orientarea pe verticala (intre instante de grad ierarhic diferit) sau pe orizontala (intre instante de acelasi grad ierarhic).

Competenta materiala permite apoi o distinctie intre:

competenta materiala functionala, care indica principalele functii, activitati ale instantei (fond, control judiciar, control judecatoresc, regulator de competenta);

competenta materiala procesuala, care inventariaza toate atributiile de judecata ale unei instante, in functie de anumite criterii (obiect, natura, valoare).

La randul sau, competenta teritoriala de asemenea comporta o distinctie intre:

- competenta teritoriala de drept comun;

competenta teritoriala alternativa (facultativa) ;

competenta teritoriala exclusiva (exceptionala).

Doctrina face si o alta delimitare, extrem de importanta, in functie de natura normelor care guverneaza un tip sau altul de competenta (dintre cele deja analizate). Astfel, avem competenta absoluta (cand norma care o reglementeaza are natura absoluta) si competenta relativa (cand norma care o reglementeaza are natura relativa).