CURTEA DE JUSTITIE

CURTEA DE JUSTITIE

1. ORGANIZARE SI FUNCTIONARE

Necesitatea infiintarii si functionarii Curtii de Justitie s-a resimtit inca din perioada lucrarilor pregatitoare Tratatului de la Paris, partenerii vazand in Curtea de Justitie organul de control al legalitatii actelor emise de Inalta Autoritate si Consiliul Special de Ministri (organe ale CECO) menit in acelasi timp sa asigure echilibrul intre aceste institutii si statele membre si sa constituie, totodata, garantul neamestecului autoritatilor CECO in domeniile aflate sub incidenta suveranitatii stateleor.

S-a optat pentru solutia propusa inca din 1950 de a infiinta o Curtea de Justitie proprie. Cele doua tratate de la Roma si protocoalele care le completeaza, prevad si ele crearea Curtii de Justitie cu acelasi rol ca si cea creata prin tratatul de la Paris.

La 25 martie 1957 intervine Conventia relativa la unele institutii comune Comunitatilor europene, care in art. 3 prevede ca atributiile conferite de fiecare din cele 2 Tratate de la Roma Curtii de Justitie, vor fi exercitat de o Curte unica care o inlocuieste pe cea prevazuta in art, 32 al Tratatului de Paris.

Curtea de Justitie, institutie comuna a 3 comunitati distincte,. mai este cunoscuta sub denumirile de Curtea de Justitie a Comuntatilor europene sau Curtea de Justitie de la Luxemburg sau Curtea Europeana de Justitie, este guvernata de dispozitii aproape identice, inscrise in cele 3 tratate si a fost conceputa ca un organism comun din ratiuni de ordin practic, pentru a facilita unitatea de aplicare si interpretare a tratatelor si de a favoriza rezolvarea eventualelor conflicte de competenta intre comunitati.

*Curtea este formata in prezent din 15 judecatori asistati de 9 avocati generali. Si unii si ceilalti sunt numiti de comun acord de guvernele statelor membre.

O trasatura specifica o reprezinta prezenta avocatilor generali, fara corespondent in jurisprudenta nationala sau internationala, chiar daca rolul lor poate fi apropiat celui al Comisiei Europene a drepturilor omului de la Strasburg.

A.Structura

a) Judecatorii - desi tratatele nu o prevad expres, in practica s-a urmarit ca intotdeauna Curtea sa curpinda cate un judecator din fiecare stat membru. Ratiunea practica consta in faptul ca atunci cand delibereaza, Curtea sa aiba un judecator familiarizat cu sistemul juridic al fiecarui stat membru. De asemenea, a fost hotaratoare si preocuparea de ordin politic pentru echilibrul global pe natonalitati.

Statutul juridic le permite sa-si indeplineasca atributiile cu caracter de continuitate si in deplina independenta.

Judecatorii sunt numiti pe o perioada de 6 ani fiind reinnoiti fara limitari. In practica ei raman in functiune in medie, timp de doua mandate. Pentru a se asigura permanenta si continuitatea la 3 ani se fac reinnoiri in proportie de 50%.

Statutul nu prevede o limita de varsta. Guvernele nu pot revoca un judecator al Curtii, aceasta fiind abilitata sa asigure controlul si disciplina membrilor sa, putand sa revoce un judecator, in unanimitat, in absenta sa si numai cand acesta a incetat sa corespunda conditiilor cerute (art. 67 Tratat CEE).

b) Presedintele - judecatorii desemneaza dintre ei prin vot secret, pe presedintele Curtii pentru un mandat de 6 ani, ce poate fi reinnoit. El conduce lucrarile Curtii, prezideaza audierile acesteia si deliberarile in camera de consiliu.

c) Avocatii generali - sunt numiti cu acordul guvernelor statelor membre pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de a li se prelungi mandatul. O inlocuire partiala a acestora are loc odata la 3 ani. Ei au sarcina de a prezenta public, cu toata impartialitatea si independenta, concluzii motivate asupra cauzelor supuse Curtii spre a o sprijini in indeplinirea misiunii sale.

d) Grefierul - este numit de Curte, cu consultarea avocatilor, pentru 6 ani. Tot Curtea ii stabileste si statutul si il poate revoca daca nu mai corespunde conditiilor cerute sau nu-si indeplineste atributiile.

Grefierul are un rol dublu:are atributii administrative(gestiunea si contabilitatea, avand ca ajutor un administrator) si atributii de ordin procedural (primirea, transmiterea si conservarea tuturor documentelor, eventualele notificari sau comunicari de acte, arhivarea documentelor si se ocupa si de publicatiile Curtii).

Are in subordine, sub controlul general al presedintelui, functionarii si agentii Curtii.

e) Raportorii adjuncti - reglementata prin protocoalele aditionale, aceasta institutie, asemanatoare auditoriatului din Consiliul de Stat belgian sau francez, nu a fost folosita in practica pana in prezent.Au sarcina de a ajuta presedintele in procedura de urgenta si pe judecatorii raportori in indeplinirea atributiilor lor.

f) Referentii - fiecare judecator si avocat general sunt asistati de doi referenti, juristi calificati, de obicei doctori in drept, avand aceeasi nationalitate ca si judecatorul sau avocatul.

B.Organizarea

In mod obisnuit, Curtea lucreaza in sedinte plenare. Datorita volumului mare de cauze, pentru celeritate, s-a prevazut crearea unor camere in cadrul Curtii, formate din 3-5membri, a caror competenta materiala este decisa de Curte in plen, odata cu alegerea presedintilor acestora.

Curtea poate delibera valabil numai in prezenta unui numar impar de judecatori. Cand numarul acestora este par,judecatorul cu vechimea cea mai mica se abtine sa participe la deliberari.

Deliberarile Curtii si a camerelor au loc sub forma asa numitei "Camere de consiliu" si se desfasoara numai in prezenta judecatorilor care au participat si la faza orala. Avocatul general care a pus concluzii in cauza si grefierul nu sunt admisi la deliberari.

La sedinta plenara este obligatorie prezenta a minim 7 judecatori iar in camere de minim 3. In lipsa consensului, deciziile se iau prin vot majoritar. Deliberarile sunt strict secrete iar procedeul "opiniei separate" nu este admis. Hotararile Curtii de Justitie nu pot fi recurate la alte instante. Curtea poate sa-si aleaga sediul in oricare capitala a statelor membre. Judecatorii, avocatii generali si grefierul sunt obligati sa-si aiba resedinta in sediul Curtii.

Curtea de Justitie functioneaza permanent, vacantele judiciare intrerupand activitatea dar nesuspendand termenele procedurale. In caz de urgenta, presedintele Curtii poate convoca sedinte chiar si in aceste perioade. Limba folosita uzual este franceza dar se pot folosi toate limbile vorbite in comunitati.

C. Competenta

Curtea de Justitie este organ jurisdictional comun celor 3 comunitati dar are competente specifice si indeplineste atributii proprii fiecarei comunitati, conform tratatului institutiv.

a) Competenta "ratione meteriae".Conform prevederilor tratatelor ca fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor conferite, Curtea nu poate avea decat o competenta precis determinata, fie de textul tratatelor, fie, pe baza acestora, de actele normative comunitare sau cea conferita de legislatia unui stat membru pentru cazuri conexe cu obiectul tratatelor. In mod exceptional, Curtea poate fi investita pe baza unei clauze compromisorii prevazute intr-un contract incheiat de una dintre comunitati pe baza unui compromis intervenit intre statele membre aflate in diferend.

*Curtea are mai ales o competenta contencioasa

*Controlul legalitatii actelor comunitare se realizeaza pe calea recursului in anulare, a exceptiei de ilegalitate si a recursului in carenta;

*Solutioneaza actiunile relative la repararea pagubelor cauzate de organele comunitatii si agentii sai;

*Solutioneaza litigiile dintre functionarii comunitari si organele de care depind;

*Devine instanta arbitrala daca o clauza compromisorie fiinteaza in acest sens intr-un contract incheiat de comunitate;

*Actioneaza ca instanta de recurs de ultim grad;

*Este o instanta internationala putand transa litigiile intre state, daca sunt in legatura cu obiectul tratatelor;

*Are si o competenta consultativa, trebuinde sa emita in asa numita ipoteza a "micii revizuiri", prevazuta de art.95 al Tratatului de la Paris.

b) Competenta "ratione personae".Curtea solutioneaza litigii intre statele membre, intre acestea si institutiile comunitare si intre institutiile comunitare intre ele.

Curtea, in anumite situatii si cu indeplinirea anumitor conditii, poate si este obligata sa transeze litigii si intre particulari (persoane fizice si juridice), resortisanti ai statelor membre si aceste state sau intre particulari si institutiile/organele comunitare.

2. PROCEDURA CURTII DE JUSTITIE

Procedura in fata acestei instante se deosebeste net de procedura internationala ce se urmeaza in fata Curtii de Justitie, ea inspirandu-se din sistemul procedural al jurisdictiilor administrative nationale.

Procedura este contradictorie, publica, mixta (scrisa si orala), de tip inchizitorial si,teoretic, gratuita.

2.1. Procedura ordinara

Cuprinde mai multe faze suscesive, respectiv:

A.Faza scrisa - incepe prin sesizarea Curtii de catre statul .

Cuprinde mai multe faze suscesive, respectiv:

A.Faza scrisa - incepe prin sesizarea Curtii de catre statul, organul comunitar, resortisantul unui stat, cu plangerea care se depune la grefier. Plangerea este obligatorie si trebuie introdusa in anumite termene (o luna - 5 ani) prevazute in tratate. Grefierul are obligatia sa o trimita partii adverse cu toate piesele anexe indicand si termenul in care trebuie depus memoriul de intampinare. In ce priveste ancheta, Curtea poate decide ca aceasta sa fie facuta de catre judecatorul raportor cu participarea avocatului general, partile avand posibilitatea sa asiste.

B.Faza orala - In functie de data incheierii anchetei, prioritati, eventuala cerere a partilor sau hotararea de deschidere fara ancheta, presedintele Curtii fixeaza si stabileste data la care cauza urmeaza a fi dezbatuta.

Faza orala incepe cu audierea publica: citirea raportului de audiere de catre judecatorul raportor. Presedintele deschide dezbaterile. Partile nu au dreptul sa pledeze personal. In continuarea sedintei publice, se da cuvantul avocatului general care prezinta concluziile sale asupra cauzei, asa cum rezulta din situatia de drept. Dupa ascultarea sa presedintele incheie procedura orala si anunta luarea cauzei in deliberare.

C.Deliberarea si hotararea - Deliberarea are loc in Camera de consiliu si este secreta. Hotararea este data in numele Curtii nu a majoritatii judecatorilor, si se citeste in sedinta publica. Ea trebuie semnata de presedinte, judecatorul raportor, judecatorii care au deliberat si de grefier. Minuta hotararii, parafata si ea, se depune la grefa, iar cate o copie certificata a hotararii, se notifica partilor.   

2.2. Proceduri speciale

A.Recursul functionarilor comunitari - Curtea de Justitie este abilitata sa decida in orcice litigiu intre Comunitate si agentii sai, in limitele si conditiile determinate in statut sau rezultand din regulile aplicabile acestora din urma. De regula, aceste litigii se solutioneaza prin procedura obsnuita, cu mici deosebiri in materia recursurilor.

B.Problemele prejudiciale - Acestea, conform jurisprudentei curtii, au un caracter necontencios, fapt ilustrat si prin modalitatea de reglementare a cheltuielilor la care se expun partile in fata Curtii.

C.Procedura recursului impotriva hotararilor Comitetului de Arbitraj al

C.E.C.O.- Art.103 si 105 din Tratatul C.E.C.O. prevad posibilitatea atacarii cu un recurs suspensiv a hotararilor Comitetului de Arbitraj,procedura fiind reglementatain art.18.alin.1. din acelasi tratat.

D.Procedura micii revizuiri - prevazuta in tratatul C.E.C.O. este o forma simplificata de revizuire a tratatului avand ca obiectiv precis si limitat, adaptarea la noile conditii a atributiilor Inaltei Autoritati si executarea puterilor acestora.

E.Procedura de avizare in materie de acorduri incheiate in cadrul Tratatului C.E.E. - Conform art.228 din Tratatul de la Roma,Comunitateta poate incheia acorduri cu state sau organizatii internationale. Consiliul,Comisia sau un stat membru poate cere Curtii de Justitie un aviz asupra compatibilitatii acordului cu dispozitiile Pietii Comune.

F.Executarea hotararilor Curtii - Potrivit tratatelor, hotararile Curtii au forta executorie in sfera de aplicare teritoriala a acestor acte internationale.Executarea silita a hotararilor se realizeaza prin autoritatile statelor membre dupa procedura prevazuta in legislatiile nationale.

3. RECURSURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE

3.1.Recursul in anulare.

Recursul in anulare consta in posibilitatea pe care o au statele, institutiile comunitare si persoanele fizice sau juridice de a ataca in fata Curtii un act obligatoriu emis de Consiliu sau Comisie si de a obtine, in anumite conditii, desfiintarea acestuia. Este un mijloc de control al conformitatii actelor comunitare, un control de legalitate si urmareste desfiintarea unui act ilegal, nu modificarea acestuia.

3.2.Recursul in carenta.

Recursul in carenta consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor, institutiilor comunitare si intreprinderilor ori chiar particularilor, in anumite situatii, strict limitate, de a ataca in fata Curtii de Justitie abstentiunea, refuzul Comisiei sau Consiliului de ministri de a decide in materii in care aceste institutii au, prin tratate, obligatia de a lua o anumita masura. Fiind un mijloc de control jurisdictional, recursul in carenta garanteaza exercitarea puterilor conferite institutiilor prin tratatele institutive, si urmaresc obligarea institutiilor sa actioneze.

3.3. Recursul in interpretare

Tratatele institutive prevad posibilitatea Curtii de a realiza o activitate de interpretare, cu titlu incidental, prealabil, in afara unui litigiu propriu zis dedus direct in fata instantei comunitare pe calea recursului in interpretare, care este reglemntat diferit in Tratatele de la Roma fata de Tratatul de la Paris.

Tratatele de la Roma arata ca instanta de la Luxemburg pentru a se putea pronunta in temeiul art.177, trebuie sa existe un litigiu pendinte in fata unei jurisdictii nationale care sa sesizeze Curtea ,cerand interpretarea sau aprecierea de validitate asurpa actului comunitar in cauza. Hotararea Curtii, prin care se pronunta asupra validitatii unui act, nu suprima acest act ci are autoritate de lucru judecat numai intre partile in litigiul concret, dedus judecatorului national.

3.4. Recursurile in plina jurisdictie.

Recursurile in plina jurisdictie dau posibilitatea Curtii sa aprecieze toate elementele de fapt si de drept ale cauzei deduse in fata sa, modificand acea hotarare a institutiei comunitare ce a fost pusa in discutie, in sensul de a stabili o

alta solutie obligatorie pentru parti. Cele mai frecvente astfel de recursuri sunt:

A.Recursul in responsabilitate - intervine deoarece fiecare din cele 3 comunitati avand personalitate juridica,pot produce prin activitatea care o desfasoara in aceasta calitate,pagube care trebuie reparate,antrenandu-le astfel raspunderea civila.

B.Recursul in constatarea neindeplinirii de catre state a obligatiilor decurgand din tratatele constitutive - Conform competentelor institutia comunitara executiva are posibilitatea sa constate ca un stat membru nu si-a indeplinit o obligatie, decizie ce poate fi atacata de acest stat in fata Curtii care urmeaza sa se pronunte.

C.Recursul impotriva sanctiunilor - argumenteaza intr-o anumita masura caracterul supranational al Curtii.