Colectarea creantelor fiscale

Colectarea creantelor fiscale

Din perspectiva procedurii fiscale, Colectarea consta in exercitarea actiunilor care
au ca stop stingerea raportului juridic obligational fiscal, a creantelor si obligatiilor
fiscale.

In dreptul comun, orice raport juridic obligational, indiferent de izvorul sau, da dreptul creditorului de a pretinde debitorului sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. Debitorul are de executat o prestatie pozitiva sau negativa, in functie de obiectul obligatiei.   

In dreptul financiar, aplicand criteriile de clasificare a obligatiilor din dreptul civil, specialistii au fost de acord cu faptul ca in continutul raportului juridic obligational suntem in fata unei obligatii de "a face'.

In principiu, prestatia care face obiectul obligatiei bugetare, respectiv remiterea unei sume de bani sub forma de impozit, taxa, contributie etc., este executata de catre debitor de bunavoie. In cazul in care debitorul refuza executarea de bunavoie a obligatiei, creditorul va putea recurge la forta coercitiva a statului, pentru asigurarea indeplinirii ei.

Efectul oricarei obligatii este dreptul pe care aceasta il confera creditorului de a pretinde si de a obtine de la debitor indeplinirea exacta a prestatiei la care este obligat; "creditorul are dreptul de a obtine indeplinirea exacta a obligatiei', dispune art. 1073 C.civ. in caz de neexecutare, totala sau partiala, sau de executare necorespunzatoare, creditorul "are dreptul la despagubiri' dispune acelasi text de lege. Asadar, tot ca efect al obligatiei apare si dreptul creditorului de a pretinde despagubiri de la debitor, in ipoteza in care acesta nu-si executa obligatia asumata.

Desigur ca in domeniul financiar se are in vedere, in primul rand, indeplinirea intocmai a prestatiei la care debitorul este obligat. Aceasta este, in dreptul comun, executarea directa sau executarea in natura a obligatiei. Pentru dreptul financiar, executarea intocmai a obligatiei bugetare inseamna in cuantumul si la termenul stabilit prin titlul de creanta.

Pentru realizarea creantelor bugetare este necesar ca acestea sa indeplineasca conditiile generale din dreptul comun, respectiv caracterul cert, lichid si exigibil.

Creanta certa este acea creanta a carei existenta este neindoielnica, asupra careia nu exista un litigiu.

Creanta lichida este acea creanta al carei cuantum este precis determinat. Sunt intotdeauna lichide creantele avand ca obiect o suma determinata de bani sau o cantitate determinata de bunuri generice.

Creanta exigibila este creanta ajunsa la scadenta, care poate fi pretinsa, careia i se poate cere de indata executarea, la nevoie silita.

In obligatiile afectate de un termen suspensiv (cum este cazul creantelor bugetare), creanta devine exigibila numai in momentul implinirii acestuia. Caracterul exigibil al unei creante bugetare poate fi suspendat de organul competent in solutionarea contestatiilor [art. 184 alin. (2) C.proc.fisc] sau de instanta de judecata.

Conform art. 24 C.proc.fisc, stingerea creantelor fiscale se realizeaza prin incasare, compensare, executare silita, scutire, anulare, prescriptie si prin alte modalitati prevazute de lege.

Colectarea creantelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.

Realizarea obligatiei fiscale, care presupune si stingerea raportului juridic obligational in continutul caruia aceasta s-a nascut, cunoaste urmatoarele modalitati:

A. Stingerea obligatiilor fiscale prin executare:

- executare voluntara a obligatiilor bugetare - plata;

executarea silita a obligatiilor bugetare.

B. Alte modalitati de stingere a obligatiilor fiscale:

compensarea;

scaderea pentru cauze de insolvabilitate;

deschiderea procedurii de insolventa;

scutirea;

anularea;

prescriptia.