Competenta Instantelor judecatoresti in materie comerciala

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, puterea judecatoreasca se exercita de Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege:

Competenta materiala, presupune o delimitare intre instante de grad diferit. Normele de competenta materiala sunt stabilite sub aspect functional (dupa felul atributiilor) si sub aspect procesual (dupa obiectul, valoarea sau natura cererii), in Codul de procedura civila, Legea pentru organizare judecatoreasca si Legea Curtii Supreme de Justitie, precum si in unele acte normative speciale.

Atat in Codul de procedura civila, cat si in Legea pentru organizarea judecatoreasca, se spune despre o anumita categorie de instante judecatoresti ca  judeca procesele si cererile.. , insa formularea nu este riguros exacta.

Competenta materiala este si procesuala, deoarece determina categoria de pricini ce pot fi rezolvate in concret, de o anumita categorie de instante judecatoresti.

Aceasta are un caracter absolut, fiind reglementata de norme de ordine publica, astfel incat partile nu pot conveni sa deroge de la aceste norme, nici cu autorizarea instantei.

Criteriul obiectiv in functie de care se determina competenta de atributiune a instantelor judecatoresti este un criteriu complex, alcatuit din cateva criterii subsidiare: natura litigiului, importanta economica sau valoarea lui, calitatea partilor, urgenta litigiului. Fiecare dintre aceste criterii are o valoare independenta si actioneaza ca atare pentru determinarea competentei instantei.

Natura litigiului este hotaratoare pentru stabilirea competentei de atributiune a instantelor judecatoresti; legea de procedura civila se refera ea insasi la competenta dupa materie, iar materia semnifica tocmai natura litigiului. Atunci insa cand litigii de aceeasi natura au fost distribuite unor instante de grade diferite, criteriul in discutie - materia litigiului - nu putea fi numai el satisfacator pentru delimitarea competentei, astfel ca au fost puse in opera si alte criterii. 

Judecatoriile

Locul proeminent al judecatoriilor in sistemul organelor judecatoresti le-a atras acestora calificarea de jurisdictii de drept comun , ceea ce inseamna ca, daca legea nu dispune altfel, ele rezolva orice cereri sau procese.

Potrivit art. 1 C.proc.civ. judecatoriile judeca :

1. in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante ;

2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate juridcitionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege ;

3. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.

Primul articol al Codului de procedura civila consacra principiul plenitudinii de jurisdictie a judecatoriilor, ca instanta de drept comun pentru judecata in fond. Prin urmare, toate celelalte instante au o jurisdictie de exceptie, in sensul ca ele pot solutiona cauze civile in prima instanta numai in baza unor dispozitii normative care le atribuie in mod expres o atare competenta.

In materie comerciala, Judecatoriile solutioneaza cererile formulate in materie comerciala al caror obiect are o valoare de pana la 10 miliarde LEI, precum si cererile privind emiterea somatiei de plata, potrivit Ordonantei de Guvern nr. 5/2001 si actiunile in anulare in aceasta materie pana la 10 miliarde LEI, se solutioneaza tot de catre judecatorie. Anumite cereri pot fi introduse direct la tribunal, respectiv: cele pe care le formulati in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde LEI, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani.

O situatie speciala a fost creata prin Decretul nr. 203/1974, potrivit caruia, sectiile maritime si fluviale ale judecatoriilor Constanta si Galati judeca litigii, precum: despagubirile pentru avarii cauzate navelor si instalatiilor destinate navigatiei, instalatiilor de incarcare, descarcare si manipulare a marfurilor,si pentru orice prejudicii cauzate prin alte forme ilicite in legatura cu activitatea marinei civile; litigiile privind retributia pentru asistenta de salvare si repartizarea acesteia intre salvatori; plangerile impotriva proceselor verbale de contraventie privind poluarea apelor marii de catre navele maritime.

Normele referitoare la competenta sectiilor maritime si fluviale ale celor doua judecatorii sunt de stricta interpretare, fiind stabilite prin norme derogatorii de la dreptul comun. Ca atare, orice alte litigii, chiar conexe cu cele mentionate anterior, intra in competenta instantelor de drept comun.

Tribunalele

In conformitate cu dispozitiile art. 2 Cod Procedura civila, tribunalul solutioneaza cauze in prima instanta, in apel si in recurs, astfel:

In prima instanta:
a) procese si cereri al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde LEI;
b) procese si cereri in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste un 10 miliarde LEI;

- procese si cereri in materie comerciala al caror obiect este neevaluabil in bani, de ex.:
- cereri intemeiate pe disp. Legii 31/1990 privind societatile comerciale;
- cereri intemeiate pe disp. Legii 26/1990 privind registrul comertului;
- cereri intemeiate pe disp. Legii 64/1995 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare;
- cereri avand la baza procedura de privatizare a societatilor comerciale;
- cereri in materia concurentei neloiale;
- cereri pentru infiintarea masurilor asiguratorii;
c) cereri pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor judecatoresti date in tari straine, in materie comerciala;
d) cereri pentru recunoasterea, precum si cele pentru incuviintarea executarii silite a hotararilor arbitrale straine;
e) cereri pentru investirea hotararilor arbitrale al caror obiect are o valoare de peste 10 miliarde LEI;
f) cereri pentru anularea hotararilor arbitrale al caror obiect are o valoare de pana la 10 miliarde LEI;
g) cereri pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea arbitrajului (recuzare arbitrii, cheltuieli arbitrale, etc.) in litigiile a caror obiect este de pana la 10 miliarde LEI;

Ca instanta de apel:
- apelurile declarate impotriva incheierilor date de presedintele judecatoriei in procedura necontencioasa;

Ca instanta de recurs:
- recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in materie comerciala.

Competenta tribunalelor in materie comerciala este o competenta de drept comun, intrucat textul art. 2 pct.1 lit. a C.proc.civ se refera expressis verbis la competenta tribunalelor de a solutiona procesele si cererile in materie comerciala, cu exceptia acelora al caror obiect are o valoare de pana la 10 miliarde de lei, precum si cererile comerciale care nu au caracter patrimonial.

Dispozitiile articolului in discutie au prilejuit unele solutii diferite, determinand interventia instantei supreme printr-o decizie pronuntata in interesul legii. Chiar in perioada imediat urmatoare aprobarii modificarii Codului de procedura civila prin Legea nr. 59/1993, instanta suprema a statuat ca tribunalele judetene sunt instante cu plenitudine de jurisdictie in materie comerciala, avand competenta sa solutioneze atat cererile ce nu au caracter patrimonial, in cadrul procedurii necontencioase (autorizarea functionarii societatilor comerciale) sau in procedura contencioasa (excluderea asociatilor, declararea falimentului, dizolvarea societatii), cat si in procesele patrimoniale avind ca obiect o valoare de pana la 10 milioane de lei. Totusi in doctrina a fost promovat si punctul de vedere potrivit caruia in materia litigiilor comerciale nepatrimoniale competenta de drept comun ar apartine judecatoriilor, si nu tribunalelor.

Prin Decizia nr. II a Sectiilor Unite ale Curtii Supreme de Justitie s-a decis, in urma recursului in interesul legii, ca judecatoriile sunt competente sa solutioneze cererile privind autorizarea societatilor comerciale, intrucat acestea implica realizarea unei proceduri necontencioase, care intra in competenta de drept comun a judecatoriilor.

Aceste controverse au astazi doar o valoare istorica, deoarece noua redactare a textului art. 2 pct. 1 lit.a C.proc.civ. este lamuritoare in sensul atragerii competentei de drept comun a tribunalelor. Se poate observa o crestere a substantiala a valorii, de la 10 milioane de lei la 10 miliarde de lei, dar criteriul valorii nu mai departajeaza competenta intre tribunal si judecatorie, ci intre tribunal si curte de apel.

In al doilea rand, textul actual stabileste ca tribunalul rezolva in materie comerciala, toate cererile al caror obiect este neevaluabil in bani. S-a exclus astfel, competenta judecatoriei.

In acelasi domeniu comercial, art. 16 C.proc.civ. stabileste ca cererile in materia reorganizarii judiciare si a falimentului sunt de competenta exclusiva a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul principal al debitorului².

In determinarea competentei de atributiune a tribunalelor, legea foloseste si criteriul valoric, prin care se realizeaza o delimitare a atributiilor intre judecatorii si tribunale, atat in litigiile comerciale, cat si in litigiile patrimoniale dintre persoane fizice.

Competenta de prima instanta a tribunalului se refera si la litigiile civile al caror obiect are o valoare de peste 2 miliarde de lei. In aceasta materie ramane in continuare, instanta de drept comun judecatoria, dar se poate observa o crestere accentuata a valorii care delimiteaza competenta ei de cea a tribunalului, respectiv de la 150 milioane lei la 2 miliarde de lei.

Reclamantul prin cererea sa initiala poate formula pretentii care sa atraga competenta materiala a unei anumite instante, spre a le modifica apoi, fie in sensul majorarii, fie in sensul diminuarii lor, pastrandu-se insa competenta instantei sesizate.

Curtile de apel judeca:

1. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale;
2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;
3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel sau impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum si in orice alte cazuri expres prevazute de lege;
4. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.

Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca:

1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;
2. recursurile in interesul legii;
3. in orice alte materii date prin lege in competenta sa.

Competenta ce revine instantelor judecatoresti in legatura cu arbitrajul reglementat de cartea IV apartine instantei care ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul in fond, in lipsa unei conventii arbitrale."

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Organizarea si competenta materiala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt prevazute la art. 21 - 25 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare:

Sectia civila si de proprietate intelectuala, Sectia penala, Sectia comerciala si Sectia de contencios administrativ si fiscal ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege.

Sectiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in raport cu competenta fiecareia, solutioneaza:

1. cererile de stramutare, pentru motivele prevazute in codurile de procedura;
2. conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege;
3. orice alte cereri prevazute de lege.