Competentele statului asupra persoanelor in dreptul international

Competentele statului asupra persoanelor in dreptul international.

36. Care sunt limitele impuse de dreptul international pt ca legatura de cetatenie sa fie opozabila altor state? Dreptul international nu limiteaza libertatea statului in a acorda sau refuza cetatenia sa, sau in a-i stabili continutul juridic, dar poate determina conditiile opozabilitatii cetateniei sale altor state. Daca alte state, subiecte de drept international, nu pot contesta unui stat suveran, dreptul de a stabili legi si reguli proprii privind cetatenia si nici dreptul de a le aplica pe teritoriul national, ele nu sunt insa obligate de a recunoaste si accepta consecintele unor asemenea reguli in afara garanitelor acelui stat, daca efectele acestor reguli nu respecta principiul efectivitatii. In acest sens, s-a pronuntat CIJ care confruntata cu o situatie de dubla cetatenie in cazul Nottebohm, a formulat criteriul efectivitatii cetateniei in urmatorii termeni: ''Un stat nu poate pretinde ca regulile astfel stabilite de el sa fie recunoscute de un alt stat, decat daca acestea sunt conforme cu scopul general de a face sa concorde legatura juridica a cetateniei cu legatura efectiva a individului cu statul respectiv''. Dreptul international refuza sa recunoasca efectele cetateniilor de complezenta, fictive, acordate abuziv de unele state. Limitele rasiale, religioase, politice vor fi considerate ilicit din punct de vedere a regulilor de drept international.

37. Prezentati expulzarea ca modalitate de incetare a sederii unor straini pe teritoriul statului. Corespunzator dreptului statului de a stabili conditiile de intrare a strainilor este dreptul statului de a refuza unui strain continuarea sederii pe teritoriul national si, ca urmare, de a recurge la expulzarea sa. Prin expulzare se intelege obligarea strainului sa paraseasca teritoriul statului unde isi are resedinta.In ceea ce priveste insa, conditiile de exercitarea a dreptului statului de a expulza straini, dreptul international impune anumite limite. Se considera astfel ca aceste conditii nu trebuie sa fie inutil de drastice, sa se permita, eventual, expulzantului sa-si aleaga statul spre care sa fie expulzat, sa se respecte, in legatura cu expulzarea, drepturile elementare ale persoanei, cum ar fi excluderea violentei, a detentiei ilegale etc. Un strain care se afla in mod legal pe teritoriul unui stat parte la Pactul international privind drepturile civile si politice (art.13,Adunarea Generala a ONU din 1966), nu poate fi expulzat decat ca urmare a unei decizii luate in conformitate cu legea, el trebuie sa aiba pobilitatea de a prezenta motivele care pledeaza impotriva expluzarii sale si de a obtine examinarea cazului sau de catre o autoritate competenta. O persoana straina nu trebuie expulzata intr-o tara sau pe un teritoriu in care persoana sau libertatea sa ar fi amentite pe motiv de rasa, religie, cetatenie, opinie politica (art33. alin1, Conventia statutului refugiatilor 1951).

38. Drepturile si obligatiile refugiatilor in statul de refugiu in conformitate cu standardele internationale actuale. Conventia din 1951 stabileste si obligatia corelativa a refugiatilor de a se conforma legilor, regulamentelor si masurilor pentru mentinerea ordinii publice din statul pe teritoriul caruia s-au refugiat. in analiza dispozitiilor Conventiei din 1951 cu privire la statutul refugiatilor, rezulta ca statele parti la aceasta conventie au obligatia: 1.sa asigure strainior care revendica acordarea statutului de refugiat examinarea pe o baza individuala a temeinicei cererilor, conform unor proceduri speciale instituite de legislatia interna a fiecarui stat; 2.sa acorde celora carora li se recunoaste calitatea de refugiat anumite drepturi, respectiv unui statut egal cu celelalte categorii de straini in ceea ce priveste dobandirea de bunuri mobile si imobile; 3.protectia dreptului de autor, a dreptului de proprietate industriala acordate in mod egal in raport cu cetatenii statului de resedinta; 4.accesul la instantele judecatoresti pe teritoriul tuturor statelor-parti la Conventie, beneficiind de aceleasi tratament ca orice cetatean, inclusiv asistenta juridica si scutirea de cautio judicatum solvi; 5.un statut egal cu cetatenii statului pe teritoriul caruia se afla refugiatii si in ce priveste exercitarea unor profesiuni remunerate, dreptul la o locuinta, la invatamantul primar, aplicarea legislatiei muncii si asigurarilor sociale ca si diverse masuri administrative.

39. Comentati prin raportare la dispozitiile O.G nr.102/2000,cu modificarile si completarile ulterioare, statutul diferitelor categorii de persoane protejate in Romania. Regimul juridic al refugiatilor in Romania are la baza prevederile art. 18 al Constitutiei Romaniei,in virtutea carora:''(1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de protectia generala a persoanelor si averilor garantate de Constitutie si de alte legi. (2) Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditile legii, cu respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este parte''. Acest regim rezulta din aplicarea prevederilor Conventiei privind statutul refugiatilor din 1951 si a Protocolului din 1967, la care Romania a aderat prin Legea nr. 46/1991, precum si din dispozitiile Ordonantei de Guvern nr. 102/2000, astfel cum a fost modificata prin Ordonanta nr. 13/2002 si prin Ordonanta nr. 43/2004. In linii generale, aceste instrumente juridice corespund si aquis-ului comunitar avand prevederi similare legislatiei statelor membre ale Uniunii Europene. Potrivit legislatiei actuale, formele de protectie de care se pot bucura strainii in tara noastra sunt: statutul de refugiat, protectia umanitara conditionata si protectia umanitara temporara.

40. Dreptul la nereturnare al refugiatilor. Unul dintre cele mai importante drepturi de care se pot bucura refugiatii, in intelesul dat acestei notiuni de conventia din 1951, se refera la nereturnarea acestora. Asa cum este definit in art. 33 al Conventiei, principiul nereturnarii opreste statele sa returneze un refugiat ''intr-o tara in care viata sau libertatea sa ar fi amenintate pe motive de rasa, religie, nationalitate, aparenta la un grup social sau opinii politice ori intr-o tara unde refugiatul nu ar fi protejat impotriva unei asemenea returnari" .In doctrina, principiul nereturnarii este astazi considerat de unii autori ca avand valoarea unei norme cutumiare, constituind astfel o obligatie generala, opozabila tuturor statelor.

41. Realizati o comparatie intre institutia azilului teritorial si cea a azilului diplomatic. Azilul teritorial este o expresie a suveranitatii statului solicitat, o manifestare unilaterala de vointa a acestuia, un drept absolut si discretionar al sau. In practica se recunoaste ca apartine exclusiv statului solicitat dreptul de a aprecia, in fiecare caz in parte, temeinicia cazurilor care motiveaza o cerere de azil. Dupa acordarea azilului, statul trebuie sa se comporte fata de strainul caruia i-a acordat acest statut in conformitate cu principile generale de drept international, cat si cu conventiile internationale referitoare la drepturile strainilor, la care este eventual parte. In dreptul international contemporan s-a sustinut ca, din punctul de vedere al statului care acorda azill, acest concept include doua elemente: 1.ocrotirea unor straini din ratiuni umanitare, care insa in cazul azilului reprezinta mai mult decat un refugiu temporar; 2.un anumit grad de protectie activa, printr-o serie de masuri care revin in principal autoritatilor cu atributii speciale in acest domeniu, vizand asimilarea azilantului in societatea in care a fost primit. Dreptul de a solicita azil este considerat un drept fundamental al omului prevazut in Declaratia Universala a Dreptului Omului art.14: ''1.Oricine are dreptul de a cauta si de a se bucura de azil contra persecutiei in alte tari; 2.Acest drept nu poate fi invocat in cazul unei urmariri pentru infractiuni fara caracter politic sau pentru acte contrare scopurilor si principiilor Natiunilor Unite.'' O institutie deosebita de azilul teritorial este cea a azilului diplomatic. Acesta consta in primirea si protectia acordata in localurile ambasadelor ori oficiilor consulare straine dintr-un anumit stat a unor cetateni ai acestui stat, urmariti de propriile lo autoritati, ori a carora viata este in pericol din cauza unor evenimente interne exceptionale (revolte, lovituri de stat.) Spre deosebire de azilul teritorial, care constituie o afirmare a suveranitatii statului, acordarea azilului diplomatic poate fi considerata ca o incalcare a suveranitatii statului de resedinta de catre misiunile diplomatice ori consulare straine, in incinta carora s-ar acorda azil, intrucat pe aceasta cale se ofera beneficiarului azilului posibilitatea de a se sustrage aplicarii legilor statului sau national ori administrarii justitiei in acest stat. Azilul diplomatic a fost totusi practicat, cu caracter exceptional, in temeiul unor cutume ori al unor intelegeri bilaterale informale si pe baza de reciprocitate, sau chiar al unor conventii internationale, intre unele state din America Latina.

42. Distingeti intre cele 2 tipuri de situatii in care se poate exercita protectia diplomatica. Protectia diplomatica se paote manifesta in doua principale directii. Pe de o parte, statul de origine poate sa impuna cetatenilor sai aflati pe teritoriul altui stat, anumite obligatii decurgand din constitutie ori celelalte legi interne. In ceea ce priveste deci exercitarea autoritatii statului asupra cetatenilor sau aflati in strainatate, acestia poti fi, de exemplu, chemati in tara pentru a-si indeplini serviciul militar. Ei pot fi, de asemenea, inculpati si condamntati de instantele statului de origine. Datorita respectului suveranitatii teritoriale pe care statele si le acorda reciproc, proprii cetateni nu vor putea fi insa urmariti si arestati de autoritatile statului de origine, pe teritoriul unui alt stat, decat daca intre cele doua state exista un tratat in acest sens. In lipsa unui asemenea tratat, autoritatile statului national al strainului nu pot decat sa solicite statului pe teritoriul caruia se gaseste propriul cetatean urmarit sau condamnat sa procedeze la arestarea si extradarea acestuia, daca conditiile extradarii sunt intrunite. Statul national este obligat sa acorde propriilor cetateni, aflati pe teritoriul altui stat protectie diplomatica. Aceasta consta in luarea anumitor masuri,daca este cazul,in scopul de a proteja in strainatate interesele propriilor cetateni in raporturile cu autoritatile locale. Aceasta protectie se realizeaza prin intermediul reprezentantelor diplomatice ale statului de origine acreditate pe langa statele pe teritoriul carora se afla asemenea cetateni. Protectia diplomatica a devenit o functie a suveranitatii statelor si o regula cutumiara a dreptului international.