Compunerea Curtii Internationale de Justitie

Compunerea Curtii Internationale de Justitie

a) Judecatorii

"Curtea este un organism compus din judecatorii alesi si independenti.

Membrii Curtii sunt alesi de statele membre ale Natiunilor Unite si alte state care sunt parti semnatare ale Statutului Curtii Internationale de Justitie. Din motive evident practice, numarul judecatorilor nu poate fi egal cu cel al statelor. A fost fixat la 15 atunci cand versiunea revizuita a Statutului a intrat in vigoare in 1936 si a ramas neschimbat, in ciuda sugestiilor ocazionale ca numarul sa fie marit. Desi judecatorii Curtii sunt alesi pe baza calificarilor lor, se urmareste ca ei sa reprezinte "marile forme de civilizatie" si "principalele sisteme judiciare ale lumii[1]". Durata mandatului este de 9 ani. In scopul asigurarii unei anumite continuitati, o treime a Curtii si anume 5 judecatori, sunt alesi la fiecare 3 ani. Judecatorii pot fi realesi. Daca un judecator decedeaza sau demisioneaza pe durata mandatului, alegeri speciale au loc de indata ce este posibil pentru a fi ales un alt judecator pe perioada care a mai ramas din mandatul judecatorului care a parasit Curtea.

Ca principal organ judiciar al Natiunilor Unite, Curtea Internationala de Justitie lasa aceasta organizatie sa se ocupe cu organizarea alegerilor. Votul se face atat in Adunarea Generala, cat si in Consiliul de Securitate. Reprezentantii statelor parti semnatare la Statut, dar care nu sunt membre ale Natiunilor Unite, sunt admisi in Adunare cu aceasta ocazie, pentru a vota. Cele doua organisme implicate voteaza simultan, dar separat. Pentru a fi ales, un candidat trebuie sa obtina majoritatea absoluta a voturilor, atat in Adunarea Generala cat si in Consiliul de Securitate. Aceasta conditie face ca de multe ori sa fie necesar sa se voteze de mai multe ori.

Exista o procedura de conciliere care se aplica in cazurile in care rezulta unul sau mai multe locuri vacante, dupa ce au fost tinute trei adunari, dar Adunarea Generala si Consiliul pana in prezent au reusit sa actioneze atat independent, cat si armonios, pentru a nu fi necesar sa recurga la aceasta procedura. A fortiori, nu s-a demonstrat ca ar fi necesar sa se apeleze la Curte pentru a efectua ea insasi alegerea judecatorilor, ultima solutie prevazuta pentru cazurile extreme.

Alegerile se tin, in general, la New York, cu ocazia sesiunii de toamna a Adunarii Generale. Judecatorii alesi la fiecare 3 ani, cand se tin alegerile isi incep mandatul pe 6 februarie anul urmator, dupa care instanta isi alege Presedintele prin vot secret. Majoritatea absoluta este necesara si nu exista conditionari in ce priveste problema nationalitatii. Dupa ce se desemneaza Presedintele si Vice-Presedintele, gradul celorlalti membri ai Curtii se determina in functie de data la care si-au inceput mandatul si in interiorul acestui criteriu, in functie de varsta fiecaruia.

Statutul Curtii Internationale de Justitie, s-a preocupat sa castige increderea unui numar cat mai mare de state, s-a preocupat sa acorde garantii ca nici un stat sau grup de state nu se bucura sau pare sa se bucure de avantaje mai mari fata de celelalte state:

. Toate statele, semnatare ale Statutului, au dreptul de a propune candidati. Aceste propuneri nu sunt inaintate de guvernele statelor implicate, ci de un grup constituit din membrii Curtii Permanente de Arbitraj desemnati de state, de exemplu cei 4 juristi care pot fi chemati sa indeplineasca functia de membru al unui tribunal de arbitraj conform Conventiei de la Haga din 1899 si 1907. In cazul tarilor nereprezentate in Curtea Permanenta de Arbitraj, nominalizarea este facuta de un grup constituit in acelasi mod. Fiecare grup poate propune pana la 4 candidati, dintre care nu mai mult de 2 pot avea aceeasi nationalitate, in timp ce ceilalti pot sa fie din oricare tara care este sau nu parte semnatara in Statut sau care a acceptat sau nu jurisdictia obligatorie a Curtii Internationale de Justitie. Numele candidatilor trebuie comunicat Secretarului General al Natiunilor Unite, intr-un termen anume precizat de catre acesta.

. Curtea poate sa nu includa mai mult de o persoana dintr-un anume stat. Daca doi candidati din acelasi stat sunt totusi alesi, se considera valabil ales doar cel mai in varsta dintre acestia doi.

. Cu ocazia fiecarei alegeri a membrilor Curtii, Adunarea Generala si Consiliul de Securitate trebuie sa tina cont ca "in organismul de fata trebuie sa se asigure reprezentarea principalelor forme de civilizatie si a principalelor sisteme judiciare din lume". In practica, acest principiu si-a gasit expresia in impartirea membrilor Curtii Internationale de Justitie in functie de principalele regiuni de pe Glob. Astazi, aceasta impartire este dupa cum urmeaza: Africa 3, America Latina 2, Asia 3, Europa de Vest si alte state 5, Europa de Est 2, ceea ce corespunde impartirii membrilor Consiliului de Securitate. Desi acest lucru nu este obligatoriu, Curtea Internationala de Justitie a inclus intotdeauna judecatori de aceeasi nationalitate cu membrii permanenti din Consiliul de Securitate, cu exceptia Chinei. De fapt, nu a existat nici un membru chinez in Curtea Internationala de Justitie intre 1967 si 1984.

Ar trebui subliniat faptul ca, odata ales un membru al Curtii, el nu mai este un delegat al guvernului tarii sale si nici al altei tari. Spre deosebire de majoritatea organismelor internationale, ale organizatiilor internationale, Curtea nu este alcatuita din reprezentanti ai guvernelor diferitelor tari. Membrii Curtii sunt judecatori independenti a caror prima sarcina este, inainte de a-si indeplini obligatiile obisnuite, sa faca o declaratie solemna in plenul Curtii, in sensul ca vor exercita puterea in mod impartial si constiincios. Curtea insasi a subliniat ca "actioneaza doar pe baza legii, independent de orice influenta sau interventie venite din exterior si de orice fel, atunci cand isi exercita functia judiciara conferita prin Carta si Statut".

In scopul asigurarii independentei sale, nici un membru al Curtii nu poate fi eliberat din functie, decat in cazul in care, in conformitate cu parerea unanima a tuturor celorlalti memebri ai Curtii, judecatorul nu mai indeplineste conditiile cerute. Acest lucru nu s-a intamplat niciodata in practica. Conditiile pe care membrii Curtii Internationale de Justitie trebuie sa le indeplineasca sunt in Statut. Aici se stipuleaza ca ei urmeaza sa fie alesi "dintre persoanele cu o moralitate inalta, care poseda calificarea necesara in tara de unde provin pentru a ocupa cele mai inalte posturi judiciare, sau sunt jurisconsulti a caror competenta este recunoscuta in dreptul international".

Dintre cei 82 de membri alesi ai Curtii intre februarie 1946 si iulie 1996, 23 au ocupat posturi de judecatori, 8 fusesera presedinti ai Curtii Supreme in tarile din care proveneau, 36 fusesera avocati cu dreptul de a pleda in instante si 59 profesori de drept, 54 ocupasera pozitii importante in administratie cum ar fi fost consilierul pe probleme juridice al ministrului de externe (24) si 20 au ocupat functii in guverne, 2 fiind chiar presedinti de stat. Aproape toti au jucat un rol important pe plan international, fiind, de exeplu, membrii ai Curtii Permanente de Arbitraj (33) sau ai Comisiei pentru Dreptul International al Natiunilor Unite (29), delegati sau presedinti ai Adunarii Generale a Natiunilor Unite, reprezentanti in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite, participanti la conferinte internationale importante. Unii dintre ei au jucat deja un rol in litigiile rezolvate de C.P.J.I sau C.I.J. (27).

Varsta medie in momentul primei lor alegeri a fost de 60 de ani (7 aveau peste 70 de ani, 41 peste 60 de ani, 31 peste 50 si doar 3 peste 40). Varsta medie a judecatorilor pe perioada mandatului lor a fost stabilita la 64 de ani. Perioada medie pe care judecatorii au petrecut-o ca membri ai Curtii Internationale de Justitie este de 9 ani si 10 luni, cea mai lunga fiind cea a judecatorului Lachs de aproape 26 de ani, iar cea mai scurta a judecatorului Baxter de 19 luni.

Curtea este o institutie internationala permanenta.

Dupa cum prevede art. 22, paragraful 1 din Statut: "sediul Curtii va fi stabilit la Haga", orasul unde se mai afla si Guvernul Olandei. Curtea poate, daca ar considera necesar, sa se mute in alta parte, dar acest lucru nu s-a propus niciodata. Curtea continua sa se afle astfel in Palatul Pacii construit intre 1907 si 1913, pus la dispozitia sa de Fundatia olandeza Carnegie in schimbul unei sume achitate de Natiunile Unite. Din 1978 a ocupat si o noua aripa construita pe cheltuiala guvernului olandez care va suporta si cheltuilelile constructiilor in curs de executare intre 1995 si 1996. Curtea se bucura de avantajele oferite de Biblioteca Palatului Pacii si are in vecinatate Curtea Permanenta de Arbitraj, fondata in 1899 si Academia de Drept International din Haga, fondata in 1923.

Desi Curtea Internationala de Justitie este obligata sa fie permenent in sesiune, doar Presedintele este dator sa locuiasca in Haga. Ceilalti membri ai Curtii trebuie sa se afle in permanenta la dispozitia Curtii, cu execeptia vacantelor judiciare sau in cazuri exceptionale, pe care le motiveaza, sau daca sunt impiedicati sa participe, pe motiv de boala. Judecatorii[2] nerezidenti in Haga petrec in medie 7 pana la 8 luni pe an in acest oras, atunci cand participa la sedintele publice, deliberarile in secret ale Curtii sau adunari care trateaza chestiuni interne administrative. Totusi, nu trebuie sa fie prezenti in Haga in scopul de a examina sau studia cererile facute pe parcursul procesului.

Nici un membru al Curtii nu poate avea o alta ocupatie. El nu poate sa exercite nici o functie politica sau administrativa si nici sa actioneze ca agent, consilier sau avocat intr-un litigiu. Orice dubii in legatura cu aceaste probleme se rezolva printr-o decizie a Curtii. Singurul lucru permis daca indatoririle fata de Curte permit, este ca un judecator sa poata investiga sau arbitra litigiile care nu sunt de competenta Curtii Internationale de Justitie, sa poata fi membru al unor organisme de invatamant sau sa sustina prelegeri sau sa participe la adunari de natura pur academica. In principiu, nu poate accepta nici o decoratie fara consimtamantul Curtii. Membrii Curtii sunt astfel supusi unor reguli foarte stricte in legatura cu problema incompatibilitatilor rezultate din functiile pe care le ocupa.

Pe de alta parte, un membru al Curtii, atunci cand este angajat intr-o problema a instantei, se bucura de privilegii si imunitati comparabile cu cele ale sefilor misiunilor diplomatice. Salariul anual este de 145.000 de dolari, un pic mai mare pentru Presedintele Curtii si in momentul in care judecatorul isi incheie mandatul, mai primeste o pensie anuala care se ridica la 50.000 de dolari pentru un mandat de 9 ani incheiat cu bine si ajunge la un plafon de 75.000 dolari, dupa 18 ani de serviciu. Aceste cheltuieli alcatuiesc o sectiune speciala a bugetului Natiunilor Unite, caci din aceasta sursa sunt acoperite. Bugetul este adoptat de Adunarea Generala la propunerea Curtii. In 1946 reprezenta mai putin de 2% din cheltuielile Natiunilor Unite, iar astazi mai putin de 1% din bugetul Natiunilor Unite.

Curtea Internationala de Justitie este un organism independent. Lucrarile sunt conduse, iar administratia este supravegheata de Presedinte, asistat de un Comitet Administrativ care se mai ocupa si de problemele legate de toate acestea compuse din membri ai Curtii. Vice-presedintele ia locul Presedintelui, atunci cand acesta din urma nu poate sa-si indeplineasca indatoririle sau postul Presedintelui este vacant, iar pentru serviciile depuse primeste o alocatie zilnica. In absenta vice-presedintelui, acest rol este indeplinit de cel mai varstnic dintre judecatori."

b) Grefa

Grefa este un organ administrativ al Curtii Internationale de Justitie. Este responsabila fata de Curte si numai fata de ea. Din moment ce Curtea Internationala de Justitie este si un organ international si o instanta de judecata, sarcinile Grefei se refera la a ajuta administrarea justitiei, dar nu numai. Activitatile pe care le desfasoara sunt pe de o parte, cele care corespund unui departament juridic, administrativ si financiar, iar pe de cealalta parte, cele care se confrunta cu o organizatie internationala. Membrii Grefei depun un juramant de loialitate in ceea ce priveste exercitarea functiilor specifice si in acelasi timp se bucura de aceleasi privilegii si imunitati ca si membrii misiunilor diplomatice. Costurile efectuate cu acoperirea salariilor lor sunt, de asemenea, acoperite de Natiunile Unite. Grefa, a carei alcatuire se poate studia de-a lungul timpului cuprinde:

. Grefierul, ales de Curte prin vot secret, locuieste in orasul Haga si conduce lucrarile Grefei fiind, de asemenea, responsabil cu existenta si mentinerea in bune conditii a unui canal de comunicare intre Curtea Internationala de Justitie si state. Participa la sedintele Curtii, se asigura ca minutele sa fie intocmite si contra-semneaza deciziile Curtii, avand in acelasi timp responsabilitatea sigiliului Curtii.

. apoximativ 60 de oficiali (fie permanenti, fie cu contracte pe termene fixe) numiti de Curte sau de Grefier: primii secretari, secretare (una dintre ele e responsabila cu anunturile), angajati pe probleme de drept sau lingvistice, asistenti administrativi, batutul la masina si biblioteca, mesageri, operatori si garzi pentru securitate.

. in completare, personalul temporar, angajat de Grefier daca si cand lucrarile Curtii o cer: interpreti, translatori, dactilografe.

O parte considerabila a activitatii Grefei este de natura lingvistica. Pe motivul ca "o limba permanenta este semnul incontestabil cand Curtea este permanenta", in 1920 Comitetul Consultativ al Juristilor s-a pronuntat in favoarea ideei ca instanta sa foloseasca doar franceza, dar Consiliul si Adunarea Ligii Natiunilor au decis ca, asemeni Ligii insesi, Curtea Permanenta de Justitie Internationala trebuie sa aiba 2 limbi oficiale: engelza si franceza.

Acest principiu a fost mentinut si in ce priveste Curtea Internationala de Justitie in 1945, in ciuda faptului ca Natiunile Unite au adoptat 5 limbi oficiale. In conformitate cu acestea si memrii Curtii se exprima in franceza sau engleza si in aceste limbi partile completeaza cererile lor, pe care le adreseaza Curtii sau atunci cand isi sustin oral punctele de vedere.

Grefa asigura interpreti si translatori pentru a traduce cele spuse sau scrise in cea de-a 2-a limba oficiala a Curtii. Acest lucru s-a intamplat de exemplu, in cazuri ca "Lotus", "Imprumuturile Braziliei", "Azil", "Disputa in legatura cu frontiera" sau "Insula Kasikili/Sedudu". Documentele Grefei sunt bilingve, iar Grefa poarta corespondenta in engleza sau franceza. Toti angajatii Grefei ocupa pozitia de secretar si trebuie sa cunoasca una din limbile Curtii ca limba materna.

Intre indatoririle Grefei se mai afla aceea prin care sunt aduse la cunostinta opiniei publice toate lucrarile Curtii. Astfel, ea mentine legaturi stranse cu universitati, organizatii internationale care trateaza probleme de drept, presa si publicul, in general. Aceste operatiuni sunt executate in stransa colaborare cu Departamentul de Informatii Publice al Natiunilor Unite a carui sarcina este sa furnizeze informatii privind activitatea Organelor Natiunilor Unite.

Grefa mai este responsabila cu publicatiile Curtii. Acestea sunt distribuite gratis catre guverne si diverse institutii si sunt vandute de Sectiunile care se ocupa cu vinzarea din partea Secretariatului Natiunilor Unite din New York sau Geneva. Ele pot fi consultate in bibliotecile principale care au o sectie juridica speciala si pot fi cumparate de la librarii specializate care detin publicatiile Natiunilor Unite. Un Catalog al acestora este tinut cu regularitate, fiind trecute in el toate modificarile pana la zi in care, sub diferite nume, apar vechile serii ale Curtii Permanente de Justitie Internationala.

Aceste publicatii cuprind:

. documente provenind de la Curte sau parti; Culegeri de Decizii, Avize consultative sau Ordine (citate ca Cereri ale C.I.J.) si Acte si Documente privind Organizarea Curtii.

. documente intocmite prin responsabilitatea Grefei: Anuare si Bibliografia Curtii Internationale de Justitie.

Compunerea Curtii poate varia de la un caz la altul.

Atunci cand un litigiu este prezentat Curtii, probleme diverse se nasc in ce priveste compunerea instantei. Pentru inceput, nici un judecator nu poate sa participe la luarea deciziei intr-un caz in care, inainte, a fost personal implicat in orice fel. In mod asemanator, daca un membru al Curtii considera ca pentru orice motiv (de exemplu relatiile sale in familie) nu ar trebui sa participe intr-un litigiu, trebuie sa informeze in acest sens Presedintele.

Aceste lucru se intampla frecvent, din moment ce nu exista un membru care, in opinia sa, nu poate sa participe intr-un anumit litigiu. Orice dubiu sau neintelegere in legatura cu aceasta problema este decisa de Curte.

Instanta mai poate sa decida ori de cate ori dreptul unui membru al Curtii de a face parte din completul de judecata este contestat de guvern, dar nici o astfel de contestatie nu a fost incununata de succes in practica pana in prezent.

c) Judecatorii ad-hoc    

Judecatorul, care fara sa fi fost implicat intr-un litigiu sau fara sa aiba un motiv special in cazul respectiv, pur si simplu este de aceeasi nationalitate cu una din parti, isi va putea exercita dreptul de a face parte din completul de judecata, dar daca este cazul Presedintelui, indatoririle sale vor fi preluate de Vice-Presedinte.

Mai mult, fiecare poate, atunci cand nu exista in completul de judecata nici un judecator de aceeasi nationalitate cu ea, sa aleaga un judecator ad-hoc, desi nu este obligata in acest sens. Inainte de a-si exercita functia, judecatorul ad-hoc trebuie sa faca aceeasi declaratie solemna ca si membri alesi ai Curtii. El ia parte la luarea oricarei decizii in legatura cu litigiul, de pe pozitii de egalitate cu colegii sai si primeste o suma de bani zilnic pentru serviciile pe care le aduce, iar daca nu participa zilnic la sedintele instantei, primeste o suma de bani pentru perioada in care participa.

Partile trebuie sa anunte cat mai curand posibil intentia de a propune un judecator ad-hoc. In litigiile in care sunt implicate mai mult de doua parti se mentioneaza faptul ca partile care au un interes comun pot propune numai un judecator ad-hoc, iar daca exista deja un judecator de aceeasi nationalitate cu o parte in completul de judecata, aceasta nu mai are deloc dreptul de a propune vreun judecator ad-hoc.

In acord cu acestea, s-au conturat mai multe posibilitati in practica: doi judecatori obisnuiti sunt de aceeasi nationalitate cu partile, doi judecatori ad-hoc, un judecator obisnuit de aceeasi nationalitate cu una din parti si un judecator ad-hoc, nici un judecator de aceeasi nationalitate cu vreuna din parti si nici un judecator ad-hoc. Din 1946, 54 de persoane au fost propuse ca judecatori ad-hoc, dintre care 12 au fost alesi ca membri ai Curtii la o data ulterioara, iar alti 10 au fost propusi drept candidati la alegerile pentru Curte. Din moment ce nu exista nici o cerinta in ceea ce priveste nationalitatea judecatorului ad-hoc, el poate avea nationalitatea altei tari decat celei care il propune (cum s-a intamplat in 25 de cazuri din 54) si de asemenea, poate fi de aceeasi nationalitate cu un alt membru al Curtii (cum s-a intamplat de 2 ori in fata C.P.J.I. si de 5 ori in fata C.I.J.).

Institutia judecatorului ad-hoc, nu a primit sustinere umanitara, iar Comitetul Inter-Aliati dintre 1943-1944 constata ca "Tarile nu se vor increde pe deplin intr-o decizie a Curtii, data intr-un litigiu in care sunt implicate, daca in completul de judecata nu exista si judecatori de aceeasi nationalitate cu partile, mai ales daca exista un judecator de aceeasi nationalitate cu partea adver-sa." Anumiti membri ai celui de-al 6-lea Comitet al Adunarii Generale a Natiunilor Unite si-au exprimat punctul de vedere pe timpul discutiilor dintre 1970 si 1974 in ce priveste rolul Curtii, sustinand ca, "institutia, care este supravietuitoarea procedurii de arbitraj, este justificata doar de caracterul nou al jurisdictiei internationale si fara indoiala, o sa dispara in momentul precizarii ferme a jurisdictiei".

Totusi, numerosi autori au luat in considerare faptul ca este util ca instanta sa permita sa ia parte la deliberari. Mai mult, este necesar sa subliniem ca, daca atat C.P.J.I. cat si C.I.J. nu ar fi avut judecatori ad-hoc si ar fi exclus intotdeauna de la participarea la sedinte pe membrii Curtii de aceeasi nationalitate cu vreuna din parti, deciziile finale - in ce priveste problema votului - ar fi fost, de fapt, aceeasi.

Se intelege din toate cele spuse mai sus ca atat compunerea, cat si presedentia Curtii Internationale de Justitie va varia de la un caz la altul, iar numarul judecatorilor care alcatuiesc completul de judecata nu este fixat la 15. Pot sa fie mai putini, atunci cand unul sau mai multi judecatori ad-hoc, teoretic putand fi si mai mult de 17 daca, mai multe parti sunt in litigiu si ele nu au interese comune.

Totusi cand instanta a fost in final constituita pentru o anumita faza a procesului, compunerea sa nu se va mai schimba. Daca pe aceasta perioada se produce o schimbare a compunerii Curtii, acei membri ale caror mandate s-au incheiat, continua sa participe pana la pronuntarea hotararii. Un judecator care demisioneaza sau decedeaza dupa deschiderea fazei orale nu mai este inlocuit pentru cat dureaza acea faza. Un judecator care se imbolnaveste pe durata desfasurarii procedurilor, in principiu isi rezuma participarea, daca nu a lipsit de la discutarea nici unui aspect vital din litigiul respectiv.

Quorumul necesar pentru ca instanta sa fie valabil constituita este de 9 judecatori, excluzand judecatorii ad-hoc.

d) Consilierii juridici

Statutul si Regulile mai amintesc si alte posibilitati in ceea ce priveste compunerea si organizarea Curtii. Unele dintre acestea nu-si mai gasesc aplicarea in practica, iar instantei i s-a cerut sa le modifice asa cum apar ele in Reguli, pentru a acorda posibilitatea folosirii la maxim a libertatii de actiune pe care fondatorii Curtii o prevazusera.

In primul rand Curtea Internationala de Justitie poate, intr-un caz dat sa judece impreuna cu consilierii juridici pe care ii alege prin vot secret si care participa la deliberari, fara a avea drept de vot. In prezent ori de cate ori dispute cu un inalt caracter tehnic sunt infatisate Curtii, instanta se poate bucura si beneficia de cunostintele specializate ale expertilor, intr-un anumit domeniu. Desi atat o parte, cat si Curtea insasi ia initiativa in acest sens, nu s-a folosit acest drept niciodata dupa 1992.

e) Camerele   

O alta posibilitate deschisa partilor este aceea ca ele sa ceara sa se decida intr-o anumita problema nu de plenul Curtii, ci doar de o Camera compusa din anumiti judecatori alesi de Curte prin vot secret si totusi, pronuntand deciziile in numele plenului Curtii.

Astfel de Camere sunt:

. Camera Procedurii Sumare compusa din 5 judecatori, inclusiv Presedintele si Vice-Presedintele si 2 substituenti si care se constituie anual;

. oricare Camera[3] compusa din 3 judecatori pe care Curtea o poate alcatui pentru a trata anumite categorii de probleme, cum ar fi cele din campul muncii sau comunicatiilor;

. oricare Camera pe care Curtea o poate alcatui pentru a trata un anumit caz, dupa consultarea partilor in ce priveste numarul si numele membrilor si care, apoi, va participa in toate fazele procesului, pana la luarea deciziei finale, chiar daca intre timp membrii Curtii pot sa-si incheie mandatul.

Prevederile Regulilor in ce priveste Camerele Curtii nu constituie obiect de interes al statelor carora li se cere sa supuna litigiul lor in fata Curtii Internationale de Justitie sau care din motive speciale prefera sa trateze cu un organism mai mic decat plenul Curtii.

In acord cu acestea, Camerele se dovedesc a fi deosebit de folositoare in legatura cu anumite dispute care apar concomitent cu alte probleme.

In 4 ocazii, de la adoptarea noilor Reguli, partile au folosit posibilitatea de a cere formarea unei Camere intr-un litigiu anume. Primele astfel de Camere au fost initiate in 1982, in procesul privind Delimitarea frontierei pe mare in golful "Maine Area" intre Canada si S.U.A. si apoi in 1985, in procesul privind Disputa frontierei intre Burkina Faso si Republica Mali. Cea de-a treia a fost infatisata in martie 1987 in litigiul privind Elettronica Sicula S.p.A. (ELSI) intre S.U.A. si Italia, iar cea de-a patra in mai 1987, in litigiul privind Disputa frontierei pe mare, continent si insula intre Salvador si Honduras.

In toate cele 4 cazuri, Camerele erau alcatuite din 5 membri. Camera care a fost infiintata in cazul Golfului Maine era alcatuita din 4 membri ai Curtii si un judecator ad-hoc, ales de partea adversa. Camera aleasa in Disputa frontierei cuprindea 3 membri ai Curtii si 2 judecatori ad-hoc alesi de parti. Camera aleasa de Elettronica Sicula S.p.A. (ELSI) se compunea din 5 membri ai Curtii. Camera in cazul privind Disputa frontierei pe mare, continent si insula era alcatuita din 3 membri ai Curtii si 2 judecatori ad-hoc. alesi de parti.

S-a observat distinctia care se facea intre Curtea Internationala de Justitie si celelalte tribunale internationale. Prima difera de tribunale cum ar fi Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg mai ales prin aceea ca membrii sai trebuie sa fie constant si exclusiv la dispoztia instantei. Se diferentiaza si mai mult de tribunalele de arbitraj, care in general nu sunt permanente prin urmatoarele: nu numai ca in ceea ce priveste C.I.J. ea este constituita in avans, dupa propriile sale reguli, nu numai ca are organisme permanente, ci mai ales, mai presus de orice, partile care se infatiseaza pentru a supune litigiul lor spre rezolvare C.I.J., nu trebuie sa plateasca cheltuielile sau costurile realizate, problemele administrative sau lingvistice. Daca statele care apar in fata Curtii ar cere sa li se aplice toate posibilitatile descrise in Statut sau Reguli - o judecata ex aequo et bono, ca instanta sa se mute din Haga, sa fie folosita o alta limba decat una din cele doua limbi oficiale ale Curtii, judecatori ad-hoc, consilieri juridici si infiintarea Camerelor - ele ar putea sa se bucure de beneficiile flexibilitatii care este in mod normal asociata cu arbitrajul, fara a pierde toate avantajele care decurg din faptul ca au inteles sa recurga la Curtea Internationala de Justitie."