"Cultura claselor defavorizate" si delincventa juvenila

"Cultura claselor defavorizate" si delincventa juvenila

Exista un "sistem cultural" al claselor sociale defavorizate, aflat in conflict cu "sistemul cultural" al claselor sociale defavorizate. Principala orientare a sistemului cultural al claselor defavorizate consta, de fapt, in violarea deliberate a normelor si valorilor claselor mijlocii. La fel ca orice sistem cultural, acesta din urma cuprinde un set de semnificatii "focale", cu caracter de referinta pentru membri. Fiecare dintre ele orienteaza si sustine o anumita atitudine si un anumit comportament. Dintre aceste semnificatii, urmatoarele sunt cele mai relevante:

(a)    "beleaua" constituie o situatie ilegitima sau ilicita, care determina contactul nedorit cu autoritatile oficiale. Atitudinea fata de aceasta situatie nu este, insa, intotdeauna, foarte transanta. O asemenea situatie poate conferi si prestigiu celor care o provoaca. Pentru acest motiv, oscilatia intre respectarea legii si incalcarea ei reprezinta o stare de conflict potential pentru membrii claselor defavorizate;

(b)    "duritatea" este combinarea unor calitati evaluate pozitiv de catre membrii claselor defavorizate. In acest sens, barbatii apartinand claselor defavorizate considera masculinitatea (barbatia), duritatea si forta fizica ca fiind caracteristici demne de adoptat de catre un barbat, in timp ce "moliciunea" sau sentimentalismul sunt trasaturi care trebuie condamnate, deoarece pot fi asimilate unui model feminine care trebuie respins deoarece nu este compatibil cu valorile apreciate pozitiv de membrii acestor clase;

(c)    "istetimea" este abilitatea de a pacali sau insela pe ceilalti, capacitatea de a exploata la maximum calitatile spirituale, prin minimum de efort fizic, pentru a dobandi diferite bunuri (prin "smecherie"). O asemenea abilitate nu este una de natura intelectuala, deoarece "intelectualismul" constituie, in concordanta cu membrii caselor defavorizate un sistem de slabiciune si "efeminitate";

(d)          "excitarea" este trairea, cu premeditare, a senzatiilor "tari", a pericolului, riscul fiind o forma de "stimulare emotionala" a membrilor claselor defavorizate. O asemenea cautare implica contactul cu ocazii infractionale sau delincvente, determinand asumarea "faptelor", urmarite, in mod premeditat, de membrii claselor defavorizate, mai ales la sfarsitul saptamanii, o data cu incheierea obligatiilor profesionale obisnuite;

(e)    "destinul" (soarta) reprezinta una dintre principalele preocupari ale celor care fac parte din clasele defavorizate, aflati mereu in cautarea unor conjuncturi favorabile, a "norocului" care le-ar putea imbunatati situatia. Pentru ei, viata este supusa unor forte "magice" asociate cu destinul sau norocul. Implicarea in activitati ilicite si ilegitime nu este altceva decat un mijloc de a "forta" acest destin si a obtine o "soarta" mai buna, evitand "ghinioanele";

(f)      "autonomia" este o forma de control exercitat propriei conduite, prin evitarea oricarei constrangeri cu caracter extern, inclusiv din partea autoritatilor. In acest sens, tot ceea ce inseamna constrangere si autoritate provoaca resentimentele membrilor claselor defavorizate, fiind receptat ca un atentat la adresa propriei lor autonomii.

Cu toate ca aceste semnificatii focale nu au un caracter infractional sau delincvent, ca atare, ele creeaza, totusi, numeroase situatii de incalcare a legii. Pe de alta parte, unele dintre ele asa cum este, de exemplu, excitarea, creeaza numeroase ocazii de contact cu lumea interlopa si cu politia.