DESCOPERIREA, RIDICAREA, CONSERVAREA MICROURMELOR LA LOCUL FAPTEI

DESCOPERIREA, RIDICAREA, CONSERVAREA MICROURMELOR LA LOCUL FAPTEI

In cazul savarsirii unei infractiuni, faptuitorul creeaza la locul faptei urme/microurme care pot ramane pe corpul sau si al victimei, pe hainele acestora, pe sol, pe diferite obiecte, etc, ele prezentand o importanta deosebita pentru cercetarea cauzei si aflarea adevarului.

Prin examinarea urmelor/microurmelor se pot stabili:

modul cum infractorul a patruns in campul infractiunii;

actiunile pe care Ie-a desfasurat si succesiunea acestora;

instrumentele pe care Ie-a folosit si deprinderile in manuirea lor;

identificarea instrumentelor si a infractorului, etc.

Concomitent cu dezvoltarea posibilitatilor de cercetare, microurmele isi gasesc locul cuvenit in stiinta criminalistica si in practica de combatere a criminalitatii.

O problema deosebit de importanta o reprezinta definirea microurmelor, dar mai ales descoperirea, ridicarea si conservarea lor.

in opinia noastra, prin microurme trebuie sa intelegem acele particule de materie sau caracteristici mecanice invizibile ori slab vizibile cu ochiul liber, putand fi cercetate numai prin folosirea metodelor microanalitice.

Conform acceptiunii sus-mentionate, caracteristicile microurmelor sunt urmatoarele:

posibilitatea observarii lor numai sub microscop;

stare determinata de aglomerare (coeziune) a materiei;

necesitatea folosirii unor metode specifice in cursul cercetarilor.

In consecinta, se poate spune ca microurmele sunt particule de materie care pot fi desprinse de suportul lor si care formeaza pe acest suport o caracteristica mecanica invizibila sau slab vizibila.

Tinand seama de caracteristicile enuntate, rezulta ca nu se considera, intre altele, ca microurme urmatoarele tipuri:

urme care, cu toate ca sunt invizibile, nu necesita insa dupa detectarea
lor mijloace speciale de amplificare a organului vazului pentru observarea lor (de
exemplu: reproduceri ale liniilor papilare pe hartie sau pe tesaturi; un scris efectuat
cu o substanta scripturala care-l face invizibil, etc);

cantitati de substante sau de anumiti agenti care impreuna constituie o problema de materie si care pot fi stabilite numai prin cercetari microanalitice (de exemplu: grupa, subgrupa si anumiti agenti din sangele uman; elemente chimice care apar in moleculele materiei, etc);

□ corpuri volatile si mirosurile - acestea nu pot fi observate cu ajutorul unor instrumente care amplifica vazul, ele pot fi cercetate si comparate numai cu ajutorul unor aparate speciale.

inainte de a vorbi despre metodele de descoperire, ridicare si conservare a microurmeior este imperios necesar sa prezentam clasificarea acestora.

Clasificarea microurmeior este impusa de necesitati de ordin practic in ceea ce priveste cautarea, descoperirea, fixarea si cercetarea ulterioara a acestora in laborator. Principalele criterii de clasificare a microurmeior sunt urmatoarele:

un prim criteriu il reprezinta mecanismul producerii lor in functie de care
distingem urmatoarele categorii:

a) particule secundare ale unor macrourme;

b)particule mici ale unui obiect care initial a fost mare;

c) microobiecte naturale.

al doilea criteriu ii reprezinta modalitatea de transmitere. Aici intalnim
doua categorii de microurme:

a)    microurme de contact care iau nastere in toate situatiile in care doua
obiecte intra in contact, indiferent daca acestea au un caracter stabil sau dinamic.
Aceasta inseamna ca microurmele se transmit de la infractor la locul faptei si
invers (exemple: praf si particule de sticla, care iau nastere la spargerea unui
geam; praf si particule de metal, care se produc in momentul taierii unor obiecte
.metalice; striatii foarte mici prezente pe un obiect solid; prafuri profesionale etc);

b)   microurme transmise unilateral, din categoria carora fac parte cele
transmise catre obiecte sau persoane, provenind din atmosfera impurificata,
precum si ca rezultat al activitatilor desfaturate de infractori la locul faptei.

al treilea criteriu     este reprezentat de clasificarea criminalistica a urmelor,
in raport de care sunt cunoscute:

a)microurme ale omului: particule de fire de par, pete de sange, fragmente
de piele, cantitati mici de secretie organica etc;

b)microurme animale, in categoria carora intra atat cele enumerate mai sus
- insa de provenienta animala - cat si particule de pene, solzi de peste,
microorganisme animale, etc;

c)microurme vegetale: particule de alge, licheni, ciuperci, muschi, flori,
fructe, seminte etc;

d)microurme ale obiectelor: particule de sticla, vopsea, lac sau coloranti,
resturi de lubrefianti, pulbere arsa si nearsa provenind de la o tragere cu arma de
foc etc;

Cautarea microurmeior ia locul faptei influenteaza conceptia investigarii criminalistice, care depinde de urmatorii factori:

natura faptei;

locul comiterii faptei;

urmarile produse si amploarea acestora.

Cand se concepe planul de efectuare a unei cercetari la fata locului trebuie sa fie respectate obligatoriu anumite principii de maxima importanta, dintre care mentionam urmatoarele:

a) prioritatea trebuie acordata cautarii, descoperirii si ridicarii microurmelor;

b)trebuie cercetata in primul rand suprafata orizontala, tinand seama de
locurile in care, in mod probabil si ipotetic, s-a gasit sau a trecut faptasul;

c) inceperea cercetarii din locul sosirii faptasului si terminarea acesteia pe
drumul lui de plecare (iter criminis).

Cautarea microurmelor trebuie sa aiba la baza reproducerea comportarii infractionale a faptasului, pe baza careia sa se stabileasca toate locurile posibile in care acesta, prin contact direct, ar fi putut sa lase microurme de contact, provenind cel mai frecvent de la imbracamintea pe care o poarta.

Totodata, cu prilejul cautarii microurmelor, nu trebuie ignorat faptul ca au putut sa ramana pe faptas anumite microurme specifice locului, obiectului cu care a intrat in contact sau victimei.

De asemenea si imbracamintea sau corpul victimei pot fi purtatoare de microurme provenite de la locul faptei sau chiar de la faptuitor si, de aceea, acestea trebuie examinate cu minutiozitate.

Investigarea criminalistica a locului faptei trebuie sa fie inceputa de specialistul pentru microurme, care, pe langa asigurarea lor, trebuie sa marcheze si locurile in care au fost descoperite. Abia apoi se va trece la cautarea si descoperirea altor urme.

Descoperirea si ridicarea microurmeior este o operatiune laborioasa care necesita multa manopera, concentrarea atentiei si, ca atare, trebuie sa dureze un timp corespunzator de lung.

Descoperirea microurmelor necesita folosirea diferitelor instrumente si materiale auxiliare ca: dispozitive de marire, diferite surse de lumina, iuminofore, etc.

Ca dispozitive de marire se folosesc: lupa, dispozitivul tip binoclu cu putere de marire de circa zece ori si microscopul stereoscopic portabil.

in domeniul iluminarii se folosesc surse reglabile de iluminare, lampi cu halogen transportabile cu o putere de 30-50 W, surse de radiatii ultraviolete, infrarosii si iuminofore.

Luminoforele, din care amintim: lusinol, lucigenina, siloxen dau o chimi-iuminiscenta in domeniul vizibil de spectru care permite observarea microurmelor chiar si cu ochiul liber. Aplicarea acestei tehnici necesita o calificare superioara, tinand seama de necesitatea alegerii conditiilor de folosire a luminoforelor precum si posibilitatea distrugerii microurmelor de alte tipuri.

Descoperirea microurmei inseamna deja foarte mult, insa constituie abia o parte din succes. Mai trebuie documentata existenta ei la locul faptei iar microurma trebuie ridicata si conservata pentru cercetari.

Modul de ridicare a microurmelor trebuie sa fie strans legat de cercetarile ulterioare precum si de caracteristicile fizicochimice atat ale microurmei cat si aie suportului de pe care se culeg aceste microurme.

in faza cercetarii la fata locului nu se stie care dintre urme/microurme vor prezenta importanta pentru stabilirea imprejurarilor in care s-a savarsit fapta si aflarea adevarului si, in consecinta, trebuie ridicate si conservate toate urmele/microurmele descoperite.

Fibre textile

Facilitatea cu care se produc schimburile de fibre textile ridica probleme deosebite pentru prevenirea contaminarii accidentale in timpul activitatilor de cercetare la fata locului sau cu ocazia interogarii suspectilor, contaminari ce pot invalida rezultatele.

De aceea se iau urmatoarele masuri care vor fi specificate si in documentele ce se intocmesc, pentru evitarea contestatiilor ulterioare:

Ø        personalul ce efectueaza cercetarea va purta costum de protectie tipizat, de preferinta de unica folosinta, din hartie tratata la suprafata;

Ø        probele in litigiu nu vor fi despachetate in aceeasi incapere cu cele de comparatie;

Ø        recoltarea urmelor de fibre de la persoanele suspecte nu se va efectua in incaperi in care au intrat victimele infractiunilor pentru care sunt banuite persoanele in cauza;

Ø        se vor recolta si probe de comparatie de pe materialele textile din zone inaccesibile contactului fizic.

Ridicarea urmelor de fibre se poate realiza "tintit" urmarindu-se un anumit tip de fibre cu proprietati fizice distincte (culoare, fluorescenta), vizualizate cu ajutorul unor surse speciale de lumina (Polylight, UV). Cel mai eficient mijloc este recoltarea "in orb" prin care sunt ridicate urme invizibile cu ochiul liber de pe toate obiectele implicate in desfasurarea infractiunii.

Urmele de fibre transferate pot fi ridicate prin diverse modalitati cum sunt:

- utilizarea benzilor adezive incolore fixate pe folii transparente din poliester;

- scuturarea obiectelor purtatoare de urme pe hartie alba format mare si ambalarea fibrelor detasate in plicuri de hartie destinate special acestui scop. Nu este recomandata ambalarea fibrelor in folii transparente de plastic intrucat prin atractii electrostatice pot fi colectate si fibre din proximitate care nu au legatura cu obiectul infractiunii;

- aspirarea suprafetei obiectului purtator de urme cu un aspirator prevazut cu filtre din hartie cu porozitati diverse.

Examinarea in laborator a probelor este precedata de o selectie a acestora pentru ca fibrele a caror prezenta este comuna in mediul inconjurator (bumbacul incolor sau negru, lana neagra si fibrele sintetice incolore) sa nu fie retinute pentru analizele ulterioare.

Principalele instrumente si metode analitice utilizate pentru identificarea si asocierea caracteristicilor fizico-chimice a probelor in litigiu cu cele ale probelor model de comparatie sunt:

- examinarea cu microscopul cu lumina polarizata si cu fluorescenta ce permite stabilirea naturii fibrelor (bumbac, lana, poliester, acrilice, derivati de celuloza etc.);

- studiul curbelor de tranzitie termica cu microscopul cu masa incalzita;

- microspectrometria in lumina vizibila si in UV, ce diferentiaza fibrele pe baza nuantelor de culoare;

- spectrometria in infrarosu ce furnizeaza informatii privind natura polimerului de baza al fibrei;

- piroliza cuplata cu gazcromatografie sau piroliza-gazcromatografie-spectrometrie de masa, metode de mare finete ce pot realiza diferentieri uneori chiar intre loturi diferite ale aceluiasi fabricant;

- extractia fibrelor cu solventi organici si cromatografia in strat subtire a extractului, metoda prin care sunt analizati colorantii de impregnare a fibrelor;

- examinarea detaliilor morfologice a sectiunilor longitudinala si transversala a fibrelor cu microscopul electronic cu baleiaj si analiza microelementelor din compozitie cu ajutorul sondei analitice EDAX aferenta acestui echipament analitic.

Din literatura de specialitate rezulta ca in cazul urmelor de fibre textile nici un laborator european de criminalistica nu executa intreaga gama de analize, majoritatea rezumandu-se la examinarea microscopica in lumina polarizata, microspectrometrie in vizibil si infrarosu, precum si cromatografie in strat subtire, aplicand si celelalte metode in functie de cantitatea de proba sau de gradul de diferentiere urmarit.

Datorita cantitatilor mici de proba, interpretarea rezultatelor analizelor si formularea concluziilor este uneori dificila, neputand fi exclusa in unele cazuri contaminarea intamplatoare din mediul inconjurator cu fibre care nu au legatura cu cauza cercetata

Intrucat ridicarea si analiza urmelor de fibre textile implica un volum mare de munca si costuri financiare semnificative, este recomandat ca abordarea criminalistica a acestora sa fie luata in considerare numai in cazul unor infractiuni grave: violuri, omoruri, accidente de circulatie mortale cu autori necunoscuti etc.

Ridicarea microurmelor descoperite la locul faptei se face cu ajutorul:

aspiratorului de praf prevazut cu un sistem de recolectare al
microurmelor pe o hartie de filtru;

benzilor adezive incolore;

recipientilor din sticla;

magnetilor pentru pulberile metalice.

Aspiratorul de praf este prevazut cu un dispozitiv ce are in componenta sa un filtru ce permite retinerea microurmelor aspirate. Dispozitivul suplimentar mentionat este inzestrat cu diferite piese terminale interschimbabile care se folosesc in functie de forma si marimea suprafetei de pe care urmeaza a se colecta microurmele. Piesele terminale sunt executate din sticla, ceea ce permite observarea unor eventuale impurificari ale peretilor, usurand totodata si curatirea. Filtrele pe care sunt retinute particulele colectate sunt executate dintr-un material sintetic special, poros. Aceleasi filtre se folosesc la aparatele pentru determinarea gradului de poluare a atmosferei.

Dupa colectarea microparticulelor de pe suprafata care ne intereseaza se scoate din acest dispozitiv filtrul care se asigura intr-un plic de celofan sau polietilena, pregatit in prealabil.

Folosirea din nou a acestui dispozitiv suplimentar necesita introducerea unui filtru nou, inlocuirea si curatirea pieselor terminale.

Folosirea benzilor adezive incolore pentru colectarea (ridicarea) microurmelor a fost inceputa in Elvetia si consta in lipirea benzii pe locul in care au fost descoperite microurme sau in care se crede ca ar putea fi prezente microurmele, desprinderea acesteia ulterior, cu precautie si aplicarea ei impreuna .cu microurmele care s-au lipit pe suprafata adeziva pe o placuta de sticla curata.

Nu trebuie folosita banda adeziva daca microurmele apar pe un suport, fata | de care aceasta are aderenta foarte buna fde exemplu hartia) deoarece desprinderea ei de pe un astfel de suport este foarte dificila, producand cel mai frecvent ruperea stratului superior din acest suport.

Recipientii din sticla se folosesc pentru ridicarea prafurilor profesionale, a pulberilor si a particulelor de so!, dar si a microurmelor de natura biologica, vegetala si animala.

Magnetii sunt folositi la ridicarea prafurilor si pulberilor provenite din taierea unor obiecte metalice.

La ridicarea microurmelor trebuie tinut seama de necesitatea culegerii de material comparativ care este absolut necesar pentru eliminarea elementelor componente ale suporturilor.

Dupa ridicarea microurmelor se vor respecta toate regulile referitoare la conservarea, ambalarea si sigilarea lor.

Microurmele ridicate de la locul faptei, intrucat pot proveni de la un faptas inca necunoscut, precum si probele de material comparativ, trebuie pastrate dupa examinarea efectuata in laborator.

Deoarece microurmele ca atare, din motive obiective nu pot fi folosite in munca de urmarire (acestea nu pot fi aratate persoanei banuite si nu pot servi ca modele pentru cautarea unui material comparativ) intrucat, dupa cercetarile de laborator, raman sub forma unor preparate de diferite feluri; se impune ca ele sa fie pastrate in laboratoarele criminalistice.

Conservarea microurmelor se face in coli de hartie curate sau atunci cand la ridicare se foloseste banda adeziva, aceasta se va aplica peste o aita banda adeziva, folie de plastic ori iamela de sticla curata.

Pentru o cat mai buna conservare este interzis cu desavarsire ca obiectele purtatoare de microurme sa fie ambalate in vata.

O data conservate, microurmele vor fi sigilate si pastrate in conditii care sa nu permita impurificarea acestora si formularea unor concluzii eronate care ar putea orienta gresit cercetarile.

Prin examinarea microurmelor pot fi rezolvate probleme de ordin tehnic dar si de interes operativ .

Probleme de ordin tehnic ce pot fi rezolvate prin examinarea microurmelor:

care este natura microurmei;

caracteristicile microurmei;

daca este sau nu asemanatoare cu probele care se pun la dispozitie.
Probleme de interes operativ care pot fi solutionate in baza rezolvarilor

tehnice:

stabilirea aproximativa a locului unde s-a comis fapta in raport de
microorganismele specifice microflorei si microfaunei terenului;

stabilirea legaturii dintre faptuitori si locul faptei;

stabilirea legaturii intre instrumentele folosite de faptuitor si locul faptei;

stabilirea aproximativa a timpului cand s-a comis fapta pe baza evolutiei
unor microorganisme de sub cadravru;

stabilirea modului de operare;

stabilirea faptului daca este vorba de o infractiune sau de o inscenare;

determinarea profesiunii faptuitorului pe baza prafului profesional lasat la
locul faptei;

tipul si culoarea imbracamintii faptuitorului pe baza fibrelor textile gasite
la fata locului.