Domeniul de aplicatie al articolului 1000 aliniatul 2 codul civil

DOMENIUL DE APLICATIE AL ARTICOLULUI 1000 ALINIATUL 2 CODUL CIVIL

1. Datele esentiale ale problemei

Raspunderea parintilor, desi fundamentata pe neindeplinirea culpabila a unor indatoriri ce le reveneau, este o raspundere pentru fapta altei persoane, adica o raspundere speciala, derogatorie de la dreptul comun. Aceasta inseamna ca, asa cum am mai aratat, aceasta raspundere constituie o derogare de la regula generala potrivit careia orice persoana raspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa fapta.

Instituind o derogare de la aceasta regula, si anume instituind o raspundere pentru altul, codul civil a circumscris totodata aceasta din urma raspundere in limitele unor anumite reglementari speciale ce trebuie sa fie interpretate in chip instructiv, asa cum trebuie sa fie interpretate, de altfel, toate reglementarile prin care se instituie exceptii de la regula (1). Astfel, putem sa delimitam domeniul de aplicatie al prevederilor articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil.

2. Parintii, subiecte ale raspunderii

Asa cum rezulta din formularea expresa a prevederilor articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil privind raspunderea ("tatal si mama"), tragem concluzia ca ele se aplica numai parintilor.

Trebuie mentionat faptul ca, din intreaga reglementare legala a ocrotirii parintesti se desprinde, ca principiu al acesteia, asimilarea conditiei juridice a copilului din afara casatoriei cu aceea a copilului din casatorie, a conditiei juridice a copilului adoptat cu aceea a copilului firesc. Ocrotirea parinteasca are acelasi continut pentru copilul din afaraa casatoriei ca si pentru copilul din casatorie, pentru adoptat ca si pentru copilul firesc. Altfel spus, drepturile si indatoririle parintilor sunt aceleasi indiferent din ce categorie de copii face parte minorul.

In consecinta, prezumtiile privind raspunderea prevazuta de articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil se aplica parintilor, indiferent daca filiatia este din casatorie ori din afaraa casatoriei. Ele se aplica si celui care a adoptat copilul minor. Este ceea ce rezulta din dispozitiile articolului 97 aliniatul 1 din Codul familiei, conform carora "ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afaraa casatoriei ori infiati."

In baza articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil poate fi angajata numai raspunderea parintilor (firesti si infietori). Exista insa cazuri in care nici parintii (unul din ei sau ambii) nu vor putea raspunde in baza articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil. Astfel, indeplinirea indatoririlor si exercitarea drepturilor privitoare la persoana si bunurile minorului de catre ambii parinti nu ridica probleme atunci cand acestia locuiesc impreuna, caz in care si raspunderea pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori este solidara. Dar este posibil ca parintii sa aiba locuinte sau chiar domicilii diferite, caz in care ei vor decide de comun acord la care va locui copilul (articolul 100 aliniatul 2 Codul familei). Daca ei nu pot conveni asupra domiciului minorului, urmeaza sa decida instanta de judecata in conformitate cu interesele acestuia (articolul 100 aliniatul 3 Codul familiei).

Parintele la care se va decide domiciliul copilului va dobandi prin efectul stabilirii copilului la el drepturi si responsabilitati sporite in exercitarea ocrotirii parintesti comparativ cu celelalt parinte. Astfel, numai acelui parinte ii va reveni dreptul de a-si tine copilul, dreptul sa ceara inapoierea copilului de la persoana care il tine pe nedrept, dar tot lui ii va reveni in exclusivitate raspunderea prevazuta de articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil pentru prejudiciile cauzate altora prin faptele ilicite savarsite de minori. (2)

Pot exista situatii in care exercitarea ocrotirii parintesti sa revina unui singur parinte. In acest sens articolul 98 aliniatul 2 Codul familiei dispune ca atunci cand unul din parinti este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti. In consecinta, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de copilul minor revine numai acestui parinte.

Parintii firesti nu vor raspunde in conditiile articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil nici in cazul in care copilul a fost pus sub tutela sau incredintat prin hotarare judecatoreasca unor alte persoane. (3)

In ce priveste infierea copilului minor, dupa infierea lui, prezumtia de culpa nu se mai aplica fata de parintii firesti ai infiatului, ci numai fata de infietor. Prin articolul 1 aliniatul 1 al Ordonantei de Urgenta numarul 25/1997 se prevede ca prin adoptie "se stabileste filiatia intre cel care adopta si copil, precum si rudenia dintre copil si rudele adoptatorului", iar prin articolul 1 aliniatul 4 se statorniceste legal ca "in momentul stabilirii filiatiei prin adoptie, filiatia dintre copil si parintii lui naturali inceteaza." In consecinta drepturile si indatoririle parintesti, atat cele privitoare la persoana copilului, cat si cele privitoare la bunurile acestuia trec asupra celui care adopta, si odata cu acestea si raspunderea pentru prejudiciile cauzate de minori prin savarsirea unor fapte ilicite.

Precizam ca in ipoteza in care infietorul este casatorit si numai el consimte la infiere, iar celalalt parinte nu este parintele firesc al infiatului, articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil se va aplica numai in privinta sotului infietor.

Se poate afirma ca, preluand asupra lor drepturile si indatoririle parintesti, infietorii au preluat totodata raspunderea integrala pentru toate faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, savarsite de copilul minor dupa perfectarea infierii, chiar daca la baza acestor fapte s-ar afla unele carente Trecute in educatia ori cresterea lor, carente imputabile parintilor firesti. (4)

Fata de cel sau cei care infiaza, prezumtia de culpa se va aplica in aceleasi conditii in care se aplica si fata de parintii firesti.

Controversa privind domeniul de aplicatie al articolului 1000 aliniatul 2 din Codul civil

S-a pus problema daca raspunderea pentru prejudiciile cauzate de copiii minori, poate fi invocata pe temeiul articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil fata de alte persoane, care nu se gasesc in raporturi de filiatie cu copilul minor, cum sunt institutiile de ocrotire, tutorii, curatorii sau rudele minorului.

In literatura de specialitate a fost exprimata si opinia potrivit careia articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil ar fi aplicabil si altor categorii de persoane decat parintii, si anume, persoanelor care, desi nu au calitatea de parinti, au fost investite, potrivit legii, cu drepturile si indatoririle parintesti (5). In aceasta categorie ar intra de exemplu: tutorele, care conform articolului 123 Codul familiei "este obligat sa creasca copilul ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui, in conformitate cu telurile statului, spre a-l face folositor colectivitatii". Ar intra de asemenea in aceasta categorie institutiile de ocrotire ori persoanele fizice carora le-au fost incredintati minorii (articolul 42 aliniatul 2 Codul familiei; articolul 43 aliniatul 2 Codul familiei).

In acest sens s-a sustinut in literatura juridica ca raspunderea prevazuta de articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil aparand ca o consecinta a unuia dintre manifestarile ocrotirii parintesti, ori de cate ori, in temeiul prevederilor legii, aceasta manifestare a ocrotirii parintesti va deveni unui al treilea (caruia copilul ii va fi incredintat) prezumtia de culpa stabilita de articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil se va aplica si impotriva celui de-al treilea (6).

Aceasta interpretare, desi a ramas izolata, a avut un oarecare ecou si in practica unor instante de judecata. (7)

Opinia dominanta este insa aceea ca raspunderea pentru prejudiciile cauzate de copiii minori, revine doar parintilor si adoptatorilor, (acestia din urma avand o situatie absolut identica cu cea a parintilor), deoarece dat fiind caracterul de exceptie pe care il au in general prezumtiile, ele sunt de stricta interpretare si deci nici cele prevazute de articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil nu pot fi extinse prin analogie la alte categorii de persoane. Interpretarea stricta care este ceruta de textele legale speciale si de prezumtiile legale, impiedica orice analogie in interpretare.

In acest sens este si practica judiciara. Astfel, de exemplu, intr-o decizie a Tribunalului Suprem s-a aratat ca: "conform articolului 1000 aliniatului 2 Codul civil pentru copiii minori raspund parintii daca locuiesc impreuna; privitor la tutore atat Codul civil, Codul familiei, cat si legile speciale nu instituie raspunderi pentru fapta minorului. Ca atare, (.) tutorele nu poate avea calitatea de parte responsabila ??? pentru pagubele cauzate prin infractiuni de catre minorul pus sub tutela" (8).

Persoanele mentionate, altele decat parintii si infietorii, ar putea fi facute raspunzatoare din punct de vedere civil pentru faptele ilicite ale copilului minor, nu insa pe temeiul prezumtiilor prevazute de articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil, ci in conditiile generale ale raspunderii prevazute de articolul 998-999 Codul civil.

In literatura de specialitate s-a sustinut ca raspunderea parintilor poate fi angajata insa si in baza articolului 998-999 Codul civil, caci articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil nu exclude aplicarea dispozitiilor de drept comun in materie, inscrise in articolul 998 si 999 Codul civil. Bineinteles ca victima va recurge la aplicarea articolului 998-999 Codul civil, numai in cazurile in care articolul 1000 Codul civil nu poate fi aplicat. (9)

Note bibliografice

1. Constantin Statescu - "Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane". Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1984, pagina 33

2. Maria Banciu - "Dreptul familiei", Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1998, paginile 246-247

A se vedea I.M.Anghel, Francisc Deak, Marin F.Popa - "Raspunderea civila", Editura Stiintifica, Bucuresti 1970, pagina 150

4. A se vedea C.Statescu, opera citata, paginile 34-35

5. A se vedea Eugen A.Barasch, Ion Nestor, Savelly Zilberstein - "Ocrotirea parinteasca", Editura Stiintifica, Bucuresti 1960, paginile 162-163

6. Ibidem 5

7. A se vedea Tribunalul judetean Dolj, decizia penala numarul 268/1975, cu nota critica de V.Patulea, in: Revista Romana de Drept numarul 3/1976, paginile 51-5 In aceasta solutie de speta s-a considerat ca articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil ar fi aplicabil si persoanei careia i-a fost incredintat copilul spre crestere si educare, fara a avea calitatea de parinte.

8. Tribunalul Suprem dec. numarul 74 din 21 noiembrie 1983, in Revista Romana de Drept numarul 8/1984 pagina 63

9. I.Albu, F.Deak, M.F.Popa, opera citata, pagina 157