DREPTUL DE PROPRIETATE SI RASPUNDEREA CIVILA

DREPTUL DE PROPRIETATE SI RASPUNDEREA CIVILA

RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA PENTRU FAPTA ALTUIA

Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor

Potrivit art.1000 al.2 c.civ. tatal si mama raspund de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii,iar ultimul al. Al aceluiasi art.permite tatalui si mamei sa se apere de responsabilitate,proband ca nu au putut impiedica fatul prejudiciabil.Nu vor raspunde ,pe temeiul art.1000 al.2 Cciv.alte persoane fizice sau chiar juridice investite cu drepturilesi indatoririle parintesti, precum tutorii, instititiile de ocrotire sau persoanele fizice carora le-au fost incredintati minorii.In vederea fundamentarii raspunderi parintilor pentru au fost formulate urmatoarele teorii: raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea obligatiei de supraveghere a copilului minor; raspunderea parintilor se intemeiaua pe neindeplinirea obligatiei de crestere,educare.In functie de fundamentarea raspunderii parintilor se determina continutul celor trei prezumtii care opereaza in favoarea victimei.Alegerea uneia dintre cele trei opinii prezinta importanta practica si sub aspectul posibilitatii parintilor de a se exonera de raspundere prin probarea imprejurarii ca nu au putut imoiedica faptul prejudiciabil.Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor presupune indeplinirea atat a unor conditii generale, cat si a unor conditii speciale.Conditiile generale se refera la elementele arspunderii civile delictusle pentru fapta proprie si se analizeaza in persoana minorului.Astfel, victima trebuie sa faca dovada cu privire la existenta prejudiciului, la existenta faptei ilicite a minorului si la raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.Daca victima a facut dovada celor trei conditii care se apreciaza in persoana minorului, ea va benificia de trei prezumtii, care ii vizeaza pe parinti:prezumtia ca in exercitarea indatoririlor parintesti au existat abateri;prezumtia existentei vinovatiei parintilor,neglijenta,si prezumtia existentei raportului de cauzalitateintre aceste abateri ti fapta prejudiciabila.Raspunderea parintilor presupune si existenta a doua conditii speciale si anume, copilul sa fie minor , si copilul sa locuiasca cu parintii sai.Victima prejudiciului are urmatoarele optiuni:sa pretinda despagubiri de la ambii parintii,care raspund solidar,sa pretinda despagubiri de la minor,pe temeiul art.998-999 C.civ.(existenta discernamantului la data savarsirii faptei ilicite),sa cheme in judecata spre a fi obligati la despagubiri atat parintii cat si pe minor.

Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului

Esential pentru calitatile de comitent si de prepus este existenta unui raport de subordonare care isi are temeiul in imprejurarea ca,pe baza acordului de vointa dintre ele,o persoana fizica sau juridica a incredintat unei persoane fizice o anumita insarcinare ,nascandu-se astfel dreptul comitentului de a da instructiuni,a directiona si controla activitatea prepusului.Izvorul tipic al raportului de prepusenie este contractul individual de munca.Raportul de prepusenie se poate intemaia si pe calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste.In mod exceptional, contractul de mandat si contractul de antrepriza pot genera raporturi de prepusenie,insa numai daca din continutul lor rezulta o subordonare foarte stricta a mandatarului fata de mandant,respectiv a anteprenorului fata de beneficiarul lucrarii.Din contractul de locatiune nu ar putea rezulta ,in nici o situatie un raport de subordonare.In cazul militarului in termen se face distinctie intre,faptele prejudiciabile savarsite in cadrul unei activitati ce corespunde serviciului militar si faptele savarsite de militarul in termen intr-o activitate ce excede sfera serviciului militar,Raportul de prepusenie poate rezulta si dintr-o situatie extracontractuala cum este cazul asa-numitor prepusi ocazionali.Raspunderea comitentuluipresupune, intrunirea tuturor conditiilor necesare raspunderii prepusului pentru fapta propie,deci victima trebuie sa dovedeasca :existenta faptei ilicite savarsite de prepus,existenta prejudiciului,legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu,vinovatia prepusului.Alaturi de aceste conditii generale mai exista si doua conditii speciale ,existenta ladata savarsirii faptei, a raportului de prepusenie,savarsirea faptei de catre prepus in functiile ce i-au fost incredintate de comitent.Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si victima prejudiciului :victima are urmatoarele posibilitati ,sa pretinda despagubiri de la comitent,sa pretinda despagubiri de la prepus,sa cheme in judecata spre a fi obligati la despagubiri,in solidar,atat comitentul cat si prepusul.Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si prepus.Regresul comitentului.Comitentul are dreptul sa recupereze de la prepusul sau despagubirile platite, deci actiunea in regres nu se va diviza.Spre a se exonera partial de raspundere fatade comitent ,prepusul are posibilitatea sa faca dovada ca la savarsirea faptei a concurat,alaturi de propria sa vina, si vinovatia proprie a comitentului.

DREPTUL DE PROPRIETATE este dreptul unei persoane de a se bucura si de a se folosi de un bun in interes si nume propriu fara a avea nevoie de incuviintarea unei alte persoane.

Atributele dreptului de proprietate sunt : posesia, folosinta si dispozitia

Posesia inseamna stapanirea unui bun. Proprietarul exercita posesia in baza dreptului de proprietate. Posesia se mai numeste si uzus fructus si abusus.

Folosinta inseamna dreptul de a culege fructe, daca bunurile sunt frugifere. Fructele pot fi fructe naturale, industriale (recolte) si civile (pisici, vitei, etc).

Dispozitia poate sa fie de 2 feluri :

- dispozitie materiala cand titularul dreptului de proprietate dispune material (poate consuma, transforma un bun)

- dispozitia juridica este dreptul de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului care poate fi donat, vandut sau lasat mostenire.

Caracterele dreptului de proprietate

1. Dreptul de proprietate este absolul si inviolabil, fiind opozabil tuturor, indiferent cui este opus, neputand fi violat ( art.41 privind dreptul de proprietate privata si art.55 privind dreptul de proprietate publica). Exceptii fac :

- Legea privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica (legea 33/1994). Exproprierea este o exceptie universala. Cauza de utilitate publica trebuie sa fie bine determinata. Exproprierea justa si prealabila despagubire se poate face prin exproprierea la pretul real. Trebuie sa fie prealabila. Daca in termen de un an bunul nu a fost folosit pentru ceea ce a fost expropriat, proprietarul poate cere bunul inapoi, inapoind resproprierea.

- Lucrarile necesare pentru exploatarea subsolului

2. Dreptul de proprietate este perpetuu si transmisibil. Dreptul de proprietate exista atata timp cat exista bunul.

3. Dreptul de proprietate este deplin si exclusiv. Proprietarul are dreptul sa-si exercite toate drepturile in inters si folos propriu, fara sa aiba nevoie de ingaduinta nimanui. Exista exceptii in cadrul coproprietatii.

Dreptul de proprietate publica este dreptul de proprietate al statului si unitatilor administrativ-teritoriale asupra bunurilor din domeniul public, care se exercita in regim de drept public, fiind inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.

Regimul juridic al proprietatii publice . Bunurile proprietate publica sunt inalienabile si pe cale de consecinta, imprescriptibile si insesizabile.

Prin caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica se intelege ca bunurile care fac obiectul sau sunt scoase din circuitul civil general, adica nu pot fi instrainate pe cale voluntara, prin acte juridice civile si nici pe cale fortata, prin expropriere. Este interzisa dezmembrarea dreptului de proprietate prin constituirea de drepturi reale derivate cum sunt : uzufructul, uzul, abitatia, servitutile propriu-zise si superficia.

Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil extinctiv, cat si achizitiv. Bunurile nu pot fi instrainate.

Dreptul de proprietate publica este insesizabil. Fiind inalienabile, bunurile aflate in proprietatea publica sunt si insesizabile, in sensul ca nu pot fi urmarite de creditorii proprietarului sau ai persoanelor care le poseda cu orice titlu.

Bunurile din domeniul public pot fi trecute in domeniul statului sau administratate prin hotarari ale statului, guvernului si ale unitatilor adiministrativ teritoriale.

Prin domeniu public se intelege toate bunurile care sunt obiecte ale dreptului de proprietate publica, precum si bunurile proprietate privata care prin natura lor ori in temeiul uni dispozitii exprese a legii trebuie pastrate si transmise generatiilor viitoare, reprezentand valori destinate uzului public sau folosirii lor in interes public.

Criterii de diferentiere

Bunurile din domeniul public sunt bunuri de uz si interes general. In Constitutie domeniul public este determinat sub denumirea de proprietate exclusiva a statului. Legea 213/98 determina bunuri in proprietatea publica : - domeniul public al statului domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale

Dreptul de proprietate are 2 forme : - proprietatea privata = domeniul privat

- proprietatea publica = domeniu public

Proprietatea privata poate sa aiba titular orice persoana fizica sau juridica, inclusiv statul.

Proprietatea publica apartine statului sau administratiei publice sau locale.

Anexa la Legea 213 enumera bunurile din domeniul public numai exemplificativ, nu exclusiv.

Atributele dreptului de proprietate in cazul bunurilor din domeniul public sunt : posesia care poate fi exercitata de stat prin altul; folosinta care poate fi exercitata de stat prin altul; dispozitia

Dreptul de administrare este un drept real principal, derivat din dreptul de proprietate publica. Este opozabil mai putin statului care l-a constituit. Proprietarul dreptului de administrare poate sa-si apere dreptul in justitie, dar trebuie sa arate cine este proprietar.

Moduri de dobandire a dreptului de proprietate pubica . Se dobandeste prin urmatoarele mijloace : pe cale naturala; prin achizitii publice efectuate in conditiile legii; exproprierea pentru cauza de utilitate publica; acte de donatie sau legate acceptate in conditiile legii de Guvern, sau de consiliile judetene sau locale; trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora pentru cauza de utilitate publica; vanzarea sau schimbul pentru cauza de utilitate publica, accesiunea, comoara, confiscarea.

Moduri de incetare a dreptului de proprietate publica :

-prin pieirea bunului pe cale naturala sau prin interventia omului;

-prin trecerea bunului in domeniul privat care se face prin hotarare a guvernului, a consiliului judetean, consiliului local. Hotararea poate fi atacata la instantele de contencios administrativ competente;

-prin trecerea ex lege a unor bunuri din domeniul public in domeniul privat in vederea reconstituirii dreptului de proprietate particulara, pentru retrocedarea lor fostului proprietar sau pentru a fi vandute

Moduri de exercitare a atributelor dreptului de proprietate pubica:

Contractul de concesiune este un contract solemn, forma scrisa fiind obligatorie sub sanctiunea nulitatii absolute, sinalacmatic, oneros, comutativ, cu executare succesiva si intuitu personae, subconcesionarea fiind interzise.

DEZMEMBRAMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE

Dreptul de proprietate reprezinta constituirea unui drept real in favoarea unui neproprietar care dobandeste atribute ale dreptului de proprietate de la proprietarul bunului.

Dreptul de uzufruct . Este un contract intuitu personae, nu poate fi transmis ca drept de uzufruct ci numai exercitat. Bunurile care pot fi obiectul de uzufruct sunt de orice natura . Ele sunt temporale; pot fi si persoane juridice dar atunci dreptul de uzufruct in favoarea lor este de max. 30 ani. Uzufructul ia nastere prin ajungerea la termen.

Titularul dreptului de uzufruct exercita posesia si folosinta ca si cum ar fi proprietar. Are dreptul de a obtine posesia bunului si de a o exercita pasnic si nestingherit. Are dreptul de a folosi bunul si de a-i culege fructele in deplina proprietate, in limitele si cu respectarea destinatiei bunului, asa cum a fost stabilita de proprietar. Uzufructuarul poate exercita drepturile sau atributele recunoscute lui in mod direct, personal si nemijlocit, fie prin altul prin contract de inchiriere sau cedand exercitiul uzufructului. Are dreptul sa-si apere in instanta printr-o actiune confesorie chiar si impotriva proprietarului. Trebuie sa contribuie la intretinerea bunului si sa achite cheltuielile aferente si poate sa transmita exercitarea dreptului.

Nu are drept de dispozitie.

Are obligatia de a se folosi de lucru ca un bun proprietar; trebuie sa intretina bunul; are dreptul de a aduce la cunostinta proprietarului orice modificare; trebuie sa suporte impozitele, cheltuielile de judecata ocazionate de litigiile nascute in legatura cu folosinta bunului; trebuie sa restituie bunul proprietarului la sfarsitul uzufructului.

Obligatiile nudu proprietar

-Trebuie sa puna la dispozitie bunul respectiv pentru ca acesta sa poata sa-si exercite dreptul

-Nudu proprietar are la dispozitie actiunea negatorie

-Proprietarul poata sa respinga anumite hotarari judecatoresti care au fost obtinute uzufructual

Drepturile nudu proprietar : are dreptul de a instraina bunul; are dreptul de a greva bunul cu o ipoteca sau alte sarcini reale, are dreptul de a exercita toate actiunile prin care se apara dreptul de proprietate.

Dreptul de uz este un alt dezmembramant al dreptului de proprietate fiind un drept principal derivat din dreptul de proprietate. Dreptul de uz este mai restrans decat dreptul de uzufruct, putand pastra si folosi bunul pentru nevoile sale si ale familiei sale. Titularul dreptului de uz poate fi numai o persoana fizica; are caracter strict personal, in sensul ca uzual nu poate instraina beneficiul dreptului sau.

Poate sa inchirieze doar un spatiu ce depaseste nevoile sale, dar nu integral.

Dreptul de abitatie. Obiectul dreptului de abitatie este intotdeauna o locuinta, adica dreptul de a locui. Sotul supravietuitor are drept de abitatie conditionat de urmatoarele conditii :

-sa nu se fi recasatorit

-sa nu aiba locuinta proprietate personala

-legea limiteaza la 1 an dreptul de abitatie al sotului supravietuitor. Dupa un an poate sa i se ofere un spatiu mai mic daca cel in care sta este prea mare.

Dreptul de servitute presupune 2 titulari de drept de proprietate si 2 imobile. Un imobil este imobilul in valoarea caruia se numeste servitute sau fond servitual, iar celalalt este fond aservit. Servitutiile naturale sunt legale.

Servitutiile conventionale intervin atunci cand proprietarii celor 2 imobile se inteleg.

Servitutea este singurul dezmembramant compatibil cu dreptul de proprietate publica.

Dreptul de superficie presupune 2 titulari ai dreptului de proprietate, unul este proprietarul terenului, iar celalalt este proprietarul constructiei, plantatiei sau instalatiei. Dreptul de superficie reprezinta dreptul proprietarului constructiei, plantatiei sau instalatiei de a folosi terenul pe care aceasta exita. Acest drept tine de natura bunului.

Proprietarul terenului devine proprietarul constructiei daca aceasta a fost ridicata fara voia lui.

Dreptul de superficie ia sfarsit odata cu disparitia constructiei, plantatiei sau instalatiei, sau cand proprietarul constructiei, plantatiei, instalatiei devine proprietarul terenului.

POSESIA pe care o ocroteste legislatia civila este o stare de fapt fara ca posesorul sa faca dovada ca este posesorul dreptului. Posesia ocrotita de lege trebuie sa fie o posesie utila prin care cineva poseda in interes propriu ca si cum ar fi proprietar. Ca posesia sa fie utila trebuie sa aiba 2 elemente : animus si corpus. Animus reprezinta intentia de a poseda bunul, iar corpus reprezinta posesia materiala a bunului.

Posesia trebuie sa fie utila, adica sa intruneasca urmatoarele calitati : sa fie in nume de proprietar; sa fie publica ( sa se stie ca iti apartine); sa fie pasnica; neintrerupta; continua (conform naturii bunului ). Posesia produce efecte juridice.

Posesia viciata reprezinta acea posesie care nu intruneste calitatile. Posesia nu este acelasi lucru cu detentia.

Posesia care nu este publica, este ascunsa. Posesia nepublica este un viciu temporal opozabil numai proprietarului. Posesia pasnica este un viciu temporal. Posesia discontinua inseamna posedarea la intervale nedeterminate. Posesia intrerupta intervine atunci cand persoana isi intrerupe posesia pe o anumita perioada de timp.

Termenul general de uzucapiune este de 30 ani. Uzucapiunea prescurtata intervine atunci cand in afara de posesia utila, posesorul are justul titlu si buna credinta. Justul titlu nu este un titlu valabil.

Uzucapiunea poate sa-si produca efectul in 10 ani daca proprietarul are domiciliul in raza tribunalului, sau in 20 ani daca proprietarul are domiciliul in afara razei tribunalului. Prescriptia prescurtata poate fi intre 10 si 20 ani.

Efectele uzucapiunii si a implinirii prescriptiei sunt dobandirea dreptului de proprietate de catre posesorul bunului respectiv. Termenul trebuie sa fie complect implinit.

Posesia ca stare de fapt poate fi aparata prin 2 actiuni

-Actiunea obisnuita cand cel deposedat isi apara faptul ca poseda bunul, dar nu mai mult de un an

Actiunea reintegranta cand deposedarea s-a facut prin violenta

FAPTA ILICITA.

Prin fapa ilicita se intelege orice actiune sau inactiune, prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce apartine unei persoane. Nu numai actiunea ci si inactiunea poate constitui element al raspunderii civile delictuale, in masura in care norma juridica obliga o persoana sa actioneze intr-un anumit mod, iar aceasta nu s-a conformat dispozitiei legale.

Fapta civila, ca element al raspunderii civile delictuale reprezinta manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si de vointa a unei anumite persoane.

Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei sunt urmatoarele : legitima aparare, starea de necesitate, indeplinirea unor indatoriri legale sau a ordinului superiorului, exercitarea normala a unui drept subiectiv si consimtamantul victimei.

Se afla in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Este in legitima aparare acela care din cauza tulburarii sau a temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.

Se afla in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat astfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc. Aceasta stare nu exista daca, la momentul savarsirii faptei, persoana respectiva si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat. Persoana prejudiciata prin savarsirea faptei de salvare are posibilitatea de a exercita o actiune intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza sau chiar pe gestiunea intereselor altuia impotriva celui care a beneficiat de pe urma interventiei salvatorului.

Indeplinirea unei indatoriri legale sau a ordinului superiorului. Fapta desi de natura a cauza prejudicii, nu va avea caracter ilicit si deci nu va angaja raspunderea civila delictuala a autorului daca a fost savarsita in indeplinirea unei indatoriri legale. Ordinul superiorului inlatura caracterul ilicit al faptei daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele cerinte : ordinul sa fie emis de organul competent; ordinul sa fie pus in executare de persoanele care au aceasta obligatie; ordinul sa fie emis cu respectarea formelor legale; ordinul sa nu fie vadit ilegal sau abuziv; modul de executare a ordinului sa nu fie ilicit.

Exercitarea normala a unui drept subiectiv. Fapta prejudiciabila nu este ilicita daca a fost savarsita de autorul sau in exercitarea normala a unui drept subiectiv ce ii apartine. Exercitarea normala a dreptului subiectiv presupune respectarea urmatoarelor principii : respectarea legii si a moralei; respectarea limitelor externe ale dreptului subiectiv, atat de ordin material cat si de ordin juridic; respectarea limitelor interne ale dreptului subiectiv, adica exercitarea acestuia numai potrivit scopului in vederea caruia este recunoscut de lege; exercitarea dreptului subiectiv cu buna-credinta. Daca dreptul subiectiv este exercitat abuziv, va fi angajata raspunderea civila delictuala a titularului pentru prejudiciile astfel cauzate.

Pentru ca un drept subiectiv sa fie abuziv, este necesar sa fie indeplinite urmatoarele conditii :

-sa existe un drept subiectiv civil, ceea ce presupune, printre altele, respectarea limitelor externe ale dreptului;

-autorul abuzului sa fie titularul dreptului subiectiv civil in cauza si sa fie capabil sa il exercite;

-dreptul sa fie dirijat spre realizarea unui alt scop decat acela pentru care a fost recunoscut de lege;

-dreptul sa fie exercitat cu rea-credinta.

Consimtamantul victimei are valoarea unei clauze de neraspundere, in sensul ca, anterior savarsirii faptei, victima este de acord cu un anumit mod de a actiona al autorului, chiar daca exista posibilitatea de a suferi un prejudiciu. Clauzele de inlaturare a caracterului ilicit al faptei prejudiciabile, sunt :

-victima nu consimte la suportarea prejudiciului, ci isi asuma riscul producerii acestuia, declarandu-se de acord cu actiunea preconizata de autorul faptei;

-consimtamantul este exprimat anterior savarsirii faptei;

-clauza de neraspundere nu va produce efecte in cazul dolului;

-clauza de neraspundere vizeaza, de regula, drepturile patrimoniale, insa sunt admise asemenea clauze de neraspundere si atunci cand victima isi exprima consimtamantul cu privire la o actiune care i-ar putea cauza vatamari corporale temporare.

Pentru determinarea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, s-au formulat urmatoarele teorii :

-sistemul echivalentelor conditiilor in care, pentru ipoteza cand nu s-ar putea identifica o cauza unica a aparitiei prejudiciului, se atribuie rol cauzal tuturor faptelor si evenimentelor ce au precedat prejudiciul si in lipsa carora acesta nu s-ar fi ivit. Aplicarea acestui sistem poate conduce la extinderea raspunderii asupra unor persoane a caror conduita, fals cauzala nu ar justifica totusi o asemenea sanctiune;

-sistemul cauzei proxime, in care se considera ca valoarea de cauza nu o poate avea decat ultima fapta, care precede imediat aparitia prejudiciului;

-sistemul cauzei adecvate, care considera ca in cadrul raportului de cauzalitate ar trebui sa fie retinute numai acele imprejurari ce sunt susceptibile, prin natura lor, sa produca un anumit efect;

-sistemul cauzalitatii necesare defineste cauza ca fiind fenomenul care, precedand efectul, il provoaca in mod necesar;

-sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile, in care se apreciaza ca fenomenul-cauza nu actioneaza izolat, ci este conditionat de anumiti factori care ii favorizeaza efectul, astfel incat aceste conditii alcatuiesc, impreuna cu imprejurarea cauzala, o unitate indivizibila, in cadrul careia ele ajung sa dobandeasca, prin interactiune cu cauza, un rol cauzal.

VINOVATIA este acel element al raspunderii civile delictuale care vizeaza latura subiectiva a faptei, adica atitudinea subiectiva a autorului fata de fapta sa ori fata de urmarile acestei fapte, la momentul la care a savarsit-o.

Atitudinea subiectiva a autorului fata de fapta si de urmarile acesteia presupune luarea in considerare a doi factori :

-factorul intelectiv care consta in prefigurarea de catre autor a scopului, precum si a mijloacelor si posibilitatilor de atingere a acestuia si care factor depinde de gradul de dezvoltare a puterii de cunoastere umana in general, de nivelul de cunoastere propriu autorului faptei ilicite, precum si de eventuala lipsa, constanta sau temporara, a discernamantului autorului;

-factorul volitiv, care consta in actul de deliberare si de decizie cu privire la comportamentul pe care autorul urmeaza sa il adopte.

Formele de vinovatie sunt intentia si culpa. Intentia poate fi directa sau indirecta. Culpa poate imbraca doua forme : imprudenta si neglijenta. Daca exista o vinovatie comuna a autorului si a victimei, intinderea despagubirilor la a caror plata va fi obligat autorul va fi direct proportionala cu ponderea contributiei sale la producerea prejudiciului. Atunci cand exista mai multi autori, desi ei vor raspunde solidar fata de victima, totusi, intre ei, prejudiciul va fi suportat in raport de contributia fiecaruia la producerea acestuia.

Criteriile ce trebuie luate in considerare pentru stabilirea vinovatiei, mai ales cand aceasta ar imbraca forma imprudentei sau a neglijentei, sunt : criteriul subiectiv de apreciere a vinovatiei, in aplicarea caruia ar urma sa se cerceteze capacitatea concreta a autorului prejudiciului de a intelege semnificatia conduitei sale si de a evalua coonsecintele acesteia; criteriul obiectiv de apreciere a vinovatiei, in aplicarea caruia se ia ca reper comportamentul model al unei persoane abstracte, specific unui bonus pater familias. Criteriul obiectiv este un crietriu dinamic si variabil.

Existenta discernamantului este o cerinta a existentei vinovatiei. Lipsa discernamantului este sinonima cu absenta factorului intelectiv, si deci cu lipsa vinovatiei. Sub aspectul capacitatii delictuale, prezinta interes cercetarea a trei situatii : situatia minorilor; situatia persoanelor lipsite de discernamant care nu erau puse sub interdictie la data savarsirii faptei; situatia persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca.

a)Pentru minorii care nu au implinit varsta de 14 ani exista o prezumtie de lipsa a discernamantului, iar pentru minorii care au implinit varsta de 14 ani se prezuma existenta discernamantului. Ambele prezumtii pot fi combatute prin proba contrara.

b)Persoanele care sufera de afectiuni sau boli psihice, dar care nu erau puse sub interdictie la data savarsirii faptei ilicite prejudiciabile, sunt prezumate ca au avut discernamant la acea data. Pentru a se exonera de raspundere, aceste persoane au posibilitatea de a rasturna prezumtia respectiva. In cazul persoanei care pretinde ca, dintr-o cauza accidentala, neimputabila ei si cu caracter temporar, a fost lipsita de discernamant. Discernamantul persoanei este prezumat.

c)Pentru situatia alienatului sau debilului mintal pus sub interdictie judecatoreasca cel pus sub interdictie judecatoreasca este prezumat ca fiind lipsit de discernamant, victimei ramanandu-i sa probeze contrariul.

Cauzele care inlatura vinovatia. Daca fapta autorului a fost cauza unica a prejudiciului, atunci numai dovedirea unei imprejurari apte sa inlature complect vinovatia acestuia poate atrage exonerarea de la plata despagubirilor. In cazul in care faptei autorului i s-au asociat si alti factori in raportul de cauzalitate se va face urmatoarea deosebire : daca este vorba despre fapte savarsite de alte persoane, atunci fata de victima se va raspunde solidar pentru intreg prejudiciu, iar contributia si vinovatia diferita la producerea prejudiciului va prezenta interes numai in raporturile dintre codebitorii solidari; daca este vorba despre evenimente exterioare, autorul va fi obligat la acoperirea intregului prejudiciu, afara de ipoteza cand s-ar putea stabili o proportie intre contributia autorului si contributia evenimentului respectiv, diminuandu-se obligatia de plata a despagubirilor.

Cauzele care inlatura vinovatia autorului faptei ilicite sunt : fapta exclusiva a victimei; fapta exclusiva a unui tert pentru care autorul nu este tinut sa raspunda; cazul fortuit; forta majora.

RASPUNDEREA PARINTILOR PENTRU FAPTA COPIILOR

Potrivit art.1000 alin.2 Cod civil, tatal si mama raspund "de prejudiciul cauzat de copiii lor monori ce locuiesc cu dansii", iar ultimul alineat al aceluiasi articol permite tatalui si mamei sa se apere de responsabilitate, proband ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil. Raspunderea reglementata de acest text de lege se aplica parintilor, indiferent daca filiatia copilului este din casatorie sau din afara casatoriei. In cazul adoptiei, raspunderea pentru fapta prejudiciabila savarsita de adoptat revine adoptatorilor, iar nu parintilor firesti.

Nu vor raspunde alte persoane fizice sau chiar juridice investite cu drepturile si indatoririle parintesti, precum tutorii, institutiile de ocrotire sau persoanele fizice carora le-au fost incredintate minorii.

Raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplsinirea obligatiei de supraveghere a copilului minor. Raspunderea parintilor se intemeiaza pe neindeplinirea obligatiei de educare si de crestere. In functie de fundamentarea raspunderii parintilor, se determina continutul celor trei prezumtii care opereaza in favoarea victimei, dupa ce acesta dovedeste indeplinirea conditiilor generale ale raspunderii parintilor. Este mai usor sa se probeze imposibilitatea neculpabila de a exercita, la un moment dat, supravegherea copilului, decat sa se probeze ca parintii au exercitat constant si ireprosabil toate indatoririle parintesti.

Conditiile raspunderii parintilor. Conditiile generale se refera la elementele raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie si se analizeaza in persoana minorului, intrucat acesta este autorul propriu-zis al faptei pentru care parintii sunt chemati sa raspunda. Victima prejudiciului trebuie sa faca dovada cu privire la : existenta prejudiciului; existenta faptei ilicite a minorului; raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.

Daca victima a facut dovada celor trei conditii care se apreciaza in persoana minorului, ea va beneficia de trei prezumtii, care ii vizeaza pe parinti : prezumtia ca in exercitarea indatoririlor parintesti au existat abateri, care urmeaza a fi privite ca adevarate actiuni sau inactiuni ilicite; prezumtia existentei vinovatiei parintilor in privinta acestei abateri; prezumtia existentei raportului de cauzalitate intre aceste abateri si fapta prejudiciabila savarsita de minor, in sensul ca neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare a indatoririlor parintesti a facut posibila savarsirea faptei respective de catre minor.

Raspunderea parintilor presupune si existenta a doua conditii speciale :copilul sa fie minor; copilul sa locuiasca cu parintii sai. Minoritatea trebuie sa existe la data savarsirii faptei ilicite si prejudiciabile, caz in care parintii vor raspunde chiar daca, ulterior, copilul a devenit major.

Articolul 1000 alin.2 cod civil este aplicabil in urmatoarele situatii :

-minorul a parasit locuinta parintilor sai, fara voia acestora, savarsind ulterior o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, in masura in care parasirea locuintei de catre minor este imputabila parintilor;

-minorul, la data savarsirii faptei ilicite, se afla temporar la rude sau la prieteni, fie in localitatea unde isi are locuinta, fie in alta localitate;

-minorul savarseste fapta ilicita in timp ce era internat in spital;

-minorul savarseste fapta prejudiciabila dupa ce a fugit din scoala de munca si reeducare unde era internat;

-minorul savarseste fapta ilicita in timp ce parintii sai se aflau in executarea unei pedepse privative de libertate ori erau arestati preventiv;

-minorul savarseste fapta prejudiciabila in contextul in care parintii nu au locuinta comuna. Este vorba despre cazul sotilor despartiti in fapt, al sotilor divortati si al parintilor copilului din afara casatoriei.

Victima prejudiciului are urmatoarele optiuni : sa pretinda despagubiri de la ambii parinti, care raspund solidar; sa pretinda despagubiri de la minor, ceea ce presupune dovedirea vinovatiei minorului, deci a imprejurarii existentei discernamantului la data savarsirii faptei ilicite; sa cheme in judecata spre a fi obligati la depagubiri, in solidar, atat pe parinti cat si pe minor.

RASPUNDEREA COMITENTULUI PENTRU FAPTA PREPUSULUI

Comitentii raspund de prejudiciile cauzate de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat. Comitentilor nu le este recunoscuta posibilitatea de a se exonera de raspundere. Pentru calitatile de comitent si de prepus este necesar existenta unui raport de subordonare pe baza acordului de vointa dintre ele, o persoana fizica sau juridica a incredintat unei persoane fizice o anumita insarcinare, nascandu-se astfel dreptul comitentului de a da instructiuni, de a directiona, indruma si controla activitatea prepusului, acesta din urma fiind tinut sa urmeze indrumarile primite. Izvorul tipic al raportului de prepusenie este contractul individual de munca. Raportul de prepusenie este disociat de contractul individual de munca in cazurile in care functia in exercitarea careia prepusul a cauzat prejudiciul i-a fost incredintata de catre o alta persoana decat aceea cu care prepusul incheiase contractul individual de munca. In ipoteza detasarii, calitatea de comitent va fi preluata, temporar, de catre persoana juridica la care a fost detasat prepusul, intrucat acesta indruma, supravegheaza si controleaza activitatea prepusului. Raportul de prepusenie se poate intemeia si pe calitatea de membru al unei organizatii cooperatiste. Contractul de mandat si contractul de antrepriza pot genera raporturi de prepusenie, insa numai daca din continutul lor rezulta o subordonare foarte stricta a mandatarului fata de mandant, respectiv a antreprenorului fata de beneficiarul lucrarii. Din contractul de locatiune nu rezulta un raport de subordonare intre locator si locatar.

Raspunderea comitentului presupune intrunirea in totalitate a urmatoarelor conditii : existenta faptei ilicite savarsite de prepus; existenta prejudiciului; legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia prepusului. Exista si doua conditii speciale : existenta, la data savarsirii faptei, a raportului de prepusenie; savarsirea faptei de catre prepus in functiile ce i-au fost incredintate de comitent.

Daca intre fapta ilicita savarsita de prepus si functiile incredintate acestuia de catre comitent nu exista nici o legatura, atunci comitentul nu va raspunde. Se va angaja raspunderea comitentului daca prepusul cauzeaza prejudiciul actionand, in mod neglijent sau imprudent, in cadrul normal al functiei incredintate sau cel putin in limitele scopului pentru care i-a fost conferita functia respectiva. Exita situatii in care fapta este savarsita de un prepus care profitand sau abuzand de functia incredintata, actioneaza in propriul interes sau de un prepus care, cu ocazia exercitarii functiei incredintate, dar fara legatura cu aceasta, cauzeaza un prejudiciu.

Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si victima prejudiciului. Victima are urmatoarele posibilitati : sa pretinda despagubiri de la comitent; sa pretinda despagubiri de la prepus; sa cheme in judecata spre a fi obligati la despagubiri, in solidar, atat pe comitent, cat si pe prepus. Fiecare comitent raspunde ca garant fata de victima proportional cu contributia prepusului sau, solidaritatea fata de victima neatragand solidaritatea comitentilor. Daca prepusii unor comitenti diferiti au savarsit impreuna o fapta ilicita si prejudiciabila, victima nu este indreptatita sa pretinda de la fiecare comitent decat partea de despagubire aferenta vinovatiei propriului prepus. Daca prepusii unor comitenti diferiti prejudiciaza pe unul dintre acesti comitenti, comitentul victima nu poate sa invoce o solidaritate a celorlalti comitenti intre ei. Spre a fi exonerat de raspundere, comitentul trebuie sa demonstreze existenta unei cauze de exonerare in persoana prepusului.

Efectele raspunderii comitentului in raporturile dintre comitent si prepus. Actiunea in regres a comitentului este o actiune civila de drept comun. Comitentul are dreptul de a recupera integral de la prepusul sau despagubirile platite. Daca prejudiciul a fost cauzat de mai multi prepusi ai aceluiasi comitent, in regresul comitentului platitor se mentine solidaritatea prepusilor. Pentru a se exonera partial de raspundere fata de comitent, prepusul are posibilitatea sa faca dovada ca la savarsirea faptei a concurat, alaturi de propria sa vina, si vinovatia proprie a comitentului.

Daca minorul de cel putin 16 ani are calitatea de prepus in baza unui contract de munca, atunci el este asimilat majorului in privinta executarii acestui contract, ceea ce lipseste de suport angajarea raspunderii parintilor pentru prejudiciul cauzat prin savarsirea unei fapte legate de aceasta executare.

Patrimoniul este o universalitate juridica, fiind o notiune abstracta. Nu exista persoana fizica sau juridica fara patrimoniu.

In patrimoniu se afla : dreptul de proprietate asupra obiectelor; dreptul de creanta este un drept pe care il are o persoana fizica sau juridica fata de o persoana determinata sau determinabila caruia ii corespunde obligatia de a satisface drepturile debitorului sau creditorului.

Drepturile reale sunt opozabile tuturor persoanelor nedeterminate si drepturile de creanta sunt opozabile unor persoane.

Patrimoniul apartine oricarei persoane fizice sau juridice, este unic, netransmisibil, strict legat de persoana fizica sau juridica.

Patrimoniul este unic dar divizibil, continand mai multe categorii de drepturi si obligatii afectate unui scop, denumit patrimoniu de afectiuni.

Fuctiile patrimoniului sunt :

-Existenta patrimoniului permite ca el sa constituie o garantie pentru creditorii chirografari. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu au nici o garantie.

-Patrimoniul permite si explica subrogatia reala. Subrogatia poate fi personala sau reala.

-Patrimoniul explica si permite transmisiunea universala cu titlu universal. Patrimoniul se poate transmite numai la decesul persoanei fizice. Atunci cand exista un singur succesor se transmite tot patrimoniul, iar cand sunt mai multi succesori patrimoniul se imparte in cote parti egale.

Principalele drepturi reale sunt dreptul de proprietate si dezmembramintele dreptului de proprietate prevazute de codul civil . Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt : dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitatie; dreptul de servitute; dreptul de superficie. Toate sunt drepturi reale, principale, derivate din dreptul de proprietate.

Drepturi reale sunt si : dreptul de administrare; dreptul de concesionare; dreptul de folosinta asupra unor bunuri proprietate publica atribuite unor persoane cu scop nelucrativ.

Circulatia juridica a imobilelor / terenurilor este prevazuta in Legea 54/1998.

-Terenurile pot fi dobandite numai de persoane fizice sau juridice de nationalitate romana. Actele incheiate fara respectarea acestei reglementari sunt nule.

-Incapacitatea persoanelor fizice de a dobandi terenuri agricole in proprietate, prin acte intre vii, care depasesc suprafata maxima de 200 hectare teren in echivalent arabil de familie. Depasirea acestei limite legale opereaza o nulitate absoluta partiala, pentru suprafata care depaseste 200 hectare.

-Incapacitatea persoanelor juridice straine de a dobandi terenuri situate in Romania

-Dreptul de preemtiune la vanzarea terenurilor din extraviran. Vanzatorul trebuie sa informeze primaria intentia de vanzare si pretul. Au drept de prioritate la cumparare vecinii, arendasii, etc. Acest drept de preemtiune atrage dupa sine anularea actului nulitate relativa.

-Terenurile se transmit numai prin act autentic. Aceasta forma atesta valabilitatea actului.

Modalitatile dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate afectat de modalitati este acel drept de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri care fie ca apartine simultan si concurent la doua sau mai multe persoane, fie ca existenta lui viitoare in patrimoniul titularului actual depinde de un eveniment sau de o imprejurare prevazuta de lege sau stabila prin vointa omului. Modalitatile dreptului de proprietate sunt : proprietatea rezolubila

Proprietatea anulabila intervine atunci cand proprietatea se transmite in baza unui act care poate fi anulat.

Coproprietatea poate fi : coproprietate pe cote parti si coproprietate devalmas.

Coproprietatea pe cote parti este : obisnuita sau temporala, si fortata sau perpetua.

Coproprietatea obisnuita intervine atunci cand asupra unui bun exista mai multi coproprietari care sunt proprietari pe o cota parte ideala din bunul respectiv. Pe timpul existentei coproprietatii toti coproprietarii au dreptul sa-si exercite posesia, folosinta si dispozitia in limita cotei parti pentru care sunt proprietari, fara sa impiedice existenta celorlalti proprietari. Toti au obligatia sa intretina si sa administreze, iar actele facute de unul dintre proprietari in materie de administrare sunt opozabile celorlalti. Pentru acte de dispozitie cum este inchirierea, trebuie luat acordul celorlalti proprietari.

Nimeni nu poate fi tinut in proprietate, oricand putand cere partajul. Partajul poate fi voluntar sau judecatoresc. Partajul voluntar are loc atunci cand partile se inteleg in impartirea bunului. In cazul in care bunul constituie obiectul coproprietatii, partile pot retine sau vinde bunul, iar suma rezultata ca cota parte se numeste sulta. La partajul judecatoresc se tine seama de ocupatia fiecarui proprietar. Partajul este un mod de incetare a coproprietatii.

Coproprietatea perpetua sau fortata reprezinta o coproprietate rezultata din natura bunurilor comune a 2 proprietari. Coproprietarii au dreptul de a vinde fara consimtamantul celuilalt. Coproprietatea inceteaza atunci cand ramane un singur proprietar. Toti proprietarii au obligatia sa intretina.

Coproprietatea in devalmasie. De la aceasta coproprietate sunt excluse bunurile care au fost mostenite, darurile, etc. Devalmasia ia sfarsit prin divort sau deces.

Multiproprietatea reprezinta dreptul de proprietate real al mai multor proprietari pentru acelasi bun. Este un drept limitat in timp.

Stipulatia pt.altul -contractul in folosul unei terte persoane

Stipulatia pt.altul este actul juridic bilateral prin care o parte promitentul-se obliga fata de cealalta parte - stipulantul- sa execute o prestatie in favoarea unei a treia persoane -tertul beneficiar- fara ca aceasta din urma sa participe la incheierea conventiei respective nici direct nici reprezentata de stipulant. Stipulatia pentru altul implica tei persoane -stipulantul,promitentul si tertul beneficiar-numai primele doua sunt parti contractante.Fiind vorba despre un contract, trebuie indeplinite conditiile de valabilitate a oricarui contract.De asemenea mai trebiue indeplinite doua conditii speciale-existenta vointei de a stipula, persoana tertului beneficiar trbuie sa fie determinata in momentul incheierii stipulatiei pentru altul. Din s.p.a.izvorasc doua categorii de raporturi juridice, raporturi juridice dintre stipulant si promitent si raporturi juridice dintre promitent si tertul beneficiar. Raporturile juridice dintre stipulant si promitent au in continutul lor dreptul stipulantului de a pretinde promitentului executarea obligatiei asumate in folosul tertului beneficiar. Prin contractul dintre promitent si stipulant se naste dreptul direct nemijlocit in patrimoniul tertului beneficiar, chiar in momentul incheierii stipulatiei. Terttul beneficiar nu va intra in concurs cu mostenitorii stipulantului sau cu creditorii chirografari ai acestuia.Daca tertul beneficiar decedeaza dupa incheierea stipulatiei , dar mai inainte de a accepta dreptul, acesta va fi transmis catre mostenitorii sai.

2.Simulatia

Prin simulatie se intelege opertiunea juridica in cadrul careia printr-un act juridic public,dar aparent, denumit si simulant se creeaza o alta situatie juridica decat cea stabilita printr-un act juridic ascuns, secret,dar adevarat,denumit impropriu si contrascris.In cadrul simulatiei vointa reala a partilor nu este reflectata in contractul public, ci in contractul secret. Pt.a fi in prezenta simulatiei este necesar ca actul juridic ascuns sa se incheie concomitent sau inainte de incheierea actului juridic public-simulat. Daca partile incheie un contract public, iar ulterior incheie un alt contract secret ce anihileaza sau modifica efectele primului contract ambele contracte corespunzand, in momentul incheierii lor vointei reale a partilor ,nu mai este vorba de simulatie ci de revocare sau modificarea contractului intial prin acordul de vointa al partilor contractante.

Simulatia poate fi- prin incheierea unui contract public fictiv ,simulatia prin deghizare ,simulatia prin interpunerea unei persoane. Incheierea unui contract public fictiv implica o disimulare totala a realitatii, existenta lui fiind contrazisa de actul secret, in care se mentioneaza ca in realitate partile nu au incheiat nici un contract.Simulatia prin deghizare presupune incheierea in realitate a unui contract care insa este tinut secret, in tot sau in parte, fata de terti. Deghizarea este totala cand partile urmaresc sa ascunda insasi natura juridica a contractului si partiala cand partile urmaresc sa ascunda unele clauze convenite. In simulatia prin interpunere de persoane actul public se incheie intre anumite persoane,iar in actul secret se mentioneaza adevaratul beneficiar al actului juridic ,altul decat cel care apare in actul pubic.Nu intotdeauna scopul urmarit prin simulatie are caracter ilicit, astfel incat, in sistemul Cc,nu s-a sanctionat cu nulitatea. Sanctiunea cu character general in materie de simulatie consta in inopozabilitatea fasa de tertii de buna credinta a situtiei juridice create prin contractul secret,precum si daca este cazul inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie.Exista si situatii ,in care legiuitorul sanctioneaza simulatia cu nulitate In raporturile dintre partile simulatiei isi va produce efectele contractului secret, care reflecta vointa reala a partilor,fiind insa necesar ca acesta sa fi fost incheiat cu respectarea tuturor conditiilor de validitate. Actinea in simulatie este acea actiune in justutie prin care se urmareste dezvaluirea caracterului mincinos al contractului public si existenta unui alt contract cel secret care corespunde vointei reale a partilor .Actiunea in simulatie este apreciata ca fiind o actiune in constatare si deci imprescriptibila extinctiv.Efectele admiterii actiunii in simulatie constau in inlaturarea efectelor contractului public ,singurul contract eficient ramanand cel secret, in masura incare indeplineste conditiile de valabilitate.

3.Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei prejudiciabile

Prin fapta ilicicita se intelege orice actiune sau inactiune prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv,sunt cauzate prjudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce apartine unei persoane.Cand se analizeza fapta ilicita ,ca element al raspunderii civile delictuale ,se are in vedere acceptiunea obiectiva, adica manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si de vointa a unei anumite persoane .Cauzele care intatura caracterul illicit al faptei sunt:legitima aparare ,starea de nacesitate ,indeplinirea unei indatoriri legale sau a ordinului superiorului ,exercitarea normala a unui drept subiectiv si consimtamantul victimei.Se afla in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru ainlatura un atac material, direct ,imediat si ijust,indreptat impotiva sa ,a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori ineresul obstesc. Seafla in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel,viata integritatea corporala sau sanatatea sa,a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.Aceasta stare nu exista daca,la momentul savarsirii faptei,persoan respectiva si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat. Indeplinirea unei indatoriri legale sau a ordinului Fapta desi de natura a cauza prejudicii ,nu va avea character illicit si deci nu va angaja raspunderea civila delictuala a autorului daca a fost savarsita in indeplinirea unei indatoriri legale .Ordinul superiorului inlatura caracterul illicit al faptei daca sunt indeplinite cumulativ, urmatoarele cerinte:ordinal sa fie pus in executare de persoanele care au aceasta obligatie ,ordinal sa fie emis de organul competent;ordinal sa fie emis cu respectarea formelor legale;ordinal,pe fond sa nu fie vadit illegal sau abuziv;modul de executare sa nu fie illicit. Exercitarea normala a unui drept subiectiv Fapta prejudiciabila nu este ilicita daca a fost savarsata de autorul sau in exercitarea normala a unui drept subiectiv ce ii aprtine.Exercitarea normala a dreptului subiectiv presupune respectarea urmatoarelor principii:respectarea legii si a moralei ;respectarea limitelor externe ale dreptului subiectiv,atat de ordin material cat si de ordin juridic;exercitarea dreptului subiectiv de buna credinta.Pentru a caracteriza exercitiul unui drept subiectiv ca abuziv,este necesar sa fie indeplinite urmatoarele cerinte:sa existe un drept subiectiv civil ;autorul abuzului safie titularul dreptului subiectiv civil in cauza si sa fie capabil sa il exercite ;dreptul sa fie exercitat cu rea-credinta. Sanctiunea cu caracter general consta in obligarea autorului abuzului, daca este cazul la plata despagubirilor pentru prjudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuziva a dreptului sau ,potrivit regulilor ce guverneaza raspunderea civila delictuala. Consimtamintul victimei are valoarea unei clauze de neraspundere ,in sensul ca anterior savarsirii faptei ,victima este de accord cu un anumit mod de a actiona al autorului ,chiar daca exista posibilitatea de a suferi un prejudiciu.Victima nu consimte la suportarea prejudiciului,ci isi asuma riscul producerii acestuia,declarandu.se de accord cu actiunea preconizata de autorul faptei;consimtamantul este exprimat anterior savarsirii faptei;clauza de neraspundere nu va produce efecte in cazul dolului sau a unei culpe grave din partea autorului;clauza de neraspundere vizeaza ,de regula,drepturi patrimoniale .

4.Efectele specifice contractelor sinalagmatice

Reciprocitatea si inerdependenta obligatiilor izvorate din contractele sinalagmatice determina unele efecte specifice si anume: exceptia de neexecutare a contractului ;rezolutiunea ;riscul contractului. Prin exceptia de neexecutare a contractului desemnam acel mijloc de aparare care consta in refuzul de executare a obligatiei exprimat de una din partile contractului sinalagmatic atunci cand cealalta parte ii pretinde aceasta executare fara a-si indeplini propia obligatie.Pt. a se putea invoca exceptia se neexecutare a contractului, trbuie indeplinite urmatoarele conditii: obligatiile reciproce ale partilor sa isi aiba temeiul in acelasi contract ;sa existe o neexecutare, chiar partiala dar suficient de insemnata,din partea partii care pretinde executarea; aceasta neexecutare sa fie imputabila partii care, la randul ei,pretinde executarea obligatiei celeilalte parti .Efectul invocarii exceptiei de neexecutare se produce de indata si consta in suspendarea executarii obligatiei asumate de partea ce recurge la acest mijloc de aparare, pana la data la care cealalta parte isi va executa obligatia asumata prin acelasi contract. Rezolutiunea este sanctiunea care intervine in cazul neexecutarii culpabile aobligatiilor izvorate dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu constand in desfiintarea retroactivaa acestuia.Rezolutiunea se aseamana cu nulitatea sub aspectul efectelor ,dar exista si deosebiri si anume:nulitatea inseamna incheierea unui act cu nerespectarea unei conditii de validitate ,pe cand rezolutiunea presupune un act juridic valabil incheiat ;nulitatea se aplica oricarui act juridic civil ,in vreme ce rezolutiunea intervine numai in cazul contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu ;cauza de nulitate exista in momentul incheierii actului juridic si consta in nerespectarea unei dispozitii legale referitoare la incheierea valabila a actului ,insa rezolutiunea apare ulterior momentului incheierii si consta in neexecutarea culpabila a obligatiei de catre una din parti.Rezolutiunea poate fi:judiciara si conventionala.Rezolutiunea judiciara poate fi ceruta numai de catre creditorul obligatiei neexecutate culpabil ,iar nu si de partea vinovata de neexecutarea obligatiei pe care si-a asumat-o prin contractul sinalagmatic.Partea indreptatita sa solicite rezolutiunea nu este obligatasa aleaga aceasta cale, ci poate sa opteze pentru solutia executarii silite -in natura sau dupa caz prin echivalent.daca partea indreptatita opteaza pt.R.J. instanta va putea sa o pronunte daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:sa existe o neexecutare chiar si partiala dar suficient de importanta a obligatiei asumate de catre cealalta parte a contractului sinalagmatic;neexecutarea obligatiei sa fie imputabila debitorului ei;debitorul acestei obligatii sa fi fost pus in intarziere.Rezolutiunea conventionala -parsile prin acordul de vointa pot insera in contractul sinalagmatic anumite clauze referitoare la desfiintarea contractului in caz de neexecutare culpabila a obligatiei asumate de catre oricare din parti clauze ce poarta denumirea de pacte comisorii .Exista 4 tipuri de pacte comisorii :de gradul I i caz de neexecutare contractul se desfiinteaza;de gradul II este acela care dispune ca daca o parte contractantanu isi executa obligatia cealalta parte este indreptatita sa considere contractul ca fiind desfiintat;de grdul III consta intr-o clauza in care se afirma ca pe data neexecutarii culpabile a obligatiei ,contractul este rezolvat de plin drept; celmai energic pact comisoriu este acela care prevede ca neex.culp.a obl.asumate prin contractul sinalg.conduce la desfiintarea contr.fara vreo alta formalitate .Rezolutiunea are ca efect principal desfiintarea -retroactiva -a contractului sinalagmatic. Rezilierea este sanctiunea ce intrvine in cazul neexe.culp.a unei oblig. izvorate dintr-un contract sinalag.cu executare succesiva,constand in desfacerea contractului respective pentru viitor.are ca fundament reciprocitatea si inerdependenta obligatiilor nascute din contractul sinalag. Poate fi judiciara sau conventionala.Riscul contractului sinalagmatic se pune atunci cand una din partile contaractate este impiedicata de un caz fortuit sau de forta majora sa isi execute obligatoa asumta-nu este consecinta vinovotiei debitorului acestei obligatii, ci a unei imprejurari mai presus de vointa lui.

REZOLUTIUNEA SI REZILIEREA

Rezolutiunea este sanctiunea care intervine in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor izvorate dintr-un contract sinalagmatic cu executarea uno ictu, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia. Deosebirile dintre nulitate si rezolutiune sunt : nulitatea presupune un act juridic incheiat cu nerespectarea unei conditii de validitate, pe cand rezolutiunea presupune un act juridic valabil incheiat, sau care a devenit valabil prin confirmare; nulitatea se aplica oricarui act juridc civil, in vreme ce rezolutiunea intervine numai in cazul contractelor sinalagmatice cu executarea uno ictu; cauza de nulitate exista in momentul incheierii actului juridic si consta in nerespectarea unei dispozitii legale referitoare la incheierea valabila a actului, insa cauza rezolutiunii apare ulterior momentului incheierii si consta in neexecutarea culpabila a obligatiei de catre una din parti. Rezolutiunea poate fi : rezolutiune judiciara si rezolutiune conventionala.

Neindeplinirea culpabila a uneia dintre obligatii lipseste de suport juridic executarea obligatiei reciproce si interdependente asumate de cealalta parte, astfel incat aceasta este indreptatita sa solicite desfiintarea contractului respectiv. Rezolutiunea poate fi ceruta numai de catre creditorul obligatiei pe care si-a asumat-o prin contractul sinalacmatic. Cel care solicita rezolutiunea trebuie sa isi fi executat obligatia asumata prin contractul sinalacmatic ori sa se declare gata sa si-o execute. Partea indreptatita sa solicite rezolutiunea poate sa opteze pentru solutia executarii silite a obligatiei asumata de cealalta parte contractanta.

Instanta se poate pronunta daca sunt indeplinite urmatoarele conditii :

-sa existe o neexecutare, chiar si partiala dar suficient de importanta, a obligatiei asumate de catre cealalta parte a contractului sinalacmatic;

-neexecutarea obligatiei sa fie imputabila debitorului ei;

-debitorul acestei obligatii sa fi fost pus in intarziere.

Rezolutiunea judiciara opereaza din momentul ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care a fost pronuntata. Instanta are posibilitatea sa acorde debitorului un termen de gratie pentru ca acesta sa isi execute obligatia; instanta are posibilitatea sa aprecieze, in functie de imprejurarile concrete ale spetei, daca este cazul sa pronunte rezolutiunea ori sa oblige la executarea silita a contractului, debitorul poate evita rezolutiunea, executandu-si obligatia pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti prin care s-a admis cererea de desfiintare a contractului.

Rezolutiunea conventionala presupune o neexecutare culpabila a obligatiei asumate de una dintre parti, iar pactul comisoriu poate fi invocat numai de catre creditorul acestei obligatii, iar nu si de catre cel culpabil de neexecutare. Partea indreptatita poate opta intre rezolutiune si a cere executarea silita. Exista patru tipuri de pacte comisorii :

-pactul comisoriu de gradul I este acela care prevede ca, in caz de neexecutare culpabila, contractul se desfiinteaza.

-Pactul comisoriu de gradul II este acela care dispune ca, daca o parte contractanta nu isi executa obligatia, cealalta parte este indreptatita sa considere contractul ca fiind desfiintat. Rezolutiunea va opera in baza declaratiei unilaterale de rezolutiune a partii indreptatite.

-Pactul comisoriu de gradul III consta intr-o clauza in care se afirma ca pe data neexecutarii culpabile a obligatiei, contractul este rezolvat de plin drept. Este necesara punerea in intarziere a debitorului.

-Pactul comisoriu care prevede ca neexecutarea culpabila a obligatiei asumate prin contractul sinalacmatic conduce la desfiintarea contractului, fara a mai fi necesara punerea in intarziere sau vreo alta formalitate.

Efectele rezolutiunii. Indiferent    ca este judiciara sau conventionala, rezolutiunea are ca principal efect desfiintarea retroactiva a contractului sinalacmatic. Partile urmeaza a fi repuse in situatia anterioara, prin restituirea a ceea ce s-a executat in baza contractului desfiintat.

Partea care si-a executat obligatia ori s-a declarat gata sa-si execute obligatia poate sa obtina despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit prin neexecutarea culpabila a obligatiei de catre cealalta parte.

Rezilierea este sanctiunea ce intervine in cazul neexecutarii culpabile a unei obligatii izvorate dintr-un contract sinalagmatic cu executarea succesiva, constand in desfacerea contractului respectiv numai pentru viitor. In cazul rezilierii, prestatiile deja executate nu se mai pot restitui, fiind vorba despre o desfacere a contractului. Ca si rezolutiunea, rezilierea este o sanctiune ce intervine in cazul unei neexecutari culpabile, are ca fundament reciprocitatea si interdepententa obligatiilor nascute din contractul sinalacmatic, poate fi judiciara sau conventionala.

RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA

Raspunderea civila contractuala rezulta din nerespectarea intocmai a obligatiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecinta neexecutarii, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare.

Conditiile raspunderii contractuale sunt urmatoarele :

-existenta unei fapte ilicite care consta in nerespectarea unei obligatii contractuale;

-existenta unui prejudiciu;

-raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu;

-vinovatia debitorului.

Din momentul in care sunt intrunite conditiile raspunderii civile contractuale, se naste dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despagubiri de la debitorul sau. Pentru acordarea despagubirilor, mai este necesar ca : debitorul sa fie pus in intarziere; sa nu existe o clauza de neresponsabilitate.

Neexecutarea ori executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei trebuie sa fie imputabila debitorului. Debitorul nu va fi obligat la despagubiri daca va dovedi existenta unei cauze straine care sa nu ii fie imputabila, adica daca nu a putut executa datorita unui caz fortuit sau uni caz de forta majora.

Cazul fortuit si cazul de forta majora sunt exoneratorii de raspundere numai daca nu a existat o actiune sau inactiune anterioara a debitorului care sa ii fie imputabila, fara de care nu s-ar fi produs aceste evenimente.

Cauza straina va putea fie sa faca imposibila executarea, fie sa suspende temporar executarea obligatiei.

In cazul obligatiilor de a nu face, creditorul trebuie sa dovedeasca faptul savarsit de debitor prin care se incalca aceasta obligatie. In cazul obligatiilor de a da si de a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar apoi neexecutarea se prezuma.

Punerea debtorului in intarziere se poate face :

-prin notificare, care se comunica prin intermediul executorului judecatoresc;

-prin introducerea cererii de chemare in judecata avand ca obiect executarea obligatiei civile asumate de debitor.

Exista situatii in care nu este necesara indeplinirea unor formalitati de punere in intarziere, debitorul fiind de drept in intarziere, anume :

-in cazurile anume determinate de lege

-cand partile au convenit expres ca debitorul este in intarziere la implinirea termenului la care trebuia sa execute, fara implinirea vreunei formalitati

-cand obligatia nu putea fi indeplinita decat intr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara sa execute

-in cazul obligatiilor de a nu face

-in cazul obligatiilor continue, precum cele de furnizarea apei, a energiei electrice, etc.

Efectele punerii in intarziere sunt urmatoarele :

-de la data punerii in intarziere, debitorul datoreaza creditorului despagubiri moratorii;

-din acelasi moment se stabileste refuzul debitorului de a executa, iar creditorul va fi indreptatit sa pretinda despagubiri compensatorii;

-daca obligatia consta in a da un bun individual determinat, se stramuta asupra debitorului riscul pieirii fortuite a lucrului, afara de cazul cand debitorul va dovedi ca lucrul ar fi pierit si la creditor;

-in contractele sinalacmatice, creditorul obligatiei neexecutate culpabil poate cere rezolutiunea judiciara, iar in cazul pactului comusoriu de gradul III va opera rezolutiunea conventionala.

Exista trei feluri de conventii cu privire la raspundere : conventii care exonereaza in intregime de raspundere pe debitor; conventii care restrang raspunderea debitorului; conventii care agraveaza raspunderea debitorului.

CONDITIILE RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE.

Prejudiciul reprezinta consecinta negativa suferita de o persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana. Prejudiciul poate fi : patrimonial si moral. Prejudiciul patrimonial poate fi material sau corporal.

Prejudiciul sa fie cert. Prin prejudiciu cert se intelege acel prejudiciu sigur atat sub aspectul existentei, cat si al intinderii sale. Prejudiciul actual este un prejudiciu cert. Cerinta este indeplinita si in cazul prejudiciului viitor, deci cel care apare dupa solutionarea actiunii in despagubire, in masura in care sunt sigure atat aparitia acestui prejudiciu, cat si posibilitatea de a fi determinat.

Prejudiciul sa nu fi fost reparat in prealabil de o terta persoana fizica sau juridica.

In cazul in care victima primeste o pensie de invaliditate sau o pensie de urmas, acordata de Asigurarile sociale in vederea repararii prejudiciului, se admite ca ea este indreptatita sa intenteze o actiune in raspundere civila delictuala impotriva autorului faptei ilicite numai pentru diferenta de prejudiciu care nu este acoperita prin plata pensiei.

In cazul in care, in urma faptei ilicite, victima primeste o indemnizatie de asigurare, trebuie sa se tina cont de natura asigurarii, dupa cum urmeaza :

-daca victima are calitatea de persoana asigurata si este vorba de o asigurare de persoane, indemnizatia de asigurare poate fi cumulata cu despagubirile datorate de autorul faptei ilicite;

-daca victima are calitatea de persoana asigurata si este vorba de o asigurare de bunuri, indemnizatia de asigurare nu se cumuleaza cu despagubirile datorate victimei de catre autor, acesta din urma putand fi obligat sa plateasca victimei doar diferenta dintre prejudicu suferit de victima si indemnizatia de asigurare;

-daca autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat, asiguratorul poate fi obligat sa plateasca despagubiri victimei, caz in care acesta din urma poate actiona pe autorul faptei ilicite numai pentru eventuala diferenta intre prejudiciul suferit si suma pe care a primit-o de la asigurator.

In alte cazuri in care, dupa savarsirea faptei ilicite, victima primeste o suma de bani de la o terta persoana, urmeaza a se examina scopul ce sta la baza acestei prestatii, in functie de care se va stabili daca exista sau nu dreptul victimei de a solicita despagubiri de la autorul faptei ilicite.

Principiile repararii prejudiciului

-Principiul posibilitatii repararii prejudiciului pe cale conventionala. Se poate incheia in mod valabil o conventie intre victima si autorul prejudiciului, prin care partile sa stabileasca atat intinderea despagubirilor, cat si modalitatea de achitare a acestora.

-Principiul repararii integrale a prejudiciului. Este supusa repararii atat paguba efectiva, cat si castigul nerealizat de victima ca urmare a faptei ilicite. Se repara atat prejudiciul previzibil, cat si prejudiciul imprevizibil, adica acea paguba a carei aparitie autorul nu a fost in masura sa o anticipeze la data savarsirii faptei ilicite. In stabilirea cuantumului despagubirilor, nu are relevanta starea materiala a victimei si nici cea a autorului faptei ilicite. Prejudiciul se repara in integralitatea sa indiferent de forma sau de gradul de vinovatie.

-Principiul repararii in natura a prejudiciului. In masura in care este posibila, repararea in natura a prejudiciului are prioritate fata de repararea prin echivalent.

Repararea prin echivalent a prejudiciului. Exista doua modalitati de reparare prin echivalent a prejudiciului : acordarea unei sume globale, sau stabilirea in forma baneasca a unor prestatii periodice succcesive, cu caracter viager sau temporar. Se considera ca in cazul in care despagubirile au fost stabilite prin prestatii succesive, ar fi admisibila o actiune exercitata de victima sau de autorul faptei ilicite, avand ca obiect marirea sau micsorarea ori chiar sistarea platii despagubirilor.

Stabilirea despagubirilor in cazul repararii prin echivalent a prejudiciului.

A)Momentul in functie de care se apreciaza intinderea prejudiciului si modul de calcul al echivalentului daunelor este cel al pronuntarii hotararii. Instanta va obliga autorul faptei ilicite si la plata dobanzilor legale aferente, care urmeaza a curge de la data ramanerii definitive a hotararii, iar in cazul cand fapta ilicita consta in sustragerea unei sume de bani, dobanzile vor curge chiar de la data savarsirii faptei.

b)Daca prin fapta ilicita s-a pricinuit o vatamare a sanatatii sau a integritatii corporale, care insa nu a avut consecinte de durata, despagubirile se acorda sub forma unei sume globale care, sub aspectul prejudiciului patrimonial, urmeaza a acoperi atat cheltuielile efectuate de victima pentru restabilirea starii de sanatate, cat si veniturile de care victima a fost lipsita pe durata concediului medical. Daca insa vatamarea sanatatii sau a integritatii corporale are consecinte de durata, trebuie deosebite urmatoarele situatii :

-cand victima era incadrata in munca, si urmare a faptei ilicite, a suferit o reducere a capacitatii sale de munca reflectata in diminuarea veniturilor, ea este indreptatita la despagubiri sub forma unor prestatii periodice, reprezentand diferenta dintre veniturile obtinute anterior vatamarii si pensia sau ajutorul social primit de la Asigurarile sociale ori alte venituri pe care le obtine dupa vatamare

-cand victima nu era incadrata in munca, se va lua in considerare echivalentul banesc al prestatiior pe care ea le efectua in cadrul anumitor activitati sporadice sau in gospodaria casnica, mai exact, echivalentul banesc al efortului suplimentar de compensare a infirmitatii, tinandu-se seama, daca este cazul, si de necesitatea de a recurge la serviciile unui insotitor. Aceasta solutie isi gaseste aplicarea si in cazul in care victima este un minor.

a)Daca prin fapta ilicita s-a cauzat decesul unei persoane, in cuantumul despagubirilor va intra o suma care sa acopere cheltuielile medicale si de inmormantare.

5.Dezmembramintele

Dreptul de uzufruct este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt in proprietatea altuia, intocmai ca insusi proprietarul lor ,insa cu datoria de a le conserva substanta.Uzufructuarul are dreptul de a se folosi de lucru si a-i culege fructele ,iar propietarul lucrului ramane numai cu nuda propritate care cuprinde numai dreptul de a dispune de lucru. Este un drept real care nu se confunda cu dreptul de folosinta; este un drept temporar deoarece se stinge cel mai tarziu la moartea uzufructuarului; este un drept de folosinta deoarece uzufructuarul dobandeste dreptul de a intrebuinta lucrul si de a-iculege fructele; este un drept al carui exercitiu este cesibil,deoarece uzufructuarul poate dispune de exercitiul dreptului sau fie printr-un act cu titlu oneros,fie prin act cu titlu gratuit. Uzufructul este un mijloc de a procura folosinta complexa asupra lucrului ,fara ca proprietarul sa piarda dreptul de propritate asupra lucrului.Dezavantajul consta in aceea ca uzufrutuarul cauta sa aiba toate foloasele lucrului, fara a se preocupa de consevarea si ameliorarea lui.Dreptul de uz este un drept real de aceeasi natura ca uzufruct dar de intindere mai mica,Titularul dreptului dobandeste dreptul de a folosi lucrul si de a culege fructele dar numai pentru nevoile lui si ale familiei lui.Are caracter strict personal ,neputand fi cedat sau inchiriat altcuiva.Dreptul de abitatie este un drept real de aceeasi natura ca uzufructul ,deci o varietate a uzufructului ,care are ca obiect o casa de locuit.Dreptul de servitute este un drept real asupra lucrului altuia constituind un dezmembramant al dreptului de proprietate .Servitutea presupune doua bunuri imobile, nu neaparat vecine,cum este servitutea de trecere,de luat apa,dar care apartin la doi proprietari diferiti.Imobilul in favoarea caruia exista servitutea se numeste fond dominant,iar imobilul asupra caruia exista servitutea se numeste fond aservit sau supus.Servitutea este un drept imobiliar,este un accesoriu al fondului,nu poate fi despartit de fond pentru a constitui un drept de sine statator.Servitutea are un caracter perpetuu va dura cat timp imobilele vor dura si se va mentine situatia din care a rezultat,servitutea este indivizibila,acica bunul apartine in copropietate mai multor persoane.Dreptul de superficie este un drept real,care consta in dreptul de propritate pe care-l are o persoana,denumita superficiar,asupra constructiilor ,plantatiilor sau altor lucrari care se afla pe un teren ce apartine unei alte persoane,precum si dreptul de folosinta al superficiarului asupra terenului.

6.Patrimoniu

In sens economic desemneaza totalitatea bunurilor ce constituie averea unei persoane, in sens juridic patrimonial desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut ec.,evaluabile in bani,care apartin unei persoane.Patrimoniul cuprinde toate drepturile unei persoane ,de asemenea cuprinde toate obligatiile ce revin aceleiasi persoane .Acestea fac parte din patrimoniu numai daca au caracter patrimonial ,adica pot reprezanta o valoare banesca,deoarece patrimonial este o suma de valori ,iar nu un ansamblu de lucruri materiale. Totalitatea drepturilor in expresia lor baneasca formeaza activul patrimonial ,iar totalitatea obligatiilor tot in expresia lor baneasca formeaza pasivul patrimonial.Patrimoniul este o universalitate juridica si anume :este o masa de bunuri, de drepturi si obligatii legate intre ele si supuse aceluiasi regim juridic;bunurile ,adica drepturile si obligatiile, sunt distincte de universalitate ,adica schimbarile ce ar interveni nu schimba identitatea universalitatii ,deoarece aceste bunuri sunt cuprinse in universalitate numai sub aspectul valorii lor banesti .Ca universalitate juridica patrimoniul este o unitate distincta de elementele sale componente ,unitate care exista independent de modificarile concrete care pot intervene in aceste elemente.Patrimoniul ca unitate distincta se mentine nu numai pe timpul cat titularul este in viata ,ci si dupa moartea acestuia cand patrimonial trece la succesorii sai universali sau cu titlu universal.Numai persoanel pot avea un patrimoniu deoarece numai ele pot avea drepturi si obligatii.Orice persoana poate avea un patrimoniu deoarece orice persoana are drepturi si obligatii evaluabile in bani, iar daca nu are bunuri are posibilitatea de a le dobandi.O persoana poate avea un singur patrimoniu,unicitatea de patrimoniu.Patrimoniu poate fi impartit in mai multe mase de bunuri si anume :sotii au doua categorii de bunuri ,commune si proprii fiecaruia;in cazul acceptarii mostenirii sub beneficia de inventar;in cazul separatiei de patrimonii ceruta de creditorii defunctului nu are loc confuziunea de patrimonii ,astfel ca acesti creditori nu vin in concurs cu creditorii mostenitori la urmarirea bunurilor cuprinse in succesiune.

7.Subrogatia reala cu titlu universal

Subrogatia inseamna inlocuire.Subrogatia este personala, cand o persoana este inlocuita cu alta intr-un raport juridic.Subrogatia poate fi si reala cand u lucru este inlocuit cu un alt lucru.Cand inlocuirea se produce in cuprinsul unui patrimoniu ea este cu titlu universal ,daca se refera la un bun prinit izolat ea este cu titlu particular.Daca un bun este instrainat,locul lui va fi luat, in cuprinsul patrimoniului ,de pretul primit,iar daca se vaobtine cu acest pret un alt bun,locul pretului va fi luat de bunul dobandit cu el.Subrogatia reala cu titlu universal asigura continutul dreptului de gaj general, deoarece locul bunului instrainat va fi luat de bunul primit in schimb.Subrogatia reala este subordonata divizibilitatii patrimoniului si deci asigura destinatia fiecarei mase de bunuri,deci se produce in interiorul fiecarei mase de bunuri din patrimoniu.Iesirea din indiviziune se realizeaza prin imparteala.Daca bunurile care trebuie impartite nu sunt comod partajabile in natura,ele se vor instraina ,iar sumele de bani obtinute fac parte din aceiasi indiviziune supusa impartirii,datorita subrogatiei reale cu titlu universal.Subrogatia reala cu titlu particular nu inervine automat ci numai daca o lege o prevede express au daca si-ar gasi temeiul in conventia partilor.

8.Dreptul de propritate -definitie.

Este acel drept real care confera titularului dreptul de a intrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei sale sale,de a-l folosi si de a dispune de el,in mod exclusive si perpetuu,in cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale.

Caracterele dreptului de proprietate sunt: drept absolut ,prin formularea ,drept absolute,s-a vrut sase inteleaga dreptul cel mai complet ce poate exista asupra unui lucru,adica dreptul de proprietate,in comparatie cu celelalte drepturi reale care nu sunt decat dezmembraminte ale dreptului de proprietate; drept exclusive in sensul ca titularul exercita singur toate atributele dreptului de proprietate,cu excluderea tuturor celorlalte persoane si fara a avea nevoie de concursul acestora pentru exercitarea atributelor dreptului sau; drept perpetuu in sensul ca dreptul de propritate este cesibil si transmisibil,atata timp cat obiectul sau exista,uneori ,natura si continutul dreptului de proprietate se schimba prin trecerea lucrului de la o persoana la alta.Acest caracter perpetuu al dreptului la proprietate exista in limitele prvazute de lege; continutul si limitele dreptului de propritate sunt stabilite de lege.Totodata,dreptul de proprietate a dobandit un caracter social.

9.Proprietatea publica

Este aceea care apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.Bunurile care formeaza obiectul proprietatii publice alcatuiesc domeniul si se numesc bunuri domeniale.Bunurile care alcatuiesc domeniul nu trebuie confundate cu res communes ,adica bunurile neapropriabile ca aerul ,lumina,apa marilor.Bunurile din domeniul public sunt inalienabile,aceste bunuri nu se pot instraina.B.D.P.sunt imprescriptibile,deci nu se pot dobandi nici pe calea uzucapiunii,nici pe calea posesiei de buna credinta pentru bunurile mobile.B.D.P.sunt insesizabile,adica nu pot fi urmarite silit,statul este prezumat a fi solvabil intotdeauna.BDPnu pot fi grevate de servituti,deoarece acestea sunt incompatibile cu afectiunea speciala a domeniului public.Dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public nu este susceptibila de dezmembraminte,prin constituirea unor drepturi reale imobiliare.Masurile de publicitate imobiliara nu sunt aplicabile bunurilor din domeniul public.Statul si unitatile administrativ-teritoriale nu pot instraina bunurile din DP,au drept de administrare ,de supraveghere si de paza asupra bunurilor.De asemenea au drept de propritate asupra accesoriilor domeniului public.Statul si unitatile administrativ-teritoriale pot folosi actiunile pe care le are orice proprietar,in vedera apararii domeniului public.Bunurile DP sunt cele enumerate la art.135,al.4 din Constitutie precum si alte bunuri prevazute de alte legi.(bogatiile de orice natura ale subsolului,spatiul aerian,caile de comunicatie,plajele,marea teritoriala,apele cu potential energetic,resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental-Constitutie;terenurile pe care sunt constructii de interes public,pietele,porturile si aeroporturile,terenurile cu destinatie forestiera etc.-Legea 18/1991).

10.Proprietatea comuna in devalmasie

In acest caz partea fiecarui proprietar comun nu este determinata, cunoscuta, bunul aprtinand propritarilor comuni fara cote-parti.Incetarea devalmasiei intervine la incetarea imprjurarilor ce au impus-o.Bunurile comune ale sotilor se pot impartii in timpul casatoriei si la desfacerea casatoriei.Prin impartire inceteaza devalmasia asupra bunurilor supuse impartirii.In cazul devalmasiei nu este determinata partea fiecarui proprietar ,ceea ce la proprietate pe cote-parti exista astfel ca regimul juridic al celor doua feluri de proprietate are nu numai elemente comune ci si deosebiri:in primul caz partea fiecarui sot asupra bunurilor nu se cunoaste ,pe cand in cel de-al doilea caz,partea fiecaruia dintre coproprietari se cunoaste;in primul caz,nici unul dintre soti nu poate dispune in timpul casatoriei prin acte intre vii de dreptul sau asupra bunurilor comune,in cel de-al doilea caz,fiecare dintre proprietarii comuni poate dispune de dreptul sau(cota sa parte);fiecare dintre soti poate dispune de bunurile comune,cu unele exceptii,fiind socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot,in timp ce in al doilea caz,actele de dipozitie se pot face numai cu acordul toturo proprietarilor; izvorul comunitatii de bunuri a sotilor este casatoria,pe cand proprietatea comuna pe cote-parti poate proveni din diferite cauze(legea,succesiunea,conventia partilor);impartirea bunurilor comune ale sotilor nu se face potrivit unei cote predeterminate.In ce priveste exercitiul actiunilor posesorii, deosebim, intre proprietarii comuni, la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul nu are actiune posesorie impotriva celuilalt devalmas deoarece nu este posibila exercitarea posesiei,pe cand la proprietari pe cote-parti coproprietarul are actiune posesorie impotriva celorlalti coproprietari;fata de terti ,la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul are exercitiul actiunii posesorii impotriva tertilor,deoarece aceasta actiune este un act de administratie,care poate fi facut de catre un singur sot,la proprietatea comuna pe cote-parti,coproprietarul nu are singur exercitiul actiunii posesorii.Exercitiul actiunii posesorii impotriva tertilor apartine tuturor coproprietarilor.In ce priveste exercitiul actiunii in revendicare deosebim: intre proprietarii comuni si fata de terti. La proprietatea comuna a sotilor codevalmasul nu are actiunea in revendicare impotriva celuilalt deoarece bunurile se afla in detinerea comuna a sotilor.La fel si in ce priveste proprietatea comuna pe cote-parti,unde coproprietarul nu are actiune in revendicare impotriva celorlalti coproprietari.Exercitiul actiunii in revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv.Fata de terti:la proprietatea comuna a sotilor,codevalmasul poate introduce actiunea in revendicare impotriva tertului;la proprietatea comuna pe cote-parti coproprietarulnu poate introduce actiunea in revendicare impotriva tertilor,deoarece aceasta presupune un drept de proprietate exclusiv.

11.Posesia

Posesia este stapanirea efectiva a unui lucru,exercitiul efectiv al unui ldrept real asupra lucrului,puterea de fapt asupra lucrului,exercitarea actelor de folosinta asupra lor ca si cum posesorul ar fi proprietarul lucrurilor respective,exercitarea in fapt a dreptului real ca si cum ar fi titularul acestuia.Ca stare de fapt, independenta de dreptul real asupra lucrului,posesia este aparata de lege.Posesorul de fapt poseda,fara a avea dreptul de a poseda,iar din faptul posesiei rezulta unele drepturi in favoarea posesorului,care sunt consecinte juridice ale posesiei.Caracterele posesiei :posesia se bazeaza pe intentia de a poseda;posesia se aplica numai drepturilor reale,nu si drepturilor de creanta;posesia face sa se nasca un drept probabil de proprietate sau alt drept real. Pentru a exista posesia, trebuie indeplinite cumulativ doua elemente: cel material, adica actele matrialee de detinere si de folosire a lucrului,exercitarea in fapt a atributelor dreptului real asupra lucrului, acest element se numeste corpus ;si cel intentional ,adica animus, care consta in aceea ca cel ce savarseste actele materiale de detinere sau de intrebuintare a lucrului are intentia de a le face pentru sine. Posesorul poate fi titularul dreptului care justifica puterea lui asupra lucrului, in acest caz posesia nu este decat exercitiul unui drept real asupra lucrului; nu este titular adevarat al dreptului real, posesorul exercitand posesia fara a avea un drept, in acest caz posesia este o stare de fapt .Posesia se poate exercita de noi insine sau de altul in numele nostru.

12.Dobandirea si pierderea posesiei

Pentru a fi dobandita posesia trebuie sa fie reunite ambele elemente ale posesiei si anume :dobandirea elementului material (corpus),actele materiale de detinere si de folosire a lucrului; dobandirea celui de-al doilea element al posesiei(animus) are loc in momentul in care cel ce detine materialmente lucrul manifesta intentia de a pastra pentru sine acel lucru. Pierderea posesiei: se poate pierde posesia prin pierderea simultana a ambelor elemente ale posesiei, de exemplu ,se instraineaza si se preda lucrul dobanditorului sau se abandoneaza lucrul, cu vointa; prin pierderea puterii materiale asupra lucrului, deci pierderea elementului corpus; prin pierderea elementului animus, acest caz de pierdere a posesiei se intalneste mai rar in practica ,deoarece presupune ca o persoana continua sa detina materialmente un lucru, fara intentia de a-l poseda. A dovedi posesia inseamna a dovedi ambele elemente ale posesiei. Fiind un fapt material,elementul corpus poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, deci si martori si przumtii. Elementul animus este mai dificil de dovedit, de aceea au fost stabilite doua prezumtii legale, care se completeaza ,prezumtia de neprecaritate si prezumtia de neintervertire de titlu

13.Uzucapiunea

Dobandirea proprietatii sau a altui drept real prin posedarea neintrerupta a lucrului, in tot timpul fixat de lege, se numeste uzucapiune. Uzucapiunea reprezinta prescriptia prin care se dobandeste dreptul real, acest drept dobandindu-se prin efectul posedarii lucrului un timp determinat, astfel ca starea de fapt se transforma in stare de drept. Prescriptia achizitiva duce la dobandirea unui drept real. Prescriptia extinctiva are ca efect incetarea posibilitatii de a obtine realizarea, prin constrangere, a unor drepturi.Poate fi dobandit prin uzucapiune orice imobil care se gaseste in circuitul civil,adica este alienabil.Imobilele care sunt inalienabile nu pot fi dobandite prin uzucapiune,cum sunt cele din domeniul public. Bunurile mobile pot fi revendicate.Actiunea in revendicare a acestora este imprescriptibila,ca si pentru imobile.Posesia este o conditie de baza a uzucapiunii.Uzucapiunea presupune o posesie neviciata,continua, netulburata, publica si sub nume de proprietar.Uzucapiunea poate fi de doua feluri: uzucapiunea de 30 de ani,si de la 10 pana la 20 de ani.Pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani, trebuie indeplinite utmatoarele conditii:sa existe o posesie de 30 de ani ;posesia sa fie utila, adica neviciata.Se considera implinita dupa trecerea celei din urma zi a termenului.Pentru a opera uzucapiunea de la 10 pana 20 de ani trebuie indepliniteconditiile:sa existe o posesie utila asupra lucrului ,sa se intemeieze pe just titlu(act translativ de proprietate care provine de la altcineva decat priprietarul),posesia sa dureze de la 10 la 20 de ani,posesia sa fie de buna credinta.Se aplica numai in cazul imobilelor considerate in mod individual.Uzucapinea de la 10 la 20 de ani se aplica uzufructului dar nu sevitutii.

14.Actiunea in revendicare

Este actiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia lucrului cere restituirea acestuia de la cel la care se gaseste.Actiunea in revendicare poate avea ca obiect numai bunuri imobile sau mobile individual determinate,adica acelea de care reclamantul a fost deposedat. Prin actiunea in revendicare se pot cere si despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Temeiul juridic al revendicarii il constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv.Actiunea in revendicare este o actiune petitorie, prin care se apara dreptul de proprietate,reclamantul trebuie sa faca dovada ca este titularul dreptului de proprietate;este o actiune reala,doarece se intemeiaza si apara insasi dreptul de proprietate.Scopul actiunii in revendicare este restituirea lucrului,ceea ce inseamna ca actiunea trebuie introdusa impotriva celui ce detine acel lucru.Poate exercita actiune in revendicare titularul care este proprietar exlusiv asupra lucrului revendicat.Coproprietarul sau coindivizorulnu poate introduce actiunea impotriva celorlati copartasi, deoarece nu au drept exclusiv asupra partilor ce li se cuvin.Daca coproprietarul face dovada ca a stapanit bunul distinct adica a exercitat o posesie ce duce la dobandirea proprietatii prin uzucapiune,atunci poate introduce acsiunea in revendicare impotriva celorlalti coproprietari.Coproprietatrul sau coindivizorul nu poate introduce actiunea impotriva tertilor.Acsiunea se poate exercita de toti copartasi carora le apartine proprietatea. Actiunea in revendicarea unui bun comun al sotilor poate fi introdusa numai de unul din soti,deoarece se aplica prezumtia de mandat tacit reciproc.Daca actiunea in revendicare priveste un bun comun imobil, aciunea in revendicare nu poate fi introdusa de un singur sot deoarece nu se mai aplica rezumtia de mandat tacit reciproc.