Drept Comercial International

1. Concept DREPT COMERCIAL INTERNATIONAL:

Def: dreptul comercial international cuprinde norme care au ca finalitate reglementarea raporturilor juridice care se nasc intre participantii la schimbul mondial de valori; sunt norme ce apartin dreptului comercial, international privat, civil, administrativ, fiscal, vamal, international public.

Normele se grupeaza astfel:

legile apartinand diverselor sisteme de drept national

normele de drept uniform - stabilite prin conventii internationale care reglementeaza in mod unitar anumite probleme

norme de drept material uniform - reglementeaza raportul juridic pe fondul sau

norme de drept conflictual uniform - arata care dintre normele materiale reglementeaza raportul juridic dat

uzantele comerciale conventionale su normative - sunt reguli statornicite prin aplicarea repetata in timp indelungat; au forta juridica a unei norme prin aplicarea repetata

uzantele internationale standardizate - la nivel European si America de N

conditiile generale de livrare - un fel de uzante specifice pentrut un anumit tip de comert (ex: citrice, cereale, etc.)

Raporturi juridice dintre participanti in functie de calitatea lor:

a)      Raportul juridic intre state suverane, organizatii de state si intre state si organizatii de state:

specific este ca se nasc intre subiecte de DIP

nu au calitatea de comercianti dar pot participa la raporturi juridic cu caracter economic

li se aplica normele de DIP

b)      Raportul intre state suverane si operatori economici ca personae de drept privat:

subordonarea operatorilor economici fata de stat

sunt conexe unui raport comercial propriu-zis

este reglementat de normele drept administrative, fiscal, vamal, etc.

operatorul are nevoie de autorizatie din partea statului pe al carui teritoriu se va desfasura activitatea

c)      Raportul intre state suverane si persoane juridice de drept privat si un operator economic:

sunt guvernate de norme de dreptul administrativ, constitutional, civil, comercial, etc.

statul participa la negocieri pentru incheierea contractului

d)      Rapoarte intre operatori economici din state diferite;

egalitatea partilor si echivalenta prestatiilor

reglementate de dreptul comercial, civil, international privat, etc.

2. Obiectul DREPT COMERCIAL INTERNATIONAL:

- are ca obiect raportul de comert international si de cooperare economica si tehnico-stiintifica

aceste raport se caracterizeaza prin egalitatea juridica a partilor, echivalenta prestatiilor, comercialitate si internationalitate

*comercialitate : este aptitudinea unui raport juridic de a cadea sub incidenta unei legi comerciale; exista 2 teorii:

una subiectiva - este comercial orice raport juridic la care un subiect are calitatea de comerciant

una obiectiva - problema ce tine de de natura intrinseca a raportului juridic sau de forma extrinseca ex: vanzare comerciala - plata comerciala

internationalitatea - este un atribut al raportului comercial care rezulta din prezenta unui element de internationalitate; el poate fi dat de nationalitatea diferita, de locul executarii

3. Specificul DREPT COMERCIAL INTERNATIONAL:

- aceste norme creeaza un set de reguli ce asigura securitatea creditului si celeritatea operatiunilor com

- posibilitatea partilor de a-si alege normele de aplicare

- termenele de prescriptie sunt mai scurte

- principiul libertatii probelor - se poate face proba cu martori chiar si impotriva unui inscris

- debitorul este de drept pus in intarziere cand a ajuns la scadenta, deci fara notificare

- se prezuma solidaritatea pasiva - toti debitorii sunt solidari

- in dreptul comun exista posibilitatea de a recurge la procedura arbitrala si la instantele arbitrale; arbitrii pot fi alesi de catre parti, ei nu sunt avocati

- este acceptata dobanda la dobanda

- nu se impune mentiunea bun si aprobat, cala civil

- nu exista cerinta dublului exemplar pentru actele bilaterale

- sunt admise contracte verbale

4. Comercialitatea:

este aptitudinea unui raport juridic de a cadea sub incidenta unei legi comerciale; exista 2 teorii:

una subiectiva - este comercial orice raport juridic la care un subiect are calitatea de comerciant

una obiectiva - problema ce tine de de natura intrinseca a raportului juridic sau de forma extrinseca ex: vanzare comerciala - plata comerciala

5. Internationalitatea:

internationalitatea - este un atribut al raportului comercial care rezulta din prezenta unui element de internationalitate; el poate fi dat de nationalitatea diferita, de locul executarii

6. Actele sau faptele de comert international.

Exista 3 teorii:

a)      Teoria circulatiei:

criteriul este obiectul actului juridic

actele juridice facute de peroane in schimburile comerciale sunt apreciate ca fiind acte comerciale, acte de intermediere

sunt acte de comert actele intermediarilor care ajuta la circuitul marfurilor de la producator la consumatorul final

b)      Teoria speculatiei:

criteriul este finalitatea actului juridic analizat

daca are ca finalitate un profit, actul poate fi de comert

speculatia se realizeaza prin cumpararea de maretii prime pt. realizarea unui produs finit vandut la pretul de cost, fie prin cumpararea unui produs finit si revanzarea la un pret mai mare

vanzarile in pierdere, pentru eliminarea de stocuri, sunt producatoare de profit pt. beneficiar (vanzarile promotionale)

c)      Teoria intreprinderii:

criteriul este modul de organizare a productiei

daca activitatea se repeta in timp, este o intreprindere, iar actele sau faptele sunt de comert

Grupe de participanti la rap. de drept comercial international.

Doctrina clasifica participantii in 2 grupe:

a)      Subiecti apartinand ordinii juridice intarnationale: statele si organizatiile internationale de state; acestea participa la rapoarte de comert international, desi nu au calitatea de comerciant, sunt institutii cu caracter statal sau interstatal care isi autoatribuie capacitatea de a incheia raporturi economice internationale.

b)      Subiecti partinand ordinii juridice intarnationale diverselor state: societatile comerciale, persoanele fizice comercianti, orice alte persoane juridice de drept privat care pot participa la un raport economic ce are un element de internationalitate

8. Statele ca participanti la rapoartele de drept comercial international

- sunt subiecti originari ai ordinii juridice internationale

- participa la raporturi economice in virtutea suveranitatii lor

- modul concret de participare este sub forma garantarii investitiilor straine pe teritoriul propriu, prin garantarea operatorilor sai facuta in strainatate sau a unor credite

- garanteaza pe propriul teritoiu statele mai putin dezvoltate

- statele pot participa la raporturile juridice ca persoana juridica sau ca actor investit cu o functie normative

- daca statul este persoana juridica - sunt unele inconveniente pentru ca el poate invoca imunitatea de jurisdictie sau de executare

pentru functia normativa - statul participa la elaborarea unor tratate internationale prin care se creeaza norme de drept uniform

9. Organizatiile internationale ca participanti la rap. de comercial international

sunt subiecti de drept public derivati

- se nasc si isi desfasoara activitatea in limitele stabilite prin statut

- ele nu pot invoca imunitatea de jurisdictie sau de executare

- capacitatea lor juridica este stabilita prin tratatul care le creeaza

- isi desfasoara activitatea cel putin in tarile membre, dar nu numai

10. Societati transnationale

Def: sunt societati transnationale sau multinationale acele societati comerciale care chiar la constituirea lor se fundeaza pe elemente fara caracter national (capitalul, sedii principale in state diferite), si care sunt lipsite de o legatura juridica cu un stat, astfel ca litigiile izvorate din interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive sunt scoase de sub competenta instantelor nationale spre a fi date instantelor speciale.

Forta lor economica a atins proportii impresionante (peste 4000 societati transnationale - cu activitatea in minim 6 state; vanzari anuale de minim 100 mil $; 20% din cifra de afaceri in alte state decat in cele unde au sediul princial)

Regimul juridic al societatilor transnationale (normele juridice aplicabile) se stabileste in functie de structura acestor societati. La inceput au aparut ca societati nationale desi erau multinationale - prima aparuta: soc franco-ramana de navigatie aeriana - 1920: a primit nationalitate franceza prin constituire chiar daca era multinationala. Prin actul de constituire se poate alege regimul juridic al tarii care se va aplica societatii. Exista insa si unele societati multinationale in a caror act constitutiv nu se face referire la normele juridice a nici unui stat, in acest caz aplicandu-se numai normele statornicite prin statutele proprii (ex: unele organisme constituite sub egida ONU; alte ex: BIRD, SFI, AID, SAS). In unele cazuri, normele consfintite prin actul de costituire, pot fi completate cu normele comune ale ale sistemelor de drept din statele participante.

De regula societatile transnationale evita jurisdictia instantelor nationale pentru litigiile care s-ar putea ivi in legatura cu interpretarea si aplicarea actelor lor constitutive. Ele convin ca asemenea litigii sa fie supuse spre solutionare unor tribunale internationale ad-hoc, in compunerea carora sa se asigure paritatea internationala: Curtea Internationala de Justitie sau tribunalele iternationale de arbitrare. Rezulta doua aspecte contradictorii: unul negativ (sustragerea acestor societati de sub incidenta legislatiilor nationale) iar altul pozitiv (constituirea unor norme acceptate de statele contractante ce ar servi drept premisa pt elaborarea unor legi uniforme cu aplicabilitate mai larga)

11. Statutul juridic al societatilor comerciale

Societatilor comerciale li se recunoaste statutul de comerciant in toate sistemele juridice

Statutul lor juridic, ca participanti la raporturile de comertul international difera de la un sistem de drept la altul.

Deoarece derularea raporturilor de comert international face inevitabila implicarea unor societati, constituite intr-o anumita tara in operatiuni comerciale care se consuma in alta tara, toate sitemele de drept national trebuie sa faca distinctie intre participantii la raporturile de comert in functie de nationalitatea subiectilor (persoane juridice - comercianti)

Determinarea nationalitatii:

o       Criteriu obiectiv - nationalitatea statului pe teritoriul caruia s-a inregistrat

o       Criteriul subiectiv (al controlului) - nationalitatea asociatilor (persoane juridice si fizice care detin actiuni sau parti sociale in numar suficient de mare pentru a detine controlul societatii)

o       In legislatia romana - nationalitatea societatii este data de tara unde se gaseste sediul principal

12. Activitatea internationala a societatilor comerciale

Din cauza participarii societatilor comerciale la rapoartele de comert international se pune problema recunoasterii internationale a personalitatii lor juridice

In legislatioa noastra: art 43 din L 105/1992 - "persoanele juridice straine cu scop patrimonial, valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, sunt recunoscute deplin in Romania"

Statutul juridic al sucursalei infiintate de catre persoana juridica intro alta tara este supus legii nationale a acesteia (a persoanei juridice constituante)

Statutul organic al filiatiei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridice care a infiintat-o.

Personalitatea juridica recunoscuta are anumite limitari:

o       Societatea straina nu poate dobandi mai multe drepturi decat cele ce i-au fost incredintate de legea societatilor (lex societatis)

o       Societatea straina nu poate dobandi in statutul de recunoastere drepturi pe care legea acelui stat nu le acorda societatilor comerciale facand parte din ordinea juridica nationala a statului respectiv.

Conventia de la Haga - 1 iunie 1956 - doua cerinte pentru recunoasterea personalitatii societatlor straine: situarea sediului principal si realizarea formalitatilor de publicitate a constituirii si de inregistrare a socirtatii sa se afle si respectiv sa fie efectuate pe teritoriul aceluiasi stat. Sediul real al societatii nu prezinta relevanta, deci persoana juridica recunoscuta in baza conventiei nu e opozabila statelor contractante a caror legislatie acorda o anumita importanta sediului real.

Schimbarea nationalitatii societatilor comerciale

In legislatia noastra, transferarea sediului principal in alta tara determina schimbarea nationalitaii acelei societati.

Schimbarea nationalitatii ridica urmatoarele probleme:

o       Problema de a stii ce lege guverneaza transferul: transferului i se vor aplica legile din ambele state: conditiile de forma - se vor aplica conform legislatiei din statul de unde se face transferul; legea noului stat va guverna modul de rezolvare a conflictului de legi (in timp si spatiu)

o       Problema (mai rar intalnita) de schimbare a nationalitatii societatii ca urmare a producerii unor mutatii de suveraintate

o       Schimbarea nationalitatii societatii datorita schimbarii statului juridic prin schimbarea noii legi care o guverneaza - prin efectul schimbarii nationalitatii, societatea comerciala dobandeste o noua lex societatis a caror exigente difera adesea de cele formulate in vechea societate

14. Domeniul legii societatii

Certitudinea raporturilor de comert international sunt in mare masura dependente de certitudinea statutului juridic al societatilor implicate - deci, lex societatis trebuie sa fie o lege extrateritoriala

Legea natioonala, poate adopta masuri de protejare a intereselor cetatenilor in raporturile cu societatile straine - conform principiului teritorialitatii legilor.

In alte cazuri, lex societatis are prioritate fata de legea nationala pentru anumite probleme: in materie imobiliara.

In ambele cazuri pot aparea probleme conflictuale solutionate astfel:

o Subscrierea de actiuni, privita ca o manifestare de vointa integrata nu ca o manifestare solitara de vointa este carmuita de lex societatis ca lege a ofertantului. In acest caz lex socieatatis, se aplica in urmatoarele probleme:

Drepturile si obligatiile asociatilor

Obligatiile celor care subscriu

Prescriptia extinctiva a dreptului de subscriere

Reglementarea obligatiilor in cazul aportului in natura

Evaluarea bunurilor aduse ca aport in natura

o Emisiunea de obligatiuni, deoarece nu modifica structua sau marimea capitalului, deci lex societatis nu primeste exclusivitate in aplicare. Se aplica numai atunci cand partile nu desemneaza o alta lege aplicabila

15. Reprezentatnta (agentia) societatii comerciale

• Este o entitate economico-juridica ce indeplineste o functie specializata, anume cea de intermediar intre societatea comerciala primara (cea care a costituito) si partenerii sai contractuali.
• Se deosebeste de sucursala sau filiala prin aceea ca un poate fi organizata ca intreprindere producatoare de marfuri, prestatoare de servicii sau executanta de lucrai pentru clienti, rolul ei reducandu-se doar la activitati de intermediere a unor raporturi contractuale intre societatea care a infiintat-o si alti participanti la circulatia bunurilor si cunostintelor.
• Indeplineste numai atributii de comisionar sau mandatar

16. Fuziunea internationala a societatilor comerciale

• Fuziunea este modul de concentrare al societatilor comerciale avand aceeasi nationalitate sau nationalitati diferite. In acest din urma caz are are caracter international
• Se poate infaptui in doua moduri diferite: contopire sau absorbtie
• Contopirea: unirea patrimoniilor a doua sau mai multe societati care astfel isi inceteaza existenta dand nastere unei noi societati diferita de cele care au preexistat
• Absobtie: incorporarea in patrimoniul unei societati (societatea absorbanta) a patrimoniilor altor societati (societati absorbite) care astfel isi inceteaza activitatea.
• Simpla reuniune a patrimoniilor, fara implicare asupra calitatii de subiect de drept nu constituie fuziune.
• Fuziunea trebuie decisa de adunarile generale ale societatilor si se poate realiza numai daca este permisa de legea nationala a fiecarei societati

17. Gruparea de tip trust

• Constituie o structura realizata prin reuniunea mai multor societati comerciale de forta economica relativ redusa in cadrul careia integrarea acestora este totala.
• Societatile isi pierd practic autonomia functionala fiind supuse unei conduceri centralizate.
• Este specifica zonei de comert Nord-Americane

18. Gruparea de tip holding

• Este in esenta ei o societate comerciala care, detinand in mod legal majoritatea actiunilor uneia sau mai multor filiale, are controlul activitatii acestora
• De regula holding-ul stabileste directive obligatorii pentru societatile aflate sub controlul sau pe linie financiara, de management si de comercializare a produselor
• Capitalul societatilor holding este de regula mult mai mic decat al societatilor controlate de aceasta.
• Societatile controlate nu-si pierd total autonomia

19. Gruparea de interes economic

• Este o entitate juridico-economica situata in limita de contract intre societatea comerciala si asociatie
• Societatile isi pastreaza autonomia functionala, gestionara cat si identitatea de sine ca persoane juridice. In acest sens se reunesc eforturile pentru realizarea in comun a unor obiective: birouri de vanzare, case de import export, centre de cercetare - pentru a le folosi in comun
• Sunt specifice dreptului comercial francez

20. Comerciantii persoane fizice

• Sunt subiecti de drept national, care participa intro masura redusa la raporturile de comert international
• Conditia lor juridica nu a primit o reglementare unitara pe plan international
• Conceptia franceza (obiectiva) - se recunoaste o asemenea calitate persoanelor care indeplinesc cumulativ doua conditii:
• Savarseste in nume propriu si pe cont propriu fapte de comert
• Activitatea comerciala astfel exercitata sa fie infaptuita cu titlu profesional, adica are un caracter de continuitate si sa vizeze ca finalitate asigurarea mijloacelor de existenta pentru acesta.
• Conceptia subiectiva - pretinde ca subiectul de drept in cauza sa aiba capacitatea de exercitiu ceruta de lege pentru dobandirea calitatii de comerciant
• In toate legislatiile nationale a fost instituita obligatia pentru comercianti de a tine anumite registre (registrul- jurnal, registrul- inventar, bilantul - sunt obligatorii). Aceste au rolul de mijloace de proba.

21. Continutul raportului juridic de comert international

• Este format din drepturile dobandite de subiectul activ si din obligatiile asumate de subiectul pasiv. De regula, fiecare participant la aceste raporturi cumuleaza in persoana sa calitate dubla, atat de creditor cat si de debitor
• Multe raporturi de comert international - contracte de factoring, leasing, etc. - au un continut complex implicand stabilirea intre subiectii de drept a mai multor raporturi juridice conexe generate prin efectul de acord de vointa multivalent.
• In numeroase situatii subiectii raportului juridic de comert international stabilesc continutul acestui raport facand trimitere la uzante comerciale codificate precum INCOTERMS sau RAFDT

22. Legea comerciala nationala - izvor al dreptului comercial international

• Legea comerciala nationala desemneaza ansamblul de norme juridice care in totalitatea lor formeaza dreptul comercial national
• Acesta se scindeaza in doua subansamble:
• Unul cuprinde norme cu vocatie generala de aplicare in domeniul comertului - dreptul comun comercial - Codul comercial roman si anumite legi speciale (L31/1990)
• Unul cuprinde norme cu aplicare numai in anumite zone ale comertului - norme juridice comerciale speciale.
• L 105/1992 - se distinge prin caracterul modern al solutiei adoptate:
• Problematica juridica a obligatiilor contractuale si extracontractuale - conditii de fond si de forma a contractelor.
• Contractul de vanzare, de intermediere, imbogatirea fara cauza, gestiune in afaceri
• Raspunderea pentru produse, pentru concurenta neloiala, transmiterea si stingerea obligatiilor
• Cambia, biletul la ordin, cecul
• Probleme legate de contractul de transport international
• Prescriptia extinctiva, statutul juridic al persoanelor juridice si fizice, tranzactiile judiciare
• Arbitrajul de drept international
• Conditiile de aplicare a legii nationale intr-un raport de comert international:
• Subiectii sa nu fi desemnat ca lex contractus o alta lege nationala
• Unul din subiecti sa fie resortisant al tarii careia ii face parte legea respectiva
• Aplicarea legii nationale vizate sa fie acceptata de ambii subiecti

23. Dreptul comun general - izvor al dreptului comercial international

Dreptul comertului international se analizeaza ca o prelungire a actiunii normelor de drept comercial national in domeniul raporturilor de comert international.Ansamblul de norme care il formeaza ramane totusi marcat de importanta pe care legile comerciale o au in definirea cadrului juridic de desfasurare a comertului intre parteneri de afaceri din tari diferite.

Normele de drept comercial national constituie o prelungire a actiunii normelor de drept civil asupra raporturilor comerciale. Realitatile economice care in totalitatea lor definesc comertul ca activitate prealabila,concomitenta si ulterioara productiei de marfuri, au dat un specific propriu normelor juridice care actioneaza asupra lor, in aceasta imprejurare a determinat in cele din urma automatizarea dreptului comercial in raport cu dreptul civil.

Dreptul comercial s-a format ca un segment al dreptului privat,dreptul civil fiind chintesenta dreptului privat.

acolo unde legea comerciala nu dispune,primeste aplicare legea civila

24. Uzantele comerciale. Concept. Clasificare

• Intr-o acceptiune larga, conceptul de uzante cuprinde intreaga gama de acte sau fapte care se exprima pe teren contractual    (sub forma de stipulatii contractuale) cu ocazia negocierilor in vederea incheierii unui contract sau chiar independent de orice activitate contractuala si uneori chiar impotriva unor stipulatii contractuale ori impotriva unor dispozitii legale
• Se disting in doctrina mai multe feluri de uzante:
• Uzante locale - sunt determinate pe baza unui criteriu geografic
• Uzante speciale - au in vedere obiectul contractelor de un anumit fel ori o anumita zona a activitatii comerciale:comertul cu zahar, comertul cu cereale, etc)
• Uzante generale - vizeaza ca domeniu de aplicare zona comertului in totalitatea ei
• Uzante normative si uzante conventionale - dupa forta juridica a uzantelor

25. Uzante normative

Dobandesc o putere similara normei de drept, tragandu-si puterea juridica dintr-o jurisprudenta bine stabilita ce le confera autoritate proprie

Se integreaza in continutul unor anumite legi iar componentele ei dobandesc aceeasi forta juridica precum legea pe care o completeaza.

Pot constitui izvor al dreptului comercial international in masura in care si legea pe care ele o completeaza este ea insasi izvor al dreptului comercial international

Uzantele normative isi trag geneza din uzantele conventionale ca urmare a consacrarii repetate, vreme indelungata a celor dintai de catre instantele judecatoresti - uzantele din domeniul bancar, din comertul international chiar si atunci cand ele erau contrare legii. Ex: prezumtia de solidaritate pasiva intre debitorii contractuali care este contrara codului civil.

26. Uzantele conventionale

• Sunt acelea care au originea in vointa contractantilor care au deplina libertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa stabileasca continutul contractului pe care l-au perfectat.
• Se formeaza de regula spontan, la propunerea unui partener contratual, prin acceptare sa de catre celalalt partener.
• Din cauza spontaneitatii prezinta doua grave inconveniente:
• Incertitudinea - se inlatura prin certificarea continutului lor de catre camerele de comert la cererea organului de jurisdictie sau a partii interesate
• Imprecizia - se inlatura prin formularea lor care poate fi data de organizatiile profesionale dintr-un anumit domeniu
• Sunt in esenta lor uzante profesionale

27. Paralela intre uzantele normative si uzantele conventionale

• In raport cu scopul lor, uzantele normative se diferentiaza de cele conventioanle prin aceea ca au ca finalitate completarea sau suplinirea legii (suntem de acord doar cu prima varianta - completarea legii)
• Uzantele ce tind la inlaturarea legii nu-si pot trage forta juridica din lege si ele nu pot inlatura aplicarea legilor imperative. Din aceasta categorie nu pot face parte decat uzantele conventionale.
• Forta juridica a uzantelor constituie un criteriu de distinctie intre uzantele conventionale si cele normative. Uzantele normative datorita stransei legaturi pe care o au cu legea tin de domeniul acesteia si dobandesc puterea si autoritatea ei. Aplicarea lor nu este dependenta de vointa partilor. Daca partile doresc sa nu li se aplice acele uzante, trebuie sa introduca in contract o clauza expresa in acest sens.
• Forta juridica a uzantelor conventionale este diferita, tin de domeniul contractului si se plaseaza in cadrul autonomiei de vointa a partilor. Ele se aplica in cazul contractului numai prin efectul acordului de vointa al partilor.
• Consecinte:
• Uzantele conventionale sunt receptate in contract prin vointa partilor, deci pe aceeasi cale poate fi evitata aplicarea lor
• Partile pot introduce in contract o stipulatie prin care sustrag acel contract de la aplicarea uzantelor comerciale conventionale ce in mod normal s-ar aplica.
• O uzanta conventionala receptata intr-un contract poate lipsi de eficienta o clauza din acelasi contract, prezumandu-se ca partile au introdus acea uzanta tocmai in acel scop

28. Conflictul intre doua uzante conventionale invocate de parti

Deoarece sunt expresia vointei partilor, conflictul intre asemenea uzante este similar conflictului intre doua stipulatii contractuale

Are prioritate uzanta care se plaseaza in timp mai aproape de data perfectarii contractului considerandu-se ca partile s-au referit la acea uzanta.

In cazul in care in intervalul de timp scurs de la data perfectarii contractului si data executarii lui s-a produs inlocuirea uzantei existente la incheierea contractului cu o alta uzanta are prioritate in aplicare uzanta existenta la contractare (daca nu au stipulat o clauza contrara in contractul lor).

Daca partile se realiaza implicit noii uzante ulterior statornicite, in opinia noastra, aceasta echivaleaza cu o modificare a contractului initial.

29. Conflictul intre o uzanta conventionala si o lege supletiva

• Uzanta conventionala trebuie considerata ca o stipulatie contractuala particulara avand caracter special in raport cu regula consacrata prin legea supletiva ce are caracter general.
• In acest caz are prioritate aplicarea uzantei conventionale.
• Aplicarea legii supletiva este conditionata de omisiunea partilor de a prevedea o alta rezolvare data, caci o asemenea lege este menita sa suplineasca vointa partilor, nu sa o inlature.

30. Conflictul intre o uzanta normativa si o lege imperativa

• In acest caz se face distinctie intre doua situatii diferite:
• Uzanta normativa completeaza o lege (civila sau comerciala) supletiva - conflictul se rezolva in favoarea legii (civile sau comerciale) imperative deoarece aceasta lege are forta juridica superioara legii supletive.
• Uzanta normativa copleteaza o lege (civila sau comerciala) imperativa - conflictul se rezolva dupa regulile aplicabile conflictelor dintre legi imperative, astfel: daca legea imperativa e o lege civila, are prioritate uzanta comerciala, deoarece legea comerciala are caracter special fata de cea civila; daca legea imperativa e comerciala, conflictul se rezolva in sensul cunoasterii primatului legii care in raport cu cealalta lege are caracter special.

31. Uzantele comerciale uniforme (standardizate)

Alaturi de conventia internationala, uzantele comerciale internationale uniforme constituie izvor international al dreptului comertului international.

Sunt reguli prin folosirea repetata a unor clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in diverse centre comerciale si pe care practica comerciala le-a pus in valoare operand o anumita standardizare si unificare a lor, realizata prin diferite metode (adoptarea de conditii uniforme cu caracter general, elaborarea de contracte model pt anumite categorii de marfuri, etc)

Cele mai importante varietati ale acestor uzante internatonale uniforme sunt: INCOTERMS (international Rules for the Interpretation of Trade Trems), RAFTD (The Revised American Foreign Trade Definition)

32. Principiul libertatii comertului

• Constituie premisa esentiala pentru desfasurarea normala a circulatiei bunurilor, valorilor si cunostinteleor la scara planetara.
• Este o conditie sine qua non pentru afirmarea dezvoltarea si consolidarea economiei de piata (este consacrat ca pricipiu constitutional - art. 134 alin 2 Constitutia Romaniei)
• Pe plan international acest principiu este reflectat in numeroase acorduri internationale multilaterale: cele ce fondeaza UE, Zona Nord Americana, actul finalal rundei Uruguay, Tratatul de la Roma 1957, Tratatul de la Maastricht 1992, etc

33. Principiul libertatii conventiilor

• Principalele instrumente juridice prin care se concretizeaza raporturile juridice de comert international sunt contractele comerciale internationale si titlurile de valoare. Dau expresie vointei juridice a subiectilor de drept implicati in aceste raporturi. Limitele puterii de decizie a acestor subiecti de drept sunt determinate prin legi imperative. Aceasta limitare marcheaza domeniul de aplicare al principiului libertatilor conventiilor.
• Conform acestui principiu, fiecare subiect se poate obliga numai prin propia lui vointa, numai la ceea ce accepta ca fiind interesul lui si numai in masura in care doreste.
• Acest principiu implica urmatoarele aspecte mai importante:
• Orice contract se incheie prin acordul de vointa al partilor
• Fiecare participant este liber sa-si aleaga partenerii contractuali si sa negocieze cu acestia conditiile contractuale.
• Partile sunt libere sa determine prin vointa lor, natura juridica, obiectul si continutul contractului
• Pe parcursul executarii contractului partile sunt libere prin vointa lor sa modifice sau sa rezilieze contractul
• Contractantii sunt liberi sa aleaga legea (romana sau straiana) care sa guverneze fondul si efectele contractului de comert international intervenit intre ele.
• Partile au libertatea de a alege jurisdictia (de drept comun sau arbitraj) careia se inteleg sa supuna eventualele litigii generate de contractul lor.
• In contractele comerciale internationale este discutabil primatul legii fata de vointa partilor. S-au conturat doua conceptii diametral opuse:
• Conceptia subiectiva - primeaza vointa partilor
• Conceptia obiectiva - primeaza legea

34. Principiul lex voluntatis

Constituie un caz particular de aplicare a principiului libertatii conventiilor in domeniul raporturilor de comert international, un reflex al acestuia in realitatile economice si juridice pe care le concretizeaza asemenea raporturi.

Doctrina defineste acest principiu ca norma conflictuala fundamentala, potrivit careia conditiile de fond (mai putin capacitatea partilor) si efectele juridice ale contractului comercial international sunt guvernate de legea desemnata in acest scop de catre partile contractante.

Deci, lex voluntatis, exprima regula de generala aplicare la contractele comerciale internationale, potrivit careia fondul si efectele obligationale ale acetor contracte sunt prioritar supuse legii desemnate de parti ca fiind competente sa le reglementeze.

Acest principiu este refelctat si in legislatia noastra (L 105/1992)

Teoretic, acest principiu se fundamenteaza pe principiul recunoasterii egalitatii tuturor sistemelor de legi nationale (cu referire speciala la dreptul comercial si civil).

Unele contradictii in legatura cu acest principiu se intalneste in legislatia SUA (al Doilea Amendament - permisiv - in comtradictie cu legislatia comerciala - restrictiva)

35. Arbitrajul comercial international. Notiune. Varietati.

• Intr-o acceptiune, conceptul de arbitraj international desemneaza mijlocul corespunzator de a reglementa rapid si echitabil litigiile internationale care pot sa rezulte din tranzactiile comerciale.
• In alta acceptiune conceptul poate fi definit ca metoda de solutionare a litigiilor nascute din relatiile comerciale internationale.
• Arbitrajul international se analizeaza ca jurisdictie speciala si derogatorie de la dreptul comun procesual, menita sa rezolve litigiile izvorate din raporturile comerciale internationale.
• Se prezinta sub forme variate:
• In functie de competenta materiala a arbitrajului:
• Cu competenta generala in materie
• Cu competenta special in domeniul comertului international (pentru anumite produse)
• In functie de competenta teritoriala a instantei de arbitraj:
• Arbitraje de tip bilateral (create prin conventii internationale bilaterale)
• Arbitraje de tip regional (intre statele dintr-o anumita zona geografica)
• Arbitraje avand o vocatie universala (au competenta la scara planetara)
• In functie de structura organizatorica:
• Arbitrajul ad-hoc (ocazional)
• Arbitrajul institutionalizat (permanent)
• In functie de atributiile conferite arbitrilor
• Arbitraje de drept strict - arbitrii statueaza potrivit normelor de drept incidente (de iure)
• Arbitraj de echitate - arbitrajul se realizeaza dupa principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept (de facto)
• In functie de aderentele (nationale sau internationale pe care le are obiectul litigiului):
• Arbitraj national - solutioneaza litigii izvorate dintr-un contract lipsit de aderente internationale
• Arbitraj strain (international) - litigii izvorate din contracte care au aderente internationale.

36. Arbitrajul institutional

Este o forma a arbitrajului de comert international a carei existenta nu depinde de durata unui anumit litigiu si care presupune exercitarea atributiilor jurisdictionale in mod neintrerupt, fiind organizat intr-un cadru institutionalizat prin lege cu caracter de permanenta si continuitate.

Prezinta o serie de avantaje care il fac sa fie preferat arbitrajului ad-hoc:

o       Competenta profesionala a arbitrilor

o       Procedura prestabilita pe care partile o pot recunoaste si i se pot conforma

• Lista arbitrilor constituie un element component al structurii fiecarui centru de arbitraj
• Se stabilesc prin regulamentul propriu reguli de procedura privind solutionarea litigiilor cu care este investita instanta arbitrala.

37. Arbitrajul ad-hoc (ocazional)

• Are urmatoarele trasaturi distinctive:
• Functionaza numai in vederea solutionarii unui litigiu desemnat; odata cu pronuntarea sentintei existenta acestei instante de arbitraj inceteaza.
• Atat structura cat si regulile de procedura pe care este chemat sa le respecte se stabilesc de catre impricinat in fiecare caz in parte
• Structura si procedura pe care trebuie sa o urmeze sunt variabile, dependente de vointa partilor
• In cazul in care e localizat in tara noastra este guvernat de prevederile unei conventii internationale (Geneva 1961)
• Daca e localizat in tara noastra poate fi supus, in temeiul vointei partilor, unei legi straine atunci cand o conventie internationala le autorizeaza sa exercite o atare optiune, daca legea internationala nu contrazice o norma imperativa din dreptul nostru.
• Are caracter facultativ esentialmente voluntar

38. Arbitrajul in echitate

Se analizeaza ca o varietate particulara a arbitrajului ad-hoc.

Este acea forma a arbitrajului comercial international care se realizeaza dupa principiile de echitate si nu potrivit normelor de drept.

Este de facto, si se caracterizeaza prin:

Arbitrul nu are obligatia sa aplice normele legale de drept material si nici pe acelea de procedura

Solutia data de arbitru are caracter definitiv, fiind inatacabila la o alta instanta de arbitraj.

39. Arbitrajul incredintat unor mediatori amiabili

Rolul incredintat de parti unor arbitrii care judeca in calitate de mediatori amiabili este acela de a gasii solutii tranzactionale in cauza,reciproc avantajoase partilor litigiante.

Ei sunt chemati sa raspunda unor exigente de natura comerciala si decid in deplina libertate fara a fii tinuti de prevederile unor dispozitiilegle ce ar putea fi invocate in litigiul respectiv.

Solutia pronuntata de arbitrii se poate abate de la cea prescrisa explicit sau implicit de normele legale incidente pentru cazul cand acestea ar fi aplicate.

40. Caractere generale ale arbitrajului comercial international

Se desprind trei caractere generale semnificative:

Caracterul arbitral

o       Exprima idea ca arbitrii au abilitatea necesara,sau mai exact puterea suficiente de a statua(adica de a judeca)cu privire la litigul carea u fost investiti sa-l rezolve.

o       Sursa puterii arbitrilor un este legea,ci vointa partilor litigiante exprimata intr-un atare sens in conventia de arbitraj; sau mai exact in clauza compromisorie sau actul de compromis convenit de ele cu referir la litigiul existent.

o       Arbitrul se comporta ca un judecator,deci se pronunta asupra pretentiilor formulate de parti manifestand impartialitate.

Caracterul comercial

o       Are caracter comercial arbitrajul avand ca obiect litigii nascute sau care se vor naste din operatiuni de comert international,intre persoane fizice sau juridice ce in momentul incheierii conventiei de arbitraj au sedii sau resedinte sau sedii in state diferite.

Caracterul international

o       Are ca obiect litigii internationale din domeniul comertului.

41. Natura juridica a arbitrajului comercial international

Conceptia contractuala

o       Concepe arbitrajul comercial international ca un ansamblu de acte juridice avand natura contractuala care resulta din faptul ca solutionarea litigiului ivit intre partenerii contractuali este organizata de catre ei insisi prin acordul lor, in limtele determinate de lege,astfel incat ea sa fie realizata de persoane care le inspira incredere.

o       Totodata, sentinta arbitrala un are putere de lucru judecat intre impricinati,fiind irevocabila de asemenea,prin vointa partilor.

Conceptia jurisdictionala

o       Se fondeaza pe premisa ca statul este detinatorul puterii legislative si al puterii judecatoresti. De aici, decurge dreptul sau exclusiv de a distribui justitia pe intregul teritoriu cuprins intre frontierele lui nationale, pentru orice fel de litigii si fara nici o deosebire pentru toti impricinatii.

o       Statul este liber sa dispuna ca in anumite domenii strict delimitate partile in litigiu sa fie sa fie autorizate de a supune diferendul lor spre solutionare arbitrajului.

Conceptia mixta

o       Arbitrajul este supus in principiu legii aplicabile conventiei de arbitraj, dar suporta si anumite incidente ale legii forului ce decurg di natura jurisdictionala a activitatii de arbitrare,activitate ce in esenta sa ramane nica si are ca finalitate solutionarea corecta si echitabila a litigiului existent intre partile raportului juridic de comert international.

Legea aplicabila arbitrajului international

Nu se confunda cu legea aplicabila fondului litigiului

Specificul arbitrajului si domeniului de aplicare a legii autonomiei

o       Legea autonomiei nu este specifica numai obligatiilor contractuale (de ex: exista si in regimurile matrimoniale in unele legislatii)

o       Jurisdictia arbitrala isi are fundamentul in vointa partilor, arbitrii nu presteaza un serviciu public

o       Arbitrajul nu este incompatibil cu legea autonomiei.

Deci: arbitrajul comercial international poate primi incidenta legii autonomiei nu in virtutea naturii sale contractuale ci pentru ca acestea se impun chiar si atunci cand conventia arbitrala se refera la o materie extracontractuala.

Opinia dominanta in doctrina - determinarea dreptului aplicabil in ceea ce priveste actele ce implica activitatea arbitrala, se face tinand cont de dubla influenta - contractuala si jurisdictionala.

43. Clauza compromisorie

Este acordul partilor unui contract principal exprimat printr-o stipulatie inserata in cuprinsul acelui contract sau printr-un inscris separat de a supune litigiile lor ce s-ar putea ivi in legatura cu executarea sau neexecutarea contractului respectiv, unui anumit arbitraj.

Indeplinesc urmatoarele functii mai importante:

o       Produce efecte obligatorii pentru parti.

o       Inlatura competenta instantelor judecatoresti ordinare in problema solutionarii litigiului.

o       Confera arbitrilor puteri cu privire la solutionarea litigiului dintre partile contractante.

o       Permite organizarea unei proceduri care sa conduca in conditii de eficienta optima la pronuntarea unei sentinte susceptibile de executare fortata.

44. Autonomia clauzei compromisorii

Se concretizeaza prin:

o       Invaliditatea contractului principal nu antreneaza invaliditatea clauzei compromisorii

o       Rezolutiunea sau rezilierea contractului pricipal nu pot produce nici un impact asupra clauzei compromisorii

o       Legea aplicabila conventiei arbitrajului poate fi diferita de legea aplicabila contractului principal.

45. Compromisul

Este o conventie prin care partile stabilesc ca litigiul ivit sa nu fie supus jurisdictiei ordinare ci unui arbitraj

Indeplineste urmatoarele conditii:

o       Se refera la un litigiu existent

o       Sa exprime vointa partilor in litigiul respectiv, adica sa fie supus spre solutionare arbitrajului

o       In cuprinsul compromisului partile desemneaza arbitrul sau arbitrii ce urmeaza sa statueze asupra contenciosului lor

o       Actul de compromis trebuie sa contina precizari necesare cu privire la organizarea arbitrajului asupra caruia partile au convenit, precum si la procedura de arbitrare

46. Legea aplicabila arbitrajului comercial international

Prin prisma conceptiei contractualiste:problema determinarii legii aplicabile arbitrajului isi gaseste rezolvarea prin luarea in considerare a autonomiei de vointa in alegerea legii aplicabile tuturor actelor pe care le implica arbitrajul.

In conceptia jurisdictionala legea aplicabila arbitrajului este legea forului:recunoaste arbitrajului o dubla natura - contractuala si jurisdictionala - pretinde ca este inevitabila o aplicare distributiva a reglementarilor legale incidente: legea autonomiei este competenta sa regleze ativitatea contractuala, iar legea forului domina activitatea jurisdictionala.

In doctrina juridica au fost evidentiate urmatoarele aspecte

o       Legea autonomiei nu este specifica numai obligatiilor contractuale, ci primeste aplicare si in alte materii ca de pilda aceea a regimurilor matrimoniale

o       Jurisdictia arbitrala isi are fundamentul in vointa partilor; arbitrii nu presteaza un serviciu public, sarcina lor este determinata si limitata de vointa partilorcare constituie si sursa unica a puterii organului arbitral.

o       Arbitrajul nu este incompatibil cu legea autonomiei,el poate suporta impactul acestei legi care este apta sa-i confere supletea necesara pentru atingerea finalitatilor urmarite.

47. Continutul conventiei de arbitraj

48. Contractul de comert international. Caractere juridice

Def: Acordul de vointa realizat intre doi sau mai multi participanti la comertul international (subiect de drept apartinand ordinii juridice internationale sau subiect de drept apartinanad ordinii de drept nationale) din state diferite in scopul de a crea, modifica ori stinge raporturi juridice de comert international.

Caractere juridice:

o       Contract cu titlu oneros (exceptii: distribuirea gratuita de esantioane, soldarea unor marfuri, licentele neremunerate de brevete de inventie)

o       Contracte sinalagmatice concrete (exceptie - contractul de gaj comercial)

o       Contracte comutative

o       Contracte consensuale

o       Sunt acte sau fapte de comert