NOTIUNI GENERALE DESPRE CONSTITUTIE

NOTIUNI GENERALE DESPRE CONSTITUTIE

NOTIUNEA DE REGIM CONSTITUTIONAL

Experienta istorica dovedeste ca fiecare stat isi stabileste modul de organizare si exercitare a puterii in constitutie. Nu intereseaza, din acest punct de vedere, daca constitutia statului se prezinta sub forma unor cutume sau a unui act adoptat printr-o procedura speciala.

Legea fundamentala a tarii = Legea suprema = Pactul fundamental =CONSTITUTIE.

Acest concept poate fi definit dintr-o dubla perspectiva: materiala si formala.

Din punct de vedere material, regimul constitutional exprima ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa a dezvoltarii sale. Orice stat, numai prin faptul existentei sale, are o organizare, o constitutie.

Din punct de vedere formal, regimul constitutional exprima exteriorizarea sau obiectivarea ansamblului de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-un document politico-juridic (constitutie). Regimul constitutional in sens formal corespunde statelor moderne, care sunt guvernate pe baza constitutiilor scrise.

Substanta regimului constitutional - regulile de organizare si conducere a statului, indiferent care ar fi forma lor: cutumiara sau scrisa.

Fiecare stat modern are nevoie de o Constitutie, pentru ca intr-un stat de drept, guvernantii nu exercita puterea decat in virtutea unor prerogative stabilite intr-un act, prin care sunt investiti cu anumite functii. O asemenea investire se face prin intermediul constitutiei. Guvernantii (organe care exercita cele trei puteri: legislativa, executiva, judecatoreasca) detin prerogative in baza constitutiei sau a unui act normativ cu valoare constitutionala si nu a unei legi ordinare sau organice. Uneori, atributiile lor concrete pot fi (si sunt) stabilite prin lege, dar in prealabil este necesar ca locul, rolul si functiile acestora in sistemul de guvernare sa fie stabilite in constitutie. Intr-un stat se legifereaza, se administreaza si se judeca potrivit constitutiei.

NOTIUNEA DE CONSTITUTIE

Din punct de vedere etimologic, cuvantul constitutie deriva din substantivul latin constitutio = dispozitie, ordin. In sistemul de drept roman, constitutie inseamna edictul semnat de imparat si a carui forta juridica era superioara celorlalte acte juridice adoptate de autoritatile publice ale imperiului.

Inca de la inceputul mileniului II apare ideea de act cu valoare juridica superioara cutumelor existente in diferite state. Cuvantul constitutie se foloseste si in terminologia ecleziastica pentru a desemna regulile monahale.

Notiunea de constitutie era folosita pentru a delimita in unele state, unele acte politice sau juridice, de simple legi sau statute. A fost folosita in Polonia de la sfarsitul secolului al XV-lea pentru a defini hotarari adoptate de Seim.

Termenului de constitutie ii era preferat cel de ,,lege fundamentala", folosit in Evul Mediu pentru a desemna acte ale puterii statale inzestrate cu o forta juridica superioara.

Constitutia scrisa se prezinta sub forma unui document politico-juridic, avand mai multe sau mai putine articole si care era adoptat direct de popor sau de reprezentantii acestuia, potrivit unei proceduri speciale si solemne. Pentru a capata insusirile unei constitutii, documentul trebuie sa intruneasca anumite conditii de forma si fond.

Conditii de fond:

Prevederile sa aiba un caracter politic, sa priveasca raporturi de putere;

Prevederile sa aiba un caracter normativ, sa fie general-obligatorii.

Conditii de forma:

Constitutia sa fie adoptata printr-o procedura legislativa;

sa aiba o forta juridica superioara tuturor celorlalte acte normative in stat.

Legea suprema a oricarui stat - constitutia - este un act politico-juridic fundamental, influentat de o anumita filozofie sociala si adoptat de natiune sau in numele ei, pentru a stabili forma de stat, modul de organizare si functionare a puterilor statului si raportul intre acestea, principiile generale ale ordinii juridice a societatii si drepturile si indatoririle cetatenilor, act care este adoptat si modificat potrivit unei proceduri speciale. Aceasta definitie este valabila in principal pentru tipul de constitutie-conventie, adica constitutia adoptata de Adunarea Constituanta, organism constituit din reprezentantii natiunii alesi prin vot universal.

Din punct de vedere al politologiei, constitutia este ansamblul normelor politice si legale fundamentale care prescrie reguli de guvernare.

Din punct de vedere sociologic, constitutia este un pact social (acord national incheiat intre oameni) intervenit intre guvernant si guvernati, prin care acestora din urma li se garanteaza un sumum de drepturi, in schimbul acceptarii de catre ei a puterii de comanda si a dominatiei la care sunt supusi de guvernant, fara, insa, ca acesta sa devina tiranic. Respectarea acordului este asigurata printr-o infrastructura institutionala (institutii politice sau autoritati publice), organizata pe principiul separatiei puterilor si al verificarii lor reciproce (cheks and balances), prevazute in constitutie.

Exista doua forme principale ale constitutiei:

- Constitutia cutumiara

- Constitutia scrisa

Continutul constitutiei cutumiare: - obiceiuri, traditii, practici care au ca trasatura comuna faptul ca sunt nescrise si ca reglementeaza modul de organizare si functionare a organelor de guvernare si raporturile intre ele, statutul indivizilor.

Doua elemente ar trebui reunite de o norma pentru a i se conferi calitate de cutuma:

a. elementul material (consta in continutul cutumei)

b. elementul psihologic (consta in cunoasterea de catre destinatarii cutumei a existentei acesteia).

Pentru a deveni cutuma, obiceiul constitutional trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa se repete; durata actelor de repetare sa fie relativ indelungata; repetarea sa fie constanta; obiceiurile repetate sa fie clare; obiceiul sa intruneasca consensul destinatarilor sai.

Cutuma constitutionala are un caracter istoric. Pana in secolul al XVIII-lea, raporturile constitutionale erau reglementate prin cutuma. Rarele documente politice: Magna Charta din 1215 s.a., prin care se reglementeaza unele raporturi intre rege si supusii sai, nu puteau fi socotite constitutii in intelesul pe care il dam astazi acestui document.

Modalitatile practice de exercitare de catre natiune a puterii sale suverane nu se regaseau in cutuma constitutionala. De aceea, reprezentantii natiunii au militat pentru inlocuirea cutumei cu dispozitii scrise, care prezentau avantajul ca puteau reglementa si alte probleme sociale: raporturile intre stat si natiune, drepturile si libertatile publice, controlul natiunii aspra modului in care este guvernata.

Constitutia cutumiara este din punct de vedere al formarii sale supla, dar nesigura. Ca orice cutuma, cutuma constitutio-nala, este esentialmente supla pentru ca s-a format in timp, fara a intruni conditii speciale de forma. Ea a transpus in practica, fie vointa unei persoane fata de un model de organizare politica, fie interese sociale vizand: prevenirea confuziei puterilor sau a subordonarii unei puteri de catre alta; cutuma a fost verificata si modelata pe parcursul mai multor generatii; nu se cere nici o procedura sau conditie formala pentru ca o cutuma sa fie modificata. Cutuma evolueaza odata cu transformarile ce se produc in viata politica a statului.

Supletea cutumei poate fi in unele cazuri un inconvenient. Existenta sau disparitia cutumei nefiind legate de actiunea unui organism sau a unei persoane si nici de o anumita procedura, poate da nastere la controverse. Nefiind inregistrata intr-un document, cutuma constitutionala nu poate fi invocata intotdeauna si in toate cazurile de usurinta, mai ales in cazul in care se afla in concurenta cu o alta cutuma avand un continut asemanator.

Supletea cutumei constitutionale a fost considerata de partizanii acesteia un avantaj incontestabil fata de rigiditatea textului scris, ce nu poate fi adaptat cu usurinta la transformarile sociale. Adversarii cutumei au obiectat ca:

a) traditia sau cutuma constitutionala se caracterizeaza prin incertitudine si este incompleta;

b) cutuma fiind intr-o continua miscare, nu are o forma definitiv stabilita si nu i se cunoaste cu precizie nici continutul. Altfel spus, nu se cunoaste daca un fapt derogand de la cutuma este un element de progres constitutional sau un element negativ, care contravine acestuia;

c)  regulile cutumiare nu pot fi o stavila impotriva abuzurilor autoritatilor publice.

Doua elemente ar trebui reunite de o norma pentru a i se conferi calitatea de cutuma:

elementul material - consta in cutuma propriu-zisa. Cutuma se formeaza printr-o repetare continua a anu-mitor acte, proceduri sau obiceiuri. Repetarea trebuie sa fie identica si sa se desfasoare timp indelungat;

elementul psihologic - convingerea fiecarui destinatar al cutumei ca ea exista si ca trebuie sa se conformeze continutului sau prescriptiei acesteia.

Constitutia scrisa a fost adoptata prima oara de catre fostele colonii engleze din America, dupa 11 ani de la cucerirea independentei, ca un act care a consfintit si a consolidat emanciparea lor politica in raport cu Coroana britanica, stabilita prin Declaratia de Independenta din 4 iulie 1776.

Aparitia Constitutiei scrise a fost rezultatul luptei burghe-ziei aflata in ascensiune economica si politica impotriva absolutismului federal.

Constitutia scrisa asigura o mai mare stabilitate si securitate a institutiilor politice, deoarece continutul articolelor sale este clar. Regula de drept scrisa are avantajul claritatii si preciziei, prin intermediul ei se stabileste cu exactitate cadrul de organizare al puterilor, se sanctioneaza incalcarea abuzurilor de putere. Suprematia constitutiei se asigura prin controlul constitutionalitatii legilor si al altor acte cu un continut normativ: regulamente de organizare si functionare ale parlamentului, decrete, ordonante ale guvernului. Atata timp cat este in vigoare, constitutia este practic intangibila.

In constitutie au fost inscrise drepturile si indatoririle cetatenesti, garantiile impotriva tiraniei si abuzului de putere.

In doctrine, se admite ca sunt doua tipuri de constitutie scrisa:

constitutii foarte clare si in acelasi timp scurte, care se limiteaza la fixarea unor principii si reguli esentiale privind modul de constituire a organismelor statului si raporturile intre acestea, precum si drepturile si indatoririle cetatenesti;

constitutii foarte lungi dar complicate in detalii de redactare. Ele tind sa reglementeze institutii juridice care fac parte din alte ramuri de drept: ocrotirea familiei, detalii ale intocmirii si aprobarii bugetului, raporturi intre patronat si guvern, intre patroni si salariati s.a..

Raportul intre constitutia scrisa si cutuma constitutionala

De vreme ce constitutia defineste cu claritate regulile aplicabile si prevede modalitatile pentru revizuirea sa, nu se poate admite aplicarea simultana a unei dispozitii constitutionale scrise si a unei cutume avand un alt continut, deoarece astfel am accepta modificarea constitutiei scrise, iar prin cutuma s-ar ajunge sa se puna sub semnul intrebarii stabilitatea constitutiei sau sa se deschida calea oricaror forme de abuzuri prin inlocuirea regulilor scrise cu cutume constitutionale. Cutuma nu poate niciodata sa modifice sau sa inlocuiasca o dispozitie constitutionala scrisa si precisa. Aceasta nu-si va pierde niciodata valoarea juridica, chiar daca nu este aplicata o perioada indelungata.

In legatura cu rolul si locul cutumei constitutionale in sistemul juridic bazat pe codificarea generala a normelor de drept, pot fi distinse cel putin doua situatii:

Cutuma contra legem

Cutuma praeter legem

Cutuma praeter legem - completeaza legea constitutio-nala. Daca constitutia nu reglementeaza suficient de clar o institutie politica, este permis sa se apeleze la cutuma pentru a se completa lacuna sau pentru a clarifica continutul unei dispozitii constitutionale. Este vorba despre o cutuma supletiva sau interpretativa.

Cutuma contra legem contrazice regula constitutionala scrisa. Este dificil sa se admita cutuma contra legem.