EXECUTARE INDIRECTA A OBLIGATIILOR (EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT)

EXECUTARE INDIRECTA A OBLIGATIILOR (EXECUTAREA PRIN ECHIVALENT)

Notiune: Daca executarea in natura a obligatiei nu este posibila, nici pe cale judecatoreasca, nici pe cale de executare voluntara, nici pe cale de executare silita, creditorul are dreptul la executarea obligatiei prin echivalent, sau la dezdaunari, care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit datorita neexecutarii sau executarii necorespunzatoare a obligatiei. Dezdaunarile se mai numesc despagubiri sau daune-interese. Despagubirile se acorda fie sub forma unei sume globale de bani, fie sub forma unor sume prestate periodic.

Executarea indirecta a obligatiei se mai numeste executare prin echivalent.

Situatii in care executarea in natura a obligatiei nu mai este posibila si deci se impune obligarea debitorului la despagubiri.

in cazul obligatiilor de a face cand:

-obligatia este intuitu personae si debitorul nu o executa

-obligatia trebuia executata intr-un anumit termen, considerat esential de catre creditor

-in cazul obligatiilor de a nu face, daca debitorul nu-si executa obligatia.

In cazul obligatiilor de a nu face, daca debitorul nu-si executa obligatia

Categorii de despagubiri sau daune interese

-daune interese moratorii care reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei

-daune interese compensatorii, care reprezinta prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutarii totale sau partiale a obligatiei.

Conditiile acordarii despagubirilor (daunelor-interese)

1.Prejudiciul - neexecutarea, executarea cu intarziere ori necorespunzatoare a obligatiei si prejudiciu trabuie sa existe o legatura de cauzalitate, proba incumba creditorului.

2.Culpa debitorului - neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei trebuie sa fie imputabila debitorului, adica sa se datoreze culpei sau relei lui credinte.

Proba - deosebim

-in cazul obligatiilor de a nu face, creditoruol va trebui sa dovedeasca faptul savarsit de debitor prin care se incalca aceasta obligatie

-in cazul obligatiei de a da si de a face, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei.

Forta majora si cazul fortuit

Forta majora este o imprejurare, un eveniment, o situatie de fapt, care nu au fost previzibile in mod normal si care au pus pe debitor in imposibilitatea de a executa obligatia.

Punerea debitorului in intarziere

Pentru ca intarzierea debitorului sa produca efecte juridice specifice, trebuie ca debitorul sa fie pus in intarziere cu privire la executarea obligatiei.

Punerea in intarziere se poate face in urmatoarele forme:

-notificare prin intermediul executorului judecatoresc

-cererea de chemare in judecata a debitorului, prin care se pretinde executarea obligatiei

Exceptii: In unele cazuri nu este necesara punerea in intarziere, debitorul fiind de drept in intarziere. Acestea sunt:

-la vanzarea de produse si lucrurile mobile, vanzarea se rezolva de drept si fara punerea in intarziere in folosul vazatorului, dupa expirarea termenului pentru ridicarea lor.

-cand partile au convenit expres ca debitorul este in intarziere la termenul la care trebuie sa execute, fara indeplinirea vreunei formalitati.

-cand obligatia, prin natura sa, nu putea fi indeplinita decat printr-un termen determinat, pe care debitorul l-a lasat sa expire fara a executa.

-in cazul obligatiilor continue, cum sunt obligatiile de furnizare a energiei electrice, a apei sau aceea de intretinere a unui bun

-in cazul incalcarii obligatiilor de a nu face

Efectele punerii in intarziere

-debitorul datoreaza creditorului daune-interese moratorii

-se stabileste refuzul debitorului de a executa obligatia, iar creditorul are dreptul sa ceara daune-interese compensatorii

Efectele punerii in intarziere inceteaza fie prin faptul debitorului, care recurge la oferta reala urmata de consemnatiune, fie prin fapta creditorului, cand renunta expres sau tacit la punerea in intarziere.

Felurile conventiilor de modificare a raspunderii:

-conventia de neresponsabilitate ce exonereaza in intregime pe debitor de raspundere (conventia de exonerare)

-conventia prin care se limiteaza raspunderea

-conventia care agraveaza raspunderea - creditorul isi asuma obligatia de a raspunde pentru cazul fortuit si de forta majora.

Conventiile de modificare a raspunderii debitorului nu au nici un efect asupra obligatiei initiale asumate de debitor, care trebuie executata.

Evaluarea daunelor-interese

1.Evaluarea judiciara - evaluarea daunelor-interese se face de instanta de judecata, dupa criteriile stabilite de lege

-prejudiciul suferit de creditor datorita neexecutarii, executarii cu intarziere ori necorespunzatoare a obligatiei cuprinde pierderea efectiva suferita si castigul pe care debitorul nu l-a putut realiza.

-Daunele-interese datorate sunt cele care au fost prevazute sau care au putut fi preavzute la incheierea contractului. Rezulta ca debitorul este tinut sa repare numai prejudiciul previzibil la momentul incheierii contractului. Acest criteriu este aplicabil numai in nateria raspunderii contractuale, nu si in materia raspunderii delictuale.

Exceptie:

Cand vina debitorului in neexecutarea obligatiei imbraca forma dolului, adica a intentiei, problema stramutandu-se in domeniul delictual.

-sunt supuse repararii daunele-interesele care sunt o consecinta directa a neexecutarii obligatiei, adica daunele imediat si directe provocate de neexecutarea obliar nu cele care sunt o consecinta indirecta si indepartata a acestei neexecutari.

2.Evaluarea legala - aceasta se face de catre lege si este prevazuta in privinta prejudiciului suferit de creditor in cazul neexecutarii unei obligatii care are ca obiect o suma de bani. Asemenea obligatie se poate executa intotdeauna in natura. Debitorul nu este tinut la plata despagubirilor compensatorii ci numai la plata despagubirilor moratorii (pentru intarziere)

-creditorul poate pretinde ca daune dobanda legala. Partile nu pot prevede o dobanda mai mare, dar pot prevede una mai mica.

-creditorul nu are obligatia de a face dovada ca prin intarziere I s-a cauzat un prejudiciu

-daunele-interese constand in dobanda legala sunt datorate de regula, din ziua chemarii in judecata. Notificarea prin executorul judecatoresc nu este suficienta pentru acordarea daunelor-interese.

Dobanda poate fi legala sau conventionala

Dobanda este legala cand:

-debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de BNR

-dobanda legala de 6% in relatiile de comert exterior si in alte relatii economice internationale si cand s-a stipulat plata in moneda straina.

In ceea ce priveste dobanda conventional , obligatia de a plati o dobanda mai mare decat cea stabilita in conditiile legii este nula de drept.

3.Evaluarea conventionala

Se pot deosebi doua situatii:

-partile convin asupra cuantumului despagubirilor dupa ce s-a incalcat obligatia contractuala si deci s-a produs prejudiciul.

-partile convin cu privire la cuantumul daunelor inainte de prejudiciul sa se fi produs.

Partile pot proceda in doua feluri:

-in cuprinsul contractului din care rezulta obligatia respectiva, partile prevad, printr-o clauza contractuala, intinderea prejudiciului datorat in caz de neexecutare, executare cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei. Asemenea clauza se numeste clauza penala

-partile evalueaza daunele interese printr-o conventie separata, inainte de a se produce prejudiciul.

Clauza penala

Def.Prin clauza penala se intelege conventia accesorie prin care partile determina anticipat, echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere ori necorespunzatoare a obligatiei, de catre debitorul obligatiei. Clauza penala se poate insera chiar in contractul generator de obligatie sau intr-o conventie separata.

Natura juridica: este o conventie, dar cu caracter accesoriu fata de conventia din care rezulta obligatia principala, adica daca obligatia principala nu este valabila nici clauza penala nu este valabila.

-clauza penala determina anticipat cuantumul prejudiciului in caz de neexecutare a obligatiei, dar nu creeaza pentru debitor posibilitatea de a se libera printr-o alta prestatie decat cea principala.