EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA IN INFRACTIUNILE DE OMUCIDERE

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA IN INFRACTIUNILE DE OMUCIDERE

1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1. Probele si mijloacele de proba

Procesul penal constituie un proces de cunoastere in care organul penal trebuie sa ajunga la aflarea adevarului. in activitatea de stabilire a adevarului elementele care duc la realizarea cunoasterii sunt dovezile prin intermediul carora organul judiciar isi formeaza convingerea.

Datele sau informatiile care ajuta la realizarea cauzei penale sunt furnizate prin intermediul probelor. in acest sens in art. 62 C.pr.pen. se arata ca in vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Complexitatea informatiilor pe care le aduc probele in procesul penal au condus la definirea lor ca elemente de fapt care servesc la cunoasterea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei (art. 63 C.pr.pen.).

Probele pot fi clasificate dupa diverse criterii ca fiind: probele in acuzare si aparare; probele principale, secundare si incidentale; probele imediate si mediate; probele directe si indirecte.

Desi legea nu defineste in mod expres mijloacele de proba, rezulta din continutul art. 64 C.pr.pen. ca ele sun mijloacele prin care se constata acele elemente de fapt ce pot servi ca proba in procesul penal.

Mijloacele de proba admise in legislatia procesuala penala romana sunt limitativ prevazute in art. 64 C.pr.pen. dupa cum urmeaza: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului; declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii civilmente responsabile; declaratiile martorilor; inscrisurile; mijloacele materiale de proba; constatarile tehnico-stiintifice; constatarile medico-legale si expertizele.

Probele nu au valoare mai dinainte stabilite. Aprecierea fiscarei probe se face de organul de umrarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerilor formate in urma examinarii tuturor probelor administrate si conducandu-se dupa constiinta lor (art. 63 al. 2 C.pr.pen.).

Astfel cum am aratat, una din mijloacele de proba este expertiza.

2. Expertizele

Aflarea adevarului in cauzele penale necesita cunoasterea si rezolvarea unor probleme de stricta specialitate pe care organul judiciar penal nu le are. in asemenea cazuri se recurge la cunostintele unor experti dispunand din oficiu sau la cerere efectuarea unor expertize.

Potrivit art. 116 C.pr.pen. cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata, dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.

Expertizele sunt mijloace de proba cu ajutorul carora se cerceteaza in mod stiintific fapte, persoane, lucruri sau fenomene prin care se ajunge fie la obtinerea unei probe, fie la evaluarea exacta a unei probe deja existente, fie la echilibrarea a doua sau mai multe elemente de proba disonante.

in practica judiciara expertizele pot interveni in domenii foarte variate. Astfel in functie de natura problemelor ce urmeaza a fi lamurite, organele judiciare penale pot dispune efectuarea urmatoarelor expertize:

- expertiza criminalistica care poate fi la randul ei de mai multe feluri si anume: dactiloscopica, traseologica, balistica, tehnica a actelor, grafica, biocriminalistica etc;

- expertiza contabila prin care se lamuresc aspecte privind evidenta financiara, controlul si revizia contabila;

- expertiza tehnica cu ajutorul careia pot fi lamurite anumite probleme in cazul accidentelor de circulatie; in cazul infractiunilor contra protectiei muncii etc;

- expertiza medico-legala prin care pot fi lamurite problemele privind mortile subite, violente, leziunile traumatice corporale suferite, respectiv starea psihica a faptuitorului in momentul savarsirii faptei, stare si de care de multe ori depinde si raspunderea penala a acestuia.

Rezulta deci ca in cadrul expertizelor medico-legale se inscriu si expertizele psihiatrice despre care vom trata in capitolele urmatoare.

2. EXPERTIZELE MEDICO-LEGALE Sl EXPERTIZA PSIHIATRICA

1. Definitie

Expertiza medico-legala este o forma a expertizei judiciare prin care medicii legisti din cadrul institutiilor si laboratoarelor de specialitate cerceteaza si se pronunta la cererea organelor judiciare asupra unor fapte sau imprejurari cu caracter medical care intereseaza justitia.

Expertiza medico-legala se caracterizeaza prin:

a) oficializarea ei in sensul ca se efectueaza numai in cadrul institutiilor si serviciilor specializate;

b) raspunderea dubla care revine medicilor legisti atat fata de institutia sau serviciul unde functioneaza cat si fata de organul judiciar care a ordonat efectuarea unei astfel de expertize;

c) valabilitatea expertizei depinde de competenta materiala a organelor si medicilor care o efectueaza;

d) necesitatea conlucrarii permanente dintre medicul legist si organele judiciare in sensul cunoasterii si informarii reciproce privind datele de aanchete juridice si medicale;

e) urgenta efectuarii expertizei dispuse tinand cont de deteriorarea biologica, modificarile inerente obiectului persoanei supuse expertizarii: cat si de principiul celeritatii procesului penal.

Expertiza medico-legala psihiatrica este o activitate medicala complexa prin care o comisie de medici experti (de regula un medic legist si doi psihiatrii) stabileste starea de sanatate mintala a unei persoane cu o implicatie judiciara penala sau civila. Aceasta expertiza trebuie sa furnizeze organelor judiciare elementele medicale cele mai caracteristice in legatura cu personalitatea celui examinat si sa stabileasca daca a actionat cu intentie, a acceptat in mod constient producerea rezultatului si a prevazut caracterul periculos si urmarile faptei comise. De asemenea, sa aprecieze influenta unor eventuale tulburari psihice asupra capacitatii de a discerna actiunile sale cu referire in special la starea psihica in timpul comiterii infractiunii, gradul de alterare a nivelului de constiinta, precizand in concluzie prezenta sau absenta discernamantului.

in analiza discernamantului persoanei implicate - in legatura cu infractiunea comisa - expertizei psihiatrice ii revine sarcina de a corela criteriile biologice, medicale, psihopatologice etc. Pe langa informarea descriptiva asupra comportamentului clinic al persoanei examinate se vor utiliza metode de investigatii functionale in scopul decelerarii eventualelor deficiente morfo-functionale, indeosebi encefalice, in vederea stabilirii raportului cauzal intre situatia patologica si starea de constiinta a persoanei examinate, in imprejurarea determinata, sau a complexului d.e factori biologici participanti la determinarea diferitelor grade de deisolutie psihica.

Obiectul expertizei medico-legale psihiatrice urmareste solutionarea a trei mari probleme:

- stabilirea stiintifica a starii de sanatate psihica a individului pe baza de explorare clinica si examinare de specialitate;

- starea generala a nivelului de constienta si eventuala afectare a discernamantului in raport de boala si de modul de comitere a faptei imputabile;

- recomandarea de masuri medico-sociale adecvate in functie de boala in vederea recuperarii si reintegrarii sociale a individului.

2. Reglementarea juridica

Potrivit art. 119 C.pr.p. cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, organul de urmarire penala sau instanta se adreseaza acestuia pentru efectuarea expertizei.

Organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala este reglementata in prezent de Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 1 din 20.01.2000 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 22/21.01.2000), respectiv Hotararea Guvernului nr. 774 din 7.0.200 - pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 1/2000 cat si Ordinul nr. 1.134/C/255/2000 - comun al ministrului de stat, ministrul justitiei si al ministrului de stat, ministrului sanatatii pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale (Mon. Of. nr.459/19.09.2000).

Din actele normative de mai sus, in legatura cu efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice retinem urmatoarele articole:

- serviciile de medicina legala judetene efectueaza expertize si constatari medico-legale din dispozitia organelor de urmarire penala sau a instantelor judecatoresti, precum si in cazurile de deficiente in acordarea asistentei ori in cazurile in care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice (art. 17, lit. a din O.G. nr. 1/2000);

- institutiile de medicina legala sunt abilitate sa efectueze "o noua expertiza medico-legala in cadrul unei comisii de expertize la expertiza medico-legala ppsihiatrice in materie penala si civila' (art. 15, pe. C din H.G. nr. 774/2000);

- expertiza medico-legala psihiatrica se face numai prin examinarea nemijlocita a persoanei, in cadrul unei comisii alcatuite dintr-un medic legist, care este presedintele comisiei si doi medici psihiatrii; aceste comisii nu se pot organiza la nivelul cabinetelor medico-legale;

- expertizele medico-legale se efectueaza la sediul institutiilor medico-legale, cu exceptia cazurilor cand persoana ce urmeaza a fi examinata, fiind bolnav psihic cronic, se afla internata in spital sau sectie de psihiatrie, sau in cazul persoanelor arestate preventiv si aflate in cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare, cand examinarea lor se face la locurile unde sunt (art. 28, al. 1,2, din Normele procedurale nr. 1.134/255 din 2000);

- expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza numai.pentru o anumita fapta sau circumstanta avand ca obiective principale stabilirea capacitatii psihice la momentul comiterii unei fapte prevazute de legea penala; a capacitatii psihice la momentul examinarii si aprecierii asupra periculozitatii sociale si necesitatea instituirii masurilor de siguranta cu caracter medical (art. 28, al. 4 din Normele procedurale);

- in vederea efectuarii expertizei psihiatrice se pun la dispozitia comisiei toate documentele din dosar, necesare pentru efectuarea expertizei; in cazul in care expertiza priveste persoane minore, dosarul contine si ancheta sociala, precum si datele

privind performanta scolara (art. 29 din Norme procedurale).

Potrivit art. 122 C.pr.p. dupa efectuarea expertizei expertul intocmeste un raport scris denumit raport de expertiza si care poarta denumirea de raport de expertiza medico-legala psihiatrica in cazul expertizelor psihiatrice solicitate in conformitate cu prevederile art. 116 si 117 C.pr. p. si care expertiza se semneaza de toti cei care au participat la intocmirea lui.

Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata la cerere sau din oficiu ca expertiza nu este completa, in conformitate cu prevederile art. 124 C.pr. p. dispune efectuarea unui supliment de expertiza. Lamuriri suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal cu referire la art. 124 C.pr. p., chiar daca in actele normative cadru privind expertizele medico-legale nu sunt reglementari in acest sens. Suplimentul de expertiza psihiatrica trebuie sa fie efectuat de aceeasi experti care au efectuat expertiza initiala.

Efectuarea unei noi expertize este reglementata de art. 125 C.pr.p. in sensul ca "daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza dispune efectuarea unei noi expertize'.

in practica judiciara s-a statuat ca "instanta nu poate sa se bazeze pe concluziile expertizei fara o temeinica verificare a continutului acesteia daca are indoieli asupra calitatii expertizei, ea poate sa dispuna efectuarea unei noi expertize'.

Noua expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza intr-una din cele sase institute de medicina legala (cu sediile in : Bucuresti, Cluj-Napoca, lasi, Timisoara, Tg. Mures, Craiova) in functie de competenta lor teritoriala (art. 9 si art. 15, lit. C din H.G. nr. 774/2000).

O noua expertiza medico-legala se efectueaza de catre o comisie de experti, indiferent daca prima expertiza a fost efectuata de un singur medic legist sau mai multi medici legisti sau o comisie. Noua expertiza medico-legala consta in reluarea sau/si refacerea investigatiilor medico-legale in cazul in care se constata deficiente, omisiuni sau si aspecte contradictorii la expertizele precedente. Raportul noii expertize se elaboreaza pe baza constatarilor directe ale comisiei si pe baza materialului necesar din dosarul cauzei (art. 49 din Normele procedurale).

Noile expertize medico-legale psihiatrice se avizeaza din oficiu de catre Comisiile de avizare si control al actelor medico legale care functioneaza in cadrul aceluiasi institut de medicina legala unde s-a efectuat noua expertiza, iar noile expertize se transmit organelor judiciare doar dupa avizarea lor (art. 19 din H.G. nr. 774/2000).

Rezulta dintr-un studiu efectuat de Institutul Medico-Legaf Cluj ca in cazuistica acestei unitati in materie de noua expertiza medico-legala psihiatrica, neconcordantele intre prima expertiza si noua expertiza, in perioada 1990-1994 (103 cazuri) au fost de 16% referitoare la diagnostic si 20% referitoare la discernamant.

in cazurile in care intre o expertiza si o noua expertiza psihiatrica sau alte acte cu caracter medico-legal (ex. avizele comisiilor de avizare) exista contradictii de continut si de concluzii, aceste acte se inainteaza de organele judiciare la Comisia Superioara Medico-legale ce functioneaza pe langa Institutul de Medicina Legala "Prof. dr. Mina Minovici' Bucuresti (art. 23 din H.G. nr. 774/2000).

Organele judiciare care solicita avizul comisiei Superioare Medico Legale sunt obligate sa-i puna la dispozitie toate actele medicale si medico legale, insotite de o adresa de inaintare care sa cuprina un scurt istoric al faptei precum si intrebarile formulate clar la care trebuie sa raspunda in aviz. (art. 25 din H.G. nr. 774/2000).

Comisia Superioara Medico-legala nu efectueaza examinari de persoane iar daca membrii comisiei considera necesara examinarea persoanei, recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale, urmand ca ulterior concluziile acesteia sa fie supuse avizarii Comsiei Superioare Medico-legale.

Comisia Superioara Medico-Legala verifica, evalueaza, analizeaza si avizeaza din punct de vedere stiintific la cererea organelor judiciare continutul si concluziile diverselor acte medico-legale.

in cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia recomanda refacerea totala sau partiala a lucrarilor formuland propuneri in acest sens sau concluzii proprii.

in cazul in care Comisia Superioara Medico-legala a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico legale unor unitati medico-legale ierarhic subordonate acesteia decat daca au aparut date n oi medicale sau de ancheta. in acest caz efectuarea expertizei medico-legale este de competenta Institutului de Medicina Legala "Prof. dr. Mina Minovici' Bucuresti.

Avizul Comisiei Superioara Medico-legala se trimite solicitantului in termen de 40 de zile de la data cererii si numai dupa achitarea contravalorii prestatiei medico-legale (art. 28 H.G. nr, 774/2000).

in afara depozitiei in scris reprezentata prin expertiza medico-legala, expertul medico-legal poate fi solicitat sa-si expuna parerea intr-o problema medico-judiciara si verbal. Aceasta se numeste depozitia orala a expertului si se realizeaza in conditiile descrise in art. 124, al. 2 C.pr.p.

Dorim sa mentionam novatia actelor normative mai sus prezentate in materia actelor medico-legale fata de reglementarile vechi (Decretul nr. 446/1996 si HCM 1085/1966 - abrogate) in ceea ce priveste posibilitatea participarii expertilor medico-legali numiti de organele judiciare la cererea partilor la efectuarea expertizelor medico-legale realizate de expertii medico-legali oficiali.

Expertii numiti de organele judiciare la cererea partilor pot asista la lucrari si la examinarea persoanei, pot solicita investigatii complementare, iar in cazul expertizei pe documente pot lucra individual, in paralel cu expertii oficiali. Obiectiile si contributia

expertilor numiti dfe organele judiciare la cererea partilor se consemneaza in raportul medico-legal. in cazul in care expertii numiti de organele judiciare la cererea partilor asista expertii oficiali prezenta acestora se consemneaza in partea introductiva a raportului medico-legal.

Expertii numiti de instanta la cererea partilor au acces numai la datele medicale si medico-legale din dosarul de urmarire panela, respectiv al instantei. Accesul la datele din arhivele institutiilor medico-legale se poate face numai cu acordul scris al conducatorului institutiei medico-legale (art. 32-34 din HG. nr. 774/2000).

Un alt aspect ce trebuie sa avem in vedere este ca medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la redactarea unui raport de expertize sau la efectuarea unei noi expertize medico-legale in acelasi caz. Medicii rezidenti in specialitatea medicina legala nu pot semna acte medico-legale.

Comunicarea rezultatelor expertizei si/sau lucrarii medico-legale unor persoane, institutii sau organizatii interesate se poate face in cursul procesului penal numai cu aprobarea organului judiciar care a solicitat efectuarea acesteia.

3. EXPERTIZA PSIHIATRICA MEDICO-LEGALA IN INFRACTIUNILE DE OMUCIDERE

1. Consideratii preliminare privind omuciderea

Sub denumirea generica "omucidere', in codul nostru penal sunt cuprinse acele infractiuni prin care se aduc atingere vietii omului, ca atribut fundamental si indispensabil de care depinde existenta sa si fiinta omului, cunoscute si sub denumirea de "infractiuni contra vietii'.

Infractiunile de omucidere constau in cele mai grave atentate impotriva persoanei si care au ca rezultat suprimarea vietii omului, adica moartea unui om.

Obiectul juridic special al infractiunilor care fac parte din subgrupa omuciderilor il constituie relatiile sociale care asigura dreptul la viata al unui om, considerat ca drept absolut si indispensabil, opozabil tuturor, care impune obligarea tuturor celorlalti oameni sa respecte dreptul la viata al altuia si sa se abtina de la orice incalcare a vietii altuia.

Obiectul material al acestor infractiuni este corpul persoanei privit ca o totalitate de functii si procese organice si care mentin individul in viata, fiind vorba de corpul unui om viu.

Subiect activ al infractiunii contra vietii poate sa fie o persoana fizica, timp in care subiectul pasiv este persoana a carei viata a fost suprimata.

Latura obiectiva (elementul material) al omuciderilor poate consta dintr-o actiune sau inactiune prin care s-a cauzat suprimarea vietii, adica moartea unui om.

Latura subiectiva a infractiunilor de omor consta in intentia de a ucide un om. Aceasta se manifesta atat sub forma intentiei directe cat si intentiei indirecte.

in literatura stiintei dreptului s-au dat mai multe definitii vinovatiei, dintre care retinem ce acare a conceput vinovatia ca "fiind atitudinea psihica a faptuitoruli, ce consta dintr-un act de constiinta si vointa fata de fapta savarsita si de urmarile ei, atitudine ce se manifesta sub forma intentiei sau din culpa'.

Potrivit art. 17 Cp. "infractiunea este fapta care prezinta pericol social savarsita cu vinovatie, si prevazuta de legea penala.'

Rezulta ca legea penala romana nu prevede posibilitatea tragerii la raspundere penala a unei persoane numai pentru rezultatul cauzat. in toate cazurile raspunderea penala este subiectiva, adica are la baza una din formele de vinovatie ceruta de lege (nullum crimen sine culpa).

in conceptia legii penale, institutiile juridico-penale si reglementari corespunzatoare acestora se grupeaza in jurul a trei realitati fundamentale, si anume: fapta penala, faptuitorul si constrangerea juridica.

Primei realitati ii corespunde institutia infractiuniil, celei de a doua raspunderea penala, iar celei de a treia institutia pedepsei.

Paralel cu reglementarile care privesc pe fiecare din institutiile juridico-penale mai sus mentionate, legea penala contine si dispozitii referitoare la modalitatile in care aceste institutii inceteaza sa-si mai produca vreun fel de efect. Sub acest aspect institutiei infractiunii ii vor corespunde dispozitiile privind cauzele care inlatura caracterul penal al faptei: institutiei raspunderii penale ii vor corespunde dispozitiile privind cauzele care inlatura raspunderea penala, iar institutiei pedepsei corespund dispozitiei privind cauzele care inlatura pedeapsa.

Cum am aratat, unul din elementele constitutive ale infractiunii este vinovatia. in codul penal in institutia cauzelor care inlatura raspunderea penala un capitol aparte formeaza cauzele care inlatura vinovatia ca urmare a incapacitatii psiho-fizice a subiectului.

Aceste cauze sunt reglementate de: art. 48 Cp. - iresponsabilitatea; art. 49 Cp. - betia; si art. 50 Cp. - minoritatea infractorului.

in cele ce urmeaza vom analiza succint aceste cauze intrucat sunt direct legate de tema lucrarii, respectiv expertiza medico-legala psihiatrica in omucideri.

A Iresponsabilitatea

Potrivit art. 48 din Cp., "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele'.

Alienatia mintala este definita ca fiind totalitatea bolilor mintale in care bolnavii sunt incapabili sa duca o viata sociala normala si care necesita supraveghere permanenta.

Rezulta deci, ca starea de iresponsabilitate presupune existenta alienatiei mintale sau a altor cauze care influenteaza capacitatea intelectiva si volitiva a subiectul!. Prin aceasta formulare legiuitorul a urmarit sa cuprinda toate formele de tulburari psihice care pot afecta capacitatea de intelegere si de vointa a unei persoane intr-o asemenea masura, incat sa fie exclusa posibilitatea raspunderii penale.

Intra in aceasta categorie tulburarile psihice patologice, care au la origine cauze organice, constand din imbolnaviri ale creierului, cum ar fi:

- psihoze organice, tulburari psihice care apar ca urmare a paraliziei progresive a sifilisului la creier, a dementei senile, arterosclerozei, tumorei la creier, leziunilor la creier, epilepsiei propriu-zise;

- psihoze endogene, sau boli psihice la care sunt observabile numai tulburarile functionale ale psihicului, fara sa se fi identificat si baza lor anatonomica, cum este schizofrenia, psihozele delirante (paranoia si parafrenia) si psihozele maniaco-depre-sive;

- tulburari toxice, otravirile de orice fel din cauze endogene sau exogene, inclusiv tulburarile provocate de substantele alcoolice si stupefiante.

in conceptul alienatiei mintale sunt cuprinse si:

- insuficienta dezvoltare a functiilor psihice (debilitate mintala, idiotenia, infantilism, cretinism);

-tulburari nepatologice de constanta ce pot fi determinate de alcool, oboseala, extenuari, emotivitate grava, etc. si care se manifesta prin stari crepusculare, halucinatii;

- psihopatiile, nevrozele, neuropatiile.

Starea de incapacitate psihica produce urmarile prevazute de lege numai daca a existat in momentul savarsirii faptei. Ca urmare faptuitorului nu i se poate aplica o pedeapsa, insa impotriva acestuia se pot lua masurile de siguranta, prevazut de art. 113-114 Cp.

in acest context prezentam solutia data in dosarul penal nr. 150/P/1989 al Procuraturii Judetene Covasna in care inculpatul K.E.GH., in varsta de 35 ani a fost cercetat pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prev. si ped. de art. 174,175 lit. c Cp. constand in aceea ca in noaptea de 22/23 octombrie 1989 sna ucis tatal K.E., in varsta de 73 de ani, la domiciliul lor comun unde au convietuit in doi.

Ancheta privind persoana faptuitorului a relevat ca K.E.GH. in 1978, cand era student, a atentat la viata profesorului sau caruia i-a aplicat lovituri cu un cutit.

Constatand ca sufera de un debut de schizofrenie paranoida prin bufeu delirant acut, discernamantul sau fiind alterat, a fost scos de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 20 rap. la art. 174 Cp. si s-a dispus internarea sa intr-un institut medical de specialitate. La un an dupa internare, prin hotarare judecatoreasca s-a dispus incetarea masurii de internare, dupa care a locuit impreuna cu tatal sau - victima. Din anul 1982 si pana in anul 1988 a fost internat periodic, de mai multe ori, la Sectia de psihiatrie a Spitalului Judetean, unde a primit tratament medicamentos, fiind diagnosticat si in continuare cu schizofrenie paranoida. incepand din data de 20 oct. 1989 din nou a prezentat o stare de neliniste si agitatie, comportamentul sau s-a schimbat, fapt ce a fost remarcat si de vecinii lor, bar nu s-a luat fata de el vreo masura de internare la spital.

in noaptea de 22/23 octombrie 1989, fiind intr-o criza si folosind doar forta sa fizica (sportiv, fost student la institutul de educatie fizica), a rupt coastele si sternul tatalui sau, zdrobindu-i ambele globuri oculare, agresiuni prin care a cauzat moartea acestuia.

Prin expertiza medico-legala psihiatrica efectuata in conditiile internarii s-a stabilit ca K.E.GH. prezinta schizofrenie paranoica cu efect psihotic specific, fara discernamant pentru fapta comisa.

in temeiul art. 1.14 C.pr. pen. din nou a fost internat la un institut medical de specialitate pentru tratament, internare care dupa informatiile noastre a incetat deja de cea. 5 ani, tot pe baza unei hotarari judecatoresti.

B. Minoritatea

Potrivit art. 50 CP "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.'

in legislatia romana varsta pana la care faptuitorul este socotit ca nu are capacitatea penala este de 14 ani, deci minorul care nu a implinit aceasta varsta nu raspunde penal (art. 99, al. 1 Cp.).

A doua categorie de varsta care are consecinte asupra starii de responsabilitate este aceea intre 14 si 16 ani (art. 99 al. 2 Cp.). Acest minor raspunde penal numai daca a savarsit fapta cu discernamant. in cazul acestor minori exista prin urmare o prezumtie relativa de iresponsabilitate; organul judiciar urmeaza sa stabileasca de la caz la caz daca minorul in momentul savarsirii faptei a avut discernamant.

Astfel exemplificam situatia minorului K.G.Y., avand varsta de 15 ani, care a fost cercetat pentru savarsirea infractiunilor de omor deosebit de grav, savarsit prin cruzimi si tentativa de omor deosebit de grav asupra a doua persoane, prev. si ped. de art. 174, 176 lit. a Cp., art. 20 rap. la art. 174,176 lit. a, b Cp., cu aplicarea art. 33 Lit. a, 34 Cp. si art. 99 si urm. CP, de catre Procuratura Judeteana Covasna, in dos. penal nr. 46 P 1987.

S-a retinut in sarcina inculpatului ca la data de 28.03.1987 a ademenit trei fetite in varsta intre 8-10 ani in afara localitatii unde a devenit violent, obligandu-le sa se dezbrace la pielea goala, dupa care cu un bat a penetrat organele genitale ale aces-

tora si Ie-a aruncat intr-un bazin plin cu apa.

Una dintre fetite a decedat, iar celelalte doua au suferit multiple leziuni traumatice prin care viata acestora a fost pusa in primejdie.

Expertiza psihiatrica s-a dispus in temeiul art. 117 al. 1 C.pr.pen si art. 99 al. 2 Cp. constatand ca "inculpatul prezinta diagnosticul de personalitate cu tendinta de structurare dizarmonica, cu manifestari comportamentale sadice; are discernamantul pastrat in raport cu fapta pentru care este cercetat.'

A treia etapa a minoritatii, aceea in care minorul are varsta intre 16 si 18 ani se caracterizeaza prin existenta raspunderii penale, prezumtie ce poate fi rasturnata in cadrul unei expertize psihiatrice (art. 99 al. 3 Cp.).

Rezulta deci, ca la infractiunile comise de minori expertiza medico-legala psihiatrica este aproape intotdeauna obligatorie pentru stabilirea discernamantului critic si pentru recomandarea de catre comisie a masurilor medico-psiho pedagogice care urmeaza sa se ia pentru asigurarea dezvoltarii in conditiile corespunzatoare a personalitatii acestora.

C. Betia

Betia constituie unul dintre capitolele cele mai controversate ale capacitatii psihice a subiectului.

Potrivit art. 49 al. 1 Cp., "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul in momentul savarsirii faptei se gasea datorita unor imprejurari independente de vointa sa in stare de betie completa, produsa de alcool sau de alte substante.'

in acest caz suntem in prezenta betiei accidentale (fortuite) cand raspunderea penala este inlaturata intrucat starea de intoxicatie cu alcool sau cu alta substanta (opiu, morfina, heroina, etc.) a produs efecte asupra organismului si facultatilor psihice ale persoanei.

Daca betia accidentala este incompleta, adica functiile psihice si fizice ale faptuitorului nu sunt total alterate, fapta savarsita de acesta are caracter infractional, caz in care betia accidentala poate constitui dupa caz o circumstanta atenuanta sau grava.

Betia voluntara (art. 49 al. 2 Cp.) nu inlatura caracterul penal al fapte. Ea poate constitui dupa caz o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Faptele penale comise de persoanele aflate in stare de betie voluntara sunt numeroase si ele au implicatii medico-legale cu consecinte asupra aspectelor juridice. in cea. 70% din infractiuni este implicat si alcoolul. Subiectii aflati in stare de betie manifesta cele mai diverse disfunctii comportamentale de la simple nastrusnicii pana la infractiuni grave datorita dezinhibitiei corticale si slabirii masive a autocontrolului propriilor actiuni.

in cazul betiei voluntare efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice se impune in multe cazuri pentru stabilirea gradului de responsabilitate penala in functie de afectarea discernamantului care poate varia de la atenuat la cel abolit.

in practica judiciara in foarte multe cauze de omor comise de autori aflati in stare de ebrietate, acestia invoca amnezia memoriei pentru care nu pot relata imprejurarile in care au comis fapta. Tinand cont, ca amnezia consta din deteriorarea totala sau partiala a memoriei, in cazul comiterii unor fapte prevazute de legea penala si mai ales in cazul omuciderilor urmate de amnezie, se impune solicitarea unei expertize psihiatrice medico-legale deoarece ele presupun o stare de criminalitate patologica.

Exemplificam un caz de amnezie invocata de inculpatul A.I., in varsta de 53 ani, cercetat pentru savarsirea infractiunii de omor in dos. nr. 130/P/1999 al Parchetului de pe langa Tribunalul Covasna.

Inculpatul, in dimineata de 1 mai 1999 s-a prezentat la Postul de Politie din comuna sa de domiciliu relatand ca in curtea sa se afla decedat victima B.E., in varsta de 72 ani, fara sa aiba vreo explicatie asupra imprejurarilor mortii acesteia.

Autopsia medico-legala a stabilit ca moartea victimei a fost violenta ca urmare a unui soc traumatic survenit ca urmare a fracturilor multiple costale, de col. ale peroneului si ale tibiei drepte, produse prin loviri repetate cu corp contondent, comprimate intre doua corpuri si prin cadere pe suprafete neregulate.

Victima a avut o alcoolemie de 2,40 gr/%.

Cercetarea la fata locului a constatat urme de sange in locuinta si curtea inculpatului, a identificat un scaun tip taburet rupt a carei parti s-au gasit in curte prezentand urme de sange din grupa victimei. Expertiza traseologica efectuata a demonstrat ca leziunile traumatice corporale suferite de victima au fost produse cu tablia scaunului. Ancheta a stabilit ca in noaptea de 30 aprilie 1999 inculpatul si victima au consumat in doi bauturi alcoolice la locuinta inculpatului.

Dupa miezul noptii intre cei doi a avut loc o altercatie dar dupa care, cum sustinea inculpatul, nu-si mai aducea aminte de cele intamplate, fara sa nege posibilitatea transformarii altercatiei intr-o agresiune, dar despre care nu putea relata nimic. S-a stabilit ca inculpatul era alcoolic, iar in fazele de betie si anterior acestui conflict a prezentat o amnezie a memoriei.

Expertiza psihiatrica efectuata in conditiile internarii inculpatului a stabilit ca acesta "prezinta diagnosticul de tulburare organica de personalitate pe fond toxi-etilic. Are discernamantul pastrat in raport cu fapta pentru care este cercetat.' De mentionat ca in cadrul investigatiilor psihiatrice la examenul personalitatii i s-au evidentiat tendinte depresive, impulsive si instabilitate psihica,

in contextul celor prezentate privind cauzele care inlatura raspunderea penala pe considerentele incapacitatii psiho-fizice a subiectului, consider ca este necesar ca organele judiciare in timpul procesului penal sa acorde o mare atentie si aspectului simularii din partea persoanei cercetate.

D. Simularea

Simularea consta din imitarea unor simptome in scopul constient de a duce in eroare si a obtine niste avantaje morale sau materiale. Boala sau suferinta este inexistenta, iar simptomele sunt create artificial, sunt subiective si se refera la crearea unor boli sau leziuni imaginare. ₍

Simularea unui invinuit sau inculpat are ca scop obtinerea unui diagnostic din care sa rezulte ca sufera de o anumita boala, in urma careia sa scape de tragere la raspundere penala, de pedeapsa.

Pentru eliminarea suspiciunii de comportament simulat organul judiciar este obligat sa apeleze la expertiza medico-legala psihiatrica mai ales in cazul cercetarii infractiunilor de omucidere.

in cauzele penale simularea se va exclude in cadrul expertizei psihiatrice prin mijloace medico-psihiatrice constand din "punerea in situatie' a subiectului observat: observatia "mascata'; reconstituirea circumstantelor fizio-patologice in care s-a produs fapta si obiectivarea lor (vezi betia provocata); prin examinarile paraclinice (E.E.G.); lie-detector sau poligraf.

Din practica unitatii noastre urmeaza sa prezint in capitolul ce urmeaza (obiectivele expertizei) un caz de siumulare intr-o cauza de patricid.

2. Administrarea ca proba a expertizei medico-legale psihiatrice cu prilejul cercetarii infractiunilor de omucidere

Infractiunile de omucidere sunt incriminate de titlul II, Cap. I, sectiunea I a Codului Penal - partea speciala, constand din: omorul (art. 174 Cp.), omorul calificat (art. 175 Cp,), omorul deosebit de grav (art. 176 Cp.), pruncuciderea (art. 177 Cp.), uciderea din culpa (art. 178 Cp.) si determinarea sau inlesnirea sinuciderii (art. 179 Cp.).

Cercetarea acestor infractiuni se efectueaza in conformitate cu normele de procedura si regulile stabilite in C.pr.pen., tinand cont de prevederile generale din Codul penal.

Sub aceste aspecte referire directa cu privire la efectuarea expertizei psihiatrice se gaseste in titlul III, cap. II, sectiunea X, a C.pr.pen. in art. 117.

Potrivit articolului de mai sus, "efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav; precum si atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului'.

Rezulta ca in cazul infractiunii de omor deosebit de grav efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice este obligatorie. Este singurul caz in care in acest sens norma juridica este imperativa, iar neefeduarea expertizei are ca efect sanctiunea nulitatii relative prev. de art. 197 al. 1 si 3 C.pr.pen. Personal consider ca neefeduarea expertizei psihiatrice, cand este prevazuta ca fiind obligatorie ar trebui sa fie sanctionata cu nulitatea absoluta, asemanator lipsei anchetei soriale in cauzele cu minori. Desi lipsa expertizei psihiatrice nu este mentionata expres ca nulitate absoluta, trebuie sa aratam ca, in conformitate cu art. 385 al. 9 C.pr.pen. constituie motiv de casare a hotararii judecatoresti cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 al. 1 si 2 C.pr.pen. Potrivit art. 185 al.15 C.pr. pen. in acest caz se admite recursul si se rejudeca de catre instanta de recurs cauza, cu exceptia cazului cand recursul este judecat de Curtea Suprema de Justitie; caz in care se trimite cauza la instanta a carei hotarare a fost casata, pe considerentul ca este necesara administrarea de probe.

in cazul infractiunii de omor deosebit de grav efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie potrivit art. 117 al. 1 C.pr.pen., chiar daca infractiunea a ramas in faza tentativei.

Efectuarea unei expertize psihiatrice in cazul infractiunii de omor deosebit de grav prev. si ped. de art. 176 Cp. se justifica atat din cauza imprejurarilor deosebite in care s-a comis si care ii imprima un grad sporit de periculozitate sociala (cruzimi, asupra a doua sau mai multor persoane; de catre o persoana care a mai comis un omor; asupra unei femei gravide, etc.) cat si prin aplicarea celei mai severe sanctiuni (detentiunea pe viata sau inchisoare de la 15 la 25 ani).

Este de mentionat ca in cazul omorului deosebit de grav nu are relevanta faptul ca autorul omorului nu are antecedente medicale psihiatrice intrucat din dispozitia legii acesta trebuie supus in mod obligatoriu la expertiza psihiatrica. Cu toate acestea pentru buna administrare a expertizei psihiatrice organul de urmarire penala - procurorul care are competenta materiala in efectuarea urmaririi penale in infractiunile de omucidere, are obligatia de a strange toate informatiile medicale despre autor, nu numai cele psihiatrice dar si daca acesta a suferit si a fost tratat medical anterior cu alte boli, ca de exemplu traumatism cranio-cerebral.

Practica de urmarire penala a demonstrat ca foarte multi autori in infractiunile de omor au in antecedentele lor medicale, traumatisme craniene.

De asemenea culegerea de date cu privire la faptul ca autorul omorului este in evidentele unitatilor medicale cu diagnosticul de elitism cronic si daca a fost supusa unui tratament de dezalcoolizare are o mare importanta in procedura de expertizare psihiatrica a persoanei cercetate.

Potrivit art. 117 al. 1 C.pr.pen, efeduarea expertizei psihiatrice este obligatorie si atund cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului.

in contextul lucrarii noastre, deci a expertizei psihiatrice in omucidere, organul de urmarire penala, dar si instanta de judecata trebuie sa acorde o mare importanta acestui aspect ce priveste persoana faptuitorului in toate infractiunile contra vietii.

Potrivit pradicii judiciare in materie, expertiza medico-legala psihiatrica in alte cazuri decat omorul deosebit de grav este obligatorie numai daca instanta are indoieli asupra starii psihice a inculpatului, instanta avand dreptul de a apreda asupra necesitatii efectuarii ei.

Este adevarat ca aprecierea "indoieli asupra starii psihice' comporta in sine si un risc de subiectivism din partea organului judiciar iar o apreciere exhaustiva poate duce la o crestere a numarului de expertize.

Cu toate acestea in practica judiciara si medico-legala cu privire la notiunea de indoieli asupra starii psihice s-au conturat cateva criterii de baza, care pot ajuta organul judiciar in luarea hotararii de oportunitate de a dispune efectuarea unei expertize psihiatrice.

Criteriile de baza in aceasta apreciere ar fi:

- o conduita anormala a persoanei in timpul comiterii faptei sau in modul comiterii faptei;

- o conduita anormala a persoanei in timpul desfasurarii procesului penal care pune sub semnul intrebarii starea sa psihica;

- existenta unor documente medicale care atesta o suferinta psihica in antecedente pentru care a fost internat sau tratat ambulatoriu de o unitate medicala de specialitate;

- persoana cercetata este cunoscut in mediul sau social cu un comportament deviant ori bizar.

Pe baza rolului activ organul judiciar are obligatia de a verifica existenta oricarui aspect sau informatie care ridica problema indoielii asupra starii psihice a persoanei cercetate sau judecata. Astfel se arata intr-o hotarare judecatoreasca ca "in mod gresit si prin neexecutarea rolului activ instantele au omis sa dispuna efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru a verifica apararile inculpatului in sensul ca sufera de o afectiune psihica'.

intr-o alta hotarare se arata ca "aceasta indoiala trebuie justificata de lucrarile dosarului: cata vreme din datele cauzei, din comportarea anterioara a inculpatului si din antecedentele penale ale acestuia nu rezulta elemente de natura sa determine o astfel de indoiala, neefectuarea expertizei psihiatrice nu poate constitui cazul de casare prev. in art. 385 9 al. 1 pct. 8 C.pr.Pen.

3. Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice in infractiunile de omucidere

Exista un acord unanim, ca in principiu, in orice expertiza medico-legala psihiatrica nu trebuie sa se faca concluzionari sau sa se dea solutii de ordin judiciar ci sa se furnizeze criterii medico-legale suficiente si obiectivate stiintific pentru o buna interpretare pe plan judiciar.

Medicii specialisti desemnati sa efectueze o expertiza psihiatrica nu trebuie sa se pronunte daca persoana examinata raspunde sau nu penal ci numai daca faptuitorul in conditiile date a fost apt de a-si da seama de sensul faptei sale si de a fi stapan pe ea.

Tinand seama de concluziile medicilor specialisti, organele judiciare vor stabili daca persoana care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala raspunde sau nu penal pentru aceasta fapta.

Pentru a obtine concluzii pertinente, intr-o expertiza psihiatrica organul judiciar care a dispus efectuarea ei, in intrebarile pe care le formuleaza trebuie sa aiba in vedere toate aspectele care urmeaza sa fie clarificate de medicii experti in cadrul acelei expertize. in vederea intelegerii cat mai bune de catre medicii experti a cauzei in care se solicita expertiza, organul judiciar care a dispus-o are obligatia, ca in preambulul actului de dispozitie (ordonanta, incheiere) sa descrie cat mai argumentat starea de fapt si motivul care impune efectuarea expertizei psihiatrice.

Experienta medicilor legisti psihiatri, in literatura de specialitate recomanda pentru organele judiciare urmatoarele obiective generale pentru expertizele psihiatrice in cauzele penale:

a) Daca persoana expertizata prezinta sau nu tulburari psihice, in general, in ce cadru nosologic de fond si care este diagnosticul starii actuale?

b) Excluderea simularii sau disimularii unei afectiuni psihice?

., c) Care sunt trasaturile personalitatii subiectului in cadrul susmentionat si ce legatura au aceste tulburari cu o anumita predispozitie la acte antisociale si cu elementele constitutive ale actului infractional?

d) Care este capacitatea de discernamant critic exprimat prin criterii medicale ca expresie a nivelului de constiinta din momentul examinarii actuale si daca in consecinta poate fi anchetat si judecat?

e) Care a fost capacitatea de discernamant in momentul savarsirii faptei prin reconstituirea bio-psiho-patologica a eventualelor tulburari sau modificari psihice din respectivul moment, motivatia faptei in determinarea ei?

f) Aprecierile de ordin prognostic in evolutia eventualelor tulburari psihice si asupra gradului de periculozitate actual si general?

g) Orientarea continutului masurilor coercitiv-educative si a celor de siguranta de ordin medical care se impun in prezent, in vederea prevenirii, tratarii si recuperarii, reinsertiei sociale a subiectului supus expertizei?

Consideram ca aceste obiective ale expertizei psihiatrice sunt concepute in mod exhaustiv, de natura sa fie un criteriu orientativ pentru practician in vederea formularii obiectivelor concrete ale unei expertize psihiatrice, fata de specificul cauzei in care se impune efectuarea acestui mijloc de proba.

in acestr sens, prezentam o cauza din evidenta Parchetului de pe langa Tribunalul Covasna (dos. nr. 82/P/1988) avand ca obiect savarsirea infractiunii de omor calificat prev. si ped. de art. 174,175 lit. c Cp. in care s-a impus efectuarea expertizei psihiatrice pe considerentul ca au existat indoieli cu privire la starea psihica a invinuitului si s-a pus problema simularii.

in aceasta cauza la data de 30.12.1995 inv. A.J., in varsta de 45 ani a reclamat organului de politie disparitia de la domiciliul lor comun a tatalui sau A.S., in varsta de 72 anhi.

Pe baza datelor furnizate la aceasta data de invinuit, cauza a fost investigata de organul de politie prin procedura specifica privind disparitia de persoane.

S-a stabilit cu certitudine ca disparitia se dateaza din 11.12.1995. Cel disparut era vaduv si locuia impreuna cu fiul sau, 'invinuitul, necasatorit.

Dupa decesul mamei din anul 1994, intre tata si fiu s-a declansat o stare conflictuala deoarece ambii au avut intentia sa aduca fiecare cate o femeie in casa.

Investigatiile organului de politie nu au dat rezultate si ca urmare cauza a fost permanent in lucru, pana cand in luna martie 1998 invinuitul a revenit asupra variantei disparitiei si a afirmat ca si-a omorat tatal.

Omorul s-a comis in imprejurarile unei altercatii cand si-a imbrancit tatal care in cadere s-a lovit cu capul de coltul mesei din bucatarie, unde a decedat in aceeasi noapte de 11.12.1995.

Cu privire la cadavru, invinuitul a declarat ca, l-a transportat in timpul noptii cu un carut la groapa de gunoi aflata langa un parau la marginea satului si l-a acoperit cu resturile menajere gasite acolo.

Cercetarile la locul indicat de invinuit nu au gasit nici o urma a cadavrului. Extinderea cercetarilor peste toate locurile posibile de ascunderea cadavrului au ramas fara rezultat. Folosind cainii pentru cadavre acestia au semnalat in bucataria locuintei urme olfactive specifice: in urma caruia sub scandura de dusumea, in nisip cat si pe coltul mesei, prin expertiza biologica a fost confirmat existenta sangelui uman, fara posibilitatea stabilirii grupei de care apartine.

Pe baza acestui probator s-a inceput urmarirea penala in cauza de fata de invinuit pentru savarsirea infractiunii de omor calificat.

Dupa prima declaratie, invinuitul a inceput sa invoce dureri de cap si o amnezie a celor declarate anterior in legatura cu disparitia tatalui sau, afirmand ca nu mai stie unde se afla acesta. Amnezia invocata de invinuit a impus efectuarea unor investigatii privind persoana si personalitatea sa. S-a stabilit ca, aproximativ la varsta de 3 ani a suferit un traumatism cranio-cerebral: nu a terminat cursurile scolii elementare din cauza rezultatelor slabe; nu a fost in evidenta unitatilor medicale cu vreo boala psihica, dar era cunoscut in mediul sau social cu un comportament mai bizar.

Realiza venituri din lucrari de tamplarie, meserie ce a insusit-o prin autoinstruire. La scurt timp dupa disparitia tatalui sau a intrat in relatie de concubinaj cu o femeie mai tanara, necasatorita dar care avea un copil de 3 ani dintr-o relatie ocazionala.

Pe baza acestor date s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice de catre Laboratorul Exterior de Medicina Legala Tg. Mures, in conditiile internarii invinuitului la Clinica de Psihiatrie Tg. Mures.

Obiectivele expertizei au fost formulate tinand cont de obiectivele generale descrise mai inainte si care au fost adaptate cazului cercetat.

Ca urmare, in raportul de expertiza medico-legala psihiatrica au fost formulate urmatoarele concluzii:

1. Numitul A.J. de 45 ani, prezinta dg. Hipofrenie (intelect de limita) cu Ql=70.

2. Referitor la invocarea amneziei cu privire la fapta de omor pentru care este cercetat consideram ca susnumitul simuleaza voluntar.

3. Susnumitul are o personalitate de tip hipofren, cu deficit cognitiv imaturitate afectiva si logica afectiva, secundare nedez-voltarii morfofunctionale corespunzatoare a sistemului nervos central.

4. Susnumitul are un discernamant diminuat pe fondul nedezvoltarii corespunzatoare a functiilor psihice.

5. in momentul comiterii faptei apreciem ca numitul A.J. a avut discernamant diminuat sub imperiul unui afect dominat de impulsuri agresive.

6. Prognosticul afectiunii psihice este limitat la nivelul deficitului cognitiv, caracteristic debilitatii mintale, fara posibilitati terapeutice de recuperare.

7. Nu se impun masuri de siguranta cu caracter medical in sensul art. 113-114 Cp. Poate fi anchetat si judecat in functie de nivelul lui intelectual.

in cadrul expertizelor medico-legale psihiatrice in infractiunile de omucidere o categorie aparte constituie cele efectuate in infractiunile de pruncucidere pentru care acest tip de expertiza urmeaza sa fie analizat intr-un capitol separat.

4. EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA A MAMEI IN PRUNCUCIDERE

Reglementarile din tara noastra cu privire la pruncucidere au suferit o serie de modificari in functie de etapele istorice. Codul Penal din 1864, in art. 230, prevedea "Pruncuciderea se numeste omorul copilului de curand nascut'. Legea penala din 1936, in art. 465, arata ca "Pruncuciderea este uciderea de catre mama copilului natural inainte de expirarea termenului legal de declarare la starea civila (15 zile de la nastere)'.

Codul Penal actual, in art. 177, arata ca "Uciderea copilului nou nascut savarsit imediat dupa nastere de catre mama aflata intr-o stare de puternica tulburare pricinuita de nastere - se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani'.

intrucat prezenta lucrare se ocupa cu expertiza psihiatrica medico-legala ce se efectueaza asupra faptuitorului, in cele ce urmeaza vom analiza sub acest aspect acele demersuri procedurale penale care au ca scop clarificarea imprejurarilor de "mama aflata intr-o stare puternica de tulburare pricinuita de nastere',

Pornind de la premisa ca expertiza psihiatrica are drept obiect stabilirea starii psihice a unei persoane, se poate observa ca in cazul cercetarii si judecarii infractiunii de pruncucidere, obiectul principal al expertizei psihiatrice il constituie o stare de tulburare si nu o maladie de natura psihica.

Legiuitorul nu a statuat in art. 177 Cod penal cu privire la natura si continutul tulburarii, adica: daca este vorba de o tulbu-

rare fizica sau psihica, si nici cu privire la intensitatea tulburarii, situatie care, apreciem, indreptateste luarea in considerare a tuturor elementelor de tulburare fizica si psihica cu conditia ca tulburarea sa fie pricinuita de nastere.

Textul legii nu ofera o dispozitie expresa in legatura cu sfera elementelor care pot contribui la aprecierea ca tulburarea este urmarea nemijlocita (directa) a nasterii, respectiv care aspecte ale procesului fiziologic al nasterii pot conduce la instalarea starii de tulburare.

Consideram ca obiectul expertizei psihiatrice in cadrul cercetarii si judecarii infractiunii de pruncucidere trebuie sa clarifice urmatoarele aspecte:

a) existenta vreunei maladii de natura psihica;

b) raportul de cauzalitate intre eventuala boala si activitatea infractionala savarsita;

c) la aprecierea imprejurarii daca persoana respectiva s-a gasit in momentul nasterii intr-o stare de tulburare cauzata de nastere.

Greutatile semnalate in tratamentul juridic al problemei se reflecta si asupra expertului psihiatru, deoarece cerandu-i-se sa se pronunte in legatura cu o stare si nu cu o boala, acesta urmeaza sa ia in considerare un ansamblu de elemente pe care instanta suprema Ie-a declarat drept imprejurari laturlalnice procesului fiziologic al nasterii, apreciind complexul de situatii con-flictuale premergatoare si exterioare nasterii, ca si consecintele acestora asupra psihicului femeii drept mobiluri ale savarsirii faptei, aratand ca ceea ce determina incadrarea juridica a faptei in art. 177 Cp. este numai tulburarea cauzata de o stare psiho-fiziologica anormala, ce uneori se poate produce in timpul nasterii.

in concordanta cu aceste indicatii, prof. Oliviu Aug. Stoica, in tratatul sau de drept penal, subliniaza ca starile psihofiziologice anormale care ar sta la baza atenuarii raspunderii penale pentru pruncucidere s-ar baza pe datele oferite de stiinta medicala, iar V. Dongoroz si colaboratorii ajung la concluzia ca pot exista stari psihofiziologice anormale provocate de nastere, care - fara a echivala cu inconstienta si deci fara a exclude vinovatia - sunt de natura sa explice intr-o oarecare masura uciderea copilului nou-nascut.

intr-o decizie de speta instanta suprema a cerut ca uciderea copilului nou-nascut sa fie determinata de o stare reactiva nevrotica psihopatologica pricinuita de nastere.

Un alt autor, si anume Ion Dobrinescu, s-a pronuntat in sensul ca in reglementarea infractiunii de pruncucidere legiuitorul a avut in vedere starile psihofiziologice anormale "cu manifestari maladive determinate clinic, singurele in masura sa provoace asemenea transformari in organismul femeii incat sa-si modifice comportamentul. Acelasi autor a subliniat ca in stabilirea starii de tulburare, organele de urmarire penala si instantele de judecata trebuie sa ia in considerare atat constatarile medicale, cat si conditiile particulare ale nasterii, acceptand ca anormalitatea cea mai usoara produsa de faptul nasterii se amplifica in consecintele sale si capata rol contributiv, hotarator in rezolutia de ucidere a copilului.

in lucrarea prof. Gh. Antoniu s.a. se arata ca "ar fi de discutat daca procesul nasterii si eventualele tulburari fiziologice pe care le atrage ar putea fi izolate de intreaga incarcatura afectiva, emotionala pe care o traieste o persoana insarcinata, urmare a conditiilor premergatoare momentului nasterii si daca pe fondul unei sensibilitati deosebite aceasta tensiune nervoasa ajunsa la maximum in momentul nasterii nu ar putea provoca o tulburare psihica in stare sa genereze rezolutia ucigasa, chiar daca nasterea a decurs normal.

Rezulta din cele de mai sus indubitabil o divergenta de opinii asupra notiunii de tulburare pricinuita de nastere. Dictionarul limbii romane modeme defineste notiunea de tulburare ca o stare de neliniste, ingrijorare, framantare, emotie la care se poate adauga mania si furia.

Din punctul de vedere al medicilor, se accepta unanim ca orice nastere provoaca profunde modificari in toate organele si functiile organismului femeii, iar nasterile nedorite si tainuite, in special la fetele mama, prea tinere si primipare, ca de altfel si nasterile neasistate si dificile, modifica si influenteaza in mod considerabil psihicul acestor femei.

Rezulta ca in cuprinsul notiunii de tulburare pricinuita de nastere vor trebui avute in vedere acele elemente si date de fapt care au drept consecinta exacerbarea starilor psihice deosebite, legate in anumite cazuri de procesul nasterii.

Apreciem ca, in acest context, pentru incadrarea juridica a pruncuciderii - incadrare depinde de stabilirea cu certitudine a existentei tulburarii mamei in momentul nasterii - expertiza psihiatrica judiciara are un rol determinant. Aceasta expertiza trebuie sa fie complexa, sa contina teste psihologice si sa se pronunte si asupra structurii personalitatii femeii examinate.

Pentru obtinerea unor concluzii pertinente si concludente, in cadrul expertizei psihiatrice medico-legale ce s-a efectuat asupra femeii cercetate pentru pruncucidere, organele judiciare trebuie sa stranga date atat despre conditiile socio-familiare ale subiectuli ce va fi supusa expertizei, cat si despre antecedentele medicale ale acesteia.

in functie de concluziile raportului de expertiza psihiatrica fapta de ucidere a noului nascut de catre mama, poate fi incadrata ori in savarsirea infractiunii de pruncucidere, daca s-a stabilit existenta la mama a starii de tulburare pricinuita de nastere. Astfel, s-a aratat in practica judiciara ca exista infractiunea de pruncucidere numai daca uciderea copilului nou-nascut de catre mama s-a produs din cauza tulburarilor pricinuite de nastere; eventualele stari conflictuale anterioare si extrinseci nasterii cum ar fi temerea de reactia parintilor, sotului, socrilor si oprobiul celor din jur oricat de garave ar fi fost, nu au nici o relevanta pentru existenta infractiunii prev. in art. 177; aceste imprejurari, chiar daca au fost de natura sa influenteze starea psihica a inculpatei, nu constituie decat mobiluri ale savarsirii faptei fara vreo semnificatie in ceea ce priveste existenta tulburarii la care se refera art. 177.

intr-o alta speta instanta suprema a statuat ca nu constituie infractiunea de pruncucidere daca inculpata nu a reactionat cu o intentie spontana determinata de starea de tulburare pricinuita de nastere, ci a pus in executare o hotarare luata anterior; in acest caz inculpata va raspunde potrivit art. 175 lit. a.c. d. C. penal.

Este de remarcat ca in practica judiciara, cu prilejul efectuarii expertizei psihiatrice in infractiunile de pruncucidere, la leuzele expertizate de multe ori s-a constatat stari legate de intelect de limita, instinct matern abolit, oligofrenie de diferite grade, psihopatie impulsiva etc. situatii care au fost luate in vedere in cadrul stabilirii elementului "tulburari pricinuite de nastere'.

in cazul in care au fost constatate boli psihice majore (schizofrenia, parafrenia, paranoia, oligofrenia in grad de idiotenie sau imbeciliate) aceste stari au avut ca consecinta stabilirea lipsei discernamantului asupra faptei de ucidere a noului nascut, care a generat situatia juridica a iresponsabilitatii a faptuitoarei.

Exista si situatii speciale a starii psihice generale de contextul nasterii si care pot duce la o solutie de iresponsabilitate a femeii care si-a ucis copilul nou nascut.

in sensul celor aratate, exemplificam solutia data in dosarul penal nr. 125 P. 1989 al Procuraturii Judetene Covasna, avand ■ ca obiect savarsirea infractiunii prev. de art. 177 Cp.

Inculpata F.K., in varsta de 38 ani, vaduva, mama a doi copii minori (8 ani si 1.3 luni), neincadrata in munca, la sfarsitul anului 1988 din relatii intime cu un barbat casatorit a ramas insarcinata. A purtat aceasta sarcina in clandestinitate. La data de 30.08.1989, la domiciliul ei, neasistata, a dat nastere unui nou nascut de sex masculin, viu, iar imediat dupa nastere si dupa ce a expulzat si placenta a introdus in cada de baie plina cu apa corpul nou-nascutului, care s-a inecat. Cadavrul nou nascutului a fost ascuns in baie timp de cinci zile dupa care inculpata l-a transportat intr-un container de reziduuri menajere unde ulterior a fost gasit.

Raportul de autopsie a nou-nascutului a stabilit ca moartea acestuia a fost violenta si s-a datorat inecarii acestuia in apa.

Inculpata cercetata in stare de arest preventiv nu poseda antecedente penale dar avea antecedente medicale, fiind tratata ambulator la cabinetul de psihiatrie din cadrul Policlinicii teritoriale, incepand din anul 1983 cu diagnosticul de nevroza anxios-distimic: iar din anul 1987 a avut internari la sectia de Psihiatrie a spitalului, cu dg. nevroza cenestopata.

La 8 zile dupa nastere i s-a efectuat o constatare medico-legala psihiatrica si in urma caruia s-a concluzionat ca "prezinta o stare depresiva, reactiva pe fondul careia in momentul savarsirii faptelor putea sa aiba tulburari psihice generate de nastere.'

S-a luat masura expertizarii medico-legale psihiatrice in conditiile internarii.

IML Bucuresti, care a efectuat aceasta expertiza, a stabilit ca "F.K. prezinta o stare depresiva reactiva cu tematica prevalentiala de culpabilitate si inutilitate cu decompensari in antecedente. Fapta pentru care este cercetata apare comisa intr-o stare de tulburare a constiintei de aspect crepuscular, survenita pe fondul mai sus mentionat, agravat somatic de trauma obstet-ricala (inclusiv hemoragica) din cadrul nasterii neasistate, ca si a consecintelor sociale, deci fara discernamant.'

Lipsa discernamantului fiind echivalenta cu starea de iresponsabilitate, prev. de art. 48 Cp., ceea ce este o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, in temeiul art. 249 C.pr.pen. si cu referire la 11, pct. 1 lit. b si art. 10 lit.e C.pr.pen., s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a inculpatei.

in lumina tuturor aspectelor semnalate se contureaza cu pregnanta, aportul deosebit pe care il aduce expertiza medico-legala psihiatrica in infractiunea de pruncucidere, intrucat aceasta expertiza asigura un temei stiintific, real desfasurarii urmaririi penale si judecatii competente.

La sfarsitul temei analizate privind administrarea expertizei medico-legale psihiatrice in infractiunile de omucidere, in cursul urmaririi penale, a judecatii sau chiar in timpul executarii pedepsei pot sa apara situatii cand organul judiciar are obligatia sa dispuna efectuarea expertizei psihiatrice.

Ne referim la prevederile art. 339 C.pr.pen. privind suspendarea urmaririi penale; art. 453 si 455 Cpr. pen. privind amanarea sau intreruperea pedepsei inchisorii intrucat din analiza textelor de articole mai sus mentionate rezulta ca in cazul cand se constata printr-o expertiza medico-legala ca inculpatul sau cel condamnat sufera de o boala grava care impiedica sa ia parte la procesul penal sau sa execute pedeapsa, se suspenda urmarirea penala, respectiv se suspenda executarea pedepsei pana la insanatosire.

5. METODOLOGIA DE REALIZARE A EFECTUARII EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE IN INFRACTIUNILE DE OMUCIDERE

Potrivit prevederilor art. 117 al. 2 C.pr.pen., expertiza psihiatrica obligatorie se efectueaza in institutii sanitare de specialitate. in vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispune internarea invinuitului sau inculpatului pe timpul necesar.

in completarea acestui text de lege vine art. 42 al. 2 din H.C.M. 1085/1966, in sensul ca comisia de expertiza medico-legala psihiatrica poate functiona numai in centrele unde exista servicii sau cabinete medico-legale si spitale sau sectii de psihiatrie, cat si ca aceasta expertiza se va executa in principiu prin internarea subiectilor, daca este cazul procedandu-se la toate investigatiile clinice si de laborator (art. 43 lit. a HCM nr. 185/1966).

Raportand aceste prevederi legale la tema lucrarii, respectiv efectuarea expertizei psihiatrice in infractiunile de omucidere, trebuie sa aratam ca de regula cei invinuiti de savarsirea acestor infractiuni sunt cercetati si judecati in stare de arest preventiv.

in situatia in care intr-o cauza de omucidere, in temeiul art. 148 C.pr.pen. s-a luat masura arestarii preventive, in conditiile

actuale de organizare a pazei celor, detinuti este foarte greu de realizat sau chiar imposibil internarea detinutului intr-o clinica sau sectie de psihiatrie din cadrul Ministerului Sanatatii.

in prezent singura posibilitate - si cea practicata - este transferarea detinutului de la arest sau din penitenciar la sectia de psihiatrie a Spitalului Penitenciar Bucuresti.

Transferul seasigura de organul de politie ori de personalul Directiei Penitenciarelor pe baza dispozitiei scrise in acest sens a procurorului sau judecatorului.

Sectiei de psihiatrie unde a fost internat detinutul trebuie sa se faca cunoscut acest transfer, impreuna cu o descriere a faptelor pentru care este cercetat invinuitul, cat si motivul pentru care s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice. Aceasta "atentie' nescrisa undeva se impune intrucat in cadrul sectiei de psihiatrie cei internati sunt supusi unor observatii medicale psihiatrice si psihologice si care observatii se consemneaza in foaia de observatie medicala, care ulterior va fi pusa la dispozitia comisieid e experti psihiatri, in sprijinul examinarilor ce li s-a cerut in expertiza dispusa in cauza.

Concomitent cu transferarea detinutului se trimite institutului medico-legal, care urmeaza sa faca expertiza, ordonanta de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice.

Aceasta ordonanta trebuie sa cuprinda denumirea organului care a dispus-o, temeiul juridic al ordonantei, preambulul cu istoricul cauzei, obiectivele expertizei, documentele ce se pun la dispozitia expertilor cat si termenul acordat pentru efectuarea expertizei.

Pentru o mai buna documentare a comisiei este recomandabil de a alatura ordonantei copii din actele procedurale de probatoriu al cauzei (proces-verbal de cercetare la fata locului, raportul de autopsie, declaratiile inculpatului, ale martorilor, foile de observatii si orice alte acte medicale ce privesc starea generala de sanatate a inculpatului etc).

in cazul savarsirii infractiunilor de omor faptuitorii nu ajung de indata in fata unei comisii de experti psihiatri si in consecinta pentru "conservarea' starii lor psihiatrice imediat dupa savarsirea faptei se recomanda efectuarea unei constatari medico-legale asupra acestora, in temeiul art. 112,114 C.pr.pen. Atasarea acestui raport de constatare medico-legala psihiatrica a inculpatului la actele ce se trimit comisiei de experti psihiatri are o mare utilitate pentru orientarea acestora in formularea concluziilor.

Este de semnalat insa ca in practica institutiilor de medicina legala (IML Bucuresti) acest raport de constatare medico-legala psihiatrica este interpetat ca avand valoarea unei prime expertize si ca urmare expertiza efectuata in cadrul acestei institutii deja poarta denumirea de noua expertiza.

Tinand cont ca expertizele psihiatrice obligatorii se efectueaza doar in conditiile internarii, sustinem ca rapoartele de constatare medico-legale psihiatrice menite doar sa fixeze pe baza unei constatari directe o stare existenta in momentul consultarii nu pot sa aiba valoarea unei expertize.

Practica judiciara in sensul celor prezentate a statuat in numeroase hotarari ca daca s-a admis expertiza psihiatrica aceasta trebuie efectuata in conditiile internarii intr-o institutie sanitara si nu ambulatoriu; raportul de expertiza care nu se bazeaza pe investigatiile efectuate in asemenea conditii (nefiind suficienta simpla lectura a dosarului ori observatiile facute intr-o singura zi), asa incat atata vreme cat expertiza nu s-a facut in conditiile cerute de lege (art. 42 Regulament de aplicare a D. 446/1966) urmeaza ca instanta sa dispuna o noua expertiza.

Se mai recomanda punerea la dispozitia comisiei de experti date privind modul de comportare in familie si societate, locul de munca etc. ale subiectilor supusi expertizei, aspect de altfel prevazut de art. 43 lit. b din HCM nr. 1085/1966, in care se arata ca comisia va consulta si ancheta sociala pusa la dispozitia sa.

Consideram ca in cazul in care organul judiciar reuseste sa stranga toate acele date care privesc persoana faptuitorului in complexitatea sa ca fiinta biologica si ca individ apartinand la o colectivitate, iar aceste date ajung in fata expertilor medici-legisti, impreuna cu datele de ancheta penala ale cauzei, raportul de expertiza psihiatrica medico-legala efectuata in cauza poate sa formuleze concluzii clare si pertinente la obiectivele fixate prin ordonanta.

6. VALOAREA Sl LIMITELE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE IN INFRACTIUNILE DE OMUCIDERE

Expertiza psihiatrica este un mijloc de proba cu caracter stiintific prin care se pune la dispozitia organelor judiciare opinia motivata a medicilor experti cu privire la starea de sanatate mintala a unei persoane cu o implicatie judiciara penala.

Aceasta expertiza nu este un mijloc de proba privilegiata, neputand sa limiteze libertatea de apreciere a organului judiciar. Nu i se recunoaste o forta probanta absoluta, aceasta fiind supusa, ca orice alt mijloc de proba, liberei aprecieri a organului judiciar, potrivit intimei convingeri a acestuia, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate (art. 63 al. 2 C.pr.pen.).

in cadrul aprecierii ce se face cu privire la valoarea unui raport de expertiza psihiatrica, organul judiciar face o verificare a acestuia dintr-un dublu punct de vedere: o verificare formala, de indeplinire a formelor procedurale si o verificare substantiala ca atare a continutului acestuia, sau cu alte cuvinte a temeiurilor stiintifice pe care le contine.

Astfel, in practica judiciara s-a aratat ca, nu este admisibil sa se acorde o valoare probanta superioara unor probe in dauna altora. Expertiza medico-legala psihiatrica se apreciaza in ansamblul probator al dosarului, invinuirea sau inlaturarea invinuirii neputandu-se sprijini numai pe continutul unora dintre probele administrate.

Trebuie sa aratam insa ca, inlaturarea concluziilor expertizelor nu trebuie sa fie facute de organul de urmarire penala sau de

instanta de judecata decat motivat, aratand in ce consta insuficientele acestora.

Neajunsurile expertizelor pot fi invocate atat de organele judiciare din oficiu, cat si de partile procesului penal.

Tinand cont de specificul acestui mijloc de proba, in cazul expertizelor medico-legale psihiatrice, pentru un organ judiciar este foarte greu sa motiveze inlaturarea temeiurilor stiintifice pe care le contin concluziile expertizei pentru care acestea nu pot fi acceptate ca probe.

in cazul acestor expertize este recomandabil ca organul judiciar sa apeleze la remediile prevazute de art. 49 din Norme procedurale privind noua expertiza medico-legala, respectiv art. 27 din H.G. nr. 774/2000 - privind controlul si avizarea de catre Comisia Superioara Medico Legala in conditiile prezentate in capitolele precedente.

Tot cu referire la valoarea si limitele expertizei psihiatrice amintim acele referiri din concluziile expertizei in care se fac aprecieri in legatura cu discernamantul persoanei expertizate. Astfel, in aceste expertize se folosesc notiuni ca: discernamant pastrat, diminuat sau abolit.

in acest sens, in literatura medico-legala s-au conturat mai multe opinii privind criterii de definire a iresponsabilitatii.

Se arata de unii ca problema responsabilitatii atenuate (discernamant atenuat) este discutabila, fiind acceptabile cele doua alternative: responsabil si iresponsabil, eliminandu-se situatiile intermediare.

O alta categorie de teoreticieni si practicieni sustin ca oamenii nu pot fi impartiti in doua categorii perfect distincte: intregi (responsabili) si alienati (iresponsabili); intre acestea doua existand o zona de trecere, intrucat nu se poate trage o limita intre sanatate si boala, exista si stari intermediare.

Consideram ca o expertiza psihiatrica, avand menirea sa stabileasca in ce masura existenta unei boli psihice a influentat constiinta individului, posibilitatile sale de a discerne si de a cunoaste consecintele actiunilor sau inactiunilor, pentru a ajuta justitia trebuie sa fie cat mai amanuntita in concluziile sale si in consecinta o concluzie cu "discernamant diminuat' poate fi de real ajutor judecatorului la individualizarea pedepsei.

7. OBSERVATII PE MARGINEA TEMEI ANALIZATE - -

Rezulta din lucrarea noastra ca, expertiza medico-legala psihiatrica este un mijloc de proba stiintifica la elaborarea careia conlucreaza medici experti de diferite specialitati cat si alti medici de specialitate.

Pana cand va primi o forma finala definitiva, expertiza poate parcurge mai multe etape (expertiza, suplimentul de expertiza, noua expertiza, avizare si controlul Comisiei Superioare Medico-Legal), ceea ce ii asigura in final un fundament solid in procesul formarii convingerii organului judiciar pentru darea solutiei finale in cauza cercetata.

Tinand cont de influenta mare ce are aceasta expertiza in procesul penal, cei chemati sa concure la realizarea ei trebuie sa aiba in vedere anumite reguli pentru evitarea si eliminarea unei erori din fazele anterioare intocmirii raportului de expertiza.

Din practica de pana in prezent s-au cristalizat unele surse de erori clasificate ca erori formale si erori de fond.

Erori formale survin atunci cand nu se respecta indicatiile procedurale, si anume:

- neefectuarea expertizei medico-legale psihiatrice (prin nesolicitare) cand legea dispune imperativ in acest sens (art. 117 C.pr.pen.: minori etc);

- internarea in institutii de specialitate fara ordonanta si fara stipularea obiectivelor expertizei;

- efectuarea expertizelor prin examinari ambulatorii, cand legea prevede internarea obligatorie;

- punerea la dispozitia expertilor medicali a unor dosare incomplete sau cu intarziere;

- lipsa primei expertize, atunci cand se solicita o noua expertiza. Erori de fond constau din:

- erori datorate surselor de informare (lipsa actelor medicale, prezenta unor acte medicale care nu acopera realitatea; declaratii contradictorii din dosarul penal, lipsa anchetei sociale etc);

- erori datorate presupusului bolnav datorita lipsei de colaborare, simulari etc;

- erori datorate examinarilor paraclinice, cum ar fi teste incomplete sau neadecvate in cadrul examenului psihologic; interpretarea eronata a examenului de EEG sau neutilizarea corespunzatoare a acelui mod de investigare;

- erori datorate medicului, din cauza interpretarii subiective a simptomelor; sau un diagnostic corect dar cu apreciere necorespunzatoare a corelatiei intre boala si discernamant.

Avand in vedere ca expertizele psihiatrice, care contin erori influenteaza substantial definitivarea cauzei penale si pot avea ca consecinte chiar erori judiciare, cei care concura la realizarea acestui mijloc de proba trebuie sa aiba in vedere anumite conduite de prevenire, cum ar fi:

- respectarea tuturor normelor prevazute de lege pentru evitarea erorilor formale;

- intocmirea unor dosare complete cu informatii competente;

- depistarea simularii sau disimularii cu evidentierea sinceritatii subiectului examinat;

- folosirea mijloacelor multidisciplinare de investigatie in care sens dispunerea unor expertize medico-legale complexe de psihiatrie si psihologie sunt recomandabile, mai ales in infractiunile de omor;

- examinarea psihiatrica intr-un interval cat mai scurt dupa comiterea faptei si in care sens efectuarea constatarii medico-legale psihiatrice este solutia cea mai optima;

- asigurarea unor conditii optime de spitalizare a cazurilor medico-legale de psihiatrie: respectiv in centrele universitare cu profil medical, prin asigurarea pazei corespunzatoare, ceea ce asigura si o colaborare mai usoara si directa intre expertii medico-legali si organele judiciare, care colaborare in prezent, datorita distantelor mari de multe ori se limiteaza doar la unele convorbiri telefonice.

Consideram ca in cazul realizarii si rezolvarii celor prezentate mai sus se va asigura obtinerea de catre organele de urmarire penala si instantele de judecata a unor expertize rnedico-legale psihiatrice, temeinice cu ofundamentare stiintifica completa, caz in care suplimentele de expertize si noile expertize ar fi doar exceptii, ceea ce ar avea ca rezultat final solutionarea operativa a cazurilor de omucidere.