INTAMPINAREA

INTAMPINAREA

. 1. DEFINITIE. CUPRINSUL INTAMPINARII

Fata de cererea de chemare in judecata, formulata de reclamant, paratul poate lua diverse atitudini. Fara a epuiza intreaga gama a comportamentului sau juridic, invederam ca paratul poate fi total pasiv si sa nu raspunda in nici un fel actiunii reclamantului; lasand ca judecata sa-si urmeze cursul in absenta sa; poate sa se prezinte la judecata si sa recunoasca ca intemeiat pretientiile reclamantului; ori poate sa se prezinte intr-o faza inaintat judecatii si sa se margineasca a discuta doar probele propuse de reclamant, fara a le mai pute combate cu alte probe; sau, si aceasta este comportarea lui obisnuita, paratul poate sa-si faca apararea in mod verbal, ipoteza prevazuta de art.118 c.pr.civ.

Pentru manifestarea acestei pozitii active, de aparare si combaterea acelor sustinute de reclamant in cererea se de chemare in judecata, legea prescrie o anumita forma, materliazata in actul procesual numit intampinare.

La fel ca si cererea de chemare in judecata, intampinarea este un act procesual civil. Prin reglementarea ei, legiuitorul a urmarit fixarea unui minum scris al cadrului procesual, izvorat din necesitatea ca atara incipienta a judecatii sa se efectuere in scris. Aceas eta o urmare fireasca a procedurii mixte, in cadrul actelor preliminare scrise (cererea de chemare in judecate si intampinare). Ea are manirea de a asigura un echilibru si o egalitate in pozitia partilor angajate in proces, inlaturandu-se surpriza.

Potrivit art.115 c.pr.civ., intampinarea trebuie sa cuprinda:

a)      exceptiile de procedura pe care paratul le ridica fata de cererea reclamantului. Desigur este vorba de acele exceptii pe care paratul le poate cunoaste la data depunerii intampinarii. Prin intampinare se ridica exceptiile de procedura propriu-zise, cum sunt cele legate de neregulata redactare a cererii de chemare in judecata (lipsa semnaturii, neindicare obiectului, nemotivarea cererii etc.) sau de neregulata sesizarea a instantei (necompetenta, conexitatea etc.) in cadrul intampinarii vor fi propuse exceptii de fond ( de exemplu, precriptia, autoritatea lucrului judecat etc.), pentru ca aceste exceptii sa fie discutate in contradictoriu in fata instantei si sa fie solutionate in sensul art.137 c.pr.civ., inainte de cercetarea fondului.

b)      Raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii

Prin acest raspuns, paratul cauta sa demonstreze ca dretentiile reclamantului, atat in fapt, cat si in drept, sunt neintemeiate, in intregime sau in parte. Aceasta constituie apararea de fond a paratului. Uneori aceasta aparare se rezuma la a faptele aratate de reclamand sau la a contesta dreptul invocat de acesta, alteori paratul critica si combate cererea reclamantului; paratul prin raspunsul sau poate ridica pretentii prorii impotriva reclamantului sau impotriva unei tert, care, in acest mod este introdus in proces. In aceasta situatie apararea impotriva reclamantului cuprinde in realitate o cerere reconventionala sau o cerere pentru introducerea in cauza a unei alte persoane, si deci depaseste cadrul unei intampinari; urmand sa fie inplinite elementele necesare pentru astfel de cereri. Daca reclamantul, in cadrul actiunii a formulat mai multe capete de cerere, raspunsul din intampinare trebuie dat pentru fiecare cerere in parte, in mod normal.

c)      dovezile cu care se apara paratul impotriva fiecarui capat de cerere

Cand paratul ia o atitudine activa de aparare, invocand diferite mijloace procedurale sau de fond, el are sarcina probei, impotriva principiului inscris in art.169 c.pr.civ., care prevede ca cel ce face propunerea inaintea judecatii, trebuie sa o dovedeasca. In astfel de cazuri, ca si atunci cand doreste sa faca o contra proba, pentru a combate pretentiile reclamantului, paratul trebuie ca in cadrul intampinarii, sa-si arate dovezile. Infatisarea dovezilor se face la fel ca in cazul cererii de chemare in judecata, prin inlaturarea inscrisurilor in copie si prin indicarea numelui si domiciliului martorilor.

d)      semnatura

Aceasta conditie, necesara intampinarii, urmeaza regulile in general ale cererilor adresate in justitie.

Spre deosebire de cererea de chemare in judecat, care se comunica de catre instanta partiile adverse, intampinarea se depune numai la dorar, cu cel putin cinci zile inaintea termanului de judecata, urmand ca reclamantul sa ridice exemplarul cei se cuvine, ceea ce contine modalitatea de comunicare a intampinarii. Alta, fiind cea a depunerii in instanta.

Totodata, prin art.114 al.5 c.pr.civ. este stabilit ca primul termen de judecata trebuie fixat in asa fel incat paratul sa aiba termen de cel putin 30 de zile pentru pregatirea apararii si depunearea intampinarii, iar in pricinile urgente acest termen poate fi redus la cel putin cinci zile; daca paratul domiciliaza in strainatate se poate stabili un terman mai indelungat de cel de 30 zile. Termanul de 30 zile fiind statuat in favoarea paratului este de natura dispozitiva, si deci paratul poate renunta la beneficiul lui; dupa cum acelasi regim il are si termenul de cinci zile, paratul poate renunta la el, consimtind la intrarea in dezbateri.

Intampinarea trebuie depusa in atatea copii cati reclamanti sunt, evident pe langa exemplarul destinat instantei. La intampinare se anexeaza si copii de pe inscrisurile de care se foloseste paratul in apararea sa.

In situatia in care nu multi reclamantu au un singur reprezentant sau daca un reclamant sta in judecata in mai multe calitati juridice, paratul este dispensat de a depune cate un rand de copii pentru fiecare dintre partile reclamante. In astfel de cazuri, paratul va depune la doar cate o singura copie, pentru reprezentantul sau reclamantul cu mai multe calitati. In cazul coparticiparii procesuale, dupa cum prevede art. 117 c.pr.civ., paratul are posibilitatea de a raspunde printr-o intampinare comuna. Aplicand regulile coparticiparii procesuale, daca unul dintre parti nu a facut intampinare el se poate folosi de intampinarea depusa de ceilalti parati, in masura interesului comun (art.48, alin.2, c.pr.civ.)

. 2. REGIMUL JURIDIC AL INTAMPINARII

Nedepunearea intampinarii sau neasumarea la prima zi de infatisare a apararilor si probelor il poate expune pe parat la consecinte negative in valorificare drepturilor sale. In principiu, o atare pozitie a paratului, nu-l lipseste de dreptul de a se apara in proces, dar aceasta aparare este limitata doar de dreptul de a contesta pretentiile reclamantului si de a discuta in fapt si in drept, sustinerile si dovezile reclamantului.

In sistemul actual al codului de procedura civila, depunerea intampinarii nu este obligatorie. Art.118 c.pr.civ., modificat prin decretul nr.52/1969 stabileste ca: "depunerea intampinarii nu este obligatorie", dar ca "in cazul in care nu s-a depun intampinare, presedintele ii va pune in vedere paratului, la prima zi de infatisare, sa arata toate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparate, despre care se face vorbire in incheierea de sedinta.

In legatura cu textul citat, in literatura noastra juridica nu exista un acord unanim in ceea ce priveste neobligativitatea depunerii intampinarii. Astfel, alaturi de unii atuori care impartasesc punctul de vedere adoptat de text, alti atutori, e adevarat anterior aparitiei decretului 52/1969 s-au pronuntat pentru obligativitatea intampinarii, invederand avantajele ei, dupa cum alti autori, si-au exrpimat rezerve cu privire la modificarea art.118 c.pr.civ.; aratand ca, intampinarea ar trebui sa aiba un caracter facultativ numai cand paratul vrea ca in apararea sa prupuna sau sa invoce anumite exceptii de procedura, depunerea intampinarii sa fie obligatorie, sub sanctiunea decadetii. Astfel, formulata aceasta din ruma opinie, in fapt acorda proeminenta obligativitatii intampinarii.

Unii autori consideca ra prin obligativitatea intampinarii s-ar asigura un adevarat echilibru si o egalitate deplina a partilor. Duca cum, de asemenea, demonstreaza si practica judiciara, atunci cand paratul nu face o aparare de buna credinta, el nu se grabeste sa utilizeze intampinare, pentru ca in cadrul unei astfel de aparari ea nu-i aduce nici un avantaj; iar cand apeleaza la ea, cel maiadesea o face in mod formal fara a respecta cerintele prevazute de art.115 c.pr.civ. si fara respectarea termenului.

Avand interesul uneori sa se temporizeze judecata, iar pe parcursul procesului sa creea o diversiune in aparare, intampinare il stinjeneste pe parat si nu-i da posibilitatea de a-l surprinde pe reclamant. Pentru o asemenea atitudine, paratul nu i poate aplica nici o sanctiune, deoarece din moment ce legea nu-l obliga sa procedeze astfel, comportamentul sau nu poate fi clasificat de rea credinta.

Pe de alta parte, fata de reclamant care trebuie din timp sa-si formuleze in scris imprejurarile de fapt si de drept ale pricinii si sa prezinte mijloacele sale de aparare, paratul beneficiaza in actuala reglementare si de ajutorul instantei; dupa cum dispune art.118 c.pr.civ. In acest fel se realizeaza o "intampinare orala" care este cuprinsa in incheierea de sedinta si care nu poate fi luata spre comunicare de catre reclamant, avand asadar si acest dezavantaj.

Intampinarea orala prezinta si alte inconveniente, printre care mai importante sunt: surprinderea adversarului la prima zi de infatisare; amanarea judecatii pentru ca reclamantul sa poata raspunde si sa se apere fata de instructiunile paratului; dificultatea si ingreunarea sedintei la prima zi de infatisare si chiar dezavantajul pe care il are paratul, care este confruntat dintr-o data cu o expunere anevoioasa, de obicei nepregatita. La acestea se mai adauga si faptul ca, uneori incheierea de sedinta nu fixeaza, suficient de clar, sau in totalitate sustinerile facute de catre parat.

Asadar, nedepunerea intampinarii conduce in mare masura la pierderea functiilor procesuale ale primei zi de infatisare, la tergiversarea judecatii, deoarece "legare procesului" se face mai greu, si totodata provoaca sau determina prelungirea de timp a sedintei de judecata-dezavantaje considerabile, care nu pot fi inlaturate altminteri, credem, decat in varianta propusa.

Intampinarea nu trebuie inteleasa ca fiind o arma de aparare in mana paratului, de care aceasta poate sau nu sa faca uz, ci depunerea ei vizeaza un interes general. Aceasta pentru ca depunerea intampinarii prezinta un avantaj deosebit pentru instanta de judecata; caci ii creeaza acesteia posibilitatea unei prime determinari "a punctelor cardinale" ale viitorului proces si a masurilor necesare pentru elucidarea starii de fapt. Si, prin instituirea unei veritabile sedinte preliminare se va putea stabili cu certitudine, din confruntarea actelor scrise ale paratilor, asupra carora punctele de vedere existe discordanta si care punte, eventual, nu sunt contestate; in acest fel judecata va continua nuami pentru elucidarea problemelor litigioase, asupra carora partile nu s-au pus de acord. Intampinarea isi vadeste eficienta si pentru instantele de control, care in acest fel, pot verifica mai usor legalitatea si temeinicia hotararilor judecatoresti.

Ulitizarea intampinarii isi gaseste ratiunea chiar si in ipoteze introducerii in viitoarea noastra legistatie procesuala a unei faze preparatorii. Intr-un astfel de cadru procesual, menit a pregati procesul pentru dezbaterea lui in fond, judecatorul delegat ar putea, atunci cand gaseste necesar sa ceara paratului sa-si completeze intampinarea, sau dupa caz, reclamantul sa formuleze unele obiectii scrise la intampinare.

Fara indoiala ca, aceste aspecte despre o naua reglemantare a intampinarii, ii da legii procesuale un plus de rigoare, dar acest lucru este in avantajul unei mai bune calitati a actului de justitie, a unei mai mari operativitati a judecatii; si prin spiritul de disciplina pe care il imprima justitiabililor, contribuie la formarea si ridicarea constiintei juridice a cetatenilor. In plus, credem ca obligativitatea intampinarii, a completarii sau modificarii ei, a raspunsului reclamantului la intampinare, atunci cand judecatorul gaseste necesar, alaturi de alte masuri ce se impun a fi luate, cum ar fi instituirea unei faze pregatitorii sau cel putin a unei sedinte preliminare, prin conciziunea pledoariilor avocatilor dar si a judecatrilor, prin descongestionarea activitatii unor instante etc., se va putea in viitor evita marasmul judiciar care exista, ia fixarea termenului cu precizarea orei de judecata va deveni o realitate.