INTRODUCERE IN DREPTUL COMERCIAL

INTRODUCERE IN DREPTUL COMERCIAL

SENSURILE TERMENULUI "COMERT"

Etimologic - latinescul "commercium", unde "com"+"merx" inseamna marfa;

Economic - schimb, circulatie;

Juridic - are sfera cea mai larga, respective se refera la:

Productie de marfuri;

Executare de lucrari;

Prestare de servicii;

Schimbul sau circulatia marfurilor (interpunerea).

Observam ca dreptul comercial are ca obiect de reglementare interpunerea in circulatia marfurilor de la producator la consumator. Astfel, in termenul comert au fost introduse si producerea de marfuri cat si distributia acestora.

NOTIUNEA DE DREPT COMERCIAL

Definitie: Dreptul comercial este ramura de drept care reglementeaza faptele de comert si comerciantii.

Scurt istoric:

Trocul, schimbul in natura;

Targurile;

Corporatiile conduse de consuli care au creat statute;

Targurile medievale;

Aparitia primelor forme scrise de norme comerciale in Franta la 1500;

Adoptarea Codului Comercial francez datorat lui Napoleon si folosit ca model de toate statele europene.

In Anglia si Statele Unite ale Americii dreptul comercial si-a pastrat caracterul cutumar (cutuma= obicei) astfel incat dreptul comun numit "common law" se aplica atat comerciantilor cat si necomerciantilor. In plus, aceste sisteme de drept si-au adoptat legi special pentru domenii cum ar fi falimentul sau societatile comerciale.

Autonomia dreptului comercial. Inca de la inceputurile sale, aproximativ de la 1800, s-a pus in discutie necesitatea existentei unei ramuri de drept autonome sau mentinerea integritaii dreptului privat (in sensul ca dreptul civil este suficient si pentru a reglementa relatiile comerciale).

S-au formulat doua teze:

Teza unitatii dreptului privat conform careia trebuie sa fie protejati necomerciantii fata de comercianti, iar relatiile dintre persoane sa se simplifice; se aplica in Elvetia, Anglia, Italia etc.

Teza autonomiei dreptului comercial conform careia in comert este nevoie de alte reguli care sa favorizeze circulatia bunurilor si sa stimuleze frecventa, rapiditatea si rigoarea in derularea operatiunilor comerciale. In plus trebuie protejati creditorii si asigura o mai mare libertate de miscare.

PRINCIPIILE DREPTULUI COMERCIAL

In comert actele juridice sunt acte cu titlu oneros, adica ambele parti ale contractelor urmaresc obtinerea unui folos material (in comert nu se incheie acte gratuite, de exemplu o donatie).

In comert intotdeauna banii sunt bunuri frugifere, adica banii produc alti bani; banii sunt bunuri. Bunurile care produc fructe sunt bunuri frugifere.

In contractele comerciale in caz de dubiu se aplica regula care favorizeaza circulatia (se evita blocarea contractelor; de exemplu lipsa pretului nu este cauza de neexecutare a unui contract).

Contractele in favoarea celui de-al treilea sunt obisnuite. De exemplu un producator de bunuri nu are interes in distributia marfurilor, de aceea apeleaza la un intermediar numit comisionar sau distribuitor. Fata de contractul inchaiat toti ceilalti sunt terti, dar distribuitorul incheie si el contracte cu angrositii; aceste contracte sunt incheiate in favoarea producatorului care este un tert pentru contractul de distributie.

Astazi s-a impus si termenul de dreptul afacerilor, care are ca nucleu dreptul comercial.

FAPTELE DE COMERT

Codul Comercial Roman contine in Art. 3 o enumerare a faptelor de comert. De-a lungul timpului (avand in vedere ca acest cod este in vigoare din 1887) codul a fost completat si cu alte activitati care au devenit fapte de comert. Astfel activitatea de reclama, publicitate, productia de televiziune, productia de filme, activitatea cu hotelurile, nu au fost cuprinse in Art. 3 al Codului Comercial Roman. Pe parcursul evolutiei societatii umane apar noi fapte de comert.

Faptele de comert au fost definite de doctrina, deoarece in Codul Comercial nu apare nici o definitie.

Notiunea de fapte de comert.

Definitie: Intelegem prin fapte de comert acele acte juridice (contracte), fapte juridice si operatiuni prin care se realizeaza producerea de bunuri, executarea de lucrari, prestarea de servicii sau o interpunere in circulatia marfurilor cu scopul obtinerii de profit.

Categorii de fapte de comert:

I.       Fapte de comert obiective:

Operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie:

a.      Vanzarea-cumpararea comerciala, se deosebeste de vanzarea-cumpararea civila prin intentia de revanzare a comerciantului care nu cumpara pentru sine ci pentru a revinde; aceasta caracteristica poarta denumirea de COMERCIALITATE.

b.     Operatiunile bancare (sunt efectuate de comerciantul banca si sunt: creditarea si operatiunile de deposit) si de schimb (schimb valutar; comerciantul este casa de schimb valutar si banca).

Intreprinderile pot fi:

a.      De productie: constructiile, fabricile si manufacturile.

b.     De prestari servicii:

- de furnituri, furnizeaza servicii (current electric, gunoi, gaz);

- de spectacole publice (impresariat);

- de comision;

- agentii de afaceri ( de turism, matrimonial etc.);

- de editura, imprimerie, librarie, vanzari de obiecte de arta;

- de transport;

- de asigurare;

- depozitele (cele din docuri si antrepozitele).