Instructiuni privind tactica si metodica de audiere a partilor in proces

Instructiuni privind tactica si metodica de audiere a partilor in proces

1. Reguli generale de efectuare a audierii

Audierea, din punct de vedere a teoriei procesual penale si a tacticii criminalisticii - este o actiune de urmarire penala, scopul careia este dobindirea si fixarea de catre persoana cu functie de raspundere in corespundere cu legislatia procesual-penala in forma de depozitii, care cuprind date despre o anumita fapta - proba, care are importanta pentru cercetarea cauzei penale. In Codul de procedura penala este oglindita audierea partilor bazata pe teoria generala a procesului penal si a tacticii criminalistice.

In primul rind, este determinata ordinea de citare a partilor, carora nu li s-a aplicat masuri preventive.

In Titlul VIII Capitolul II a Codului de procedura penala a Republicii Moldova este indicat scopul citarii si consecintele nerespectarii ei (art. 235 CPP), modul de citare (art. 236 CPP), continutul citatiei (art. 237 CPP), locul de citare (art. 238 CPP), cui ii este inminata citatia (art. art. 239, 240 CPP), cercetari in vederea inminarii citatiei (art. 241 CPP), dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei (art. 242 CPP).

Scopul citarii si consecintele nerespectarii ei. Citarea in procesul penal constituie actiunea procedurala prin care organul de urmarire penala, judecatorul de instructie sau instanta de judecata asigura prezentarea unei persoane in fata sa pentru desfasurarea normala a procesului penal. Persoana citata este obligata sa se prezinte conform citatiei, iar in caz de imposibilitate de a se prezenta la data, ora si locul la care a fost citata, ea este obligata sa informeze organul respectiv despre aceasta, indicind motivul imposibilitatii de a se prezenta. In cazul in care persoana citata nu anunta despre imposibilitatea de a se prezenta la data, ora si locul indicat si nu se prezinta nemotivat la organul de urmarire penala sau la instanta, aceasta persoana poate fi supusa amenzii judiciare sau aducerii silite.

Modul de citare. Chemarea unei persoane in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica ori prin mijloace electronice. Citarea se va face in asa fel ca persoanei chemate sa i se inmineze citatia cu cel putin 5 zile inainte de data cind ea trebuie sa se prezinte conform citatiei in fata organului respectiv. Aceasta regula nu se aplica la citarea banuitului, invinuitului, inculpatului, a altor participanti la proces pentru efectuarea unor actiuni procesuale de urgenta in cadrul desfasurarii urmaririi penale sau al judecarii cauzei. Citatia se inmineaza de catre agentul imputernicit cu inminarea citatiei (denumit in continuare agent) sau prin serviciul postal.

Continutul citatiei. Citatia este individuala si contine:

1) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care emite citatia, sediului sau, data emiterii si numarul dosarului;

2) numele, prenumele celui citat, calitatea procesuala in care este citat si indicarea obiectului cauzei;

3) adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda: localitatea, strada, numarul casei, apartamentului, precum si orice alte date necesare pentru a preciza adresa celui citat;

4) ora, ziua, luna si anul, locul de prezentare a persoanei, mentionandu-se consecintele legale in caz de neprezentare.

Citatia se semneaza de catre persoana care o emite.

Locul de citare. Persoana se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca prin serviciul de personal al institutiei in care lucreaza. Daca, printr-o declaratie, data anterior in cursul procesului penal, persoana a indicat un alt loc pentru a fi citata, ea se citeaza la locul indicat. In caz de schimbare a adresei indicate in declaratia sa, persoana este citata la noua sa adresa numai daca a informat organul de urmarire penala ori instanta de judecata despre schimbarea intervenita sau daca organul de urmarire penala ori instanta determina ca s-a produs o schimbare de adresa pe baza datelor obtinute de agentul respectiv.

Bolnavii aflati in spital sau intr-o alta institutie medicala se citeaza prin administratia acestora.

Detinutii se citeaza la locul de detinere prin administratia institutiei de detentie.

Militarii incazarmati se citeaza la unitatea militara din care fac parte prin comandantul acesteia.

Citarea persoanelor de peste hotare se efectueaza in conditiile prevederilor tratatelor de asistenta juridica in materie penala.

Inmanarea citatiei destinatarului. Citatia se inmaneaza personal celui citat, care va semna dovada de primire. Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia sau, primind-o, nu vrea sau nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acesteia, intocmind despre aceasta un proces-verbal. In cazul in care citarea se face potrivit art.238 alin.(1), (4)-(6), administratiile institutiilor respective sint obligate sa inmineze de indata citatia persoanei citate contra semnatura, certificandu-i semnatura in dovada de primire sau indicind motivul pentru care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada de primire se preda agentului procedural, care o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei de judecata care a emis citatia.

Inmanarea citatiei altor persoane. Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmineaza citatia sotului, unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea ori care in mod obisnuit ii receptioneaza corespondenta. Citatia nu poate fi inminata unui minor sub 14 ani sau unei persoane bolnave mintal. Daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente, intr-un camin sau la hotel, in lipsa persoanelor indicate mai sus, citatia se preda administratorului, persoanei de serviciu sau celor care in mod obisnuit ii inlocuiesc.

Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul, certificand identitatea si semnatura, intocmeste proces-verbal. Daca aceasta nu vrea sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei, intocmind proces-verbal.

In lipsa persoanelor a caror adresa unde locuiesc nu este cunoscuta sau persoana, care printr-o delegatie, a indicat un alt loc pentru a fi citata, agentul este obligat sa se intereseze cind poate gasi persoana citata pentru a-i inmina citatia. Daca nici pe aceasta cale nu reuseste sa o inmineze, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei persoanei citate, intocmind proces-verbal.

In cazul in care persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente, intr-un camin sau la hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza citatia pe usa principala a cladirii sau la locul de afisare a informatiei, intocmind proces-verbal si facind mentiune despre circumstantele care au facut imposibila inminarea citatiei.

Cercetari in vederea inminarii citatiei Daca persoana citata si-a schimbat adresa, agentul afiseaza citatia pe usa locuintei indicate in citatie si se informeaza pentru a afla noua adresa, mentionind in procesul-verbal datele obtinute.

Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei. Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului penal, denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia, numele, prenumele si calitatea procesuala a persoanei citate, precum si data pentru care este citata. Dovada de primire trebuie sa cuprinda, de asemenea, data inminarii citatiei, numele, prenumele, calitatea si semnatura celui ce inmineaza citatia, certificarea de catre acesta a identitatii si a semnaturii persoanei careia i s-a inmanat citatia, precum si indicarea calitatii acesteia.

Ori de cite ori, cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se intocmeste un proces-verbal, acesta va cuprinde, in mod corespunzator, si mentiunile sus indicate.

Inainte de audierea banuitului, invinuitului, partii civile si a partii civilmente responsabile, in conformitate cu prevederile articolelor, dupa cum urmeaza, 104 al. 2 CPP, art. 112 al. 1 CPP, a martorului si a partii vatamate, in conformitate cu prevederile articolelor, dupa cum urmeaza, 105 al. 3 CPP, art. 111 al. 2 CPP persoana care efectueaza urmarirea penala constata identitatea partilor, si anume: numele, prenumele, data, luna, anul si locul nasterii, precizeaza cetatenia, studiile, situatia militara, situatia familiara si persoanele pe care le intretine, ocupatia, domiciliul si alta informatie necesara pentru identificarea persoanei lui in cauza respectiva. Un moment foarte important la identitatea persoanei o are verificarea de catre ofiterul de urmarire penala a actelor de identitate, care includ si fotografia persoanei. Faptul dat permite ofiterului de urmarire penala de a identifica obiectiv persoana ce trebuie a fi audiata. Aceasta se efectueaza din considerentul ca de multe ori in practica se intilnesc cazuri cind se audiaza de jure o persoana, dar de facto alta.

Daca ofiterul de urmarire penala are careva dubii ca partea care urmeaza a fi audiata nu poseda sau poseda slab limba in care se desfasoara urmarirea penala, acesta trebuie sa concretizeze aceasta si sa intrebe persoana in ce limba doreste sa fie audiata si sa dea declaratii. In cazul in care partile la proces nu cunosc limba in care se desfasoara urmarirea penala sau o poseda putin, ofiterul de urmarire penala este obligat sa-i explice si sa-i asigure dreptul de a depune plingeri, de a da explicatii si depozitii, sa inainteze demersuri si cereri in limba pe care acestea o poseda. In aceste cazuri ei au dreptul sa se foloseasca in mod gratis de serviciile interpretului.

Persoanei, care a fost citata in proces pentru a fi audiata si dupa claritatea identitatii ei, de catre ofiterul de urmarire penala i se explica drepturile si obligatiile prevazute de legislatia procesual-penala in dependenta de statul ei procesual, si anume: in cazul audierii partii vatamate i se explica aceste drepturi si obligatiuni in conformitate cu prevederile art. 60 CPP, a banuitului in conformitate cu prevederile art. 64 CPP, etc. Tot in acest context, ofiterul de urmarire penala este obligat de a explica partilor dreptul de a nu declara impotriva sa, a membrilor familiei sale, a rudelor ei, fapt despre care se consemneaza in procesul-verbal de audiere.

Persoana, care a fost citata in calitate de parte vatamata sau martor, se preintampina despre raspunderea penala pe care o poarta in cazul declaratiilor mincinoase (art. 312 CP) si refuzul sau eschivarea de a face declaratii (art. 313 CP). Totodata lor li se explica dreptul sa refuze de a face declaratii daca acestea pot fi folosite ca probe care marturisesc impotriva sa sau a rudelor sale apropiate.

Daca, partea vatamata sau martorul, dupa aceasta preintampinare doresc de a depune careva marturii, ofiterul de urmarire penala le explica faptul ca depozitiile date de ei pot fi ca probe in procesul penal, iar in cazul de refuz de la depozitiile date anterior pot fi atrasi la raspundere.

Legislatia procesual-penala in mod direct nu permite ca orcicare depozitii sa fie dobindite prin constringere, amenintare si prin alte metode ilicite.

In procesul audierii ofiterul de urmarire penala poate sa foloseasca orice tactica intru capatarea informatiei necesare intr-un anumit proces penal, cu exceptia intrebarilor provocatoare. Codul de procedura penala permite ca orice parte la proces sa fie insotita de un aparator sau reprezentant legal intru apararea intereselor acestora.

Pe parcursul anilor tactica audierii si-a dobandit recomandarile sale. De regula, audierea trebuie inceputa cu propunerea ofiterului de urmarire penala catre partea audiata de a povesti ceia ce cunoaste acesta despre cauza ce se cerceteaza. In cazul care partea audiata vorbeste despre circumstante, care vadit nu se refera la fapta cercetata, ei i se comunica aceasta, dupa ce se solicita de a se expune la intrebarea adresata anterior.

Dupa finele povestirii libere (orale) de catre partea audiata, acesteia i se pot pune intrebari orientate la concretizarea si completarea depozitiilor.

Partea audiata este in drept sa se foloseasca de documente, acte si inscrieri, care la cererea, demersul sau acordul ei pot fi anexate la procesul-verbal de audiere.

In timpul audierii ofiterul de urmarire penala poate sa prezinte partii audiate corpuri delicte, documente, reproducerea carora inregistrari audio si video, pe marginea carora este in drept de a adresa acesteia intrebari, intru administrarea unor probe care ar duce la cercetarea completa, obiectiva si sub toate aspecte a cauzei penale.

Depozitiile date de catre partea audiata se consemneaza intr-un proces-verbal. Aceasta poate fi intocmit atit prin scrierea libera, cit si cu ajutorul tehnicii de tapat. In cadrul audierii se poate de folosi inregistrarea audio si video, care se pastreaza impreuna cu procesul-verbal in cauza penala.

In conformitate cu prevederile art. art. 260, 261 CPP procesul-verbal de audiere se intocmeste in timpul efectuarii acestei actiuni sau imediat dupa terminarea ei de catre persoana care efectueaza urmarirea penala.

Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:

1) locul si data audierii;

2) functia, numele si prenumele persoanei care intocmeste procesul-verbal;

3) numele, prenumele si calitatea persoanelor care au participat la audiere, iar daca este necesar, si adresele lor, obiectiile si explicatiile acestora;

4) data si ora inceperii si terminarii audierii cu concretizarea pina in minut;

5) descrierea amanuntita a faptelor constatate;

6) mentiunea privind efectuarea, in cadrul realizarii audierii, a fotografierii, filmarii, inregistrarii audio, privind mijloacele tehnice utilizate la efectuarea actiunii respective de urmarire penala, conditiile si modul de aplicare a lor, obiectele fata de care au fost aplicate aceste mijloace, rezultatele obtinute, precum si mentiunea ca, inainte de a se utiliza mijloacele tehnice, despre aceasta s-a comunicat persoanelor care participa la efectuarea actiunii de urmarire penala.

Procesul-verbal se citeste tuturor persoanelor care au participat la efectuarea actiunii date de urmarire penala, explicandu-se, totodata, ca au dreptul de a face obiectii, iar acestea urmeaza sa fie consemnate in procesul-verbal.

Fiecare pagina a procesului-verbal se semneaza de persoana care il intocmeste, precum si de persoanele audiate, interpret sau traducator. Daca vreuna din aceste persoane nu poate semna sau refuza sa semneze procesul-verbal, despre aceasta se face mentiune.

La procesul-verbal se anexeaza schitele, fotografiile, peliculele, casetele audio si video, care au fost dobindite pe parcursul audierii.

In practica se intilnesc cazuri cind persoanele refuza de a semna procesul-verbal de audiere sau nu au posibilitate de al semna. Legislatorul a prevazut asemenea cazuri pe care le-a consemnat in art. 261 CPP, si anume:

(1) Daca persoana care a participat la audiere refuza sa semneze procesul-verbal, despre aceasta se face mentiune in procesul-verbal, care va fi semnat pentru conformitate de catre persoana care a efectuat actiunea.

(2) Persoanei care a refuzat sa semneze procesul-verbal trebuie sa i se acorde posibilitatea de a explica cauzele refuzului, iar explicatiile ei vor fi consemnate in procesul-verbal.

(3) Daca persoana care a participat la efectuarea actiunii de urmarire penala nu poate semna procesul-verbal din cauza vreunui defect fizic, cel care intocmeste procesul-verbal cheama o persoana straina care, cu consimtamintul celui care nu poate semna, certifica cu semnatura sa exactitatea continutului procesului-verbal.

2.Particularitatile audierii banuitului.

In conformitate cu prevederile art. 63 Cod de procedura penala banuitul este persoana fizica fata de care exista anumite probe ca a savirsit o infractiune pina la punerea ei sub invinuire. Persoana poate fi recunoscuta in calitate de banuit prin unul din urmatoarele acte procedurale, dupa caz:

1) procesul-verbal de retinere;

2) ordonanta sau incheierea de aplicare a unei masuri preventive neprivative de libertate;

3) ordonanta de recunoastere a persoanei in calitate de banuit.

Dupa ce persoana a fost recunoscuta in calitate de banuit este in drept imediat sa primeasca de la persoana care l-a recunoscut informatie in scris despre drepturile de care dispune conform art. 64 CPP, inclusiv dreptul de a tacea si de a nu marturisi impotriva sa, precum si sa primeasca de la organul de urmarire penala explicatii asupra tuturor drepturilor sale.

Asadar, drepturile si obligatiile banuitului sunt cuprinse in dispozitia art. 64 Cod de procedura penala.

Dintre toate aceste drepturi si obligatii evidentiem pe cele, care nemijlocit au tangenta la audierea a acestei parti in proces.

In acest context, mentionam ca primordial banuitul are dreptul la aparare prin toate mijloacele si metodele care nu sint interzise de lege, asigurat de organul de urmarire penala. Persoana banuita are dreptul sa cunoasca de ce este banuit si, in legatura cu aceasta, imediat dupa retinere sau dupa ce i s-a adus la cunostinta hotarirea despre aplicarea masurii preventive sau recunoasterea in calitate de banuit, sa fie informat in prezenta aparatorului, in limba pe care o intelege, despre continutul banuielii si despre incadrarea juridica a faptelor infractionale de savirsirea carora este suspectat (art. 54, al.2, pct.1 CPP). La fel, din momentul cind i s-a adus la cunostinta actul procedural de recunoastere in calitate de banuit, sa fie asistat de un aparator ales de el, iar daca nu are mijloace de a plati aparatorul, sa fie asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, precum si, in cazurile admise de lege, sa renunte la aparator si sa se apere el insusi (art. 64, al.2, pct.5 CPP).

Legislatia procesual-penala acorda posibilitate persoanei banuite sa se foloseasca de asistenta aparatorului din momentul inceperii urmaririi penale (daca urmarirea penala a fost pornita in privinta unei persoane concrete) sau din momentul retinerii in conformitate cu prevederile art. art. 165, 166 CPP.

Din acest moment, persoana retinuta este in drept sa primeasca consultatie juridica, in conditii confidentiale, din partea aparatorului pina la inceputul primei audieri in calitate de banuit (art. 64, al.2, pct. 4). Insa, durata acestei intrevederi poate fi limitata de catre ofiterul de urmarire penala pina la 2 ore, cu conditia ca ofiterul anterior a preintimpinat banuitul si aparatorul lui. Este foarte important faptul, ca ca temei de limitare a astfel de intrevederi, se poate de efectuat numai daca este necesitatea de a efectua careva actiuni de urmarire penala cu participarea banuitului.

Depozitiile banuitului - sunt informatii, date de el la audiere in forma orala sau scrisa, la fel si la efectuarea altor actiuni de urmarire penala cu participarea lui. Banuitul este in drept sa faca declaratii sau sa refuze de a le face. Daca accepta sa fie audiat, la cererea sa, sa fie audiat in prezenta aparatorului. In acest caz ofiterul de urmarire penala este obligat de a-i aduce la cunostinta banuitului ca depozitiile ce urmeaza ca sa le depuna vor fi folosite ca proba in cauza penala.

In timpul audierii banuitul poate sa prezinte probe, ceia ce nu este si obligat.

Totodata, banuitul are si alte drepturi, cum ar fi:

a) sa recunoasca fapta de savirsirea careia este banuit;

b) sa recunoasca fapta de savirsirea careia este banuit;

c) sa prezinte documente si alte mijloace de proba pentru a fi anexate la dosarul penal;

d) sa ceara recuzarea persoanei care efectueaza urmarirea penala;

e) sa inainteze cereri, inclusiv privind asistenta medicala independenta;

f) sa fie informat de catre organul de urmarire penala despre toate hotaririle adoptate care se refera la drepturile si interesele sale, precum si sa primeasca, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotariri;

g) sa faca obiectii impotriva actiunilor organului de urmarire penala si sa ceara includerea obiectiilor sale in procesul-verbal al actiunii procesuale respective;

h) sa retraga orice plingere a sa sau depusa de catre aparatorul sau.

La fel, banuitul are dreptul dupa finisarea audierii sa ia cunostinta cu procesul-verbal de audiere si sa faca obiectii asupra corectitudinii acestuia, precum si sa ceara completarea lui cu circumstante care, in opinia sa, trebuie sa fie mentionate.

In timpul audierii aparatorul, cu permisiunea ofiterului de urmarire penala, poate sa adreseze banuitului intrebari. In cazul cind ofiterul de urmarire penala refuza intrebarile date de catre aparator, acestea se scriu in procesul-verbal de audiere a banuitului, iar mai apoi se scrie motivul refuzului. In procesul audierii, aparatorul (in prezenta ofiterului de urmarire penala) poate sa dea mici consultatii banuitului pe intrebarile adresate de catre ofiterul de urmarire penala, la care ii vine greu sa raspunda.

Aparatorul, in momentul audierii, este in drept sa depuna cereri si demersuri in scris, indreptate la apararea intereselor clientului, mai mult ca atit acesta poate sa faca insemnari si obiectii in procesul-verbal de audiere a banuitului privind corectitudinea si plenitudinea depozitiilor persoanei.

Este important de retinut ca in timpul audierii banuitului, intrebarile puse de catre aparator, cererile si demersurile acestuia pot influenta la urmarirea penala in favoarea apararii, de aceia trebuie de acordat la acest moment o atentie sporita, efectuind o tactica de audiere corecta, iar intrebarile puse de catre aparator trebuiesc atent studiate intru cercetarea obiectiva a cazului, in corespundere cu planul si programa audierii.

Exercitarea de catre banuit a drepturilor de care dispune sau renuntarea lui la aceste drepturi nu poate fi interpretata in detrimentul lui si nu poate avea consecinte nefavorabile pentru el. Banuitul nu poarta raspundere pentru declaratiile sale, cu exceptia cazurilor in care el face un denunt intentionat fals ca infractiunea a fost savirsita de o persoana care, de fapt, nu a avut atributie la savirsirea ei.

Potrivit articolului 103 al Codului de procedura penala declaratiile banuitului sint informatiile orale sau scrise, depuse de acesta la audiere in conformitate cu prevederile Codului de procedura penala, referitor la circumstantele care au servit temei pentru al recunoaste in aceasta calitate, precum si la alte imprejurari ale cauzei pe care le cunosc.

Recunoasterea vinovatiei de catre persoana banuita de savirsirea infractiunii poate fi pusa la baza invinuirii doar in masura in care este confirmata de fapte si circumstante ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Banuitul nu poate fi fortat sa marturiseasca impotriva sa sau impotriva rudelor sale apropiate ori sa-si recunoasca vinovatia si nu poate fi tras la raspundere pentru refuzul de a face astfel de declaratii.

Datele comunicate de banuit nu pot servi ca probe daca ele se bazeaza pe informatii a caror sursa nu este cunoscuta. Daca declaratiile banuitului se bazeaza pe spusele altor persoane, este necesar ca si aceste persoane sa fie audiate.

Audierea banuitului, potrivit art. 104 CPP, se face numai in prezenta unui aparator ales sau numit din oficiu, imediat dupa retinerea banuitului, daca acesta accepta sa fie audiat. Nu se permite audierea banuitului in stare de oboseala, precum si in timpul noptii, decit doar la cererea persoanei audiate in cazurile ce nu sufera aminare, care vor fi motivate in procesul-verbal al audierii.

Persoana care efectueaza urmarirea penala, inainte de a-l audia pe banuit il intreaba numele, prenumele, data, luna, anul si locul nasterii, precizeaza cetatenia, studiile, situatia militara, situatia familiala si persoanele pe care le intretine, ocupatia, domiciliul si alta informatie necesara pentru identificarea persoanei lui in cauza respectiva, dupa aceea il intreaba daca el accepta sa faca declaratii asupra banuielii. In cazul in care banuitul refuza sa faca declaratii, aceasta se mentioneaza in procesul-verbal al audierii. Daca banuitul accepta sa faca declaratii, persoana care efectueaza audierea il intreaba daca recunoaste banuiala ce i se imputa si ii propune sa faca in scris explicatii asupra acesteia, iar daca banuitul nu poate scrie sau refuza sa scrie personal declaratia, aceasta se consemneaza in procesul-verbal de catre persoana care efectueaza audierea.

Audierea banuitului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a depus anterior. Banuitul nu poate prezenta sau citi o declaratie scrisa mai inainte, insa poate utiliza notele sale asupra amanuntelor greu de memorizat.

Fiecare banuit este audiat separat. Persoana care efectueaza audierea trebuie sa ia masuri ca banuitii chemati in aceeasi cauza sa nu comunice intre ei.

Declaratiile banuitului se consemneaza in procesul-verbal al audierii, intocmit in conformitate cu prevederile art.260 si 261 CPP.

In cazul in care banuitul revine asupra vreuneia din declaratiile sale anterioare sau are de facut completari, rectificari ori precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile articolelor 260 si 261 CPP.

Daca banuitul nu are posibilitate de a se prezenta pentru a fi audiat, organul de urmarire penala procedeaza la audierea acestuia la locul aflarii lui.

Fata de banuitul, in privinta caruia ofiterul de urmarire penala nu a aplicat retinerea, ci obligarea de a se prezenta la organul de urmarire penala, la audiere primul este citat.

In cazul in care, fara careva motive intemeiate, banuitul nu se prezinta la organul de urmarire penala, acesta poate fi adus silit in corespundere cu prevederile art. 199 Cod de procedura penala. Ca motive intemeiate la neprezentarea banuitului in organul de urmarire penala, unde a fost citat, pot servi:

- boala grava, care nu-i permite banuitului de a se prezenta;

- moartea unui membru de familie sau a unei rude apropiate;

- calamitati naturale;

- alte motive, care impiedica banuitul de a se prezenta la timp in organul de urmarire penala.

La fel banuitul este obligat sa comunice in primul rind ofiterului de urmarire penala despre neprezentarea lui si motivele ce servesc ca temei pentru aceasta. Aceste motivele trebuiesc afirmate prin careva acte, care se anexeaza la cauza penala. Mai mult ca atit, despre acestea, banuitul, printr-o forma scrisa, explica motivele care au dus la neprezentarea lui in organul de urmarire penala.

Banuitul care se afla sub straja se cheama prin intermediul administratiei locului de detentie.

3. Audierea victimei si a partii vatamate

Codul de procedura penala recunoaste in calitate de victima orice persoana fizica sau juridica careia, prin infractiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale (art. 58, al.1 CPP), iar in calitate de parte vatamata - persoana fizica careia i s-a cauzat prin infractiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscuta in aceasta calitate, conform legii, cu acordul victimei (art. 59 al.1 CPP). Recunoasterea ca parte vatamata se efectueaza prin ordonanta organului de urmarire penala, imediat dupa stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calitati procesuale.

In cazul in care, dupa recunoasterea persoanei ca parte vatamata, s-au constatat circumstante care atesta lipsa cauzarii prejudiciului, organul de urmarire penala inceteaza participarea acestei persoane ca parte vatamata in procedura respectiva prin ordonanta motivata (art. 59 al.3 CPP).

Daca in rezultatul infractiunii savarsite partea vatamata a decedat, in acest caz drepturile acesteia i se atribuie unei rude apropiate (sot, sotie, parinti, copii, frati si surori, bunel, bunica, nepoti) (art. 81 al. 1 CPP). In conformitate cu prevederile art. 81 al. 2 CPP aceasta calitate o decide procurorul sau instanta de judecata.

Drepturile si obligatiile victimei sunt stipulate in Сodul de procedura penala (art. art. 58 si 59).

Printre drepturile si obligatiile pe care le au acestea, in timpul audierii, urmeaza a evidentia urmatoarele:

1) sa cunoasca esenta invinuirii;

2) sa faca declaratii si explicatii;

3) sa prezinte documente si alte mijloace de proba pentru a fi anexate la dosarul penal;

4) sa ceara recuzarea persoanei care efectueaza urmarirea penala, expertului, interpretului, traducatorului, grefierului;

5) sa faca obiectii impotriva actiunilor organului de urmarire penala si sa ceara includerea obiectiilor sale in procesul-verbal al actiunii respective;

6) sa ia cunostinta de toate procesele-verbale ale actiunilor procesuale la care a participat, sa ceara completarea lor sau includerea obiectiilor sale in procesul-verbal respectiv;

7) sa fie reprezentata de un aparator ales, iar daca nu are mijloace de a plati aparatorul, sa fie asistata de un avocat din oficiu;

8) partea vatamata poate oricind sa renunte la aceasta calitate procesuala;

9) partea vatamata beneficiaza de drepturile sale si isi exercita obligatiile personal sau, daca legea permite, prin reprezentanti. In cazul in care parte vatamata este un minor sau o persoana iresponsabila, drepturile acesteia sint exercitate de reprezentantii ei legali in modul prevazut de Codul de procedura penala.

Partea vatamata este audiata in conditiile prevazute de art. art. 11, 260, 261 CPP. Partea vatamata care refuza sau se eschiveaza sa faca declaratii poarta raspundere penala conform art.313 din Codul penal, iar pentru declaratii false cu buna-stiinta - conform art.312 din Codul penal.

Statutul de drept al reprezentantului victimei si a partii vatamate e stabilit in art. 77 CPP, care ii atribuie aceleasi drepturi procesuale, ca si a persoanei reprezentate de el.

Un drept important al partii vatamate este dreptul de a prezenta probe. Ofiterul de urmarire penala trebuie foarte amanuntit sa-i lamureasca partii vatamate acest drept, indicind, ca de ea depinde foarte mult in dovedirea cit a faptei actiunii criminale, a circumstantelor esentiale, atit si a faptului cauzarii daunei fizice, morale si materiale a ei. Fara aceasta, a dovedi vina banuitului va fi foarte dificil, iar uneori in general imposibil.

Depozitia partii vatamate - este informatia comunicata de catre el in timpul audierii, efectuate in procesul penal in conformitate cu prevederile art. art. 59, 105, 106, 109, 110, 111, 260 si 261 CPP. Partea vatamata poate fi audiata despre oricare circumstante, ce urmeaza a fi dovedite in timpul examinarii cauzei penale, inclusiv si despre relatiile sale cu banuitul, invinuitul. Cu toate acestea, urmeaza a tine cont ca nu pot servi ca probe informatia, comunicata de catre patimit, daca ea este bazata pe presupuneri, ipoteze sau zvonuri.

Patimitul, ca si alti participanti ai procesului penal, este chemat la organul de urmarire penala prin citatie, sau prin alte mijloace de legatura. In caz de neprezentare, conform citatiei, fara un motiv intemeiat, patimitul in baza ordonantei organului de urmarire penala, motivate, poate fi supus aducerii silite.

Citate in aceiasi cauza, partile vatamate se audiaza separat, fara prezenta la audiere a altor parti la proces. Este necesar de a lua masuri, pentru a preveni posibilitatea comunicarii persoanelor intre ele.

Inainte de audiere ofiterul de urmarire penala verifica identitatea patimitului si clarifica relatiile fata de banuit sau invinuit, ii explica drepturile si obligatiunile procesuale, il avertizeaza despre raspunderea penala care o poarta in caz de refuz sau eschivare de a da depozitii si pentru darea depozitiilor intentionat false. Partii vatamate trebuie sa i se explice dreptul de a refuza sa dea depozitii impotriva sa, sotului sau (sotiei) si altor rude apropiate, cercul carora e stabilit in punctul 41 art. 6 CPP. In caz de acord a de a depune marturii, el trebuie de preintimpinat despre aceia, ca depozitiile lui pot fi folosite in calitate de probe pe dosar, inclusiv si in cazul refuzul ulterior de la aceste depozitii. Despre explicarea drepturilor si obligatiunilor, preintimpinarea despre atragerea la raspundere penala, pentru refuzul sau eschivarea de a da depozitii, cit si pentru darea depozitiilor intentionat false, se face insemnare in procesul-verbal, care se confirma prin semnatura persoanei audiate.

Exista trasaturi procesuale specifice la audierea partii vatamate minore. Asadar, luind in consideratie ca modalitatea de audiere a partii vatamate este ca si modalitatea de audiere a martorului, in corespundere cu prevederile art. 481 CPP, modul de citare si audiere se efectueaza in conditiile prevazute in art.105, 109 si 478-480, care se aplica in mod corespunzator. La audierea partii vatamate minore participa reprezentantul ei legal, care va identificat prin buletin de identitate, certificat de nastere sau certificat de tutore, fapt confirmat in procesul-verbal de audiere.

Patimitul in virsta de pina la saisprezece ani nu se avertizeaza despre raspunderea pentru refuzul de a da depozitii si pentru darea depozitiilor intentionat false.

Ofiterul de urmarire penala propune patimitului sa spuna numai adevarul. Patimitului minor i se explica dreptul de a refuza sa dea depozitii, ce ar demasca comiterea infractiunii de catre el insasi, membrilor familiei si a rudelor apropiate, cit si alte drepturi si obligatiuni procesuale, prevazute de legislatia procesual-penala. Despre aceasta se face insemnarea in procesul-verbal de audiere, care se confirma prin semnatura patimitului. Persoanelor, participante la audiere (pedagog, parinti), li se explica dreptul de a face observatiile respective in procesul-verbal, despre incalcarea drepturilor si intereselor legale ale persoanei audiate.

4. Particularitatile audierii martorului.

In conformitate cu prevederile art.90 CPP martorul este persoana citata in aceasta calitate de organul de urmarire penala sau de instanta, precum si persoana care face declaratii, in modul prevazut de CPP in calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care poseda informatii cu privire la vre-o circumstanta care urmeaza sa fie constatata in cauza.

Potrivit alin.3 al aceluiasi articol in calitate de martori, indiferent de faptul posedarii de catre ei a informatiilor ce prezinta interes cu privire la vre-o circumstanta care urmeaza sa fie constatata in cauza nu pot fi citati si ascultati urmatoarele categorii de persoane:

1) persoanele care, din cauza defectelor fizice sau psihice, nu sint in stare sa inteleaga just imprejurarile care au importanta pentru cauza si sa faca referitor la ele declaratii exacte si juste;

2) aparatorii, colaboratorii birourilor de avocati - pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute in legatura cu adresarea pentru acordare de asistenta juridica sau in legatura cu acordarea acesteia;

3) persoanele care cunosc o anumita informatie referitoare la cauza in legatura cu exercitarea de catre ele a atributiilor de reprezentanti ai partilor;

4) judecatorul, procurorul, reprezentantul organului de urmarire penala, grefierul - cu privire la circumstantele care le-au devenit cunoscute in legatura cu exercitarea de catre ei a atributiilor lor procesuale, cu exceptia cazurilor de participare la retinere in flagrant delict, de cercetare a probelor dobandite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la efectuarea procedurii in cauza respectiva, de reexaminare a cauzei in ordine de revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;

5) jurnalistul - pentru a preciza persoana care i-a prezentat informatia cu conditia de a nu-i divulga numele, cu exceptia cazului in care persoana benevol doreste sa depuna marturii;

6) slujitorii cultelor - referitor la circumstantele care le-au devenit cunoscute in legatura cu exercitarea atributiilor lor;

7) medicul de familie si alte persoane care au acordat ingrijire medicala - referitor la viata privata a persoanelor pe care le deservesc.

Din lista de persoane nominalizata mai sus fac exceptie numai jurnalistul si medicul de familie care in conformitate cu legislatia procesual-penala in vigoare pot fi citate si ascultate ca martori numai in cazul cand aceasta informatie este absolut necesara pentru prevenirea sau descoperirea infractiunilor deosebit de grave sau exceptional de grave.

Martorul are statutul sau procesual constituit din ansamblul drepturilor si obligatiilor. Astfel, in conformitate cu alin.12 al art.90 din CPP martorul este in drept:

1) sa stie in legatura cu care cauza este citat;

2) sa ceara recuzarea interpretului, traducatorului care participa la audierea sa;

3) de a beneficia in mod gratis de serviciile traducatorului;

3) sa inainteze cereri;

4) sa refuze de a face declaratii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativa sau date daca acestea pot fi folosite ca probe care marturisesc impotriva sa sau a rudelor sale apropiate;

Daca totusi martorul doreste sa de-a declaratii sau sa prezinte careva date daca acestea pot fi folosite ca probe ce marturisesc impotriva lui sau rudelor lui apropiate, atunci el trebuie sa fie preintampinat despre faptul ca depozitiile lui pot fi folosite in calitate de probe pe cauza penala chiar si in cazul in care el ulterior va refuza de a da declaratiile respective.

5) sa faca declaratii in limba materna sau in alta limba pe care o poseda; sa ia cunostinta de declaratiile sale inregistrate, sa ceara corectarea sau completarea declaratiilor sale;

6) la depunerea declaratiilor, sa utilizeze documente ce contin calcule complicate, denumiri geografice si alta informatie care este dificil de a o expune din memorie, notite asupra amanuntelor greu de retinut; sa ilustreze declaratiile sale cu scheme, desene grafice;

7) la participarea in actiuni procesuale din cadrul urmaririi penale, sa fie asistat de un aparator ales de el ca reprezentant;

8) sa scrie personal declaratiile sale in procesul-verbal al audierii din cadrul urmaririi penale;

9) sa ceara compensarea cheltuielilor suportate in cauza penala si repararea prejudiciului cauzat de actiunile nelegitime ale organului de urmarire penala sau ale instantei;

10) sa i se restituie bunurile ridicate de organul de urmarire penala sau prezentate de el insusi in calitate de probe, sa primeasca documentele, ce ii apartin, in original.

11) la dorinta de a se prezenta la audiere cu un avocat care ii va reprezenta interesele in organul de urmarire penala si o va insoti la toate actiunile procesuale efectuate cu participarea sa (art.92 din CPP).

12) de a depune cererea privind protectia lui, a membrilor familiei sau rudelor apropiate in conformitate cu art.110 si 215 din CPP.

Martorul care refuza sau se eschiveaza de a face declaratii poarta raspundere conform art.313 din Codul penal, iar martorul care face declaratii mincinoase cu buna stiinta - conform art.312 din Codul penal.

Articolul 93 alin.2 din CPP la mijloacele de proba atribuie si declaratiile martorului, care sunt date depuse de catre acesta in cadrul audierii cit in cadrul urmaririi penale atat si in instanta asupra oricaror circumstante care urmeaza a fi constatate in cauza.

Declaratiile martorului reprezinta mijloacele de proba foarte vechi si frecvente in cadrul procesului penal, ele raman pana in prezent un mijloc de proba deosebit de important, fapt confirmat atat de normele nationale cit si cele internationale.

In procesul audierii martorilor sunt constatate orice circumstante ce se refera la cauza si care sunt necesare pentru aprecierea declaratiilor, date privind persoana martorului, relatiile lui cu banuitul, invinuitul, inculpatul, partea vatamata, relatiile lui cu alti martori cit si alte circumstante.

Declaratiile in care sunt fixate locul, imprejurarile faptei care constituie aceste declaratii nu pot avea valoare probanta. De asemenea, nu pot avea valoare probanta declaratiile martorilor care contin anumite aprecieri vizuale despre unele calitati ale obiectelor sau anumite stari ale omului, deoarece aceste date trebuie sa fie constatate prin cercetari speciale stabilite de legea procesual-penala. In cazul cind martorul in timpul audierii face trimitere la spusele altei persoane ea trebuie sa indice sursa de informare, pentru ca ulterior aceste persoane sa fie audiate. Daca martorul declara ca o informatie a parvenit de la o persoana necunoscuta ea trebuie sa indice in ce imprejurari a comunicat cu aceasta persoana, unde poate fi gasita, cine poate sa confirme continutul discutiei.

Datele anuntate de catre martor cu referinta la o sursa de informatie care nu poate fi stabilita nu pot servi in calitate de probe. Ca exceptie, poate fi invocat cazul cand este imposibil de a verifica sursa, deoarece aceasta este pierduta, in aceasta situatie declaratiile martorului obtin statut de probe derivate si se apreciaza dupa regula generala.

Daca exista mai multe declaratii ale aceluiasi martor, acestea se apreciaza in cumul. Sunt inadmisibile declaratiile martorilor bazate pe presupuneri, zvonuri etc. In cazul cind martorul si-a modificat declaratiile este necesar de constatat motivul unei asemenea atitudini.

Conform regulii generale audierea martorului se efectueaza la locul desfasurarii urmaririi penale sau al cercetarii judecatoresti. In caz de necesitate, audierea lui poate fi efectuata la locul de trai, la locul de serviciu sau in alt loc de aflare a martorului.

Protectia starii sanatatii martorului se exprima si prin faptul ca audierea consecutiva a martorului nu poate depasi 4 ore, iar in caz de necesitate, durata poate fi micsorata. Daca este necesar de a efectua audiere mai mult de 4 ore, organul de urmarire penala sau instanta sunt obligate sa stabileasca o intrerupere nu mai mica de 1 ora, pentru ca martorul sa poata sa se odihneasca sau sa se alimenteze, iar durata generala pe zi de audiere a martorului nu poate depasi 8 ore. In cazul in care martorul sufera de o boala psihica sau o alta boala grava, atunci durata audierii se stabileste printr-o concluzie a medicului de la institutia medicala de stat si audierea se va face cu acordul si in prezenta acestuia.

In scopul citarii martorului pentru audiere se folosesc aceleasi reguli ca si pentru citarea altor categorii de persoane prevazute de art.235-242 din CPP.

Persoana care executa o pedeapsa privativa de libertate sau este detinuta in stare de arest in alta cauza penala se citeaza in calitate de martor prin intermediul administratiei institutiei de detentie si care asigura prezenta persoanei la locul citarii.

Deci, persoana este audiata in calitate de martor doar in timpul zilei, adica intre orele 6:00 si 22:00. Martorul nu trebuie citat in zile de odihna sau in timp de noapte, cu exceptia cazurilor ce nu sufera amanare. Codul de procedura penala in vigoare ne da definitia cazului ce nu sufera amanare: pericol real ca se vor pierde sau distruge probele, ca banuitul sau invinuitul se poate ascunde, ori se vor comite alte infractiuni.

In cazul neprezentarii neintemeiate a martorului care a fost citat in modul stabilit de lege atrage dupa sine aducerea lui silita. Astfel, potrivit art.199 din CPP, in cazul aparitiei unor imprejurari care impiedica martorului sa se prezinte in fata organului de urmarire penala sau a instantei el este obligat sa informeze aceste organe. Ca motive intemeiate pot fi recunoscute boala, primirea tardiva a citatiei sau alte imprejurari care de fapt au lipsit martorul de posibilitatea reala de a se prezenta la timpul indicat.

Potrivit art.236 din CPP chemarea martorului pentru audiere in fata organului de urmarire penala sau a instantei de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota telefonica sau telegrafica ori prin mijloace electronice.

Citarea se va face in asa fel ca martorului sa i se inmaneze citatia cu cel putin 5 zile inainte de data cind ea trebuie sa se prezinte conform citatiei in fata organului respectiv.

Deci, martorul este chemat numai prin citatie scrisa, care potrivit art.237 din CPP este individuala.

Organul care audiaza martorul este obligat sa stabileasca identitatea acestuia prin verificarea actelor personale (buletin, pasaport etc.). Este deosebit de important de a stabili in prealabil in care limba martorul solicita sa depuna declaratii iar in caz de necesitate este invitat un traducator sau interpret, aceasta prevedere se refera si la martorul cu anumite dificultati, cum ar fi surdo-mut.

Exista trasaturi specifice in timpul citarii la audiere a martorului minor. Potrivit art.481 din CPP chemarea martorului minor la organul de urmarire penala sau in instanta judecatoreasca se face prin parintii acestuia sau prin alti reprezentanti legali caror i se aduce la cunostinta nu numai faptul de a asigura prezenta martorului minor dar si necesitatea participarii obligatorii in procesul audierii. De asemenea, la audierea martorului minor participa obligatoriu psihologul sau pedagogul.

In conformitate cu prevederile art.92 din CPP la audiere cit martorul atit si martorul minor pot fi asistati de catre un avocat.

Inainte de a incepe audierea martorului persoana care efectueaza aceasta actiune procesuala constata identitatea lui (numele, prenumele, varsta, domiciliul, ocupatia etc.). Daca exista careva dubii in privinta identitatii martorului, aceasta se constata prin alt mijloc de proba.

Martorului i se explica pe ce cauza penala va fi audiat, explicandu-se totodata drepturile si obligatiile sale prevazute de alin.7 si 12 al art. 90 din CPP.

O procedura deosebit de importanta la audierea martorului este explicarea cuantumului drepturilor sale. Nu este suficienta explicarea expresa a drepturilor, dar constatarea ca martorul le-a constientizat. Audierea nu poate avea loc in conditii periculoase pentru viata si sanatatea martorului. De asemenea, martorul nu poate fi impus sa declare despre anumite imprejurari daca acestea pot trauma psihic persoana, o pot insulta sau umili.

Conform alin.6 al art.105 din CPP persoana care efectueaza audierea martorului explica drepturile si obligatiile prevazute de art.90 din CPP si il previne asupra raspunderii ce o poarta in caz de refuz de a depune declaratii conform art.313 din CP, precum si pentru declaratii mincinoase, facute cu buna stiinta conform art.312 din CP si despre aceasta se face mentiune in procesul-verbal al audierii.

In mod obligatoriu, fiecare martor este intrebat daca este sot sau ruda apropiata cu vreuna din parti si in relatii se afla cu partile. In cazul in care se dovedeste a fi sot sau ruda apropiata a banuitului, invinuitului sau inculpatului martorului i se explica dreptul de a tacea si el este intrebat daca accepta sa faca declaratii. La audierea martorului se interzice punerea intrebarilor care in mod evident urmaresc insultarea si umilirea persoanei.

Dupa constatarea identitatii martorului si explicarea drepturilor sale procesuale in conformitate cu art.109 din CPP martorului i se aduce la cunostinta obiectul cauzei si i se propune sa declare despre faptele si circumstantele pe care le cunoaste si care se refera la cauza. Obiectul declaratiilor martorului pot fi atat circumstantele prevazute de art.96 din CPP, cit si orice alte circumstante care au importanta pentru cauza.

In cazul in care prezenta martorului la judecarea cauzei va fi imposibila din motivul plecarii lui peste hotarele tarii sau din alte motive intemeiate, precum si pentru a reduce sau a exclude supunerea martorului unui vadit pericol sau pentru a reduce revictimizarea martorului, procurorul poate solicita audierea acestuia de catre judecatorul de instructie, cu asigurarea posibilitatii banuitului, invinuitului, aparatorului acestuia, partii vatamate si procurorului de a pune intrebari martorului audiat.

O deosebita importanta la aprecierea declaratiilor martorului o are cunoasterea aspectului psihologic de formare a declaratiilor. Astfel, procesul de formare a declaratiilor martorului trece prin citeva etape si anume: receptionarea, memorizarea si reproducerea. Cea mai des intalnita forma de receptie este receptia vizuala, deoarece in cele mai dese cazuri marturia se bazeaza pe senzatiile vizuale. Receptia insusirilor obiectelor este conditionata atat de calitati sau de proprietati ale obiectelor, cit si de anumiti factori psihofiziologici personali caracteristici martorilor. La aprecierea declaratiilor martorului este important de a lua in consideratie atat calitatile psiho-fiziologice ale persoanei, cum ar fi starea vederii, unele vicii, spre exemplu, daltonismul cit si factori obiectivi, cum ar fi raportul de distanta, conditiile atmosferice (timp senin, ceata etc.). La receptia auditiva se coreleaza natura sunetului sau zgomotului cu varsta martorului, distanta de la obiectul cercetarii si eventualele obstacole.

Memorizarea este un proces psihic cu un grad mare de complexitate, de aceia la aprecierea declaratiilor martorului in primul rand, se va lua in consideratie faptul ca memoria nu este o actualizare simpla sau o fotografiere a informatiei ci o reflectare activa care presupune prelucrarea celor memorate. Este deosebit de important de a cunoaste ca, evident, cu timpul, memoria scade, dar in unele situatii poate sa apara ceea ce s-a pierdut din memorie, de aceea este deosebit de importanta audierea repetata a martorilor.

La aprecierea declaratiilor martorilor este important sa se ia in consideratie faptul ca la momentul expunerii pot fi comise anumite denaturari: prin aditia, adica prin adaugarea unor date care de fapt nu au fost in realitate, prin omisiunea unor date provocata de uitare, cind martorul este de buna credinta, sau intentionate, cind martorul este de rea-credinta, denaturari prin substituire, cind martorul poate substitui anumite date percepute cu date care au avut loc intr-un alt eveniment perceput. O mare importanta, de asemenea la expunere o are tipul de temperament al martorului, capacitatea lui de a expune etc.

Audierea propriu-zisa a martorului se efectueaza atat prin informarea prealabila referitor la obiectul cauzei care se urmareste, cit si prin propunerea de a declara despre anumite fapte si circumstante pe care le cunoaste referitoare la fenomenul a carui martor el a fost.

Audierea martorului se efectueaza printr-o expunere libera a acestuia asupra anumitor imprejurari pe care le cunoaste. Pe parcursul audierii pot fi puse intrebari de concretizare, iar dupa ce martorul a facut declaratii lui i se pun intrebari asupra altor circumstante despre care martorul nu a vorbit. In timpul audierii martorului i se pot prezenta anumite mijloace de proba, spre exemplu, anumite corpuri delicte pentru a se constata atributia sau importanta acestor probe.

Declaratiile martorului trebuie detaliate pentru a fi verificate mai eficient. In cadrul audierii nu se admite de a pune intrebari sugestive si intrebari care nu cer o informare factologica, cum ar fi anumite opinii, presupuneri etc. In cazul descoperirii anumitor contradictii, fie intre declaratiile anterioare ale martorului, fie intre declaratiile martorului si alte declaratii, este necesar de a le inlatura.

Declaratiile obtinute in cadrul audierii sau imediat dupa terminarea ei sunt consemnate de catre persoana ce petrece audierea in procesul-verbal al audierii. Aceste declaratii se inscriu de la persoana intaia si daca este posibil cuvant in cuvant.

Legislatia procesual - penala in vigoare a fixat reguli separate in intocmirea procesului - verbal privind actiunea de urmarire penala si a procesului - verbal al sedintei de judecata. Astfel, conform alin.1 al art.260 din CPP procesul-verbal privind actiunea de urmarire penala se intocmeste in timpul efectuarii acestei actiuni sau imediat dupa terminarea ei de catre persoana care efectueaza urmarirea penala.

Legiuitorul, presupunand ca in procesul intocmirii procesului - verbal al audierii martorului sunt posibile unele goluri a prevazut unele forme adaugatoare de fixare a declaratiilor, care pot sa asigure completarea totala a procesului-verbal respectiv. Astfel, conform alin.2 al art.336 din CPP in scopul asigurarii plenitudinii procesului-verbal la judecarea cauzei in prima instanta si in instanta de apel poate fi utilizata stenografierea, inregistrarile audio sau video si acest fapt se consemneaza in procesul -verbal respectiv iar stenograma, inregistrarile audio sau video se anexeaza la procesul-verbal si respectiv la dosarul penal.

Potrivit art.115 din CPP la audierea martorului pot fi aplicate la cererea acestuia sau din oficiu, de catre organul de urmarire penala ori instanta inregistrari audio sau video, fapt despre care se comunica martorului care urmeaza sa fie audiat inainte de inceperea audierii iar dupa terminarea audierii inregistrarea audio sau video se reproduc in intregime in fata martorului. Inregistrarea audio sau video se incheie la audiere cu declaratia martorului care confirma justetea declaratiilor sale. Declaratiile, obtinute in timpul audierii cu aplicarea inregistrarii audio sau video se consemneaza in procesul-verbal al audierii.

La finisarea audierii procesul-verbal se prezinta martorului ca sa faca cunostinta cu continutul consemnat sau la acordul martorului persoana care efectueaza audierea il citeste martorului in glas, explicandu-i totodata ca are dreptul de a face careva obiectii pe marginea declaratiilor sale facute in cadrul audierii si care vor fi consemnate in procesul-verbal respectiv. Deci, orice obiectie a martorului necesita consemnarea obligatorie in procesul-verbal al audierii. Veridicitatea declaratiilor sale in procesul-verbal sunt consemnate prin semnatura martorului si a persoanei ce a efectuat audierea pe fiecare pagina a procesului - verbal al audierii.

La procesul - verbal se anexeaza schitele, fotografiile, peliculele, casetele audio sau video care au fost executate in cursul efectuarii actiunilor de urmarire penala.

Conform art.261 din CPP daca martorul care a participat la audiere refuza sa semneze procesul-verbal atunci despre aceasta se face mentiune in procesul-verbal al audierii, care va fi semnat pentru conformitate de catre persoana care a efectuat audierea iar martorului dat trebuie sa i se acorde posibilitatea de a explica cauzele refuzului iar explicatiile lui vor fi consemnate in procesul-verbal al audierii. Daca martorul care a participat la audiere nu poate semna procesul-verbal din cauza vreunui defect fizic atunci persoana care efectueaza audierea cheama o persoana straina care, cu consimtamantul martorului care nu poate semna, certifica cu semnatura sa exactitatea procesului - verbal al audierii martorului.

Daca la audierea martorului a participat si traducatorul ultimul de asemenea semneaza fiecare pagina si ultima foaie a procesului-verbal.

Deci, in procesul - verbal al audierii martorului se indica toate persoanele care au participat la audiere si fiecare dintre ei prezent la audiere confirma continutul procesului-verbal de asemenea prin semnatura.

Trasaturile sale specifice le are petrecerea audierii martorului in sedinta de judecata. Astfel, potrivit art.356 din CPP dupa apelul martorilor, presedintele sedintei de judecata cere ca ei sa paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea lui. De asemenea presedintele ia masuri ca martorii care au fost deja audiati sa nu comunice cu cei neaudiati si cu alte persoane care se afla in sala de sedinta, in deosebi aceasta se refera la partea vatamata sau reprezentantul ei, partea civila, partea civilmente responsabila si rudelor lor. In circumstantele create trebuie de avut in vedere prezenta a doua situatii contrare. Prima situatie se refera la posibilitatea constrangerii martorului la refuzul de a face "declaratii de acuzare", schimbarea continutului declaratiilor sale sau prezentarea de catre martor a unor declaratii mincinoase. In situatia creata ar fi binevenita aplicarea masurilor procesuale si a altor masuri de protectie a martorului, cum ar fi nedivulgarea datelor privind identitatea martorului, liberarea de la prezentarea lui in sala sedintei de judecata, asigurarea pazei personale, a domiciliului si averii, schimbarea datelor din buletinul de identitate, schimbarea altor documente si alte masuri.

Astfel, legislatia procesual penala in vigoare in art.110 prevede unele modalitati speciale de audiere a martorului si protectia lui si anume ca in cazul existentei motivelor temeinice de a considera ca viata, integritatea corporala sau libertatea martorului sau a unei rude apropiate a lui sunt in pericol in legatura cu declaratiile pe care acesta le face intr-o cauza penala privind o infractiune grava, deosebit de grava sau exceptional de grava si daca exista mijloace tehnice respective, judecatorul de instructie sau, dupa caz, instanta poate admite ca martorul respectiv sa fie audiat fara a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmarire penala sau in sala in care se desfasoara sedinta de judecata prin intermediul unei teleconferinte cu circuit inchis, cu imaginea si vocea distorsionate astfel incat sa nu poata fi recunoscut.

Procedura audierii speciale a martorului se face in baza unei incheieri motivate ale judecatorului de instructie sau, dupa caz, a instantei de judecata din oficiu ori la cererea motivata a procurorului, avocatului, martorului respectiv sau a oricarei persoane cointeresate. In timpul audierii martorului i se permite sa comunice alta informatie despre identitatea sa decat cea reala iar informatia despre identitatea reala a martorului se consemneaza de catre judecatorul de instructie intr-un proces-verbal separat care se pastreaza la sediul instantei respective intr-un plic sigilat, in conditii de maxima siguranta a confidentialitatii.

De asemenea, obligatia organului de urmarire penala sau a instantei de judecata de a lua masuri in scopul asigurarii securitatii martorului este prevazuta de art. 215 din CPP si anume ca in cazul existentei temeiurilor suficiente de a considera ca martorul sau alte persoane participante la proces, precum si membrii familiei acestora ori rudele apropiate pot fi sau sint amenintate cu moartea, cu aplicarea violentei, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale organul de urmarire penala si instanta de judecata sint obligate de a lua masurile prevazute de legislatie pentru ocrotirea vietii, sanatatii, onoarei, demnitatii si bunurilor martorului sau a altor persoane.

Un pericol sporit pentru infaptuirea justitiei prezinta situatia cind martorul benevol contacteaza cu participantii care se afla in sala unde se desfasoara sedinta de judecata (inculpat, partea vatamata, partea civila sau partea civilmente responsabila) si se foloseste de informatia acumulata in scopul corectarii declaratiilor sale. In cazul dat, cind pericolul pentru martor lipseste si formal aplicarea masurilor de protectie nu este necesara din punctul nostru de vedere ar fi binevenit de prevazut careva masuri in scopul evitarii sau excluderii unor astfel de contacte dintre astfel de martori cu alte persoane cointeresate in rezultatul procesului.

La astfel de masuri de protectie pot fi atribuite:

interzicerea contactului cu anumite persoane;

aplicarea unor mijloace tehnice de control si interceptarea convorbirilor;

izolarea temporara a martorului cu stabilirea unor interdictii (interzicerea comunicarii cu anumite persoane si primirea lor in domiciliul sau);

interzicerea totala de a iesi din domiciliu sau intr-un anumit interval de timp;

aplicarea mijloacelor electronice de control si obligarea de a le purta astfel de mijloace.

5. Aspecte etice cu privire la audierea partilor in proces.

Vorbind la general, in activitatea organelor afacerilor interne intirzie formarea profilului psihologic, adaptat societatii democratice bazate pe o economie de piata de tip capitalist, care in ochii populatiei ar trebui sa apara nu ca forta represiva a statului, ci in primul rind ca un mediator profesionist si impartiabil in conflictele care se nasc intre cetateni si intre cetateni si autoritatile publice.

Unele din aceste conflicte se solutioneaza si de catre ofiterul de urmarire penala in cercetarea cazurilor penale, care se rezolva datorita profesionalismului si eticii, ce include in sine nu numai cunoasterea la un nivel inalt a legislatiei, ci si unele metode si procedee tactice menite sa armonizeze relatia ofiter de urmarire penala - cetatean, instrumente practice de formare a unor priceperi si deprinderi de a comunica amiabil si constructiv cu cetateanul.

Aplicarea corecta a metodelor si mijloacelor mentionate face posibila stabilirea unui contact psihologic in dialogul cu cetatenii. Vorbim despre contactul psihologic, deoarece procesul de interactiune nu exclude situatii de conflict, mai ales in cazul unei tratari agresive, unde nu mai ramine loc pentru relatii de cooperare. Este necesar ca ofiterul de urmarire penala sa posede asemenea cunostinte, priceperi si deprinderi, care ii vor permite, cu siguranta, a bloca, in mare parte, sursa de conflict si a atrage atentia interlocutorului (a partii in proces) asupra subiectului dorit, ceea ce este posibil doar in cazul in care se va tine cont de particularitatile si trasaturile de personalitate ale acestuia.

Daca ne referim la cele expuse, mentionam ca cele mai dese conflicte legate de relatia ofiter de urmarire penala - cetatean, persista in cadrul procesului penal, si anume la actiunea de urmarire penala - audierea, din considerentul ca anume aceasta actiune de urmarire penala si de tactica criminalistica urmareste scopul de dobindire si fixare in forma de depozitii a datelor despre o anumita fapta, si este o proba care are importanta pentru cercetarea cauzei penale.

Anume aici, pentru elucidarea conflictelor aparute si solutionarii obiective a urmaririi penale, ofiterul de urmarire penala trebuie sa-si puna in valoare principalele calitati - inteligenta, imaginatia, tactul, puterea de convingere, calmul, echilibrul emotional puternic, spiritul de observatie si nu in ultimul rind capacitatea de a asculta. In acelasi timp, ofiterul de urmarire penala trebuie sa fie capabil a alege acele metode si mijloace de comunicare care ar corespunde particularitatilor de personalitate ale partii pe care o audiaza.

O importanta deosebita pentru ofiterul de urmarire penala este manifestarea de o atitudine binevoitoare, ascultand cu atentie si rabdare declaratiile pe care le fac partile, fapt care ar favoriza crearea unei relatii de incredere, iar apoi sa le consemneze, iar intrebarile pe care le adreseaza pentru clarificarea unor situatii ce au importanta pentru cauza sa fie accesibile (pe intelesul persoanei audiate, adaptandu-si intrebarea in functie de gradul de cultura a audiatului).

Vorbind despre cazurile de sesizare a organului de urmarire penala prin plingere (vizind interesele personale), relatam ca, in asemenea situatii ofiterul de urmarire penala trebuie sa exprime un raspuns satisfacator (in masura a raspunde catusi de putin asteptarilor petitionarului).

In practica se intilnesc cazuri cind datorita atitudinilor partilor in proces poate sa-l irite pe colaborator. In asemenea cazuri ofiterul trebuie sa-si stapaneasca emotiile, sa analizeze situatia creta, reactiile aparute, sa deplaseze obiectul conflictului si sa faca sa inceteze cauzele agresiunii si sa adopte o atitudine nonconflictuala. Mai mult ca atit, in cazurile in care una din parti profereaza ofense in adresa ofiterului de urmarire penala sau ii reproseaza ceva, acest fapt trebuie privit drept o reactie fireasca, o manifestare a instinctului de autoaparare, o reactie de compensare a inferioritatii. In atare situatii este cel mai bine sa ignoram invectivele partii si sa incercam sa directionam conversatia spre fagasul dorit.

In cazul cind ofiterul de urmarire penala isi verifica competenta in baza art. 271 Cod de procedura penala si constata ca nu este competent a efectua urmarirea penala, el trebuie sa explice persoanei ce la sesizat a carui organ este competenta in cazul de fata, sa-l indrume pe cetatean in mod corect, si nici intr-un caz ofiterul de urmarire penala nu trebuie sa respinga brutal cererea sau sa o lase fara atentie si fara un raspuns.

O reactie pozitiva a persoanei audiate fata de ofiterul de urmarire penala va fi in cazul unei ascultari active si eficiente, care este o latura a profesionalismului, si include in ea urmatoarele cerinte: in timpul ascultarii este necesar de a privi persoana, de al incuraja prin aprobari din cap, de al intrerupe cit mai putin posibil, de al ajuta sa se exprime atunci cind nu-si gaseste cuvintele potrivite.

Nu in ultimul rind, important pentru ofiterul de urmarire penala, este atitudinea sa fata de partea audiata, indiferent de statutul ei procesual (victima, parte vatamata, martor sau banuit). Potrivit art. 10 al Codului de procedura penala in desfasurarea procesului penal, nimeni nu poate fi supus la tortura sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante, nimeni nu poate fi detinut in conditii umilitoare, nu poate fi silit sa participe la actiuni procesuale care lezeaza demnitatea umana.

Toate aceste metode si mijloace duc la o conlucrare adecvata a ofiterului de urmarire penala cu partile in proces, si numai in asa masura se va ridica imaginea nu numai a organului de urmarire penala, ci a intregului colectiv a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin aceste metode se va naste o reactie corecta care va cultiva o relatie civilizata si de respect a cetatenilor fata de politie.

Tot in acest context, ofiterul de urmarire penala trebuie sa respecte nu numai prevederile legislatiei procesual-penale si juridico-penale, dar si prevederile Codului de etica si deontologie al politistului, aprobat prin Hotarirea Guvernului RM nr. 481 din 10 mai 2006.

6. Cazuri exceptionale.

Practica denota ca in multe cazuri, in timpul efectuarii de catre ofiterul de urmarire penala a unor actiuni de urmarire penala, mai ales la audiere, partile se comporta neadecvat cerintelor sau chir uneori pot jigni onoarea si demnitatea colaboratorului, spunand in adresa acestuia cuvinte necenzurate, astfel ultragiindu-l. In asemenea cazuri ofiterul de urmarire penala trebuie sa actioneze legal si sa nu intreprinda masuri de jignire a partii audiate. Astfel, ofiterul de urmarire penala, depune un raport pe numele conducatorului organului de urmarire penala sau a conducatorului institutiei, unde mentioneaza fapta de ultragiere a sa, dupa care cheama inspectorul de sector de serviciu pentru intocmirea procesului-verbal cu privire la contraventia administrativa. In cazul cind la audiere se afla in biroul de serviciul a ofiterului de urmarire penala colegul sau, aparatorul partii audiate sau reprezentanti legali, de la acestea se i-a o explicatie cu privire la cazul dat.

Directia generala urmarire penala

Academia "Stefan cel Mare" a MAI