FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

MASTER - Drept comunitar general

Izvoarele primare ( originare ) ale dreptului comunitar

BIBLIOGRAFIE

Fuerea,Augustin, Drept comunitar european.Partea generala,Editura All Beck, Bucuresti 2003

Jacque,Jean-Paul, Droit institutionnel de l'U.E. ,Editura Dalloz,2001

Izvoarele primare, originale( principale) ale dreptului comunitar

Sectiunea I

Tratatele comunitare

Dreptul comunitar european este constituit din cele 3 Tratate care au pus bazele Comunitatilor europene, precum si din Tratatele si actele care le modifica, completeaza si adapteaza.

Tratatele originale

Pentru Comunitatea europeana a carbunelui si otelului, principalul instrument a fost Tratatul de la paris, din 18 aprilie 1951, care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952. tratatul era insotit de numeroase anexe si protocoale aditionale, care aveau aceeasi valoare ca si tratatul insusi.

Pentru Comunitatea economica europeana si Comunitatea europeana a energiei atomice, principalele tratate sunt cele doua texte semnate la Roma, la 25 martie 1957, insotite si ele de numeroase anexe si protocoale, dintre care cel mai important este Statutul Bancii Europene de Investitii, acestora li se adauga, in special, Protocoalele semnate la 17 aprilie 1957, la Bruxelles, cu privire la privilegiile si imunitatile comunitare si la Curtea de Justitie. Toate aceste texte au intrat in vigoare la 14 ianuarie 1958.

Tratatele si actele modificatoare

Dintre cele mai importante modificari aduse celor trei tratate originare de-a lungul timpului, retin atentia, dupa cum urmeaza:

actele prin care s-au pus bazele institutiilor comune: Conventia cu privire la anumite institutii comune, semnata si intrata in vigoare in acelasi timp cu Tratatele de la Roma; Tratatul instituind un Consiliu unic si o comisie unica pentru Comunitati si Protocolul unic cu privire la imunitati si privilegii, semnate la bruxelles, la 8 aprilie 1965 si intrate in vigoare la 1 iulie1967;

Tratatele bugetare''cu privire la cresterea puterii financiare a Parlamentului european, semnate la Luxemburg, la 22 aprilie 1970 (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1971) si la Bruxelles, la 22 iulie 1975(intrat in vigoare la 1 iunie 1977);

Decizia din 21 aprilie 1970, cu privire la inlocuirea contributiilor financiare prin resurse proprii Comunitatilor, fondata pe articolele 269 din Tratatul instituind C.E. si 173 din Tratatul instituind C.E.E.A., intrata in vigoare la 1 ianuarie 1971, inlocuita ulterior prin decizia din 31 decembrie 1994;

Decizia din 20septembrie 1976, cu privire la alegerea reprezentantilor Adunarii prin sufragiu universal, direct, fondata, in special, pe art 190 din Tratatul instituind C.E. intrata in vigoare la 1 iulie 1978;

Actele de aderare care adapteaza si completeaza tratatele anterioare: Actele cu privire la aderarea la Comunitatile europene a regatului danemarcei, a Irlandei si a regatului Unit al Marii Britanii, din 22 ianuarie, intrate in vigoare la 1 ianuarie 1973; Actele cu privire la aderarea Republicii Elene la Comunitati, din 24 mai 1979, intrate in vigoarela 1 ianuarie 1981; Actele cu privire la aderarea Regatului Spaniei si a Republicii Portugheze, din 12 iunie 1985; Actele cu privire la aderarea Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei, din 24 iunie 1994.

3 Cele trei tratate ,,compozite''

Actul unic european, semnat la Luxemburg si la Haga, la 17 si 28 februarie, intrat in vigoare la 1 iulie 1987, Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992 si Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 sunt izvoare ale dreptului comunitar si au caracter compozit.

Tratatul de la Amsterdam are o structura inedita, in 3 parti.

Prima, cea mai substantiala, contine modificari de fond aduse Tratatului asupra Uniunii Europene si a celor trei Tratate comunitare.

Cea de-a doua parte realizeaza o simplificare a Tratatelor comunitare, cuprinzand si anexele si protocoalelor lor, in scopul suprimarii dispozitiilor caduce si adaptarii, in consecinta, a textului din anumite dispozitii. De asemenea, tot aici, este prevazuta si abrogarea Conventiei din 25 martie 1957, cu privire la anumite institutii comune si a Tratatului de fuziune, din 8 aprilie 1965.

Cea de-a treia parte, in afara dispozitiilor generale si finale, obisnuite intr-un astfel de Tratat, realizeaza o ,, renumerotare'' facand sa dispara, astfel, juxtapunerea articolelor identificate prin cifre sau prin litere, din Tratatul asupra uniunii Europene si din Tratatul instituind Comunitatea europeana. Desi tratatul cuprinde, la final, un Tablou al echivalentelor, conferinta a decis sa-i adauge, la Actul final, cu titlu demonstrativ, textele,,consolidate'' ale celor doua Tratate. Deci, nu este vorba despre noi Tratate, ci de tratate initiale, asa cum se prezinta ele dupa modificarile de fond, simplificarile si renumerotarea    realizate prin Tratatul de la Amsterdam.

Sectiunea a II-a

Autonomia Tratatelor comunitare

Tratatul de la Bruxelles, denumit ,,Tratatul de fuziune'' nu a unificat decat institutiile celor trei Comunitati europene, dar prevede faptul ca aceste institutii isi vor exercita atributiile si puterile in cadrul fiecarei Comunitati, conform dispozitiilor din fiecare tratat. Astfel, in lipsa unei ,,unificari a Tratatelor'' ramase a se realiza la o data inca neprecizata , Tratatele comunitare constituie trei angajamente distincte,independente unele de altele. Raporturile intre ele raman guvernate de art 105 din Tratatul instituind C.E., care,nu le modifica pe cele din Tratatul instituind C.E.C.Osi nu deroga de la dispozitiile Tratatului instituind C.E.E.A.(tratate speciale).

In prezent, aceasta independenta a Tratatelor este temperata de Curtea de Justitie prin faptul ca aceasta promoveaza o mai mare armonie in interpretarea dispozitiilor celor trei Tratate in lumina unuia dintre ele. Trebuie de remarcat faptul ca, in fata analogie evidente care exista intre cele trei Tratate, principiul interpretarii a permis Curtii de Justitie sa recurga la dispozitiile dintr-un Tratat pentru interpretarea dispozitiilor obscure din altul.

Sectiunea a III-a

Structura Tratatelor

Cele trei tratate comunitare au o structura identica care se ordoneaza in jurul a 4 categorii de clauze.

1.Preambulul si dispozitiile preliminarii

obiectivele finale, statale si politice, care I-au animat pe sefii statelor fondatoare, apar in termeni similari la inceputul si la finalul preambulurilor. Obiectivele socio-economice, proprii fiecareia din cele trei Comunitati, sunt enuntate intr-unul din peisajele preambulurilor si reluate, apoi, in mod concis, in articolele preliminarii ale Tratatelor , care enumera diferite actiuni care trebuie sa fie intreprinse de catre institutiile comunitare pentru realizarea lor. Toate aceste dispozitii contin obiective si principii cu caracter general si nu sunt aplicabile direct, totusi, ele nu trebuie considerate simple declaratii de intentie. In situatia in care curtea de justitie face referire la acestea, exact ca la orice alta dispozitie din Tratate, ea le confera un loc specific in aplicarea metodei de interpretare finaliste.

Aceste dispozitii trebuie sa fie respectate intotdeauna , realizarea lor prezinta un caracter,, imperativ'', efectul util nu poate fi compromis.

2. Clauzele institutionale

clauzele institutionale sunt cele care asigura buna functionare a ,,sistemului institutional'' al comunitatilor europene, in sens larg asa cum este el descris in prima parte (fondarea comunitatilor, organizarea, functionarea si puterile institutiilor, finantele, functia publica, relatiile externe. De regula, acestea sunt considerate ca fiind ,,Constitutia'' Comunitatilor . cea mai mare parte dintre ele apare in cele trei Tratate sub numele de ,,Institutii''. Curtea de Justitie a folosit chiar numele de ,, Constitutie'' cu privire la tratatul instituind Comunitatea europeana sau pe cea de ,,carte constitutionala'' .

3. Clauzele materiale

Clauzele materiale reprezinta cea mai mare parte a Tratatelor. Acestea sunt dispozitii care definesc regimul economic si cel social instituite de catre Tratate.aceste clauze sunt substantial diferitede la un Tratat la altul, in functie de domeniul care reglementeaza si de solutiile oferite; mai mult, in cadrul tratatului instituind C.E. figureaza diferente,mai ales in ceea ce priveste sectoarele si activitatile economice.

Clauzele materiale din Tratatul instituind C.E. se limiteaza, cel mai des, numai la formularea obiectivelor de atins si a principiilor ce trebuie aplicate de catre institutii.

In ceea ce priveste natura si efecteledispozitiilor materiale ale Tratatelor, trebuie sa se faca o diferenta importanta intre dispozitiile direct aplicabile, care, prin ele insele, dau nastere la drepturi pe care particularii le pot invoca si dispozitiile care trebuie sa faca obiectul unei prealabile masuri de aplicare care emana fie de la institutii, fie de la statele membre.

4. Clauze finale

Clauzele finale vizeaza modalitatile de angajare a partilor, precum si intrarea in vigoare si revizuirea lor. Tratate solemne, cele comunitare pot fi supuse ratificarii de catre fiecare stat contractant, conform regulilor lor constitutionale si nu pot intra in vigoare decat dupa depunerea instrumentului de ratificare de catre toate statele membre semnatare.

Sectiunea a IV-a

Autoritatea Tratatelor

1 Prioritatea Tratatelor

Regulile din Tratatele comunitare se ragasesc in varful ierarhieiordinii juridice comunitare.Ele se situeaza deasupra tuturor celorlalte izvoareale dreptului comunitar.

Tratatele institutive constituie, in acelasi timp, fundamentul, cadrul si limitele. Aceasta prioritate este garantata prin numeroase metode de dreptul jurisdictional care permite,indeosebi, sanctionarea ,,incalcarii Tratatelor'' .

Tratatele comunitare sunt, de asemenea, superioare celorlalte tratate incheiate de catre statele membre, in special, celor care au fost incheiate inaintea intrarii lor in vigoare acestea nu sunt valabile decat in masura in care ele sunt compatibile cu obiectivele comunitare.Astfel, Tratatul Benelux continua sa produca efecte .

Tratatele comunitare sunt superioare si tratatelor incheiate de catre statele membre cu state terte, dupa intrarea lor in vigoare. In aceasta privinta, Tratatul instituind Euratom prevede acelasi control preventiv; este necesara informarea Comisiei cu privire la toate proiectele de acorduri sau de conventii cu un stat tert sau cu o organizatie internationala.

Conform regulilor dreptului international, Tratatele comunitare au forta juridica superioara tratatelor incheiate de catre statele membre cu statele terte anterior intrarii lor in vigoare .

2 Revizuirea Tratatelor comunitare

Initiativa apartine fie guvernelor statelor membre, fie Comisiei europene, ceea ce exclude, in special, faptul ca Parlamentul european sa poata declansa, formal, procedura si il obliga, in fapt, sa recurga,la mijloacele sale de presiune asupra Comisiei. Proiectul cu privire la revizuirea unui Tratat trebuie, mai intai, sa fie supus Consiliului care, dupa consultarea parlamentului si, in anumite cazuri, a Comisiei si Consiliului B.C.E. delibereaza in vederea emiterii unui aviz favorabil, cu majoritate simpla. Apoi, presedintele Consiliului convoaca, intr-o conferinta diplomatica, reprezentantii guvernelor statelor membre care negocieaza si hotarasc de comun acord continutul tratatului de revizuire, care nu intra in vigoare decat dupa ce afost ratificat de catre toate statele membre, conform regulilor lor constitutionale.

Sectiunea a V-a

Durata Tratatelor institutive

Spre deosebire de Tratatul de la Paris, care afost incheiat pentru o perioada de 50 de ani , Tratatele de la Roma sunt incheiate pentru o durata nedeterminata, ceea ce exprima dorinta autorilor de a releva caracterul lor de angajament irevocabil. Mai mult, tratatul asupra Uniunii Europene nu prevede nici o procedura de denuntare a Tratatului si nici o procedura de excludere a unui stat.

Sectiunea a VI-a

Sfera de aplicare teritoriala a Tratatelor institutive

Dreptul comunitar se aplica oricarui teritoriu in care statele membre actioneaza in campul de competente atribuite Comunitatilor europene. Codul vamal comunitar ofera la art 3, o definitie a teritoriului vamal comunitar. Astfel, libera circulatie a marfurilor se desfasoara in in interiorul limitelor geografice in care statele membre isi exercita suveranitatea.

In ceea ce priveste spatiile cu regim juridic special, s-a decis ca spatiul aerian, apele interioare si marea teritoriala ale statelor membre, care sunt prelungiri ale teritoriului, intra, in principiu, in sfera de aplicare a Tratatelor comunitare , cu exceptia problemelor care tin de dreptul intern.

Tratatele institutive ale Comunitatilor europene se aplica integral teritoriilor europene ale statelor membre. Totusi, Codul vamal comunitar exclude din teritoriul vamal comunitar doua teritorii germane si doua teritorii italiene .

Paragraful 5 din art 299 prevede ca Tratatul se aplica Insulelor Aland, potrivit protocolului nr.2 din Actul cu privire la conditiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda si a Regatului Suediei. In virtutea paragrafului 6 al aceluiasi articol, Tratatul, prin derogare de la paragrafele precedente, nu se aplica insulelor Feroe si nici zonelor de suveranitate ale Regatului Unit in Cipru.

Potrivit dispozitiilor art 307 din Tratatul instituind C.E. teritoriile austriece, precum si Monaco si San Marino au fost integrate teritoriului vamal din Comunitate, in masura in care ele faceau anterior parte din teritoriul vamal din anumite state membre.

Sectiunea a VII-a

Continutul Tratatelor comunitare.

1 Tratatul de la Paris instituind C.E.C.O

Dupa 9 luni de negocieri, 6 state europene (Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Olanda) au semnat la 18 aprilie 1951, la Paris, Trataul instituind C.E.C.O., intrat in vigoare la 23 iulie 1952. negocierile au durat aproape un an din cauza problemelor fundamentale care au fost ridicate si carora Jean Monnet avea sa le dea raspunsul adecvat. Nu a fost vorba despre o negociere diplomatica clasica, ci reprezentantii celor 6 guverne s-au intalnit pentru ,,a inventa'' un sistem juridicopolitic cu totul nou si care avea ambitia sa fie durabil.

Din cuprinsul Tratatului se pot desprinde 4 principii comunitare , preluate din Planul Schuman, care constituie baza edificiului comunitar actual, si anume:

superioritatea institutiilor

independenta institutiilor comunitare

colaborarea intre institutii

egalitatea intre state.

Superioritatea institutiilor - aplicarea relatiilor internationale, a principiilor de egalitate, de arbitraj si de conciliere in vigoare in interiorul acelorasi democratii constituie un progres al civilizatiei. Redactorii Tratatului au trait ei insisi experienta dezordinii, a violentei si a arbitrajului care insotesc razboiul. De aceea, eforturile lor au fost indreptate spre a crea o comunitate de drept, in care legea sa ia locul fortei.

Independenta institutiilor comunitare - pentru ca institutiile sa-si indeplineasca atributiile, ele trebuie sa dispuna de o autoritate proprie. Garantiile care au fost conferite Inaltei Autoritati a C.E.C.A. si de care beneficiaza actualele institutii comunitare    sunt in numar de trei:

numirea membrilor, astazi a comisarilor, trebuie facuta de comun acord de guverne;

independenta financiara- concretizata prin prelevarea de resurse proprii si nu, ca in cazul organizatiilor internationale, prin cotributii proprii;

reponsabilitatea Inaltei Autoritati, astazi a Comisiei, care poate vota, numai cu majoritate calificata, motiunea de cenzura.

Colaborarea intre institutii -a fost infiintat pe langa Inalta Autoritate, un Consiliu de Ministri, al carui rol a fost strict limitat: el nu trebuia sa decida cu unanimitate, ci cu majoritate. Avizul sau conform nu era cerut decat in cazuri limita. Inca din 1951 , dialogul era organizat intre cele 4 institutii, pe o baza de colaborare si nu de subordonare, fiecare dintre ele exercitandu-si propriile funcii in interiorul unui sistem decizional complet.

Egalitatea intre state - Jean Monnet era convins ca numai principiul egalitatii intre state era de natura sa formeze o noua mentalitate. Cu toate acestea era constient de dificultatea de a convinge 6 state, de dimensiunea inegala, sa renunte avantajele pe care le da dreptul de veto. La 4 aprilie 1951, in cadrul Conferintei de la Bonn, Jean Monnet incearca sa-l convinga pe presedintele acesteia, cancelarul Adanauer, de beneficiile principiului egalitatii: ,, Sunt autorizat sa va propun ca raporturile dintre Germania si Franta in Comunitate, sa fie carmuite de principiul egalitatii in Consiliu, ca si in Adunare si in toate institutiile europene, actuale sau ulterioare.''Raspunsul a venit ulterior: ,,Stiti cat de atasat sunt egalitatii de drepturi pentru tara mea pentru viitor si condamnarea pe care o aduc intrprinderilor de dominatie in care ea a fost antrenata in trecut. Sunt bucuros sa-mi dau deplinul meu acord propunerii dumneavoastra, caci eu nu vad Comunitatea in afara egalitatii totale''.

2 Tratatul de la Roma instituind C.E.E.

Semnarea Tratatelor de la Roma a urmat Conferintei de la Messina-Italia (1-3 iulie 1953) a ministrilor de externe, cand cele 6 state semnatare ale Tratatului de la Paris instituind C.E.C.O. au hotarat:

extinderea sistemului si la alte domenii economice (in vederea realizarii unei piete comune generale)

armonizarea politicilor sociale si organizarea unei piete nucleare comune

Astfel, la 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate 2 tratate, instituin, pe de o parte, Comunitatea economica europeana si, pe de alta parte, Comunitatea europeana a energiei atomice. Tratatele au fost incheiate pentru o perioada nedeterminata si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, dupa ratificarea lor de catre Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Olanda .

Tratatul de la Roma instituind C.E.E.

Art 2 al Tratatului instituind C.E.E. contine obiectivele Comunitatii, si anume:

instituirea unei piete comune si apropierea progresiva    a politicilor economiceale statelor membre;

promovarea unei dezvoltari armonioase a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii;

o extindere continua si echilibrata;

o stabilitate marita;

o crestere accelerata a nivelului de trai;

relatii mai stranse intre statele membre.

armonizarea politicilor economice ale statelor membre;

stabilirea unor politici sectoriale comune in domeniul agriculturii, al transporturilor, al relatiilor comerciale externe.

Avand un caracter general, prevederile Tratatului nu creeaza obligatii juridice in mod direct; importanta lui fiind aceea ca sunt utilizate in interpretarea dreptului comunitar in directia atingerii obiectivelor C.E.E.

,,Obiectivul Tratatului care pune bazele C.E.E., acela de a institui o piata comuna a carei functionare intereseaza, in mod direct, justitiabilii Comunitatii, conduce la ideea ca Tratatul reprezinta mai mult decat un acord care creeaza obligatii intre statele contractante .

Tratatul de la Roma instituind C.E.E.A./Euratom

Tratatul instituind Euratom urmareste formarea si dezvoltarea unei industrii nucleare europene, impunandu-se sarcini multiple:

dezvoltarea cercetarii si fifuzarea cunostintelor tehnice;

asumarea unei functiide reglementare a aprovizionarii statelor cu combustibili nucleari si minereuri;

infiintarea unei piete nucleare.

Art 52 al Tratatului prevede faptul ca Euratom dispune de un drept de optiune asupra mineralelor, materiilor brute si materialelor fuzionabile speciale produse pe teritoriul statelor membre, precum si de posibilitatea de a exercita un control de securitate asupra destinatiei finale a produselor, astfel incat acestea sa nu fie folositein scopuri militare.

Unificarea institutiilor comunitare

Tratatele de la Roma prevad infiintarea unor institutii distincte, similare celor care au fost infiintate prin Tratatul de la Paris. Astfel, vom regasi:

in domeniul decizional, cate un Consiliu;

in domeniul executiv, fiecare Comunitate dispune de cate o institutie cu atributii executive- Comisia;

cate o Adunare, institutii cu atributii de control politic;

cate o Curte de justitie , institutie cu atributii jurisdictionale.

La nivel jurisdictional, apare, in 1958, o Curte de justitie etnica.

La nivel de control politic, unificarea s-a produs in anul 1960, luand fiinta institutia Adunarii Parlamentare.

Pasul decisiv pentru unificarea institutiilor a fost facut prin Tratatul de la Bruxelles, din 8 aprilie 1965, care a intrat in vigoare la 1 iulie 1967. Cunoscut si sub numele de Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene'', Tratatul de la bruxelles a avut drept obiectiv principal unificarea institutiilor de structura ale celor 3 Comunitati europene. Astfel, la nivel decizional rezulta un organism unic, Consiliul de Ministri, iar la nivel executiv rezulta o singura institutie- Comisia europeana.

Tratatul de la Amsterdam

Data de 1 mai 1999 a fost marcata de intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam, care modifica tratatul de la asupra Uniunii Europene. Prin Tratatul de la Amsterdam, Uniunea europeana este, intr-o anumita masura, transformata. Noi sarcini ii sunt incredintate, rolul cetateanului este accentuat, iar caracterul democratic al institutiilor este consolidat.

Prima parte cuprinde modificarile Tratatului asupra Uniunii Europene si ale tratatelor instituind Comunitatile europene , precum si modificarile actului privind alegerea reprezentantilor Parlamentului european .

4 Tratatul de la Nisa

Reuniunea de la Nisa a reprezentat o etapa necesara in evolutia constructiei europene, tocmai pentru realizarea obiectivelor acesteia.

Perspectiva aderarii a noi state a generat, in mod explicit, necesitatea unor schimbari in sensul perfectionarii si adaptarii institutiilor comunitare la noile realitati.

In relatie cu tendinta extinderii ariei geografice europene a Uniunii, prin aderarea a noi state, se manifesta cerinta ca UE sa aiba o structura institutionala eficienta care sa contribuie la afirmarea organizatiei pe plan mondial.Se urmareste, astfel, o adaptare a structurii create pentru o Uniune ce avea in componenta sa numai 6 state membre, la realitatile impuse de o Europa unita.

Componenta si functionarea institutiilor

Parlamentul european

Potrivit noului articol 189 alin.2, numarul maxim al deputatilor europeni va ajunge la 732, chiar daca Tratatul de la Amsterdam stabilise acest numar la 700.

Dupa o scurta analiza a numarului de locuri rezervate statelor, post-extindere, se poate observa ca, exceptie facand Luxemburg-ul , Germania este singurul stat care isi mentine numarul de deputati intr-o Uniune cu cu 27 de membri. Franta, Reagatul Unit si Italia , in special, vor pierde, fiecare, cate 15 deputati. Pe de alta parte, Belgia si portugalia se vad gratificate cu 22 de locuri, in timp ce Ungaria si rep. Ceha, avand o populatie mai numeroasa, nu obtin decat cate 20 de locuri.

Consiliul Uniunii Europene

Obiectivul urmarit de C.I.G. a fost acela de a pune in aplicare un sistem care sa atenueze consecintele aderarii statelor care au o populatie mai putin numeroasa, atunci cand vin in ,,concurs'' cu statele care au o populatie mult mai numeroasa, in ceea ce priveste sistemul majoritatii calificate din cadrul Consiliului.

Pentru a realiza acest lucru, au fost luate in discutie doua formule posibile:dublarea majoritatii sau ponderea in cadrul in cadrul actualului sistem. In final, a fost retinuta o formula care imbina cele doua solutii .

Pe de o parte, noua pondere isi va produce efecte incepand cu 1 ianuarie 2005.

Pe de alta parte, avand in vedere, numarul de voturi repartizat fiecarui stat, in cadrul Consiliului va exista un numar total de 345 de voturi. In aceasta situatie, deliberarile sunt valabile daca se obtin cel putin 169 de voturi care sa exprime votul favorabil al majoritatii membrilor atunci cand ele sunt luate pe baza propunerii Comisiei.

Comisia Europeana

In cadrul Comnisiei vor fi aduse importante modificari atat in ceea ce priveste desemnarea si competenta Comisiei, cat si in ceea ce priveste functionarea sa.

Incepand cu 1 ianuarie 2005, Comisia va avea cate un reprezentant al fiecarui stat membru, fara plafon. In cazul in care Uniunea va numara 27 de state membre, numarul comisarilor, care va trebui sa fie inferior numarului de state membre, va fi stabilit de catre Consiliu cu unanimitate de voturi si membrii vor fi alesi pe baza unei rotatii egale.

Consolidarea autoritatii presedintelui

Un pas important in accentuarea caracterului supranational al Comisiei este acela al schimbarii intervenite cu privire la numirea presedintelui si a membrilor Comisiei: de la unanimitate s-a trecut la majoritatea calificata.

Tratatul de la Nisa consacra sporirea puterilor presedintelui, masura care se dovedeste a fi indispensabila pentru a asigura coerenta unui nou colegiu extins la mai mult de 20 de membri.

Presedintele are dreptul sa ceara unui comisar sa demisioneze, de asemenea, el va numi vice-presedintii Comisiei.

Curtea de Justitie si Tribunalul de prima instanta

Reforma adusa cu privire la Curtea de justitie a U.E. este una esentiala si vizeaza:

infiintarea Camerelor jurisdictionale ajutatoare pe langa T.P.I.

repartizarea competentelor intre Curte si T.P.I

componenta si functionarea celor doua instante

infiintarea Camerelor jurisdictionale

Curtea de Conturi

Aceasta va fi constituita, conform Tratatului de la Nisa, din reprezentanti ai fiecarui stat membru, indeplinind un mandat peste un termen de 6 ani. Membrii Curtii de conturi vor fi numiti de catre Consiliu, care va hotara cu majoritatea calificata.

Carta dreturilor fundamentale a Uniunii Europene

S-a considerat , si nu fara temei, ca acest ,,tratat constitutional'' trebuie sa incorporeze Carta drepturilor fundamentale, deoarece documentul, explica printre altele, si problema importantei cetateniei europene. Carta a drepturilor fundamentale reprezinta rezultatul unei proceduri originale si poate fi rezumata astfel:

Consiliul european de la Cologne

Proiectul a fost adoptat in data de 2 octombrie 2000

Consiliul Europei de la Biarritz

Parlamentul European si-a manifestat vointa, in sensul acordului, in data de 14 noiembrie 2000, iar Comisia la 6 decembrie 2000

In numele institutiilor lor, presedintii Parlamentului european , Consiliului si Comisiei au semnat si recunoscut oficial Carta in data de 7 decembrie 2000, la Nisa.

Carta cuprinde, intr-un text unic, pentru prima data in istoria U.E., ansamblul drepturilor civile, politice, economice si sociale ale cetateniloe europeni, precum si ale tuturor persoanelor care traiesc pe teritoriul Uniunii.

Aceste drepturi sunt grupate in 6 capitole, dupa cum urmeaza:

- Demnitatea

- Libertatea

- Egalitatea

- Solidaritatea

- Cetatenia

- Justitia.