Justificarea si necesitatea existentei unei cooperari judiciare internationale intre state

Justificarea si necesitatea existentei unei cooperari judiciare internationale intre state

Multitudinea de relatii ce pot interveni intre state, au dat nastere la diverse tipuri de colaborare, de la cea economica la cea politica, militara si juridica. Conlucrarea statelor in domeniul juridic a fost determinata de amploarea fenomenului infractional si de evolutia acestuia in sensul internationalazarii sale.

Procesul de democratizare si progresul tehnico-stiintific au avut consecinte benefice, facilitand miscarea persoanelor si a marfurilor, dar si un impact negativ, deschizand noi posibilitati pentru infractori. Acestia profitand de situatia economica tot mai dificila a unor state s-au organizat in grupari cu mult mai bine dotate decat institutiile de ordine publica1.

Transformarile ce s-au produs in lume de-a lungul ultimului secol au condus la creearea unei noi ordini de drept si la aparitia unor noi forme de manifestare, pe fondul intensificarii dialogului politic pentru mentinerea pacii, promovarea drepturilor omului, democratiei si statului de drept.

In lupta impotriva criminalitatii interne si internationale, rezultatele cele mai bune nu pot fi obtinute fara o cooperare deosebita intre state. Dezvoltarea relatiilor internationale pe multiple planuri, in special dupa primul razboi mondial, a fost insotita intre altele de o crestere fara precedent a criminalitatii internationale .

Criminalitatea internationala reprezinta, in lumina Conventiei Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, adoptata la New York, la 15 noiembrie 2000, activitatile transnationale desfasurate de "un grup structurat alcatuit din trei sau mai multe persoane, care exista de o anumita perioada si actioneaza in intelegere, in scopul savarsirii uneia sau mai multor infractiuni prevazute de prezenta conventie, pentru a obtine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material" (art. 2, lit. a ).

Potrivit art. 3, o infractiune este de natura transnationala daca:

"a) este savarsita in mai mult de un stat;

b) este savarsita intr-un stat, dar o parte substantiala a pregatirii, planificarii, conducerii sale sau a controlului sau are loc intr-un alt stat;

c) este savarsita intr-un stat, dar impica un grup infractional organizat care desfasoara activitati infractionale in mai mult de un stat;

d) este savarsita intr-un stat, dar are efecte substantiale intr-un alt stat

Dezvoltarea crimei organizate face ca aceasta sa dobandeasca un caracter deosebit de grav, pereclitad, in arena mondiala, securitatea nationala a multor state. Pentru a departaja amenintarile traditionale la adresa sigurantei nationale, respectiv atacurile armate sau conflictele interstatale, de amenintarile netraditionale, tehnicienii si practicienii domeniului au ales sintagma "crima strategica" ce defineste combinatia de crima organizata, trafic de droguri si terorism.

Terorismul international reprezinta o amenintare a carei recrudescenta provoaca ingrijorarea tuturor statelor, indiferent de zona geografica in care se afla. Terorismul poate fi definit ca o strategie reprezentata printr-un ansamblu de actiuni teroriste, de natura sa puna in pericol siguranta populatiei si a statului, realizate in vederea atingerii unor scopuri politice. Actul de terorism reprezinta actul de violenta cu caracter premeditat, indreptat impotriva populatiei civile, impotriva autoritatii de stat sau impotriva bunurilor acesteia, savarsit de o persoana sau un grup de persoane sau de catre alt stat cu care nu se afla intr-un conflict militar deschis. O forma recenta a terorismului o constituie bioterorismul, utilizarea agentilor biologici in scopuri teroriste.

Armele biologice, prezinta avantajul ca sunt simplu de produs si depozitat, sunt usor de transportat si au o capacitate ridicata de contaminare si diseminare. In acest sens, tara noastra a aderat la Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului international adoptata la Geneva in 1937. Drept consecinta a aderarii Romaniei la aceasta Conventie, pe plan intern s-a adoptat O.U.G. nr. 141/2001 Publicata in M.Of. nr. 631/31.10.2001, adoptata prin Legea nr. 472/2002, publicata in M.Of. nr. 524/18.07.2002).

care sanctioneaza acte de terorism si fapte prin care se incalca ordinea publica. Din aceasta categorie fac parte: actele de terorism, asocierea pentru savarsirea de acte de terorism, finantarea actelor de terorism, amenintarea in scop terorist si alarmarea in acop terorist.

Traficul si consumul ilicit de droguri si substante psihotrope a dobandit in prezent o amploare fara precedent. Daca in tarile din America Latina si Orient principalele droguri sunt cele obtinute prin cultivarea plantelor specifice din care se obtin drogurile traditionale (marijuana, opium, cocacina), tarile dezvoltate si foste comuniste s-au specializat in productia de droguri de sinteza sau amphetamine.

Rapoartele internationale si opiniile specialistilor converg spre concluzia cresterii consumului de droguri de tip amphetaminic in comparatie cu drogurile traditionale, la aceasta contribuind si publicitatea mascata prin mijloace de propaganda, care le prezinta drept droguri moderne, cu risc scazut, in timp ce in majoritatea legislatiilor ele sunt calificate ca substante nocive de mare risc . Potrivit unei opinii exprimate de Consiliul Economic si Social al Comunitatii Europene si in concordanta cu statisticile O.N.U., traficul ilicit de droguri este evaluat, in prezent, la 8% din volumul comertului mondial. In acelasi timp, spalarea banilor negrii obtinuti din acest comert reprezinta, anual, intre 2 si 5% din produsul intern brut mondial, respectiv peste 1000 milioane dolari . Din aceste considerente, Romania a aderat la Conventia unica asupra stupefiantelor din 25.01.1961 a ONU , care a inlocuit conventiile privitoare la stupefiante, tara noastra incriminand in Codul Penal, in art. 312 infractiunea de trafic de substante toxice si adoptand o legea speciala avand acest obiect . Bineinteles ca societatea mondiala nu s-a oprit numai la aceata Conventie .

Faudele cu carti de credit reprezinta un fenomen infractional care, in ultima perioada, a devenit o problema complexa, in continua crestere, ce afecteaza economia tuturor statelor, intrucat detinatorii unor asemenea instrumente de plata pot face cumparaturi, achita servicii sau obtine bani in numerear oriunde in lume unde este recunoscuta banca emitenta.

Tehnica moderna de calcul este folosita si la contrafacerea actelor de identitate a caror punere in circulatie este greu de controlat. Sub noua identitate conferita de catre actele falsificate, infractorii pot tranzita usor punctele de frontiera, pot accesa informatii foarte usor, pot efectua tranzactii sau pot exercita profesii pentru care nu sunt calificati, pot justifica unele bunuri care sunt in posesia lor sau se pot sustrage trageri la raspundere penala pentru faptele comise .

De asemenea, cu efecte devastatoare asupra economiei mondiale este si falsificarea de moneda sau alte valori ale diferitelor state, acestea fiind infractiuni traditionale, dar savarsite cu mijloace tehnice ultramoderne. In ultimul timp s-a inregistrat o diminuare a ponderii acestui fenomen explicabila datorita aparitiei si utilizarii pe scara tot mai larga a cartilor de credit si datorita inmultirii elementelor de siguranta pe care le poarta si care sunt usor identificabile. Romania a aderat la Conventia internationala asupra falsificarilor de moneda, semnata la Geneva la 20 aprilie 1929 si ratificata de tara noastra in 1930. Astfel, pe plan intern s-a incriminat infractiunea de falsificare de monede, timbre sau valori straine .

In ultimul deceniu si criminalitatea informatica a intrat in atentia tarilor puternic dezvoltate, unde calculatorul a patruns in aproape toate domeniile de activitate , usurand atat munca oamenilor, dar in acelasi timp servind ca un procedeu de frauda pentru speculanti.

Printre delictele ce pot fi comise cu ajutorul calculatorului mentionam : frauda informatiei, falsul in informatica, faptele ce aduc prejudicii datelor sau programelor informatice, sabotajul informatic, accesul neautorizat, reproducerea neautorizata a circuitelor integrate, alterarea datelor sau programelor informatice, sprijinul informatic, utilizarea neautorizata a unui calculator, a unui program informatic protejat. In afara acestora mai pot fi comise prin intermediul calculatorului o multitudine de infractiuni "clasice", cum ar fi cele contra sigurantei statului, contra persoanei, proprietatii, autoritatii, justitiei, etc.

Traficul de carne vie cunoaste o evolutie fara precedent, fenomenul dobandind noi dimensiuni, si anume de atragere a minorilor, in multe cazuri racolarera fiind realizata prin santaj si violenta. Astfel, Romania a aderat la Conventia pentru reprimarea si abolirea traficului de fiinte umane si a exploatarii prostituirii altora, incheiata in 1949 la initiativa ONU. Pe plan intern, s-a incriminat infractiunea de proxenetism, prevazuta in Codul Penal in art. 329. Strans legat de acest obiect, Romania a aderat si la Conventia suplimentara pentru desfiintarea sclaviei, a traficului de sclavi si a institutiilor similare sclavajului, semnata la Geneva in 1956, in cadrul Conferintei ONU, privind lupta impotriva sclavajului. Pe plan intern, a fost incriminata infractiunea de sclavie in art. 190 din Codul Penal .

Traficul ilegal cu autoturisme de lux, in general furate din tarile Europei Occidentale si vandute apoi in Europa de Est si in Orient, a luat o amploare deosebita. Se constata o dezvoltare si specializare a colaborarii infractionale intre diferite filiere mafiote, materializata in valorificarea reciproca a autoturismelor furate, a pieselor de schimb, obtinerea de informatii in acest sens, protectia activitatilor ilicite, coruperea functionarilor, falsificarea documentelor de inmatriculare si transport.

Spalarea banilor este un fenomen infractional ce a aparut intre anii 1920-1930 in S.U.A., perioada in care gangsterii incasau sume uriase din prostitutie, jocuri de noroc, droguri si comercializarea ilegala a bauturilor alcoolice, fiind necesara justificarea acestor venituri. Spalarea banilor ar fi, in estenta, procesul de transformare al veniturilor obtinute din surse ilegale in capital legitim.

Intr-un raport al Natiunilor Unite din 1993, se arata: "Caracteristicile de baza ale activitatii de spalare a profiturilor realizate din infractiuni, a carei extindere se suprapune pe cea a crimei organizate si transnationale, sunt flexibilitatea si adaptabilitatea metodelor sale, folosirea tehnologiei de varf, precum si a persoanelor cu inalta calificare, ingeniozitatea infractorilor care au vaste resurse la dispozitie."

Pe plan international , punctul de referinta in procesul de reglementare a actiunilor de lupta impotriva spalarii banilor l-a reprezentat Conventia ONU, adoptata la 19.12.1988, la Viena. Atunci s-a definit pentru prima data notiunea de spalare a banilor: "preocuparea de a disimula provenienta, natura, dispozitia, miscarea sau proprietarul fondurilor provenite din trafic ilicit de stupefiante, incluzand miscarea sau convertibilitatea prin procedee electronice de transmitere in scopul de a da acestor fonduri aspectul ca sunt rezultate din activitati legale".

Pe plan european, Consiliul Comunitatii Europene a adoptat la 10.06.1991, Directiva nr. 91/308 privind prevenirea folosirii sistemului financiar in scopul spalarii banilor, iar Consiliul Europei a aprobat la 01.12.1994 "cele 40 de recomandari ale Grupului de Actiune Financiara Internationala (GAFI) asupra spalarii capitalurilor."

Existand aceste preocupari pe plan extern, atat in spatiul europen cat si in cel mondial, in anul 1999 Romania a adoptat Legea 21/1999, privind spalarea banilor, care a fost ulterior abrogata le Legea nr. 656 din 12 decembrie 2002.

In sfera criminalitatii organizate mai intra de asemenea si infractiuni de coruptie, fabricarea si traficul ilicit de arme de foc, a pieselor, elementelor si munitiei acestora, contrabanda de tigari, tutun si alcool, jocurile de noroc, furtul si traficul de obiecte din patrimoniul national, evaziunea fiscala, furtul si traficul de materiale strategice, traficul de organe umane, adoptiile ilicite, licitatiile trucate, imigratia clandestina, etc.

Aceasta problematica a fost multa vreme cercetata numai sub aspect criminologic, dreptul penal ocupandu-se in principal de incriminarea faptelor individuale si mai putin de infractiunile savarsite de asociatiile criminale.

Prezenta ingrijoratoare a criminalitatii organizate in viata internationala a determinat o reactie de solidaritate din partea statelor, constiente de necesitatea colaborarii lor in scopul prevenirii si combaterii fenomenului respectiv. Datorita diversificarii si amplorii sale, ariei de raspandire si caracterului organizat, criminalitatea organizata depaseste capacitatea de reactie a statelor luate izolat si nu poate fi combatuta in mod eficient decat prin unirea eforturilor tuturor statelor. S-a impus astfel necesitatea instituirii unor mijloace juridice de cooperare internationala in acest domeniu.

Se observa asadar, pe plan international o dezvoltare si perpetuare a activitatilor infractioanle, de la cele mai banale lucruri si pana la cele mai grave infractiuni. Este greu ca un singur stat, luat izolat, sa poata face fata acestui val de fapte ilicite, care pune in pericol nu numai ordinea interna a unui stat ci si pe cea internationala. Pentru a combate aceste fenomene de internationalizare a crimei, statele desfasoara o larga activitate de cooperare in vederea prevenirii si combaterii acestui fenomen. Asadar, internationalazarii crimei trebuie sa-i coresponda obligatoriu o internationalizare a luptei contra fenomemului infractional.

Prima manifestare a acestei cooperari se pare ca a constituit-o crearea in 1923, la Viena, cu ocazia primului congres international al organelor de Politie Criminala a "Comisiei Internatioanle de Politie Criminala", care a avut ca sarcina organizarea colaboraarii internationale in domeniul descoperiri autorilor diferitelor infractiuni.

Reiese din cele prezentate ca importanta, necesitatea si justificarea cooperarii internationale in materie penala sunt unanim acceptate de toate statele lumii, fara rezerve, avand sentimentul existentei unei singure, dar sigure societati.