LEGATUL - NOTIUNEA DE LEGAT. DESEMNAREA LEGATARULUI

LEGATUL

SECTIUNEA I

NOTIUNEA DE LEGAT. DESEMNAREA LEGATARULUI

Prin definitie, testamentul este "un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau in parte de avutul sau" (art. 802 Cod Civil). Dispozitiile testamentare referitoare la patrimoniul succesoral (ca intreg, ca o cota-parte din intreg sau ca dispozitie referitoare la un anume bun) se realizeaza prin intermediul legatelor.[1]

Legatul este o dispozitie testamentara prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul sau, urmeaza sa dobandeasca cu titlu gratuit intregul sau patrimoniu sau o fractiune din acesta ori anumite bunuri determinate.

Fiind vorba de un act de dispozitie cu titlu gratuit care presupune un transfer de drepturi din patrimoniul dispunatorului intr-un alt patrimoniu, se impune existenta unui beneficiar desemnat de catre propriul testator, respectiv a unui legatar.

Desemnarea legatarului nu trebuie facuta in termeni sacramentali, fiind valabil orice mod inteligibil de exprimare a vointei testatorului.

Astfel, desemnarea legatarului poate fi facuta direct prin nominalizare sau indirect cum este cazul exheredarii mostenitorilor nerezervatari sau a mostenitorilor rezervatari in limitele cotitatii disponibile.

Din acest punct de vedere desemnarea legatarului, indiferent de modul in care a fost facuta, trebuie realizata personal de catre testator, fiind nul legatul secret prin care testatorul stipuleaza ca a comunicat unui tert persoana beneficiarului sau ca legatarul va fi desemnat de un tert cum va crede acesta de cuviinta.

Asadar, desemnarea legatarului trebuie sa indeplineasca doua cerinte si anume :

Sa fie facuta prin testament ;

Legatarul sa fie desemnat personal de catre testator.

Nu este insa necesar ca beneficiarul sa fie determinat pe de-a-ntregul in cuprinsul actului, ci este suficient ca testamentul sa cuprinda, cel putin in parte elementele cu ajutorul carora legatarul sa poata fi determinat ulterior. Legatul este nevalabil daca persoana beneficiarului este incerta si nedeterminabila.[3]

De retinut ca orice persoana poate fi instituita legatar. Potrivit art. 7, alin 2 din Decretul nr. 31/1954, "drepturile copilului sunt recunoscute inca de la conceptie, numai daca s-a nascut viu". Aceasta inseamna ca va putea fi instituit legatar copilul conceput, dar nenascut, dar cu conditia de a se naste viu (iar nu viabil).

Practica judiciara a considerat nul un legat prin care testatoarea a folosit urmatoarea formulare: "Subsemnata A.E. las mostenire dupa moartea mea, toate bunurile pe care le posed, persoanei care va avea grija de pisicuta ce o am". Din simpla lectura a cuprinsului legatului, rezulta ca acesta nu este valabil, intrucat determinarea legatarului nu poate fi facuta la data deschiderii mostenirii, existand incertitudine cu privire la persoana lui. In plus, un legat nu poate fi lasat, chiar si in mod indirect, unui animal, chiar daca persoana legatarului ar fi determinata.

In general, legatarul e considerat determinat prin folosirea unui diminutiv, sau supranume dat in legatura cu o trasatura caracteristica a acestuia, aspectului sau exterior, psihic, sau chiar a unei profesii, sub care este cunoscut. In practica s-a hotarat ca nu este necesar ca legatarul sa fie desemnat prin numele si prenumele sau, desemnarea fiind valabil facuta si prin perifraze, este valabil testamentul in care nu este aratat numele legatarului, daca persona gratificata poate fi determinata din celelalte clauze ale testamentului si din circumstante exterioare.

In practica instantelor franceze s-a considerat ca este valabila instituirea ca legatar universal a sotului testatoarei, care nu a fost mentionat in clauza prin care i se lasa toata averea, dar este aratat in alta clauza a testamentului. Intr-o alta speta, prin testament, defunctul a facut diferite liberalitati nepotilor sai. Dintre nepoti a omis insa pe unul in viata si a desemnat pe altul mort, al carui deces era cu multi ani anterior redactarii testamentului. Nepotul care traia, in aparenta negratificat, era fratele celui mort. S-a considerat ca, printr-o eroare de nume, decedatul a mentionat in testament pe fratele mort in locul celui in viata si, in consecinta, instanta a atribuit acestuia legatul.

Trebuie precizat ca legatarul cu titlu particular, ca si cel universal sau cu titlu universal nu sunt continuatori ai persoanei dispunatorului, in sensul ca nu pot introduce sau continua actiunile personale, strans legate de persoana autorului, neputand deci exercita drepturile lui strict personale. In ceea ce priveste insa drepturile si actiunile patrimoniale, legatarul este un succesor in drepturile autorului sau, pe care il reprezinta, in limitele legatului transmis.

SECTIUNEA a II-a

CLASIFICAREA LEGATELOR

Legatele sunt susceptibile de a fi clasificate in functie de doua criterii: dupa obiectul lor si dupa modalitatile care afecteaza vointa testatorului.

Codul Civil precizeaza in art. 887 ca "se poate dispune de toata sau o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate". Asadar, in functie de primul criteriu distingem legate universale sau cu titlu universal, avand ca obiect patrimoniul defunctului (cota-parte din patrimoniu), pe de o parte, si legate cu titlu particular, avand ca obiect anumite bunuri determinate.

Legatele universale si cele cu titlu universal sunt de aceeasi natura juridica, diferenta dintre ele fiind numai cantitativa, spre deosebire de legatele cu titlu particular, care au alta natura juridica, deosebirea fiind calitativa; in principal este vorba de faptul ca legatarii universali si cu titlu universal - mostenind o universalitate - sunt tinuti de datoriile si sarcinile mostenirii, in schimb legatarul cu titlu particular, in principiu, nu raspunde de datorii si sarcini, dobandind un drept determinat si limitat la bunurile prevazute in testament.

In functie de modalitatile care afecteaza liberalitatea, legatele se impart in legate pure si simple, legate cu termen, legate sub conditie si legate cu sarcini.

1. Legatul universal

Potrivit dispozitiilor art. 888 Cod civil "legatul universal este dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte la una sau mai multe persoane universalitatea bunurilor sale".[10]

Ceea ce ar trebui subliniat este faptul ca legatul universal confera vocatie (chemare) la intreaga universalitate a bunurilor succesorale, dar aceasta nu inseamna ca legatarul primeste efectiv toate bunurile succesorale.

Intr-adevar, pe de o parte, asa cum rezulta fara echivoc din dispozitia art. 888 Cod civil este posibila instituirea ca legatari universali a mai multor persoane, situatie in care universalitatea succesorala se imparte in mod egal intre acestia, iar pe de alta parte este posibil ca emolumentul unei mosteniri sa fie restrans pana la golirea completa de continut prin legate particulare.

Prin urmare, ceea ce caracterizeaza legatul universal nu este nicidecum cantitatea de bunuri culese de mostenitori, ci conferirea vocatiei la intreaga universalitate.

In consecinta, daca au fost instituiti prin testament mai multi legatari universali si acestia au acceptat mostenirea, succesiunea se imparte in mod egal intre acestia, dar daca unul sau mai multi nu accepta legatul, partea ce le-ar fi revenit din mostenire va reveni legatarilor universali in virtutea vocatiei la intregul pe care il au. Prin urmare, legatarul universal are vocatie la intreaga mostenire, asemenea mostenitorului legal cu vocatie concreta la mostenire (numai izvorul vocatiei difera - legea, respectiv testamentul). Precizam ca instituirea legatarului universal are semnificatia exheredarii mostenitorilor legali nerezervatari, iar in prezenta legatarului universal mostenitorii rezervatari au dreptul numai la rezerva prevazuta de lege in favoarea lor.

Un exemplu in acest sens il prezinta urmatoarea speta: defuncta sotie l-a instituit prin testament pe sotul ei ca legatar universal, lasandu-i intreaga avere mobila si imobila, deci rezulta ca au fost inlaturati de la mostenire fratele si surorile defunctei, care nu avea in viata ascendenti sau descendenti. Sustinerea paratilor recurenti (fratele si surorile defunctei) ca excluderea lor ar fi ineficienta intrucat legatarul a optat pentru mostenirea legala nu poate fi primita, deoarece ar insemna ca valabilitatea dispozitiei de ultima vointa a defunctei sa fie conditionata de consimtamantul legatarului, ceea ce este inadmisibil. Prin optiunea sa legatarul a renuntat la calitatea de mostenitor testamentar si a acceptat succesiunea legala, iar actul sau nu influenteaza validitatea exheredarii. Ca atare, paratii recurenti se gasesc in situatia unor succesibili dezmosteniti, existand un singur succesor care culege intreaga mostenire, independent de dispozitiile testamentare instituite in favoarea sa.

Legatul este universal chiar daca legatarul desemnat a culege intreaga mostenire vine in concurs cu mostenitori legali rezervatari care au dreptul la rezerva prevazuta imperativ de lege in favoarea lor. Legatul este universal si in acest caz pentru ca in absenta mostenitorilor rezervatari (nu pot sau nu vor sa vina la mostenire), legatarul universal va culege totalitatea mostenirii, nu numai cotitatea disponibila. Rezulta ca, in prezenta mostenitorilor rezervatari, legatul universal nu se transforma in legat cu titlu universal; el pastreaza vocatia la intreaga mostenire si numai emolumentul cules se reduce la o fractiune din mostenire.

Manifestarea de vointa a testatorului in sensul instituirii unei persoane ca legatar universal poate fi formulata in mod direct sau expres, dar poate rezulta indirect intocmai ca un legat pur si simplu, dar dreptul pe care-l contine se va stinge la implinirea termenului.

Sunt considerate legate universale:

legatul tuturor mobilelor si imobilelor ale testatorului, exprimat sub forma "las intreaga mea avere";

legatul cotitatii disponibile a mostenirii, caz in care legatarul va avea vocatie la intreaga mostenire daca mostenitorii rezervatari renunta sau sunt exclusi de la succesiune ca nedemni;

legatul nudei proprietati a intregii mosteniri, dat fiind faptul ca, la stingerea uzufructului, legatarul (sau mostenitorii sai) va deveni proprietar deplin;[14]

legatul prisosului (ramasitei) succesoral, prin intermediul caruia testatorul, dupa ce a facut legate cu titlu particular, atribuie unui legatar tot ceea ce ramane din masa succesorala, dupa executarea legatelor si a sarcinilor cuprinse in testament.

Legatarul universal, desi nu este continuator al persoanei defunctului, este obligat, potrivit art 893 Cod Civil, la plata datoriilor si sarcinilor succesiunii pana la concurenta partii sale. De asemenea, el este obligat sa achite, in aceleasi conditii, si legatele particulare (art. 902 Cod Civil).

Legatarul universal va trebui sa ceara punerea in posesie asupra bunurilor succesorale, neavand sezina. Exercitiul dreptului de proprietate va fi obtinut numai dupa punerea in posesie, in conditiile art 889 Cod Civil, sau ale art. 891 Cod Civil.

In concluzie, legatul universal nu se refera la bunuri determinate, ci confera vocatie la intreaga mostenire, continutul ei concret (emolumentul) determinandu-se numai la data decesului testatorului. Pana in acel moment pot interveni schimbari (vanzari, cumparari, donatii, etc., inclusiv pieirea unor bunuri) care sa mareasca sau sa micsoreze patrimoniul testatorului, dar care nu modifica vocatia legatarului la intreaga mostenire in componenta ei concreta de la data decesului testatorului.

In practica judecatoreasca se precizeaza ca instrainarea unor bunuri, facerea unui testament ulterior prin care se instituie un legat cu titlu particular, incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare (chiar cu legatarul universal in cauza) nu are semnificatia revocarii legatului universal, influentand doar emolumentul ce urmeaza a fi cules de acesta in calitate de legatar universal.

2. Legatul cu titlu universal

Legatul este cu titlu universal daca confera legatarului vocatie (chemare) la o cota-parte (fractiune) din mostenire (universalitate), cota-parte exprimata printr-o fractie matematica sau prin indicarea unei mase de bunuri succesorale, determinate prin natura lor juridica de imobile sau de mobile. Asemanator legatului universal nu se exclude posibilitatea desemnarii a doi sau mai multi legatari cu titlu universal pentru aceeasi fractiune de mostenire.

Potrivit art. 894 alin.1 Cod Civil enumera limitativ legatele cu titlu universal:

legatul unei fractiuni din mostenire, precum jumatate, o treime;

legatul tuturor bunurilor imobile;

legatul tuturor bunurilor mobile;

legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor imobile;

legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile.

Aceasta enumerare este limitativa caci potrivit art. 894 al. 1 Cod civil "orice alt legat este singular". Neincluzandu-se in enumerarea limitativa a legii, sunt legate particulare, de exemplu: legatul imobilelor testatorului dintr-o anumita localitate; legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul testarii, etc.

Intre legatul universal si cel cu titlu universal exista asemanari si deosebiri.

Deosebirea dintre cele doua legate consta in vocatia pe care o au legatarii respectivi. Legatarul universal va avea vocatie, asa cum am precizat, la intregul emolument succesoral, in timp ce legatarul cu titlu universal, numai la intreaga parte din bunurile de aceeasi natura ce i-au fost testate.

Vocatia succesorala a legatarului cu titlu universal este, astfel, limitata numai la dreptul asupra unei fractiuni din mostenire sau asupra unei categorii de bunuri, al carui continut poate varia.

Legatarul cu titlu universal, spre deosebire de legatarul universal, are fixat, prin testament, dreptul sau numai la o fractiune de bunuri, fara ca acesta sa se poata intinde la o alta fractiune.

Ca si legatarul universal, potrivit art. 896 Cod civil, el este obligat la sarcinile si datoriile succesiunii, in proportie cu partea sa. De asemenea, in aceleasi conditii ca si legatarul universal, va fi tinut la plata legatelor particulare.

Dupa punerea sa in posesie, in conditiile art. 898 Cod civil, va avea deschis dreptul la actiune pentru valorificarea legatului sau.

Intrucat, potrivit art. 807 Cod civil minorul de 16 ani nu poate dispune decat de o jumatate din ceea ce ar fi putut dispune daca ar fi fost major, deci o fractiune de maximum din avere daca nu are mostenitori rezervatari si din cotitatea disponibila daca are mostenitori rezervatari, se considera ca legatul facut de o astfel de persoana asupra intregii sale averi este in realitate un legat cu titlu universal si nu unul universal.

Desi atat legatul universal cat si cel cu titlu universal confera vocatie la universalitati de bunuri, ele nu se confunda, caci in timp ce primul confera vocatie la un intreg patrimoniu succesoral, cel de-al doilea confera vocatie doar la o parte dintr-un patrimoniu succesoral. Astfel, de exemplu, daca un testator lasa un legat universal si unul cu titlu universal, iar legatul universal este ineficace dintr-un motiv oarecare, de aceasta situatie vor beneficia mostenitorii legali ai defunctului si nu legatarul cu titlu universal, vocatia sa fiind restransa doar la o cota parte din mostenire.

In concluzie legatul cu titlu universal are aceeasi natura juridica ca si legatul universal, diferenta dintre ele fiind numai cantitativa. Astfel, legatul cu titlu universal exprimat sub forma unei fractiuni matematice poate imbraca aceleasi forme ca si legatul universal, dupa cum urmeaza:

legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile si imobile (adica din intreaga mostenire);

legatul unei fractiuni din cotitatea disponibila a mostenirii;

legatul unei fractiuni din "prisosul" mostenirii, adica a ceea ce ramane dupa executarea legatelor cu titlu particular cuprinse in testament;

legatul nudei proprietati asupra unei fractiuni din mostenire.[20]

3. Legatul cu titlu particular

Potrivit Codului civil, orice legat care nu este cu titlu universal si nici universal este singular (art. 894, alin. 2 Cod Civil). Din aceasta definitie negativa s-a tras concluzia ca legatul este cu titlu particular daca confera legatarului vocatie succesorala la unul sau mai multe bunuri determinate (art. 887 Cod civil), privite izolat (ut singuli).[21]

Legatarul particular, potrivit art. 899 Cod civil, dobandeste, din momentul deschiderii succesiunii, dreptul de proprietate asupra bunului ce i-a fost legat. Legatarii particulari nu au obligatia legala de a accepta succesiunea in termenul prevazut de art. 700 Cod civil[22].

Legatul particular nu implica acceptarea succesiunii deoarece:

confera o vocatie la unul sau mai multe bunuri, nu la o universalitate;

in cazul cand obiectul legatului este un bun cert si determinat, legatarul are, pentru dobandirea sa, o actiune in revendicare; in cazul cand bunul este determinat in gen (de exemplu o suma de bani), legatarul dobandeste un drept de creanta fata de mostenitorul sau legatarul universal obligat sa execute legatul, avand la dispozitie o actiune personala, prescriptibila impotriva acestuia;

data fiind natura drepturilor pe care le confera legatul particular - drepturi reale sau de creanta - acestea nu ar putea fi sustrase de la regulile prescriptiei de drept comun.

Dispozitiile art. 700 Cod civil, fiind o derogare de la dreptul comun, se vor aplica numai in cazurile anume prevazute de lege.

Pentru evitarea unor confuzii posibile cu alte legate, se impune a fi stabilita intentia testatorului si vocatia care a fost atribuita prin testament legatarului particular. Chiar daca i s-a testat un grup de bunuri, dar acestea nu constituie universalitatea succesiunii sau o fractiune din aceasta universalitate, legatul va trebui caracterizat ca un legat particular.

Asadar, spre deosebire de legatele universale si cele cu titlu universal, care confera beneficiarilor vocatie la universalitati sau fractiuni de universalitati de bunuri - ce cuprind deopotriva drepturi si obligatii - legatul particular confera vocatie doar la anumite bunuri succesorale.

Legatarul particular, avand vocatie numai cu privire la un bun determinat, va putea fi instituit si legatar cu titlu universal asupra altor bunuri, fara sa existe o incompatibilitate intre calitatea de legatar particular si aceea de legatar cu titlu universal.

Astfel, prin unul si acelasi testament sau prin testamente diferite, testatorul va putea institui o persoana ca legatar cu titlu particular asupra unui bun imobil si, totodata, legatar cu titlu universal asupra tuturor bunurilor mobile din patrimoniul succesoral.

Dispozitia respectiva, pentru ipoteza in care testatorul nu are decat un singur imobil, nu va putea duce la concluzia potrivit careia cumulul celor doua legate - particular si cu titlu universal - ar putea conferi calitatea de legatar universal beneficiarului liberalitatilor. Este, de altfel, si solutia adoptata de Tribunalul Suprem.

Sunt varietati de legate cu titlu particular urmatoarele legate:

legatul unor bunuri corporale certe, individual determinate (casa, autovehicul, etc.) sau bunuri de gen determinate sau determinabile dupa numar, masura, etc. (o suma de bani, o cantitate de porumb, etc.). In acest caz, art. 903 Cod Civil prevede ca lucrul care face obiectul legatului trebuie predat legatarului in starea in care se afla la data deschiderii succesiunii, impreuna cu toate accesoriile sale. In cazul imobilelor, legataul are dreptul si la imbunatatirile si constructiile noi facute de testator asupra fondului ulterior intocmirii testamentului, precum si la adaosul facut unui loc inchis prin extinderea ingradirilor (art. 904, alin. 2 si 3 Cod Civil). In schimb, achizitiile de imobile noi, fie si alaturate, prin care se mareste imobilul lasat legat nu se cuvin legatarului daca testatorul nu face o noua dispozitie testamentara pentru aceasta (art. 904, alin. 1 Cod Civil).

legatul unor bunuri incorporale (de exemplu, legatul creantei pe care testatorul o are impotriva unui tert sau alte drepturi patrimoniale, cum ar fi dreptul de proprietate intelectuala, etc), deoarece orice legat care nu este univeral sau cu titlu universal este cu titlu particular (art. 894 alin. 2 Cod Civil) ;

legatul prin care testatorul-creditor iarta datoria legatarului-debitor, caz in care datoria se stinge din momentul deschiderii mostenirii;

legatul unui fapt (posibil si licit) prin care mostenitorul universal sau cu titlu universal este obligat sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea legatarului;

legatul dreptului succesoral mostenit de testator ca universalitate sau cota-parte din universalitate. Intrucat legatarul testatorului nu dobandeste, in aceasta ipoteza, vocatie succesorala la universalitatea sau la cota-parte din universalitatea bunurilor (mostenire) lasata de testator, legatul este, potrivit art. 894, alin. 2 Cod Civil, cu titlu particular. O asemenea mostenire reprezinta o universalitate (cota-parte din universalitate) numai in raporturile dintre cel care o lasa si testatorul-mostenitor. In raporturile dintre testator si legatarul sau acea mostenire nu reprezinta decat un grup particular de bunuri;

legatul uzufructului. Potrivit art. 805 Cod Civil este posibil ca prin testament nuda proprietate sa fie lasata unei persoane, iar uzufructul unei alte persoane. Caracterizarea legatului de uzufruct este o problema controversata in literatura de specialitate. Daca testatorul a lasat prin testament nuda proprietate in favoarea unei persoane si uzufructul in favoarea alteia, se pune problema calificarii legatelor in cauza. Astfel, legatul va fi universal, cu titlu universal, respectiv cu titlu particular dupa cum nuda proprietate, lasata legat are ca obiect intregul patrimoniu succesoral, cota-parte din patrimoniu, respectiv unul sau mai multe bunuri singulare. Daca din acest punct de vedere nu exista nici o controversa, problemele apar atunci cand aducem in discutie natura juridica a legatului in uzufruct al intregii mosteniri sau al unei fractiuni din mostenire. Astfel, legatul uzufructului nu poate fi niciodata calificat drept legat universal, chiar daca dispozitia testamentara vizeaza uzufructul intregului patrimoniu al testatorului. Aceasta pentru ca legatarul nu are vocatie la intreaga mostenire, el dobandind numai folosinta si fructele patrimoniului succesoral, pe timp limitat, cel mult viager. Asadar, spre deosebire de legatarul universal al nudei proprietati, care are vocatie la dobandirea intregii mosteniri, in plina proprietate si, ca atare, profita de stingerea uzufructului sau de ineficacitatea legatului in uzufruct, drepturile legatarului uzufructului sunt limitate definitiv la folosinta si culegerea fructelor patrimoniului succesorului, el neavand niciodata vocatie la dobandirea totalitatii drepturilor care alcatuiesc patrimoniul succesoral. In consecinta, ineficacitatea (nulitatea, revocarea sau caducitatea) legatului nudei proprietati vor profita mostenitorii legali (daca testatorul nu a dispus altfel).

legatul bunului altuia. Daca legatul cu titlu particular are ca obiect un bun individual determinat ce nu apartine testatorului, fiind proprietatea unui tert, eventual chiar proprietatea mostenitorilor testatorului (mostenitori legali sau legatari universali ori cu titlu universal), se pune problema validitatii legatului.

Astfel, pentru a ne afla in prezenta legatului lucrului altuia trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele doua conditii:

testatorul sa nu aiba, la data deschiderii succesiunii, nici un drept actual sau viitor asupra bunului care face obiectul legatului;

obiectul legatului sa fie un bun individual determinat, intrucat numai acestea pot apartine altuia.

Codul civil face o distinctie intre situatia in care testatorul stia ca bunul asupra caruia a dispus apartine altuia si situatia in care nu stia acest lucru. In primul caz, potrivit art. 906 Cod civil legatul este valabil, iar cel tinut la executare "este dator de a da lucrul in natura sau valoarea lui din epoca mortii testatorului", fiind interpretat legatul ca o sarcina in favoarea beneficiarului testamentului, instituita de testator in contul celui tinut la executarea legatului.

Daca testatorul nu a cunoscut ca bunul asupra caruia a dispus apartine altuia, art. 907 Cod civil stipuleaza ca legatul este nul, deoarece se intemeiaza pe o eroare si este de presupus ca, daca ar fi cunoscut realitatea, testatorul nu ar fi dispus de acel bun.

Clasificarea legatelor in functie de modalitati

In functie de modalitatile care afecteaza liberalitatea, legatele se impart in legate pure si simple, legate cu termen, legate sub conditie si legate cu sarcini. Legatul este pur si simplu daca nu este afectat de nicio modalitate. El isi produce efectele de la moartea testatorului, data de la care legatarul dobandeste si isi exercita drepturile sale. Itaque si purrum legatum est, ex die mortis dies ejus cedit.

Din momentul mortii testatorului, legatarul devine titularul dreptului real sau de creanta ce intra in continutul legatului, indiferent de momentul exercitarii dreptului de optiune succesorala. De la aceasta data, acesta poate instraina prin acte juridice intre vii dreptul dobandit, iar, in caz de deces a legatarului dupa aceasta data, drepturile lui se transmit propriilor mostenitori.

Legatul cu termen este legatul a carui executare sau stingere, si implicit drepturile legatarului, depind de indeplinirea unui eveniment viitor si sigur.

Daca termenul este suspensiv, drepturile legatarului se vor naste si se vor putea transmite inter vivos si mortis causa - ca si in cazul legatului pur si simplu - din momentul deschiderii mostenirii; numai executarea, exigibilitatea legatului este amanata pana la implinirea termenului. In consecinta, legatarul va putea cere predarea lucrului legat sau plata creantei - desi a devenit proprietar, respectiv creditor, de la deschiderea mostenirii - numai in ziua implinirii termenului (art. 926 si art. 1022 Cod Civil).

Daca termenul este extinctiv, legatul produce efecte de la deschidere mostenirii intocmai ca un legat pur si simplu, sar la implinirea termenului dreptul legat se stinge pentru viitor.

Legatul sub conditie este legatul a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si nesigur cat priveste producerea lui.

Conditia poate fi suspensiva sau rezolutorie.

Daca conditia este suspensiva legatarul nu devine proprietar sau creditor la deschiderea mostenirii, ci numai in momentul realizarii conditiei (indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului, dupa cum conditia este pozitiva sau negativa). Din acel moment insa, conditia produce efecte retroactive; legatarul devine proprietar sau creditor de la data deschiderii mostenirii.

Conditia rezolutorie nu afecteaza nasterea si transmiterea drepturilor care fac obiectul legatului. Acestea sunt dobandite si pot fi exercitate de catre legatar de la data deschiderii succesiunii dar, an momentul an care conditia se realizeaza, acestea se desfiinteaza cu efect retroactiv. Astfel, daca intre momentul deschiderii sucesiunii si momentul realizarii conditiei, legatarul a contractat cu tertii cu privire la bunul legat, aceste acte se desfiinteaza si ele. In plus, se desfiinteaza si drepturile dobandite de succesorii legatarului de la autorul lor.

Legatul cu sarcina (sub modo) este legatul prin care testatorul obliga pe legatar sa faca sau sa nu faca ori sa nu faca ceva cu privire la legat, pe care legatarul, daca accepta legatul, este tinut sa o execute.

Sarcina poate fi prevazuta:

in interesul testatorului atunci cand el personal are un interes, material sau moral, in executarea sarcinii (de exemplu: suportarea cheltuielilor de inmormantare sau organizarea slujbelor de pomenire ulterioare decesului, etc.);

in interesul legatarului. In acest caz, este vorba despre o liberalitate cu afectiune speciala, testatorul avand si el un interes, cel putin moral, in executarea sarcinii (de exemplu: se lasa o suma de bani pentru finantarea continuarii unor cercetari in domeniul medical incepute de testator). Legatul cu sarcina in interesul legatarului este pur gratuit, dar revocabil in caz de neexecutare, spre deosebire de legatele cu sarcina stipulata in favoarea unui tert sau in interesul testatorului cand legatul inceteaza sa fie liberalitate in masura sarcinii.[32]

in interesul unui tert. In acest caz, sarcina reprezinta o stipulatie pentru altul si constituie fie o plata realizata pe aceasta cale, fie o liberalitate in directa.

Trebuie precizat ca legatul cu sarcina nu trebuie asemanat din punct de vedere al efectelor pe care le produce cu legatul sub conditie suspensiva. Sarcina impusa legatului nu intarzie dobandirea dreptului de proprietate asupra legatului.

In caz de neindeplinire a sarcinii impuse, mostenitorii interesati vor putea solicita instantei competente revocarea legatului, acesta constituind un caz de revocare judiciara.

Astfel, in cazul in care legatarului i se impune sarcina de a intretine pe sotul supravietuitor a testatorului, clauza de intretinere dobandeste caracter sinalagmatic daca partile au luat cunostinta de ea si au acceptat-o, astfel incat atunci cand legatarul nu-si indeplineste, in total sau in parte, obligatia asumata, beneficiarul clauzei de intretinere poate cere revocarea legatului, invocand prevederile art. 1021 Cod civil.

SECTIUNEA a III-a

INEFICACITATEA LEGATELOR

Dispozitiile testamentare formulate in conditiile prevazute de lege produc, de regula, efecte juridice.

Se intampla in practica, ca legatul sa fie lipsit de eficacitate juridica fiind desfiintat retroactiv. Astfel, legatele pot fi nule sau anulabile, dupa cum sunt contrare normelor imperative ale legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Cauzele de nulitate sunt intotdeauna anterioare sau concomitente cu intocmirea testamentului.

Cauzele posterioare intocmirii testamentului pentru care testamentul (legatele) nu va produce efecte juridice sunt revocarea si caducitatea.

Ineficacitatea legatelor desemneaza acele fapte, situatii, imprejurari si evenimente anterioare, concomitente sau posterioare intocmirii unui legat, intrinseci sau extrinseci continutului acestuia, dependente sau independente de vointa testatorului si a legatarului, care fac ca legatul sa fie lipsit de eficacitate juridica.

Aceste cauze pot fi grupate in patru categorii:

nulitatea absoluta sau relativa a legatelor intervine in caz de nerespectare a regulilor de fond sau de forma prevazute de lege pentru validitatea lor;

reductiunea legatelor, avand drept consecinta ineficacitatea partiala sau totala a legatelor - la cererea mostenitorilor rezervatari si a celor care infatiseaza drepturile lor (art. 848 C. civ.) - in cazul in care prin liberalitatile facute de defunct s-a depasit cotitatea disponibila;

revocarea testamentului sau a unora din dispozitiile sale poate fi voluntara, cand este opera testatorului sau judecatoreasca, pronuntata de instanta pentru cazurile prevazute de lege;

caducitatea legatelor intervine cand executarea lor devine imposibila din cauze posterioare momentului intocmirii testamentului.[34]

1. Nulitatea

Nulitatea absoluta sau relativa a legatelor intervine in cazul in care testamentul, respectiv dispozitia testamentara prin care a fost prevazut, nu indeplineste conditiile de validitate de fond si de forma prevazute de lege.

Cauzele nulitatii sunt anterioare sau concomintente intocmirii legatului si impiedica mostenirea valabila a legatului.

Cauzele de nulitate pot fi :

comune tuturor actelor juridice (vicii de consimtamant, cauza sau obiect ilicit ori alte motive care afecteaza validitatea actului, ca de exemplu obiectul legatului era pierit la momentul la care s-a incheiat testamentul; testatorul nu avea capacitatea de a dispune);

specifice legatelor cum ar fi nerespectarea regulilor de forma prevazute de lege pentru testamente (inclusiv cerinta testamentului separat), testarea bunului altuia cu credinta testatorului ca este al sau.

In ambele cazuri, aprecierea nulitatii legatelor tinandu-se seama de elementele, cauzele existente la data intocmirii testamentului si care impiedica nasterea valabila a legatului.

Cauzele aparute ulterior atrag caducitatea legatului.

Se impun doua precizari:

Se admite ca dupa moartea testatorului, nulitatea legatului poate fi acoperita prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a legatului facuta in cunostinta cauzei de nulitate de catre persoanele care ar beneficia de ineficacitatea legatului din cauza nulitatii.

Intrucat testamentul se intocmeste, de regula, cu mult timp inainte de data la care incepe sa-si produca efectele, termenul prescriptiei se calculeaza nu de la data incheierii actului, ci de la data deschiderii succesiunii( art. 9, al. 2 din Decretul 167/1958).

2. Revocarea

Conditiile si modalitatile de revocare sunt reglementate de prevederile art. 920-923 Cod Civil.

Masura revocarii evoca existenta unei manifestari personale de vointa a dispunatorului, astfel ca trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii, de fond si de forma, ca si dispozitia testamentara care se revoca. Revocarea legatelor va putea interveni, insa, si pe cale judecatoreasca, la cererea celor interesati, in conditiile art. 930 si 931 C. civ., mai frecvent in cazul legatelor cu sarcina.

Revocarea legatelor poate fi : voluntara, atunci cand are la baza vointa unilaterala a testatorului sau judecatoreasca, atunci cand aceasta este pronuntata de catre instanta pentru faptele culpabile prevazute de lege savarsite de legatar.

Revocarea voluntara

Fiind un act juridic unilateral, esentialmente revocabil, testatorul poate revoca legatul pana in ultima clipa a vietii sale, fara a fi necesar acordul altei persoane.

Revocarea poate fi clasificata in functie de :

intinderea sa, aceasta poate fi totala sau partiala

modalitatea de manifestare a vointei, aceasta poate fi expresa sau tacita.

In primul caz, testatorul poate revoca tot testamentul, o parte din acesta ori osingura dispozitie (un singur legat).

Revocarea voluntara expresa este aceea care rezulta dintr-un inscris prin care testatorul si-a manifestat formal vointa de a revoca dispozitia testamentara anterioara. Revocarea expresa este un act solemn, ceea ce inseamna ca, testatorul care a facut un testament, poate ulterior sa faca un alt testament prin care il revoca pe primul sau, fara a face un nou testament, revoca testamentul anterior printr-un act autentic, nerespectarea acestor conditii fiind sanctionate cu nulitate actelor de revocare.

Actul autentic, in sensul avut in vedere de art. 920 C. civ., nu trebuie neaparat sa imbrace forma unui testament, orice act juridic autentic va putea fi folosit pentru exprimarea intentiei exprese de revocare, cum ar fi o donatie, un partaj de ascendent, un schimb, o vanzare, etc.

Este necesar ca testamentul revocator sa fie valid, dar nu se cere ca el sa respecte simetria formelor, adica sa fie facut in aceeasi forma testamentara ca si cel revocat. De exemplu, testamentul autentic poate fi revocat printr-un testament olograf ulterior. Astfel, daca sunt doua testamente, unul autentic si unul olograf, scrise la date diferite, in schimb cu acelasi continut si instituind acelasi legatar, unul dintre ele este revocat respectiv cel autentic, nu este necesara forma simetrica.

Inscrisul autentic revocator poate fi un act redactat special in acest scop, dar poate fi inserat si in cadrul unui alt act autentic.

Tot astfel revocarea expresa nu trebuie facuta in termeni solemni. In practica judiciara s-a admis ca este valabila revocarea unui testament, prin scrierea cuvantului "ANULAT" pe testament, insotita de data si semnatura testatorului, considerandu-se ca a fost facuta prin testament olograf. In cazul multiplului exemplar, daca toate exemplarele se afla la dispunator, mentiunea "anulat" trebuie sa apara pe toate sau mentiunea unica sa fie expresa ca priveste toate exemplarele acelui testament.

Revocarea voluntara este tacita daca, fara a fi declarata expres, rezulta indirect, dar neindoielnic, din anumite acte sau fapte savarsite de testator sau cunoscute de el.

Codul Civil prevede in art. 921 si art. 923 doua cazuri de revocare tacita, si anume:

confectionarea unui testament nou, fara a-l revoca expres pe cel anterior, contine dispozitii incompatibile (contrare) cu dispozitiile testamentului anterior;

instrainarea obiectului legatului, actiune asimilata cu distrugerea lui.

Incompatibilitatea presupune o imposibilitate materiala sau juridica de a executa concomitent, cumulativ, legatele din doua sau mai multe testamente succesive. De exemplu, testatorul lasa o creanta pe care o are de primit de la un tert, in favoarea legatarului, dar ulterior, printr-o noua dispozitie iarta de datorie pe debitor. Aceasta din urma dispozitie va ramane valabila (debitorul va fi iertat de datorie iar legatarul nu mai poate primi creanta testata initial in favoarea lui).

Contrarietatea intre legatele din doua testamente succesive presupune o imposibilitate de executare concomitenta, cumulativa, a celor doua legate pentru ca vointa testatorului este diferita, cea exprimata ulterior o contrazice pe prima. Altfel spus o face sa devina lipsita de eficacitate. In acest sens daca testatorul lasa un bun anume determinat legatarului si ulterior fie instraineaza acel bun, fie printr-un alt testament lasa acelasi bun unei alte persoane, legatul initial este revocat, daca nu rezulta neindoielnic ca intentia testatorului a fost ca legatele sa se execute cumulativ.

In ceea ce priveste instrainarea voluntara, aceasta intervine numai in cazul legatelor cu titlu particular, deoarece obiectul legatelor universale sau cu titlu universal este patrimoniul lui de cujus, sau o fractiune (cota-parte) din acesta, si nu poate fi instrainat. Rezulta ca instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului denota vointa testatorului de a revoca legatul facut prin testament. Pentru a produce revocarea, instrainarea trebuie sa fie voluntara, reala si efectiva. Nu importa cum s-a facut instrainarea, cu caracter oneros (vanzare-cumparare) sau cu titlu gratuit (donatie), sau daca actul va fi afectat de modalitati (termen sau conditie).

In practica judiciara, s-a opinat ca si distrugerea testamentului este o revocare tacita.

Pentru a avea ca efect ineficacitatea legatului, distrugerea trebuie facuta de testator sau savarsita din ordinul sau. Faptul pastrarii unor fragmente sau chiar a totalitatii fragmentelor rezultate dupa urma ruperii intr-n seif nu poate echivala cu o retractare a revocarii, atata timp cat faptul material al ruperii testamentului echivaleaza cu revocarea acestuia.[40]

Daca distrugerea se datoreaza unui tert sau unui caz de forta majora, cei interesati vor putea in temeiul art. 1198 C.civ. sa dovedeasca distrugerea si cuprinsul testamentului prin orice mijloc de proba.[41]

Revocarea voluntara poate fi retractata (revocata). Revocarea unui testament, fiind ca si testamentul un act de ultima vointa al testatorului, poate si ea, la randul ei, sa fie revocata (retractata).

Retractarea expresa se face prin testament sau prin act autentic obisnuit.

Revocarea judecatoreasca

Revocarea judecatoreasca intervine ca urmare a savarsirii de catre legatar a unei fapte culpabile, prevazuta de lege drept cauza de revocare. Ea constituie o sanctiune pentru legatarul care se face vinovat fata de defunct sau fata de memoria acestuia, pentru comiterea faptei reprobabile.

Cazurile de revocare judecatoreasca a legatelor sunt sunt limitativ prevazute de lege. Acestea sunt, in principiu, aceleasi ca si pentru revocarea judecatoreasca a donatiilor, pentru neindeplinirea sarcinilor, pentru ingratitudine (art. 930 Cod civil coroborat cu dispozitiile art. 830 si 831 pct. 1 si 2 Cod Civil). Nasterea unui copil al dispunatorului si refuzul de a acorda alimentele necesare traiului obisnuit, care, desi sunt cauze de revocare a donatiilor nu con stituie cauze de revocare a legatelor.

Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor de catre legatarul care a fost gratificat cu un astfel de legat (art. 930 coroborat cu art. 830 Cod civil). Prin acceptarea legatul cu sarcini, legatarul se obliga sa execute sarcina impusa de testator, per a contrario va deveni lipsit de gratitudine fata de binefacatorul sau.

Persoanele indreptatite la exercitarea actiunii in revocare sunt cele care justifica un interes procesual si carora le profita in mod direct revocarea legatului. In aceasta categorie pot intra tertul beneficiar al sarcinii, mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal, si in unele situatii, chiar legatarii cu titlu particular, daca revocarea le profita.

Actiunea in revocare pentru neindeplinirea sarcinilor trebuie intentata in termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut de Decretul. nr. 167/1958, care incepe sa curga de la data la care sarcina trebuie indeplinita, sau, daca nu a fost prevazut un termen pentru indeplinirea ei, de la data deschiderii mostenirii.

Revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudinea legatarului poate fi ceruta daca:

gratificatul a atentat la viata dispunatorului,

s-a facut vinovat de delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa testatorului; injurie grava memoriei testatorului comisa dupa moartea acestuia, dispret injositor.

Dreptul la actiunea in revocare a legatelor pentru ingratitudini apartine acelorasi persoane care pot exercita actiunea in revocare pentru neindeplinirea sarcinilor. Revocarea pentru ingratitudine se poate cere in termen de un an de la savarsirea faptei, conform art. 931 si 833 Cod civil. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand cei in drept sa actioneze au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca savarsirea faptei, care constituie element al ingratitudinii.

Termenul de un an este un termen de decadere (si nu de prescriptie) si nu este supus, prin urmare cauzelor de suspendare si de intrerupere in materie de prescriptie. Este operabila institutia repunerii in termen.

Daca faptele de ingratitudine au fost savarsite in timpul vietii testatorului, acesta poate revoca legatul oricand pana la moartea sa. Daca a trecut un an de la savarsirea faptei si testatorul a stiut despre fapta si nu a revocat el insusi legatul, se presupune ca acesta l-a iertat pe legatar si, prin urmare, legatul nu mai poate fi revocat dupa moartea testatorului la cererea persoanelor interesate. Totusi, daca fapta de ingratitudine a intervenit in timpul vietii testatorului, cei interesati pot cere revocarea legatului, numai daca testatorul a murit inainte de expirarea termenului de un an fara sa-l ierte expres pe legatar si numai in interiorul perioadei de timp ramasa din anul respectiv. Timpul pe care il avea la dispozitie testatorul se uneste cu timpul ramas dupa moartea lui, dar cumulat trebuie sa nu depaseasca un an.

3. Caducitatea legatelor

Un testament nu poate fi valabil chiar daca nu a fost revocat in mod expres in cazul in care au disparut imprejurarile care au determinat acest testament. Asadar, un legat poate fi considerat caduc atunci cand au incetat motivele care l-au determinat.

Caducitatea poate fi definita ca fiind imposibilitatea de executare a legatului, instituit valabil si nerevocat, din cauze obiective posterioare intocmirii testamentului sau din cauza renuntarii legatarului la legat dupa deschiderea mostenirii. Cauzele de caducitate sunt:

predecesul legatarului (art. 924 Cod civil);

incapacitatea legatarului de a primi legatul ( art. 928 Cod Civil);

pieirea in intregime a bunului care a facut obiectul legatului cu titlu particular;

neindeplinirea conditiei suspensive;

refuzul legatarului de a primi legatul (art. 928 Cod Civil);

cazul in care legatul incalca rezerva succesorala;

cazul in care ar exista dispozitii legale imperative sau prohibitive care ar impiedica predarea legatului.

Codul Civil prevede, in art. 924, ca legatul devine caduc daca legatarul a murit inaintea testatorului: "Orice dispozitie testamentara devine caduca cand acela in favoarea caruia a fost facuta a murit inaintea testatorului." Executarea devine imposibila si deci legatul caduc din cauza ca lipseste capacitatea succesorala, legatarul "nu exista" ca persoana fizica la data deschiderii succesiunii.

De asemenea, datorita caracterului personal al legatului, mostenitorii legatarului (inclusiv descendentii) nu au nici un drept asupra legatului, pentru ca acesta nefiind dobandit (de legatar, conform art. 644 C. civil) nu poate fi transmis mai departe. Ca mod de dobandire a proprietatii opereaza ulterior, la moartea dispunatorului.

Daca legatarul moare dupa deschiderea mostenirii, mostenitorii sai vor beneficia de legat, deoarece dreptul la legat se dobandeste din momentul mortii testatorului si ca atare il poate transmite prin mostenire. Daca sunt mai multi legatari, moartea unuia nu afecteaza eficacitatea legatelor facute in favoarea altora. Exceptie fac legatele afectate de o conditie suspensiva sau rezolutorie, cand legatul este valid si isi produce efectele daca legatarul moare dupa deschiderea succesiunii, dar inainte de indeplinirea conditiei.

Aceste modalitati nu afecteaza dobandirea dreptului la legat, ci numai desfiintarea, respectiv exigibilitatea sau stingerea dreptului, potrivit regulilor care reglementeaza materia modalitatilor actelor juridice.

Caducitatea legatelor intervine si in cazul comorientilor si cel al codecedatilor, atat in cazul vocatiei reciproce cat si al celei unilaterale. Solutia este aceeasi si in ceea ce-i priveste pe succesorii comorientului sau codecedatului, ei neputandu-l mosteni direct si nici prin reprezentare pe celalalt comorient sau codecedat.

Incapacitatea legatarului de a primi legatul este prevazuta de art. 928 C. civil, constituind o cauza de caducitate a legatului numai daca a intervenit dupa deschiderea mostenirii. Daca exista in momentul decesului testatorului, legatul este nul si nu caduc, pentru ca este o cauza preexistenta.

Atunci cand prin vointa testatorului s-a facut o substitutie vulgara, desemnand expres o persoana va lua legatul atunci cand primul legatar nu il poate primi datorita incapacitatii, legatul nu va fi caduc, ci valid, el revenind substituitului, potrivit regulilor de testare ordinare.

Pieirea in intregime trebuie sa fie facuta dupa intocmirea testamentului, dar inainte de decesul testatorului, indiferent de cauza pieirii (culpa testatorului, a legatarului, fapta unui tert, forta majora). Caducitatea legatului cu titlu particular este atrasa numai pentru pieirea totala a bunului si indiferent de vointa testatorului, deoarece daca bunul care face obiectul legatului a fost distrus de catre testator constituie un caz de revocare. Acest caz de caducitate intervine doar in cazul legatului cu titlu particular, caci daca este universal sau cu titlu universal, pieirea bunului nu poate avea ca efect decat reducerea emolumentul legatului.

Prin pieirea bunului, legatul devine caduc din lipsa de obiect, el nemaiputand fi executat. Cauza de caducitate privind legatele cu titlu particular priveste legatele care au ca obiect lucruri determinate in individualitatea lor (un tablou pictat, un televizor, un imobil), nu si in cazul unor lucruri determinate numai generic (sume de bani etc). Pieirea trebuie sa fie totala, pentru ca atunci cand pieirea este partiala si transmiterea legatului se poate face numai pentru partea ramasa.

Daca bunul legat piere dupa decesul testatorului, legatul nu este caduc, ci este valabil, pentru ca mostenirea fiind deschisa, transmiterea are loc in clipa decesului, ulterior riscul este suportat de mostenitor, pentru ca deja bunul este al lui.

In cazul in care legatul a fost facut sub o conditie suspensiva si exista certitudinea ca aceasta nu se va realiza, atunci legatul va fi caduc. Atunci cand conditia a fost rezolutorie, legatul va fi valabil pana la indeplinirea ei.

Neacceptarea legatului de catre legatar este cuprinsa tot in art. 928 Cod Civil, care prevede ca "orice dispozitie testamentara cade cand legatarul nu o va primi". Nimeni nu poate sa primeasca un drept fara voia lui, si tot asa, nu poate fi obligat sa fie mostenitor fara voia lui.

Pentru a ne afla in prezenta refuzului de a primi legatul, adica acesta sa fie caduc, renuntarea legatarului trebuie sa intervina numai dupa deschiderea mostenirii. Renuntarea va fi valabila daca legatarul este sub conditie suspensiva, iar legatarul renunta dupa deschiderea mostenirii, dar inainte de implinirea conditiei.

Atunci cand legatul incalca rezerva succesorala, deci se depaseste cotitatea disponibila, acesta va fi supus reductiunii legatului, efectul fiind caducitatea partiala sau totala.

4. Consecintele ineficacitatii legatelor

Dreptul de adaugire sau acrescamant

Regula generala este ca in caz de ineficacitate a legatelor, sub oricare din formele in care intervin (nulitate, revocare sau caducitate) vor profita mostenitorii legali sau testamentari care au vocatie universala sau cei cu titlu universal. Legatul nul, revocat sau caduc este presupus ca nu a existat niciodata. Daca legatul ar fi fost eficace din punct de vedere juridic, mostenitorilor le-ar fi revenit obligatia sa il predea in natura sau sa le plateasca o suma baneasca instituita legat sau un echivalent al bunului care nu mai exista, beneficiarilor instituiti de catre testator.

De ineficacitatea legatului profita persoana care este obligata sa execute legatul sau persoanele a caror parte din mostenire a fost diminuata de existenta legatului: mostenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu universal si chiar legatarii cu titlu particular (numai daca au fost insarcinati cu executarea legatului respectiv). Spre exemplu, testatorul a desemnat doi legatari universali si are un mostenitor rezervatar (fiu). Daca unul dintre legatari nu accepta legatul, rezulta de aici ca celalalt, al carui legat este eficace, si mostenitorul legal rezervatar vor imparti intre ei, potrivit cotelor ce le revin, legatul devenit ineficace.

In domeniul mostenirii testamentare, se desprinde regula ca ineficacitatea legatului profita acelor mostenitori (legali sau testamentari) ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin existenta legatului sau care aveau obligatia sa execute legatul, cu alte cuvinte, profita mostenitorii in dauna carora legatul ar fi fost executat.

De la aceasta regula generala au fost instituite doua exceptii, cand alte persoane vor profita de ineficacitatea unui legat:

In caz de substitutie vulgara, situatie in care legatul ineficace va fi cules de persoana aratata de testator a-l culege in locul si in lipsa legatarului initial desemnat (art. 804 Cod Civil), adica in lipsa instituitului, legatul va fi cules de substituit;

In cazul legatului conjunctiv, cand opereaza dreptul de acrescamant, de adaugire, in favoarea colegatarului in conformitate cu art. 929 Cod Civil.

Legatul conjunctiv, este legatul al carui obiect este lasat la mai multi legatari, fara ca testatorul sa indice partea fiecaruia, de unde rezulta ca, oricare dintre colegatari, are o vocatie eventuala la intregul obiect. Si in acest caz intalnim doua situatii:

a) - Daca toti legatarii pot si doresc sa primeasca legatul, in acest caz fiecare va primi o parte din intreg, astfel bunul impartindu-se in parti egale intre toti legatarii;

b) - Daca unul sau mai multi legatari nu pot sau nu doresc sa primeasca legatul, atunci partile care se cuveneau acestora se vor adauga proportional partilor ce revin colegatarilor care pot si vor sa primeasca legatul. Acesta este asa-zisul drept de acrescamant sau de adaugire.

In cazul substitutiei vulgare, dreptul de acrescamant opereaza de la o persoana la alta, pe cand in cazul legatului conjunctiv el opereaza de la parte la parte (nu de la persoane la persoane), cresterea profita si mostenitorilor legatarului decedat.

Pentru a opera dreptul de acrescamant trebuie sa fie intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

sa existe mai multi legatari cu titlu particular;

dispozitiile testamentare facute in favoarea colegatarilor sa aiba acelasi obiect;

sa existe exprimata neindoielnic vointa testatorilor de a conferi fiecarui legatar vocatie la intregul bun (ad totum) si nu la cate o fractiune din bun;

unul sau mai multi legatari sa nu doreasca ori sa nu poata culege legatul.

Daca legatul conjunctiv este ineficace pentru toti colegatarii, ineficacitatea va profita mostenitorilor legali.

Legatarii acceptanti sunt obligati sa primeasca acrescamantul, de aici rezultand opinia exprimata in literatura juridica ca dreptul de acrescamant opereaza obligatoriu si de plin drept (fortat).[49] Acceptarea se face pentru intreg si nu numai pentru partea ce revine in momentul acceptarii, pentru ca optiunea succesorala este un act juridic indivizibil. Rezulta ca, in lipsa unei stipulatii exprese si contrare a testatorului, colegatarii care primesc legatul sunt obligati sa execute sarcinile care reveneau celorlalti care nu au voit sau nu au putut sa primeasca legatul, cu exceptia sarcinilor cu caracter strict personal, adica intim legate de persoana acelor colegatari care au fost desemnati dar nu au primit legatul.

De asemenea o aplicatie a dreptului de acrescamant este cunoscuta si in cazul mostenirii legale. Cand mostenirea se cuvine la mai multi mostenitori legali si printre acestia se afla nedemni sau renuntatori, partile acestora din urma vor spori partile celorlalti mostenitori care au acceptat succesiunea, operand si obligatoriu si cu sarcini.[50]