Modalitati constitutionale de valorificare a bunurilor domeniului public

Modalitati constitutionale de valorificare a bunurilor domeniului public

In tara noastra , potrivit Constitutiei prin articolul 136 alin. (4) , se consacra pe de-o parte , caracterul inalienabil al proprietatii publice , iar pe de alta parte modalitati juridice prin care aceasta poate sa fie valorificata .

Astfel putem vorbi despre patru tipuri de contracte administrative , reglementate juridic: dare in administrare, concesiune, inchiriere publica si dare in folosinta gratuita.

Potrivit reglementarilor in vigoare, prin articolul 11 lit. ,,a" din Legea nr. 213/1998 privitoare la regimul juridic al propriatatii publice sunt prevazute principiile regimului juridic ce se aplica bunurilor domeniului public ,, pe care le consacra, dar le si explica" . Prin inalienabilitatea acestor bunuri , intelegem ca aceste bunuri ,,nu pot fi instrainate " , pot fi doar date in administrare, concesiune sau inchiriate, potrivit legii.

,,Compatibilitatea dintre inalienabilitatea bunurilor proprietate publica, pe de o parte, si faptul ca ele pot fi administrate, concesionate sau inchiriate, operatiuni juridice care nu au ca efect instrainarea bunurilor respective, ci doar valorificarea lor" in conformitate cu interesul public stabilit a-l face, care-i confera legitimitatea, pina la urma, faptul ca fac parte din domeniul public si sunt guvernate de un regim de putere publica.

Se poate preciza faptul ca Legea nr. 215/2001, prin articolul 126 si Legea nr. 213/1998 prin articolul 17 prezinta o alta modalitate ,,de utilizare a bunurilor domeniului public" , prevazuta si de ,, actuala Constitutie revizuita" .

In acest sens potrivit articolului 86 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala este recunoscuta competenta consiliilor locale si judetene de a da in folosinta gratuita, pe termen limitat, bunuri mobile sau imobile, proprietate publica sau privata persoanelor fizice fara scop lucrativ care desfasoara activitati de binefacere sau de utilitate publica sau serviciu public.

Tot in sensul acesta potrivit articolului 17 din Legea nr. 213/1998 se dispune de catre legiuitor, ca ,,Statul si unitatile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, in folosinta gratuita, pe termen limitat, persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau de utilitate publica ori servicii publice" .

Pina la data de 30 iunie 2006 regimul juridic al contractului de concesiune a fost reglementat de Legea nr. 219/1998 aceasta fiind inlocuita de o noua reglementare, Ordonanta de Urgenta a Guvernului numarul 34/19 aprilie 2006 care priveste ,,atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari si a contractului de concesiune de servicii,, , aprobata cu modificari prin Legea nr. 337/2006. Prin acest act normativ a fost abrogata Legea nr. 219/1998, dar si Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.60/2001 cu privire la achizitiile publice, devenind in acest fel in prezent,, reglementarea - cadru aplicabila acestei materii,, . Aceasta reglementare ,,din pacate, este deficitara din punct de vedere al continutului sau ,al tehnicii de redactare, al modului in care tradeaza anumite constante ale dreptului" . Acest fapt a determinat ,,o mare parte a specialistilor in drept sa sesizeze carentele pe care le are si sa recomande ,pe cand era in procedura de adoptare la Parlament, neaprobarea ei de catre forul legiuitor, ceea ce nu s-a intimplat".Ca o mica concluzie , actualmente exista doua reglementari in vigoare ,privind contractul de concesiune de bunuri publice, deoarece ulterior Ordonantei de Urgenta nr. 34/2006 privind concesiunea serviciilor publice si a lucrarilor , publice a fost adoptata Ordonanta de Urgenta nr. 54/2006 privind concesiunea bunurilor proprietate publica.