NOTIUNI GENERALE DESPRE DREPT

Definitie:

Dreptul - ansamblul normelor juridice edictate sau sanctionate de stat, prin care acesta stabileste drepturile si obligatiile indivizilor, modul de organizare si functionare a puterilor statului, precum si raporturile intre ele si prin care sunt instituite si aparate ordinea si stabilitatea sociala, norme a caror respectare este obligatorie si asigurata prin forta de constrangere a statului.

Originea dreptului se intersecteaza cu procesul de formare a statului. Dreptul s-a format intr-o prima faza in mod inconstient, ca rezultat al unui proces psihologic, in care omul reactioneaza la anumiti stimuli externi. La inceputul acestei faze, dreptul se prezenta sub forma unor obiceiuri sau practici neunitare, haotice. In a doua faza, dreptul, desi inca rudimentar se formeaza ca actiune constienta, fiind impus de o forta publica.

CONCEPTUL DE INSTITUTIE JURIDICA

Termenul de institutie juridica presupune:

un grup unitar de norme juridice care fiecare in parte reglementeaza, din perspective diferite, aceleasi relatii sociale;

o componenta a sistemului de drept in alcatuirea caruia se include totalitatea normelor juridice care reglementeaza un manunchi unitar de relatii sociale si instaureaza o categorie aparte de raporturi juridice.

Normele juridice sunt topite si forjate intr-o noua entitate juridica, reglementand anumite raporturi sociale. Aceasta entitate (abstracta) este institutia juridica.

Putem conferi calitatea de institutie juridica atat unui complex sau unui grup unitar de norme juridice, cat si raporturilor juridice astfel reglementate.

ROLUL DREPTULUI

Rolul dreptului consta in formularea regulilor de conduita general-obligatorii atat pentru indivizi - priviti separat sau in grup, potrivit anumitor principii si criterii - cat si pentru organismele care exercita autoritatea publica.

Necesitatea edictarii normelor juridice - nevoia de ordonare si disciplinare a relatiilor dintre oameni. In lipsa lor, care constrang indivizii la modele de comportament social, fiecare om ar fi liberul sau arbitru si ar fi tentat sa-si impuna dreptul si libertatea prin forta. Fiind constient de acest pericol, fiecare individ renunta, de bunavoie sau constrans, la o parte din libertatea sa, asigurandu-se astfel libertatea si egalitatea tuturor unul fata de altul.

Dreptul apare si ca o garantie a guvernatilor impotriva abuzurilor administratiei, intrucat Constitutia si legislatia sub-secventa acesteia garanteaza drepturile si libertatile cetatenesti.

SUBIECTELE DE DREPT

PERSOANELE FIZICE SI JURIDICE

Calitatea de subiect de drept este conferita de stat cu respectarea anumitor conditii care difera de la un stat la altul, de la o epoca la alta (sclavii, femeile si strainii nu erau considerati, in polisurile grecesti, cetateni si nu participau la viata politica, nu puteau vota. Nu li se recunostea calitatea de subiecte de drept constitutional).

Fiecare stat suveran detine prerogative de a stabili conditiile necesare recunoasterii calitatii de subiect de drept. Atribuirea calitatii de subiect de drept presupune recunoasterea de catre stat a capacitatii juridice, adica posibilitatea de a fi titular de drepturi si obligatii si de a le exercita nemijlocit. Poate avea un caracter general (posibilitatea legala de a avea drepturi si obligatii) sau special (posibilitatea legala de a avea si a exercita anumite drepturi si obligatii care formeaza statutul persoanei fizice si juridice).

Subiectele de drept sunt oameni luati individual sau in considerarea functiei lor in cadrul unei ierarhii sociale, politice, profesionale precum si persoanele juridice. Sunt participanti la anumite raporturi juridice si dispun de capacitate juridica, adica sunt titulari de drepturi si obligatii specifice acestora

IZVOARELE DREPTULUI

Izvoarele dreptului, in sens material (izvoare reale), - conditiile materiale de existenta a unei colectivitati care se cer a fi ordonate, reglementate, aparate prin intermediul dreptului.

Izvoarele dreptului, in sens formal - forma pe care o imbraca o prescriptie juridica: regulament, lege, decret, decret-lege, ordonanta.

DISTINCTIA INTRE DREPTUL PUBLIC SI DREPTUL PRIVAT

Caracteristicile raporturilor juridice de drept public:

unul dintre subiectele raportului juridic este statul

statul isi subordoneaza celalalt subiect

prin acest raport se urmareste realizarea unui interes public general

statul poate oricand sa puna capat raportului juridic sau sa-i modifice continutul.

Caracteristicile raporturilor juridice de drept privat:

fiecare parte din raport urmareste un interes personal

partile se afla pe pozitii de egalitate

oricand oricare dintre parti poate sa puna capat raportului in conditiile prevazute prin conventie pe care au incheiat-o impreuna.

DREPTUL CONSTITUTIONAL -

RAMURA A DREPTULUI PUBLIC

Un triplu obiectiv al dreptului constitutional:

reglementarea institutiilor politice si a celor administrative, jurisdictionale (dreptul constitutional institutional)

reglementarea "sistemului surselor dreptului sau sistemului normativ" (dreptul constitutional normativ)

reglementarea drepturilor si libertatilor cetatenesti (dreptul constitutional substantial sau relational)

Obiectul dreptului constitutional

reglementeaza organizarea si functiile statului si al organelor sale: parlament, guvern, tribunal si a raporturile dintre acestea, a raportului dintre stat si cetatean, si a drepturilor si indatoririlor acestuia.

Izvoarele dreptului constitutional

constitutia, legi constitutionale, anumite legi organice, decrete-legi

Subiectele dreptului constitutional

populatia, statul si anumite organe ale sale, partidele si formatiunile politice legal constituite; candidatii propusi de partidele si formatiunile politice legal constituite; candidatii independenti la functia de presedinte al Romaniei, etc.