Notiunea si natura juridica a uzucapiunii

Notiunea si natura juridica a uzucapiunii

Codul civil actual trateaza uzucapiunea printre modurile importante de dobandire a drepturilor reale. Reglementand diferitele moduri prin care se dobandeste proprietatea, Codul civil, in art.645, prevede ca proprietatea se mai poate dobandi, printre altele, si prin prescriptie. De semenea, art.1837 Cod civil dispune ca prescriptia achizitiva este un mijloc de a dobandi proprietatea. Desi existent in alte legislatii straine, cuvantul uzucapiune nu se regaseste in Codul nostru civil.

Ca mod de dobandire a proprietatii, uzucapiunea se intemeiaza pe faptul posesiei indelungate a imobilului. Nu se poate vorbi de uzucapiune in absenta posesiei. Pentru a produce efecte juridice, mai este necesar ca posesia sa fie utila, adica sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 1847 Cod civil. Posesiunea exprima o aparenta de proprietate, pentru ca de multe ori posesorul este chiar proprietarul bunului respectiv.

Uneori, posesorul nu este proprietarul bunului si nici macar un detentor precar. Posedand bunul in termenul si in conditiile prevazute de lege, posesorul urmareste sa dobandeasca astfel proprietatea asupra bunului respectiv.

Cel mai important caracter al uzucapiunii este faptul ca ea constituie o adevarata sanctiune impotriva proprietarului initial, care a manifestat dezinteres fata de bun, dand posibilitatea unei alte persoane sa se comporte ca un adevarat proprietar fata de bun. Uzucapiunea sanctioneaza lipsa de diligenta a proprietarului, neglijenta sa, faptul de a fi abandonat bunul si a fi renuntat la exercitarea dreptului sau de proprietate. Este adevarat ca dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz, dar si abandonarea indelungata a bunului si posedarea acestuia de catre o alta persoana, nu poate fi lasata fara efecte juridice. Deci, nu neuzul duce la pierderea dreptului de proprietate, ci posesia bunului de catre o alta persoana, in timpul si conditiile prevazute de lege. Cu alte cuvinte, proprietarul poate sa nu-si exercite dreptul sau de proprietate oricat de mult timp, chiar si mai mult de 30 de ani, dreptul sau nu va fi pierdut, atat timp cat nici o alta pesoana nu poseda bunul imobil cu intentia de a-l uzucapa.

Este incontestabil ca in timpul posesiei exista doar o aparenta de proprietate. In tot acest timp, posesorul se afla totusi intr-o situatie incerta, deoarece permanent exista pericolul ca adevaratul proprietar sa faca acte de intrerupere a prescriptiei achizitive. De abia la implinirea termenului se poate vorbi de o consolidare a dreptului de proprietate cand, intr-un eventual litigiu, proprietarul initial nu are nici o sansa in fata celui care a dobandit proprietatea prin uzucapiune.

Proba dreptului de proprietate este dificila, fie ca dobanditorul bunului si-a pierdut titlul sau, sau acest titlu este indoielnic, nepermitand dovedirea dreptului de proprietate. In aceste conditii, posesia indelungata consolideaza dreptul de proprietate si proprietarul nu va mai trebui sa faca dovada decat a posesiei in termenul si conditiile legii.

Uzucapiunea este definita ca fiind acel mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale, prin posedarea neintrerupta a imobilului in termenul si conditiile prevazute de lege.

Prescriptia achizitiva si prescriptia extinctiva.

Nu trebuie sa se confunde prescriptia achizitiva cu prescriptia extinctiva. In timp ce prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale, prescriptia extinctiva este doar un mijloc de stingere a dreptului material la actiune, prin neexercitarea dreptului in termenul stabilit de lege. Creditorului inactiv nu-i mai este ocrotit dreptul sau pe calea actiunii in justitie si nu are nici posibilitatea de a obtine executarea silita a obligatiei corelative lui.

Prescriptia achizitiva este reglementata de Codul civil, iar prescriptia extinctiva reglementata de Decretul nr. 167/1958, modificat in anul 1960, prin Decretul nr. 218/1960. De mentionat este faptul ca, anterior Decretului nr. 167/1958, prescriptia extinctiva a fost reglementata de Codul civil, in Titlu XX al Cartii a III-a. Desi Decretul 167/1958 constituie dreptul comun in materie, cu toate acestea, unele prevederi din Codul civil continua sa fie aplicabile, cum ar fi, de exemplu, cele privind calcularea termenelor de prescriptie.

In ce priveste intinderea termenelor, ele difera in cadrul fiecarei prescriptii in parte.

Uzucapiunea are ca obiect bunuri imobiliare, pe cand prescriptia extinctiva se aplica de regula, la drepturile la actiune in sens material.

Implinirea uzucapiunii permite posesorului care a dobandit dreptul de proprietate prin posesie indelungata sa promoveze o actiune in revendicare impotriva care i-ar contesta dreptul, pe cand prescriptia extinctiva ofera posibilitatea celui impotriva caruia este indreptata actiunea, sa paralizeze actiunea pe cale de exceptie.

Domeniul de aplicare al uzucapiunii

Vor putea fi dobandite prin uzucapiune:

- imobilele

- uzufructul, uzul, abitatia, superficia si servitutile continue si aparente.

Este absolut necesar ca bunurile sa se afle in circuitul civil, cu alte cuvinte, sa nu fi fost declarate inalienabile. De fiecarea data cand legiuitorul intelege sa declare un bun inalienabil, dreptul asupra lui este, de regula, imprescriptibil. Ca o exceptie de la aceasta regula, este cazul servitutilor neaparente si discontinue care, desi sunt in circuitul civil, sunt imprescriptibile achizitiv.

Nu vor putea fi dobandite prin uzucapiune bunurile care fac parte din domeniul public, indiferent daca titular este statul sau unitatile administrativ-teritoriale.

Sunt imprescriptibile si bunurile care nu apartin nimanui, cum ar fi aerul, lumina etc., terenurile fata de straini, precum si starea civila a unei persoane (in acest din urma caz, subliniem faptul ca starea civila a unei persoane nu poate fi dobandita sau pierduta prin efectul prescriptiei).

Bunurile aflate in domeniul privat al statului si unitatilor administrativ-teritoriale vor putea fi dobandite prin uzucapiune, de orice persoana fizica sau juridica. In acest art. 1845 Cod civil dispune ca: 'Statul, stabilimentele publice si comunele, in ceea ce priveste domeniul lor privat, sunt supuse la aceleasi prescriptii ca particularii si, ca si acestia, le pot opune'. Acest text se coroboreaza cu art.41 alin.2 din Constitutie care prevede ca 'Proprietaea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular'. Uzucapiunea va opera indiferent de titularul dreptului de proprietate privata, indiferent daca acesta este statul, comuna, orasul, municipiul sau judetul.

Necesitatea existentei posesiei pentru a se putea uzucapa

Potrivit prevederii cuprinsa in art. 1846 Cod civil, orice prescriptie este intemeiata pe faptul posesiei. Posesia este temelia prescriptiei achizitive, constituie singurul temei al uzucapiunii de 30 de ani (atunci cand nu exista un just titlu si buna-credinta). In mod obisnuit, posesia este reunita cu proprietatea, situatie in care posesia constituie exercitiul dreptului de proprietate. Uneori, in ceea ce prives,te acelasi bun, posesia poate apartine unei persoane, dreptul de proprietate altei persoane. Posesiunea este o stare de fapt, asa incat cel care invoca posesiunea va trebui sa faca dovada ei (art.1169 Cod civil). Cele doua elemente constitutive ale posesiei sunt: corpus si animus. Nu este suficient sa existe doar o detentie materiala a imobilului, ci si intentia de a dobandi dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.

In materia uzucapiunii nu este suficienta simpla posesie, ci mai este necesar ca aceasta sa fie utila. O posesie viciata sau o detentie precara nu va avea niciodata ca efect dobandirea dreptului de proprietate prin prescriptia achizitiva. O posesie precara (adica in calitate de locatar, depozitar, uzufructuar etc.) nu poate constitui fundamentul uzucapiunii (art.1853 alin.2 Cod civil). Tot o posesie precara este si aceea exercitata prin ingaduinta sau toleranta proprietarului (art.1853 alin.3 Cod civil);

Sunt considerate acte de intervertire a posesiei: reparatiile facute de un coindivizar pe numele sau, edificarea unor constructii de catre coindivizar, inchirierea sau arendarea facuta de coindivizar pe numele sau, faptul coindivizarului de a inscrie imobilul in rolurile fiscale, pe numele sau, orice act de dispozitie sau administrare din care sa rezulte intentia neindoielnica a coproprietarului de a se comporta ca singurul titular al dreptului de proprietate.

O posesie utila este cea care intruneste cumulativ conditiile prevazute de art. 1847 Cod civil.