Opozabilitatea contractului fata de terti

OPOZABILITATEA CONTRACTULUI FATA DE TERTI

1) Necesitatea distinctiei între relativitatea efectelor contractului si opozabilitatea lui fata de terti. Relativitatea efectelor conventiei implica ideea ca tertii nu pot deveni creditori sau dabitori ca urmare a unui contract la a carui încheiere nu au participat. Cu toate acestea, încheierea unui contract produce anumite efecte si fata de terti. Domeniul acestor efecte este guvernat de opozabilitatea fata de terti. Dincolo de efectele juridice pe care le produce, contractul constituie un fapt social care trebuie respectat ca atare. Respectul pe care tertii îl datoreaza situatiei rezultate din contract se suprapune unei acceptiuni largi a ideii de opozabilitate.

In raporturile dintre parti opozabiliatea efectelor contractului se confunda cu relativitatea efectelor sale, sau mai precis cu principiul fortei obligatorii a contractului între parti.

2) Opozabilitatea contractului fata de terti se traduce stricto sensu prin obligatia acestora de a respecta situatia juridica rezultata din contract. Dintre cazurile de aplicare a opozabilitatii se pot aminti:invocarea contractului ca titlu sau proba pentru dobândirea unui drept, fata de un tert; invocarea contractului ca just titlu, în cazul uzucapiunii de la 10 la 20 de ani; invocarea contractului ca proba a justei cauze a îmbogatirii fata de persoana care invoca îmbogatirea fara just temei.

3) Importanta distinctiei între relativitatea efectelor contractului si opozabilitatea efectelor contractului fata de terti. Opozabilitatea efectelor contractului se deosebeste de relativitatea efectelor sale. Esenta acestei diferente rezida în diferenta de regim juridic aplicabila nerespectarii situatiei izvorâta din contract, precum si în cazul probatiunii judiciare. Atunci când una dintre partile actului juridic cauzeaza un prejudiciu celeilalte parti, prin neexecutarea obligatiilor sale, se va angaja raspunderea sa contractuala; atunci când o terta persoana aduce atingere unui drept dobândit prin contract de catre una din parti, cauzându-i astfel un prejudiciu, ne aflam în prezenta angajarii raspunderii delictuale; în ipoteza unui litigiu între parti, proba contractului se face potrivit normelor care se refera la dovada actelor juridice (art. 1191 C. civ. si urm.); tertii pot dovedi însa exstenta si continutul unui act juridic, folosind orice mijloc de proba, deoarece, pentru ei, contractul este un fapt juridic.

Opozabilitatea contractului poate fi invocata de catre parti fata de terti (în ipoteza în care tertul este complice la neexecutarea unei obligatii contractuale, sau atunci când împiedica prin fapta sa executarea unei obligatii contractuale), dupa cum poate fi invocata si de catre terti fata de parti (în ipoteza în care neexecutarea unei obligatii contractuale de catre una din parti cauzeaza un prejudiciu unui tert). De asemenea, se considera uneori, ca opozabilitatea poate fi invocata de catre terti fata de terti (ipoteza titlului invocat în cadrul unei actiuni în revendicare, titlu ce consta în conventia translativa de proprietate dintre una dintre partile procesului si un tert). Unii autori, considera ca efectele opozabilitatii sunt prezente si sub aspect probatoriu, deoarece contractul este o sursa de informatii cu implicatii juridice (un contract anterior de locatiune care cuprinde inventarul bunurilor închiriate, poate fi invocat ca mijloc de proba în litigiul purtând asupra starii bunurilor închiriate, dintre locatarul actual si proprietar).