Principiul rezolvarii pe cale pasnica a diferendelor internationale

Principiul rezolvarii pe cale pasnica a diferendelor internationale

Interzicerea amenintarii cu forta si a folosirii ei in relatiile internationale impune ca orice neintelegere dintre state sa fie rezolvata exclusiv prin mijloace pasnice. Potrivit principiului solutionarii pe cale pasnica a diferendelor internationale, statele sunt obligate sa recurga, in vederea rezolvarii neintelegerilor dintre ele numai la aceasta metoda. Dreptul international contemporan stabileste, in mod evident, obligatia statelor de a solutiona diferendele internationale prin mijloace si proceduri care sa excluda forta sau amenintarea cu forta.

Carta Organizatiei Natiunilor Unite consacra in mod categoric acest principiu, stabilind obligatia membrilor sai de a reglementa diferendele lor internationale numai prin mijloace pasnice, astfel incat pacea si securitatea internationala sa nu fie incalcate sau primejduite. In acest sens, in articolul nr.33 al Cartei se prevede obligatia statelor de a recurge, in primul rand, la mijloace pasnice, care sa fie la alegerea partilor, iar daca acestea nu au dat rezultate, solutionarea sa se faca dupa procedurile recomandate de Consiliul de Securitate sau Adunarea Generala a O.N.U.

Principiul potrivit caruia statele trebuie sa-si rezolve diferendele intre ele prin mijloace pasnice devine, in acest mod, un principiu fundamental al dreptului international contemporan. Numeroase documente internationale ulterioare Cartei, cum sunt Carta Organizatiei Statelor Americane, Carta Unitatii Africane (1963), Declaratiile din 1970 si 1982 ale Adunarii Generale a O.N.U., precum si Actul Final de la Helsinki din 1975 au reafirmat si ele acest principiu.

Pentru a rezolva numai pe cale pasnica orice litigiu, statele trebuie sa apeleze, la alegere si in functie de situatie, fie la mijloace politico-diplomatice (tratative directe, bune oficii, mediere, ancheta sau conciliere), fie la mijloacele jurisdictionale (arbitrajul international sau justitia internationala ).^[1]

In alegerea unui anumit mijloc de rezolvare pasnica a diferendului, hotaratoare este vointa partilor. Ele decid, in functie de imprejurari, daca pentru rezolvarea litigiului este oportun sa se recurga la mijloacele politice sau la cele jurisdictionale de rezolvare pasnica. Statele au in vedere, fireste, si natura diferendului, dar nu dupa cum acesta este "politic"ori "juridic", ci in raport cu insemnatatea acestuia, in sensul ca ele vor conferi dreptul de a decide unui tribunal international, in acele cazuri in care apreciaza ca interesele lor politice permit sa se recurga la o asemenea procedura. Aceasta constatare corespunde tendintei generale in folosirea mijloacelor pasnice de rezolvare a diferendelor internationale.

In plan international, statele nu trebuie sa ajunga la diferende, ci, in conformitate cu prevederile Conventiei din 1982, au indatorirea de a evita diferendele dintre ele, de a trai in pace si de a depune eforturi in scopul adoptarii unor masuri efective de intarire a pacii si securitatii internationale. Aceeasi conventie prevede ca statele, chiar daca nu au reusit sa rezolve diferendul lor, nu trebuie in nici un caz sa recurga la forta.

Importanta principiului este subliniata si evidentiata de faptul ca el constituie un corolar al interzicerii folosirii fortei si amenintarii cu forta. Spre deosebire de celelalte principii, care urmaresc sa elimine cauzele diferendelor internationale, acest principiu priveste actiunile care trebuie infaptuite in cazul in care asemenea litigii se ivesc, servind astfel si ca un mijloc pentru a asigura eficacitatea celorlalte principii fundamentale ale dreptului international, respectarea dreptului in relatiile internationale. Legatura dintre principiul solutionarii pe cale pasnica a diferendelor internationale cu principiul egalitatii suverane si al neamestecului in treburile altora este evidenta. Pentru ca egalitatea suverana a statelor si dreptul lor de a-si rezolva, fara amestec din afara, problemele politicii lor sa fie respectate, este necesar ca diferendele internationale sa fie solutionate fara recurgerea la forta sau la interventie.

Principiul rezolvarii pe cale pasnica a diferendelor internationale indeplineste, asadar, functii insemnate in sistemul principiilor fundamentale ale dreptului international contemporan.